Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 04 decembrie 2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 46693/G/II/20.11.2014, întocmit de pârâtă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 530 din 26 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 530 din 26 februarie 2015 a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum s-a reţinut prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, solicitând casarea hotărârii atacate şi admiterea contestaţiei formulate.
Recurentul-reclamant critică hotărârea instanţei de fond, apreciind că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate pe timpul exercitării funcţiei de viceprimar, interpretarea dată prevederilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 fiind una excesivă, atât timp cât finalitatea urmărită de legiuitor prin încriminarea stărilor de incompatibilitate în privinţa alesului local, este aceea de a asigura transparenţă în exercitarea funcţiei publice, precum şi prevenirea corupţiei.
Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, recurentul-reclamant susţine că, în perioada în care a deţinut funcţia de viceprimar, societatea B. SRL nu a derulat relaţii comerciale şi nu a desfăşurat activitate, ceea ce presupune că recurentul nu a încheiat nici un act în numele societăţii, nu a reprezentat-o şi, în general, nu a exercitat atribuţiile de administrator al societăţii.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate nu a depus întâmpinare în dosarul de recurs.
5. Procedura de soluţionare a recursului
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08 martie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din data de 04 octombrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Raportul de evaluare întocmit de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate sub nr. 46693/G/II/20.11.2014, s-a constatat că, în perioada 20.06.2012 - prezent, recurentul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deţinut, simultan, atât funcţia de viceprimar al comunei Salcia, jud. Teleorman, cât şi pe aceea de administrator al societăţii B. SRL, fiind astfel încălcate prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Pentru a ajunge la această concluzie, intimata-pârâtă a avut în vedere că, prin Hotărârea nr. 5 din 20 iunie 2012 a Consiliului Local Salcia, jud. Teleorman, reclamantul a fost ales în funcţia de viceprimar, iar din datele furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, prin adresa nr. 251141 din 30 iunie 2014, a rezultat că acesta a deţinut calitatea de administrator al societăţii B. SRL, de la înfiinţarea societăţii (26.10.2001), până la data întocmirii raportului de evaluare.
Situaţia de fapt relevată de aceste înscrisuri nu a fost contestată de către recurentul-reclamant în faţa instanţei de fond şi nici în cuprinsul cererii de recurs, criticile formulate în faţa instanţei de control judiciar fiind circumscrise interpretării eronate, de către prima instanţă, a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, din perspectiva împrejurării că societatea nu a desfăşurat activitate comercială, în perioada supusă evaluării.
Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada supusă evaluării, precum şi la data întocmirii Raportului de evaluare:
"
Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: (...) d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice; (...)"
Faţă de aceste dispoziţii legale, rezultă că susţinerea recurentului privind neexercitarea în concret a atribuţiilor de administrator nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte regimul incompatibilităţilor. Existenţa stării de incompatibilitate intervine prin deţinerea concomitentă a calităţilor de viceprimar şi administrator, fără a fi condiţionată de exercitarea atribuţiilor de administrator, ori de existenţa sau dimensiunea activităţii persoanei juridice.
În consecinţă, simpla deţinere simultană a celor două calităţi este o condiţie atât esenţială, cât şi suficientă, pentru constatarea existenţei stării de incompatibilitate.
Înalta Curte apreciază a fi nefondată şi critica privind interpretarea în mod excesiv, în defavoarea recurentului, a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, constatând că instanţa de fond a aplicat corespunzător aceste prevederi legale la situaţia speţei, iar interpretarea textului normativ corespunde atât sensului său literal, cât şi scopului urmărit de legiuitor la edictarea normei.
Este reală susţinerea reclamantului din cererea de recurs, în sensul că scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea stărilor de incompatibilitate, este acelea de a asigura transparenţă în exercitarea funcţiei şi de a preveni corupţia, însă acest scop este urmărit şi respectat întocmai prin sancţionarea deţinerii concomitente a funcţiei de viceprimar şi a celei de administrator al unei societăţi comerciale, fără stipularea vreunei condiţii suplimentare legate de exercitarea efectivă a ambelor funcţii.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.
Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 530 din 26 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2017.