Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia civilă, sub nr. x/103/2009 reclamanţii H., O., D., M., X., Z., J., S., P., R., I., U., N., B., E., K., L. au solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la plata sumei de 429.846,53 lei reprezentând drepturi patrimoniale conform contractului de cesiune din 23.05.2001 precum şi penalităţi la această sumă conform art. 6 din contract, şi dobânzi aferente de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au arătat că, în calitate de inventatori ai invenţiei având titlul "Procedeu şi instalaţie automată de călire a ţevilor", în data de 23.05.2001 au încheiat cu reclamanta (denumită la acea data SC A.1 SA Roman) în calitate de cesionar, contractul de cesiune nr. 1, având ca obiect cesionarea dreptului la depunerea cererii de brevet de invenţie, la acordarea şi eliberarea brevetului de invenţie şi dreptul la invocarea priorităţii convenţionale în schimbul unei remuneraţii stabilite la art. 9 din contract lit. a), b) şi c). Litera c în speţă se referă la acordarea către cesionari (respectându-se procentele stabilite în Acordul privind drepturile patrimoniale ale autorilor invenţiei) a 10% din eficienţa economică anuală postcalculată.
Urmare a perfectării acestui contract, reclamanta a depus cerere de brevet de invenţie cu titlu "procedeu şi instalaţie automată de călire a ţevilor", din 28.05.2001, pentru care a fost constituit depozitul naţional reglementar din 28.05.2001.
Ulterior, prin hotărârea din 24.07.2002 Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a încuviinţat acordarea brevetului de invenţie x având titlul "Instalaţie automată de călire a ţevilor", în favoarea pârâtei SC A. SA (fost SC A.1 SA) hotărâre ce a fost înscrisă în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse.
La data de 16.06.2008 pârâta SC A. SA a formulat cerere reconvenţională prin care a chemat în judecată pe reclamanţii H., O., D., M., X., Z., J., S., P., R., I., U., N., B., E., K., L., Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând anularea brevetului de invenţie x şi anularea contractului de cesiune din 23 mai 2001, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenţionale, pârâta SC A. SA a arătat că, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 un brevet poate fi anulat dacă obiectul acestuia nu este brevetabil, potrivit art. 7-10, 12, 13 din lege.
Astfel, obiectul brevetului este lipsit de noutate, întrucât procesul de călire a ţevilor implică încălzirea acestora până la temperatura de normalizare în cuptor şi apoi călirea în apă înainte de detensionare în cuptorul de călire. Pentru răcirea ţevilor se utilizează, în esenţă, instalaţii care funcţionează pe baza a două procedee adaptate, respectiv: răcirea externă prin jet de apă şi simultan injectarea apei în interiorul ţevilor şi scufundarea ţevilor într-un recipient în vederea scăderii bruşte a temperaturii.
Ambele procedee erau utilizate în producţia ţevilor, făcând parte din stadiul tehnicii la momentul depunerii cererii de brevet.
Instalaţia la care se referă brevetul face parte din tipul al doilea şi faţă de stadiul tehnicii la momentul respectiv, nu reprezintă o invenţie, neavând elemente tehnice esenţiale distinctive şi nefiind susceptibilă de a genera efecte tehnice noi sau superioare faţă de instalaţiile utilizate până la momentul respectiv.
Reconvenienta a invocat şi lipsa activităţii inventive, deoarece o persoană de specialitate în domeniu putea realiza instalaţia în discuţie, fără a depune un efort creativ.
Instalaţia în discuţie prezintă efecte pe plan economic, concretizate în reducerea, într-o oarecare măsură, a unor costuri, însă invenţia este lipsită de activitate inventivă.
Reconvenienta a mai susţinut că este lovit de nulitate absolută contractul de cesiune, având în vedere lipsa obiectului contractului de cesiune atrasă de nulitatea brevetului - obiect al contractului, cauza falsă a contractului şi incidenţa erorii obstacol la încheierea actului, decurgând din neîndeplinirea condiţiilor de brevetabilitate, în contextul în care reclamanta a contractat având convingerea că va deveni titularul unui brevet.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7-10 şi 54 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.
