Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, înregistrată la data de 28 februarie 2017, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat instanţei:
- anularea procesului-verbal înregistrat la Direcţia antifraudă şi control intern din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sub nr. 2128 din 16 mai 2016 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare vizând cererea unică de plată OT-47921 din 13 mai 2010;
- anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 27204 emisă de APIA la data de 23 august 2016;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului dosar.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea din data de 20 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/64/2017 s-a admis cererea de suspendare a judecăţii, cerere formulată de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a suspendat judecata cererii formulate de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, până la soluţionarea Dosarului nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.
3. Calea de atac exercitată în cauză
La data de 30 august 2017 reclamanta A. SRL a declarat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/64/2017.
Recurenta-reclamantă A. SRL a formulat prezentul recurs în baza art. 414 alin. (1), coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
A susţinut recurenta-reclamantă că încheierea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, arătând că a stăruit în mod constant în continuarea judecăţii pricinii şi că se impune respingerea cererii de suspendare formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
A mai susţinut recurenta-reclamantă că încheierea recurată este pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor ce reglementează cazurile de suspendare facultativă a judecăţii, arătând că instanţa de fond, sesizată fiind cu o cerere de suspendare facultativă, a reţinut în mod eronat ca fiind întrunite condiţiile instituite de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispunând suspendarea cauzei pendinte.
În continuare, recurenta a arătat că în Dosarul nr. x/P/2014 se efectuează cercetări în faza urmăririi penale în rem, nefiind însă indicat niciun suspect cu privire la săvârşirea infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare al parchetului, astfel încât în mod eronat instanţa a admis cererea de suspendare.
Obligativitatea începerii urmăriri penale cu privire la fapta (in rem) anterior efectuării oricăror acte de cercetare în baza art. 305 alin. (1) C. proc. pen. nu este echivalentă cu întrunirea condiţiei începerii urmăriri penale prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Raţiunile pentru care APIA a dispus obligarea recurentei-reclamante la plata unor sume de bani cu titlu de sancţiune ţin de interpretarea înscrisurilor ce au fost depuse de către A. în dovedirea dreptului de folosinţă, fără vreo legătură cu declaraţii sau alte înscrisuri emanând de la reprezentanţii legali ai A. despre care APIA nu a făcut nici un fel de referire, nici în procesul-verbal şi nici în decizia de soluţionare.
În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat instanţei de control judiciar casarea încheierii recurate, având drept consecinţă trimiterea cauzei instanţei de fond în vederea continuării judecăţii şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) a formulat întâmpinare. Prin întâmpinare nu s-au invocat excepţii şi s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata nu a solicitat probe suplimentare în recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este întemeiat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Criticile recurentei-reclamante au fost circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., referitor la pronunţarea unei hotărâri cu "încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".
Recalificând temeiul de drept al căii de atac declarate, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale a căror interpretare şi aplicare în mod greşit se reclamă de către recurenta Societatea A. SRL reglementează chestiuni de ordin procedural ce determină temporizarea cursului judecăţii în cauza supusă soluţionării în faţa instanţei de contencios administrativ, astfel că motivul de casare incident este cel prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., referitor la "încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".
În esenţă, recurenta-reclamantă Societatea A. SRL a invocat greşita aplicare, de către prima instanţă, a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susţinând că încheierea din 20 iunie 2017 a Curţii de Apel Braşov a fost dată cu încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, manifestat, în concret, prin stăruinţa în soluţionarea cauzei înregistrate pe rolul instanţei de contencios administrativ competente, în sensul prevăzut prin reglementarea excepţiei de la regula suspendării facultative a judecării cauzei în cuprinsul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Măsura dispusă de către prima instanţă, de suspendare a cursului judecăţii în faţa sa până la soluţionarea Dosarului nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, a fost justificată pe împrejurarea rezultată din conţinutul adresei depuse la dosarul de fond, emisă de Serviciul Teritorial Craiova al PICCJ - DNA, în care s-a arătat că se efectuează cercetări în faza urmăririi penale în rem cu privire la săvârşirea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, abuz în serviciu şi luare de mită, prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 131 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 297 alin. (1) C. pen. şi art. 289 alin. (1) şi (2) C. pen.
