Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1003/2018

Şedinţa de la 9 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 2911 din 9 martie 2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Domeniilor Statului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 4472 din 21 noiembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Domeniilor Statului, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat Dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că acţiunea, astfel cum a fost precizată, are ca obiect obligarea pârâţilor la desfiinţarea construcţiilor - trei canale (ocupând o suprafaţă de 1.000 mp), respectiv trei diguri (ocupând o suprafaţă de 500 mp)- realizate pe terenul reclamanţilor, desfiinţare care se va realiza pe cheltuiala pârâţilor, în termen de 10 zile de la pronunţarea instanţei şi, în cazul în care pârâţii refuză, autorizarea reclamanţilor de a desfiinţa toate construcţiile existente pe terenul proprietatea reclamanţilor, exclusiv pe cheltuiala pârâţilor.

Reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 492 alin. (2) C. civ., conform căror dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui care le-a făcut; el poate fi obligat, după împrejurări, la daune-interese pentru prejudicii.

Reclamanţii nu pun în discuţie răspunderea administrativă pentru emiterea unui act administrativ tipic sau asimilat, acţiunea fiind fundamentată pe dispoziţiile de drept comun în materie civilă care reglementează acţiunea proprietarului terenului împotriva constructorului pentru ridicarea construcţiilor realizate de acesta pe terenul reclamantului.

Reclamanţii au arătat că s-au adresat mai multor autorităţi, printre care şi pârâtelor, pentru a afla cine este proprietarul construcţiilor, în scopul desfiinţării lor.

Având în vedere că reclamanţii au arătat că nu înţeleg să investească instanţa cu plângerea împotriva unui act administrativ asimilat emis de către autorităţile publice pârâte, ci au solicitat obligarea acestora la desfiinţarea construcţiilor realizate pe terenul reclamanţilor, pe cheltuiala pârâţilor, în termen de 10 zile de la pronunţarea instanţei şi, în cazul în care pârâţii refuză, autorizarea reclamanţilor de a desfiinţa toate construcţiile existente pe terenul proprietatea reclamanţilor, pe cheltuiala pârâţilor, se constată că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ci dispoziţiile dreptului comun.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 96 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este judecătoria.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. şi intimaţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Domeniilor Statului în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2018.

Procesat de GGC - CL