Ședințe de judecată: Septembrie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 7/A/2018

Şedinţa publică din 10 ianuarie 2018

Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii apelurilor de faţă, invocată de reprezentantul Ministerului Public, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 63 din 15 martie 201 pronunţată de Judecătoria Vânju Mare, în Dosarul nr. x/332/2016, în baza art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 41 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare; s-a revocat liberarea condiţionată de care a beneficiat inculpatul pentru pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 413 din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin Decizia penală nr. 2586 din 07 iulie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1295 zile, rămas neexecutat, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 1295 zile închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 41 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenţie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A. şi B., solicitând admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, încetarea procesului penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată C.

Prin Decizia penală nr. 1132 din data de 23 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-au respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor şi au fost obligaţi aceştia la plata a câte 40 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei decizii au declarat contestaţie în anulare condamnaţii A. şi B.

Prin motivele dezvoltate în scris, condamnatul B. a învederat că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., înlăturând definitiv declaraţia autentică de retragere a plângerii penale, depusă de persoana vătămată C. în apel, deşi această declaraţie dădea naştere unei prezumţii relative de împăcare, astfel că instanţa de apel avea obligaţia să verifice, înaintea citirii actului de sesizare, dacă părţile s-au împăcat, potrivit art. 158 C. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. De asemenea, a arătat că instanţa de apel nu a luat în considerare nici declaraţia persoanei vătămate dată în primă instanţă, în care a precizat că nu se constituie parte civilă şi nu doreşte să mai fie citată şi care trebuia să conducă la concluzia că părţile s-au împăcat.

Totodată, contestatorul a susţinut că Sentinţa penală nr. 63 din 15 martie 2017 a Judecătoriei Vânju Mare a fost pronunţată de către un judecător incompatibil, în condiţiile în care, la data de 12 octombrie 2016, judecătorul fondului a formulat cerere de abţinere în cuprinsul căreia a menţionat că, la data de 11 mai 2016 a pronunţat încheierea în Dosarul penal nr. x1/332/2016, operând astfel cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (5) C. proc. pen. Cererea magistratului a fost, însă, respinsă prin încheierea din 12 octombrie 2016, fără a fi motivată soluţia, menţionându-se doar că nu este incident cazul prev. de art. 64 alin. (5) C. proc. pen. În aceste condiţii, faţă de motivarea generală a soluţiei de respingere a cererii de abţinere, s-a considerat că judecătorul investit cu soluţionarea fondului în Dosarul nr. x/332/2016, a pronunţat soluţia în stare de incompatibilitate, însă instanţa de apel nu a analizat nici acest motiv.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 426 pct. b şi d C. proc. pen., precizând că au fost încălcate prevederile art. 6 protocol la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 15 septembrie 2017 dată în camera de consiliu, a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat B. împotriva Deciziei penale nr. 1132 din 23 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi a Sentinţei penale nr. 63 din 15 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Vânju Mare, în Dosarul nr. x/332/2016.

La data de 22 septembrie 2017, a formulat contestaţie în anulare şi condamnatul A., iar la data de 05 octombrie 2017, instanţa a admis în principiu şi contestaţia în anulare formulată de acest condamnat, apreciind că a fost formulată în termenul prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen., că motivele sunt prevăzute de dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. şi că se invocă dovezi care sunt la dosarul cauzei.

Prin Decizia penală nr. 1500 din 05 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de condamnaţii D. (deţinut în Penitenciarul Craiova, studii 9 clase, ocupaţie cioban, recidivist) şi E. (deţinut în Penitenciarul Pelendava - Craiova, studii 8 clase, ocupaţie cioban, recidivist) împotriva Deciziei penale nr. 1132 din data de 23 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/332/2016 şi au fost obligaţi la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a arătat că, potrivit cazului de contestaţie în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., invocat de contestatori "când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal din cele prev. de art. 16 alin. (1) lit. e)-h), j) C. proc. pen." care presupune eroarea procedurală a instanţei de a se pronunţa cu privire la o cauză de încetare a procesului penal pentru care existau probe în cauză, nu poate fi analizat în ipoteza invocării de către contestatori a unor erori de judecată şi a repunerii în discuţie a fondului cauzei, întrucât instanţa de apel a dezbătut şi analizat incidenţa cazului de încetare a procesului penal în cadrul deciziei de apel.

Or, prin motivarea contestaţiei în anulare formulate de condamnaţi se doreşte reinterpretarea probelor şi pronunţarea unei soluţii diametral opuse, ceea ce ar transforma instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei în anulare în instanţă de control judiciar, rol ce nu i-a fost atribuit de legiuitor.

În ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - "(...) când a existat un caz de incompatibilitate", contestatorii au invocat că judecătorul primei instanţe s-ar fi aflat în situaţia de incompatibilitate prev. de art. 64 alin. (5) C. proc. pen. Or, acest caz de incompatibilitate presupune ca, în cauzele în care s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, după punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară să fi admis plângerea şi să fi dispus începerea judecăţii sau să fi admis plângerea şi să fi trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale, cazuri în care judecătorul primei instanţe nu s-a aflat.

Împotriva acestei decizii, contestatorii condamnaţi E. şi D. au formulat apel, la data de 14 octombrie 2017 (prin e-mail).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 13 noiembrie 2017.

Prin motivele de apel, formulate în scris şi transmise prin email, la data de 05 decembrie 2017, s-a solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea Deciziei penale nr. 1500 din 05 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, cu suspendarea executării pedepsei până la soluţionarea contestaţiei în anulare. De asemenea, s-a precizat că instanţa nu a dat relevanţă declaraţiei autentice a persoanei vătămate C., apreciind că există prezumţia legală de împăcare a părţilor în faţa instanţei de judecată şi nici nu s-a pronunţat cu privire la solicitarea de redozare a pedepsei. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 432 alin. (4) şi art. 421 alin. (2) C. proc. pen.

Înalta Curte notează că excepţia inadmisibilităţii unei căi de atac are caracter peremptoriu deoarece prin efectele pe care le produce tinde la împiedicarea oricărei judecăţi şi la stingerea procesului.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În cauză, contestatorii condamnaţi E. şi D. au formulat, în temeiul art. 426 lit. b) şi d) C. proc. pen., contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1132 din data de 23 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/332/2016, care a fost respinsă, ca nefondată, prin Decizia penală nr. 1500 din 05 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, hotărâre ce formează obiectul prezentului apel.

Conform textului indicat de apelanţi a fi aplicabil în cauză, respectiv art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Prin urmare, C. proc. pen. nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a apelului împotriva Deciziei penale nr. 1500 din 05 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 6 şi art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Pentru aceste considerente, în baza art. 432 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de contestatorii condamnaţi E. şi D. împotriva Deciziei penale nr. 1500 din 05 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, întrucât acesta a fost formulat împotriva unei hotărâri definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii condamnaţi E. şi D. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorii condamnaţi E. şi D., în sumă de câte 260 lei, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de contestatorii condamnaţi E. şi D. împotriva Deciziei penale nr. 1500 din 05 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorii condamnaţi E. şi D. la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorii condamnaţi E. şi D., în sumă de câte 260 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2018

Procesat de GGC - GV