Tribunalul Neamţ, prin încheierea din data de 15.04.2009 a dispus disjungerea cererii reconvenţionale privind anularea contractului de cesiune din 23.05.2001 şi suspendarea acestui capăt de cerere potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a dosar nr. x/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 420/C din 15.04.2009, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii Tribunalului Bucureşti, cauza fiind înregistrată la data de 05.05.2009, pe rolul Secţiei a V-a Civilă, sub nr. x/3/2009.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1392 din 03.12.2009 a respins acţiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 242/A din 28.10.2010 a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă SC A. SA SA (fosta SC A.1 SA ), a desfiinţat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti; a păstrat dispoziţia privind respingerea excepţiei lipsei de interes şi a obligat intimaţii persoane fizice la plata către apelanta sumei de 2.055,88 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, cauza fiind re-înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/3/2009*.
Prin sentinţa civilă nr. 344 din 20.03.2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea pentru cele ce urmează.
Examinând pe rând condiţiile de brevetabilitate reglementate de art. 18 cu raportare la art. 10 din Legea nr. 64/1991, cu referire la unele critici aduse de către reclamantă şi de către expertul parte al acesteia - Faighenov Marioara, tribunalul a reţinut că experta a avut în vedere că stabilirea noutăţii trebuie privită sub două aspecte, şi anume, determinarea elementelor constitutive ale stadiului tehnicii şi examinarea dacă invenţia revendicată este cuprinsă sau nu în stadiul tehnicii, sens în care a procedat la analiza celor 23 documente invocate de către reclamantă ca fiind distructive de noutate, redând concluziile detaliate ale expertizei, în raport de faptul că motivele de nulitate invocate de reclamantă au fost susţinute pe aspectele tehnice dezvoltate în special prin punctele de vedere şi obiecţiunile la expertiză.
În ceea ce priveşte condiţia noutăţii, tribunalul a apreciat esenţială regula potrivit căreia o revendicare diferită fie şi printr-o singură caracteristică tehnică esenţială faţă de oricare anterioritate analizată individual, îndeplineşte condiţia noutăţii.
Noutatea unei invenţii poate rezulta, prin urmare, nu doar din descoperirea a ceva inexistent sau cu totul nou ci şi din combinarea unor mijloace cunoscute într-o manieră neabordată cu consecinţa obţinerii unui ansamblu diferit ca funcţionalitate, sau dimpotrivă din simplificarea constructiva adusă unor produse sau procedee cunoscute.
Corolarul regulii menţionate este acela că pentru a fi considerată distructivă de noutate, orice anterioritate din stadiul tehnicii trebuie să conţină toate caracteristicile tehnice din revendicare.
În ceea ce priveşte condiţia activităţii inventive, tribunalul a apreciat esenţială regula potrivit căreia examinarea în sistem mozaic a activităţii inventive se realizează în raport cu revendicările şi cu problema tehnică pe care o rezolvă invenţia, această condiţie fiind îndeplinită dacă în raport de invenţia considerată în ansamblul său, soluţia nu era previzibilă pentru profesionistul în domeniu.
Or, tribunalul a apreciat că examinarea făcută de experta judiciară respectă aceste reguli, comparativ cu analiza realizată de reclamantă care uneori utilizează şi pentru condiţia noutăţii regulile specifice examinării condiţiei activităţii inventive, sau analizează condiţia activităţii inventive în raport nu de invenţia în ansamblul său ci de diverse părţi ale acesteia.
Concluziile expertei Y. sunt în acelaşi sens cu concluziile primei experte judiciare numite în cauză, Ş., în raport de care tribunalul a încuviinţat efectuarea unei noi expertize întrucât experta nu a efectuat o analiză detaliată a tuturor documentelor invocate de reclamantă.
Reclamanta a mai depus în cadrul probatoriului administrat în susţinerea pretenţiilor sale raportul de expertiză întocmit de experta Z. în dosar nr. x/2012 al Tribunalului Neamţ, secţia I civilă.
Tribunalul a constatat că aceste raport de expertiză este nerelevant asupra problemelor analizate în prezenta cauză, în condiţiile în care a avut un alt obiect de examinare, respectiv dacă instalaţia de răcire utilizată de reclamantă în perioada 2011 - 2012 este cea din brevetul x. Contrar susţinerilor reclamantei, tribunalul a reţinut că în acest raport nu se regăseşte concluzia că invenţia în litigiu nu a putut fi aplicată sau nu prezenta avantaje economice.