Totodată, a menţionat organul de urmărire penală că, la solicitarea D.N.A.-S.T. Craiova, se efectuează verificări de către Departamentul pentru luptă antifraudă (D.L.A.F.) atât cu privire la Societatea A. SRL, cât şi cu privire la o altă societate comercială cu care aceasta s-a aflat în raporturi contractuale, obiectul cercetărilor fiind în referire la modul de acordare a sprijinului financiar pe suprafaţă în campaniile 2009, 2010, 2011, 2013 şi 2014, urmare cererilor unice de plată pe suprafaţă depuse, în campaniile respective, de către reprezentanţii Societăţii A. SRL.
Potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii".
Norma de drept suscitată instituie o excepţie de la regula statuată prin prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dând prevalenţă principiului disponibilităţii persoanei vătămate, ce poate opta, în această situaţie, pentru continuarea judecăţii, în scopul obţinerii, cu celeritate, a unei soluţii cu privire la legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ pe care îl contestă.
Infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale în rem în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova sunt în legătură cu aspectele menţionate în situaţia de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 16 mai 2016, act administrativ fiscal contestat în cauză.
Norma de excepţie nu limitează câmpul său de aplicare doar pentru situaţia în care săvârşirea infracţiunii ar privi intrinsec actul administrativ atacat.
Noţiunea de legătură a unei infracţiuni cu actul administrativ atacat presupune existenţa unor elemente comune care fundamentează atât emiterea respectivului act administrativ, cât şi declanşarea urmăririi penale pentru cercetarea unei infracţiuni ce ar putea rezulta din situaţia de fapt reţinută în cuprinsul actului administrativ contestat de persoana vătămată, aceasta având dreptul, în atare condiţii, să solicite continuarea judecăţii în faţa instanţei de contencios administrativ, pentru a preveni efectele nedorite ale executorialităţii actului administrativ, precum şi pentru a obţine, cu celeritate, o soluţie asupra legalităţii sau nelegalităţii respectivului act administrativ.
De altfel, Înalta Curte observă că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 16 mai 2016, s-au identificat nereguli în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în sensul definiţiei date acestei noţiuni prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, reţinându-se că Societatea A. SRL, în campania 2010, nu a prezentat documente opozabile APIA care dovedesc dreptul de folosinţă pentru suprafeţele de 9,2663 ha localizate în comuna Cezieni, judeţul Olt şi 10,20 ha localizate pe raza comunelor Drăghiceni, judeţul Olt şi Dioşti, judeţul Dolj.
Prin urmare, existenţa acestor nereguli, în sensul legislaţiei în materia contenciosului administrativ, poate fi cercetată de instanţa învestită cu acţiunea având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale emise de intimata-pârâtă APIA, în exercitarea atribuţiilor sale în ceea ce priveşte modalitatea în care s-au obţinut şi utilizat sumele acordate cu titlul de subvenţii pentru suprafaţă în cadrul schemelor de sprijin pentru campania 2010.
În ceea ce priveşte distincţia făcută de recurenta-reclamantă asupra împrejurării că urmărirea penală s-a dispus in rem, nu in personam, fapt care, în opinia sa, ar atrage neîndeplinirea condiţiei cerute pentru suspendarea judecăţii cauzei, în raport de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nefiind indicat niciun suspect cu privire la săvârşirea infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare al parchetului, Înalta Curte reţine că sunt neîntemeiate aceste susţineri, chestiunea invocată fiind analizată în considerentele Deciziei nr. 21/2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Aşadar, hotărârea pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, menţionată în paragraful precedent, a statuat în considerentele sale decizorii că "suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanţei de judecată. Textul legal nu face nicio distincţie în funcţie de stadiul şi tipul urmăririi penale - cu privire la faptă sau cu privire la persoană - astfel că interpretarea textului de lege trebuie să se realizeze conform principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" (parag. 40 din Decizia nr. 21/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - CDC).
În consecinţă, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului, dispunând suspendarea judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea Dosarului penal înregistrat sub nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, a ignorat dispoziţiile normei de excepţie care permiteau persoanei vătămate să solicite continuarea judecăţii în ipoteza reglementată de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind întemeiat, în aceste condiţii, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate anterior, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea A. SRL împotriva încheierii din data de 20 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/64/2017, urmând a casa încheierea atacată şi, rejudecând, să respingă cererea de suspendare a judecăţii ca neîntemeiată, în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, trimiţând cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva încheierii din data de 20 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/64/2017.
Casează încheierea atacată şi rejudecând:
Respinge cererea de suspendare a judecăţii, formulată de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, ca neîntemeiată.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - NN