Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 4 august 2015, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, anularea Ordinului nr. 4210 din 11 iunie 2015 emis de ministrul Educaţiei, anularea Deciziei din data de 15 mai 2015 emise de Consiliul General a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), obligarea pârâtului la emiterea unui ordin privind dobândirea de către reclamantă a calităţii de conducător de doctorat şi obligarea pârâtului la plata sumei de 45.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 38 din 10 februarie 2016, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a deciziei emise de Consiliul General al CNATDCU, a admis, în parte, acţiunea reclamantei şi a anulat Ordinul MECS nr. 4210 din 11 iunie 2015 şi Decizia Consiliului General al CNATDCU din 15 mai 2015 şi a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei ordin privind dobândirea calităţii de conducător de doctorat, respingând, ca neîntemeiată, cererea privind acordarea daunelor morale. A obligat pârâtul la plata sumei de 4.700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că Ordinul nr. 5690/2011 stabileşte metodologia de dobândire automată a dreptului de a conduce doctorate pentru persoanele care au dobândit deja aceasta calitate în statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Confederaţia Elveţiană. Recunoaşterea automată a calităţii de conducător de doctorat reglementată prin procedura conţinută de Ordinul nr. 5690/2011 nu stabileşte nici un sistem de evaluare, iar o atare evaluare la care se precizează în întâmpinare că s-a recurs în emiterea rezoluţiei de neacordarea dreptului de conduce doctoratul se situează dincolo de cadrul legal. Metodologia nu impune verificare de către CNATDCU a îndeplinirii de către candidat a unor anume criterii ştiinţifice, fiind vorba tocmai de dobândirea automata a dreptului de a conduce doctorate. S-a mai arătat că, nota informativă, coroborată cu certificatul din 10 decembrie 2014 - dovedesc fără putinţă de tăgadă aptitudinea reclamantei de a conduce doctorate, iar Rezoluţia CNATDCU, preluată în ordinul contestat, este motivată în ideea că reclamanta nu ar fi dobândit "o diploma/certificat/calificativ...", fiind evident faptul că autoritatea publică a pornit de la o premisă falsă astfel că şi concluzia la care a ajuns este viciată. Atâta vreme cât Decizia CNATDCU din data de 15 mai 2015 a stat la baza emiterii Ordinului MECS nr. 4210 din 11 iunie 2015, s-a apreciat că şi acest act se impune să fie anulat.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, următoarele:
- în mod eronat instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea Ordinului MESC nr. 4210 din 11 iunie 2015, întrucât analiza dosarului candidatului pentru calitatea de conducător de doctorat este supusă, prin lege, controlului CNATDCU care îşi exercită atribuţiile în conformitate cu Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin ordin de ministru, acest sistem de evaluare este strict de competenţa comisiei de cercetători ştiinţifici iar instanţa de judecată nu se poate substitui acestei comisii;
- o altă critică invocată este aceea că instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat excepţia inadmisibilităţii cererii privind anularea deciziei CNATDCU, întrucât propunerea acestei comisii nu este un act administrativ, ci un act preparator/premergător, care stă la baza emiterii actului administrativ, în speţă ordinul de ministru.
4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată în recurs, arătând că:
- prin memoriul de recurs sunt reluate apărările formulate în întâmpinarea depusă la prima instanţă, astfel că nu se urmăreşte să fie supusă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, examinarea în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii cu regulile aplicabile ci, pur şi simplu se face abstracţie de modul în care aceste apărări au fost analizate prin sentinţă, nefiind criticate argumentele avute în vedere de instanţa de judecată la adoptarea soluţiei de admitere în parte a acţiunii;
- organul de soluţionare a contestaţiei nu poate adăuga motive suplimentare de respingere a solicitării, pentru că verificarea efectuată în procedura administrativă este limitată, la rândul ei de motivele care au condus la emiterea actului administrativ iniţial.
5. Procedura de filtrare
Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 2 noiembrie 2017, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.
Prin încheierea din 18 ianuarie 2018, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 4210 din 11 iunie 2015, anularea Deciziei Consiliului General al CNATDCU din data de 15 mai 2015, obligarea pârâtului să emită în favoarea reclamantei a unui ordin privind dobândirea calităţii de conducător de doctorat, obligarea pârâtului la plata sumei de 45.000 lei cu titlu de daune morale şi acordarea cheltuielilor de judecată.
Prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantei şi a anulat Ordinul MECS nr. 4210 din 11 iunie 2015 şi Decizia Consiliului General al CNATDCU din 15 mai 2015, a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei ordin privind dobândirea calităţii de conducător de doctorat, respingând, ca neîntemeiată, cererea privind acordarea daunelor morale şi a obligat pârâtul la plata sumei de 4.700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (în prezent Ministerul Educaţiei Naţionale) a formulat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare.
Astfel, reclamanta a solicitat dobândirea automată a calităţii de conducător de doctorat în România pentru persoanele care au obţinut această calitate în statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Confederaţia Elveţiană în baza metodologiei aprobată prin OMECTS nr. 5690/2011.
Prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 4210 din 11 iunie 2015 s-a dispus nedobândirea calităţii de conducător de doctorat de către doamna A., în domeniul de studii universitare de doctorat Relaţii internaţionale şi studii europene.
În Anexa nr. 1 la acest Ordin se reţine Decizia Consiliului General al CNATDCU din data de 15 mai 2015 prin care s-a recomandat să nu se emită atestatul de recunoaştere automată a calităţii de conducător de doctorat pentru doamna A., în domeniul Relaţii internaţionale şi studii europene, întrucât "petenta este co-promotor de studii doctorale, nu conducător de doctorat, în domeniul politicii de mediu şi agricole. Ca atare, nu a dobândit o diplomă/certificat/recunoaştere de abilitare în domeniul pentru care solicită recunoaşterea calităţii de conducător de doctorat".
Potrivit art. 166 alin. (4) lit. a) şi b) din Legea educaţiei naţionale:
"(4) Specialiştii care au dobândit dreptul legal de a conduce doctorate în instituţii de învăţământ superior sau de cercetare-dezvoltare din străinătate dobândesc calitatea de conducător de doctorat în cadrul IOSUD din România, după cum urmează:
a) specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din ţările Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Confederaţia Elveţiană dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale;
b) Ministerul Educaţiei Naţionale stabileşte o listă a instituţiilor de învăţământ superior, din afara ţărilor menţionate la lit. a), aflate printre cele mai prestigioase universităţi ale lumii. Specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din instituţiile aflate pe această listă dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale."
Pentru punerea în executare a acestei dispoziţii legale, prin Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5690 din 13 octombrie 2011 a fost aprobată Metodologia privind dobândirea automată a calităţii de conducător de doctorat în România pentru persoanele care au obţinut această calitate în statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Confederaţia Elveţiană.
Potrivit art. 2 din Metodologie, calitatea de conducător de doctorat se conferă în unul dintre domeniile de studii universitare de doctorat în vigoare, conform prevederilor legale.
De asemenea, la art. 3 se arată că:
"(1) Dosarul pentru dobândirea automată a calităţii de conducător de doctorat include:
a) cerere din partea candidatului către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, denumit în continuare MECTS, prin care se solicită recunoaşterea automată a calităţii de conducător de doctorat, într-un anumit domeniu de studii universitare de doctorat, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.
b) actul de identitate, în copie;
c) adeverinţă care să certifice calitatea de conducător de doctorat, emisă de autoritatea guvernamentală sau de instituţia de învăţământ superior/cercetare-dezvoltare din statul membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European şi Confederaţia Elveţiană, în original sau în copie legalizată, şi cu traducere legalizată;
d) diploma de doctor obţinută în străinătate, în copie şi traducere, sau diploma de doctor obţinută în România, în copie;
e) curriculum vitae al candidatului;
f) lista de lucrări ale candidatului.
(2) În cererea prevăzută la alin. (1) lit. a), candidatul trebuie să declare pe propria răspundere faptul că acesta şi-a exercitat dreptul de conducere de doctorate prin conducerea a cel puţin unui doctorand într-un stat membru al Uniunii Europene, în Spaţiul Economic European şi Confederaţia Elveţiană."
Din dispoziţiile legale menţionate mai sus rezultă că recunoaşterea automată a calităţii de conducător de doctorat se face într-un anumit domeniu de studii universitare de doctorat, iar nu automat indiferent de domeniu.
În aceste condiţii, în mod greşit prima instanţă a reţinut că prin Ordinul MECS nr. 4210 din 11 iunie 2015 nu au fost făcute aprecieri şi asupra domeniului pentru care se solicita recunoaşterea calităţii de conducător de doctorat, considerând că nu se impune analiza acestor aspecte.
Pe de altă parte, instanţa de fond a înlăturat corect susţinerea pârâtului cum că analiza dosarului candidatului pentru dobândirea calităţii de conducător de doctorat este supusă prin lege controlului CNATDCU, iar instanţa de judecată nu se poate substitui acestei comisii.
Tot în mod corect prima instanţă a reţinut că potrivit notei informative a Universităţii din Liege, atât "le promoteur" cât şi "le co-promoteur" au deopotrivă atributele şi dreptul de a conduce teze de doctorat, fiind întemeiat acest motiv de nelegalitate al actelor administrative atacate.
Pentru motivele arătate mai sus, Înalta Curte consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond pentru a se administra probatorii şi a se verifica dacă domeniul de competenţă al reclamantei - politicile şi legislaţia mediului, politici agricole - se poate încadra sau este diferit de domeniul relaţiilor internaţionale şi studiilor europene, pentru care se solicită recunoaşterea automată a calităţii de conducător de doctorat.
Soluţia casării cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond este justificată de necesitatea respectării dreptului părţii de a avea acces la dublu grad de jurisdicţie.
7. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva Sentinţei nr. 38 din 10 februarie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva Sentinţei nr. 38 din 10 februarie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 martie 2018.
Procesat de GGC - CL