Totodată tribunalul a apreciat că este esenţial a se avea în vedere că noutatea, activitatea inventivă şi eficienţa invenţiei trebuie analizate la momentul depunerii cererii de brevet, iar nu în prezent, în condiţiile în care într-un interval de 10 ani (de la data depunerii cererii de brevet - 2001 şi până în 2011 - dată de referinţă a analizei expertei Z.) se pot produce acumulări extraordinare de noi cunoştinţe, dată fiind accelerarea progresului tehnic, astfel încât o soluţie care în trecut era imprevizibilă, acum este banală.
Faţă de probatoriul administrat, tribunalul a constatat că invenţia ce face obiectul brevetului x, a cărui anulare s-a solicita, îndeplinea condiţiile de brevetabilite reglementate de art. 7-10 şi 18 din Legea nr. 61/1964, astfel cum sunt explicitate prin Regulile 30 şi 32 din Regulamentul de aplicare a Legii, aprobat prin H.G. nr. 152/1992.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamantă, prin decizia nr. 362/A din 19.04.2017 a respins calea de atac, ca nefondată, pentru considerentele ce urmează.
În susţinerea critici pentru nemotivarea sentinţei apelanta-reclamantă arată că din hotărâre lipsesc considerentele proprii ale tribunalului, având în vedere faptul că, din cele aproximativ 14 pagini dedicate considerentelor, un număr de 13 pagini constau în redarea aspectelor reţinute de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la emiterea brevetului şi a consideraţiilor expertei G., restul considerentelor cuprinzând chestiuni de ordin general privind maniera de interpretare a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o invenţie pentru a fi brevetabilă.
Examinând hotărârea apelată, Curtea a constatat că aceasta corespunde exigenţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece aceasta cuprinde atât motivele de fapt cât şi pe cele în drept care au format convingerea judecătorului de primă instanţă în sensul că acţiunea dedusă judecăţii nu este întemeiată.
În ceea ce priveşte susţinerea apelantei referitoare la faptul că hotărârea conţine 13 pagini în care sunt redate aspecte reţinute de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci cu ocazia emiterii brevetului contestat, precum şi concluziile raportului de expertiză întocmit în primă instanţă de d-na expert G., Curtea a constatat că aceasta nu poate fi încadrată ca fiind o critică în sensul nemotivării hotărârii judecătoreşti; dimpotrivă, din perspectiva instanţei de control judiciar, redarea în conţinutul hotărârii de primă instanţă a situaţiei de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză permite instanţei de apel să exercite controlul judiciar conform art. 295 alin. (1) C. proc. civ., în sensul de a verifica dacă prima instanţă de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi a aplicat la aceasta normele de drept substanţial incidente.
Şi din punctul de vedere al părţilor, redarea pe larg în conţinutul hotărârii judecătoreşti a conţinutului probelor administrate în cauză este în interesul acestora, deoarece le dă posibilitatea în acest fel de a lua cunoştinţă de temeiurile pentru care instanţa a dispus o anumită măsură şi le dă posibilitatea de a-şi putea apăra drepturile, inclusiv prin investirea instanţei superioare cu exercitarea controlului judiciar.
Nu în ultimul rând, Curtea achiesează şi la acea susţinere a intimaţilor-pârâţi conform căreia expertiza de specialitate a fost necesară pentru lămurirea unor aspecte de fapt cu un pronunţat caracter tehnic, fiind încuviinţată de tribunal în conformitate cu prevederile art. 201 C. proc. civ., iar concluziile acestei expertize au fost redate pe larg de tribunal în considerarea faptului că judecătorul nu s-a considerat un specialist în domeniul în care a fost acordat brevetul de invenţie - Instalaţie automată de călire a ţevilor încălzite în cuptoarele cu vatră păşitoare, prin răcire în mişcare de rotaţie în medii de răcire diferite (R 1-2).
Ca atare, având în vedere complexitatea problemelor ce ţin de domeniul de activitate în care a fost acordat brevetul de invenţie x, Curtea a constatat că redarea pe larg în cuprinsul hotărârii judecătoreşti a constatărilor specialistului cu privire la împrejurările de fapt asupra cărora i s-a cerut părerea nu poate fi reţinută ca motiv de anulare a sentinţei, pentru nemotivare.
Nu este întemeiată nici critica potrivit căreia instanţa s-a pronunţat asupra unei solicitări care nu formează obiectul cauzei, respectiv asupra anularii contractului de cesiune a invenţiei pentru eroare asupra substanţei obiectului, nefiind incidente prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., deoarece instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei solicitări prin dispozitivul hotărârii apelate.
Motivul de apel de netemeinicie, prin care apelanta-reclamantă susţine faptul că în mod eronat prima instanţă s-a raportat la concluziile unui raport de expertiză care nu se coroborează cu restul probatoriului administrat, nu este întemeiat.
Primul set de critici - prin care apelanta-reclamantă susţine argumentele de fapt şi de drept în temeiul cărora solicită a se constata că instalaţia la care se referă brevetul nu este suficient dezvăluită - este inadmisibil în sensul art. 294 alin. (1) C. proc. civ. deoarece se tinde în mod nepermis la lărgirea cadrului procesual stabilit de reclamantă sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată.
În speţă, cererea de brevet de invenţie a fost depusă de SC A. SA Roman (antecesoarea apelantei-reclamante) la data de 28.05.2001 sub nr. x. În raport de data depozitului brevetului de invenţie x din 28.05.2001, este aplicabilă forma Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, în redactarea în vigoare de la acel moment, potrivit căreia:
ART. 42- Brevetul de invenţie eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, în cazul când se constată că, la data înregistrării cererii de brevet de invenţie, nu erau îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile. Cererea de anulare se poate face în tot cursul duratei de valabilitate a brevetului şi se judecă de către Tribunalul municipiului Bucureşti.
Hotărârea de anulare se înregistrează la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi se publică în termenul prevăzut la art. 29 alin. (2).
CAP. 2 Invenţia brevetabilă
ART. 7 - O invenţie este brevetabilă dacă este nouă, rezultă dintr-o activitate inventivă şi este susceptibilă de aplicare industrială.
Invenţia brevetabilă poate avea ca obiect un produs, un procedeu sau o metodă.
Invenţia având ca obiect un nou soi de plantă, un hibrid sau o nouă rasă de animal este brevetabilă dacă acestea sunt noi, distincte, omogene şi stabile.
ART. 8 - O invenţie este nouă dacă nu este conţinută în stadiul tehnicii. Stadiul tehnicii include toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului până la data înregistrării cererii de brevet de invenţie sau a priorităţii recunoscute.
Divulgarea invenţiei nu este luată în considerare în cazul în care emană de la inventator sau succesorul său în drepturi şi s-a produs în intervalul de 12 luni care a precedat înregistrarea cererii de brevet de invenţie sau a priorităţii recunoscute.
ART. 9 - O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate în acel domeniu, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii.
ART. 10 - O invenţie este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul ei poate fi folosit cel puţin într-un domeniu de activitate din industrie, din agricultură sau din orice altă activitate şi poate fi reprodus cu aceleaşi caracteristici ori de câte ori este necesar.
Prin cererea de chemare în judecată, apelanta-reclamantă a solicitat anularea brevetului de invenţie x pe motiv că nu întruneşte două dintre condiţiile de fond ale brevetabilităţii, respectiv noutatea şi a activitatea inventivă.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC A. SA nu a invocat ca motiv de nulitate a brevetului şi neîndeplinirea celei de-a treia condiţii de fond prevăzută de art. 7 şi art. 10 din lege - aceea că invenţia nu ar fi susceptibilă de aplicare industrială, şi nici neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 18 din lege, constând în aceea că descrierea invenţiei nu ar fi suficient dezvăluită.
Faptul că reclamanta a indicat ca temei juridic al cererii de chemare în judecată şi art. 7-10 din lege nu este suficient, din perspectiva Curţii, pentru a se putea considera că reclamanta a investit instanţa de fond şi cu motivele de nulitate conform cărora invenţia nu este susceptibilă de aplicabilitate industrială, respectiv că descrierea acesteia nu este suficient dezvăluită, atât timp cât în motivarea în fapt a acţiunii reclamanta a arătat doar argumentele pentru care solicită a se reţine că: obiectul brevetului este lipsit de noutate (pct. B.1 din acţiune), respectiv: Lipsa activităţii inventive (pct. B.2 din acţiune) - a se vedea cererea (reconvenţională) de la filele 15-18 din dosar nr. x/2009 al Tribunalului Neamţ, care constituie obiectul investirii Tribunalului Bucureşti, conform sentinţei civile nr. 420/C din 15.04.2009.
Din examinarea atât a actelor din dosar nr. x/2009 al Tribunalului Neamţ cât şi ale dosarelor nr. x/3/2009 şi nr. x/3/2009* ale Tribunalului Bucureşti, Curtea a constatat că reclamanta nu a investit prima instanţa de fond cu nicio cerere precizatoare sau modificatoare a cererii iniţiale, în sensul invocării şi a celor două motive de nulitate prevăzute de art. 10 şi art. 18 din Legea nr. 64/1991.
De asemenea, faptul că expertizele efectuate în primă instanţă au analizat şi suficienta dezvăluire a invenţiei în x nu constituie un argument pentru care Curtea a considerat că prima instanţă de fond a fost legal investită şi cu analiza suficientei dezvăluiri a invenţiei, respectiv cu analiza motivului de nulitate referitor la aplicabilitatea industrială.
Cel de-al doilea set de critici - prin care apelanta-reclamantă susţine că prima instanţă de fond a considerat în mod eronat că este îndeplinită cerinţa noutăţii - este nefondat.
Invocând Regula 30 alin. (1) din Regulament - potrivit căreia:
" stadiul tehnicii, faţă de care este comparată invenţia pentru stabilirea noutăţii, cuprinde cunoştinţele accesibile publicului, oriunde în lume, înainte de data depozitului reglementar sau a priorităţii recunoscute, cu condiţia ca data punerii la dispoziţia publicului să fie identificabilă" - apelanta-reclamantă reproşează primei instanţe de fond faptul că nu a clarificat, în cazul concret, sfera stadiului tehnicii, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În primul rând, se observă că însăşi reclamanta nu a indicat în mod concret, prin cererea de chemare în judecată, care sunt documentele distructive de noutate pe care le opune.
În al doilea rând, Curtea a observat faptul că la data de 5.01.2012, după încuviinţarea de către tribunal a primei expertize, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, cuprinzând documente din literatura de brevete rezultate dintr-o cercetare suplimentară.
De asemenea, la data de 27.02.2012 reclamanta a mai depus la dosar un set de înscrisuri identificate în arhivele AMTPR.
Or, din examinarea lucrărilor dosarului de fond cât şi a raportului de expertiză efectuat de d-na expert G., Curtea a constatat că tribunalul a încuviinţat ca expertiza să analizeze toate documentele depuse de reclamantă pe parcursul judecăţii în primă instanţă, iar expertiza a stabilit stadiul tehnicii - cap. 4.4.3 din raport - atât în raport de documentele din literatura de brevete citate în examinarea de fond a cererii de brevet 2001 00575, cât şi documentele din literatura de brevete depuse de reclamantă la filele 72-212 vol. I dosar fond, cât şi documentele din literatura nonbrevet depuse de reclamantă la filele 215-300 vol. I dosar fond.
Mai susţine apelanta-reclamantă că elementele de noutate caracteristice ale invenţiei din revendicarea 1 constau în componenţa specifică a sistemului hidraulic de acţionare şi a sistemului de răcire cu jeturi de apă, însă acestea apar în preambul, motiv pentru care solicită să se constate că acestea fac parte din stadiul tehnicii.
Curtea a respins această critică, considerând că utilizarea aceloraşi denumiri în cazul sistemului de stropire cu jet exterior, ori a sistemului hidraulic de acţionare nu are sensul pretins de reclamantă, deoarece acestea sunt noţiuni tehnice. Dimpotrivă, noutatea se stabileşte în raport cu conţinutul revendicărilor şi al domeniului de aplicare.
Mai susţine apelanta faptul că cele două elemente (sistem hidraulic şi sistem de răcire exterioară) sunt prezentate, detaliat, în revendicările 2 şi 3, adică în revendicările dependente de revendicarea 1, astfel că în mod eronat s-a considerat că ar fi îndeplinită cerinţa noutăţii instalaţiei la care se referă Brevetul.
Curtea a respins această critică, constatând că Revendicarea 1 din brevetul de invenţie x a fost formulată astfel: Instalaţie automată de călire a ţevilor (...)" caracterizată prin aceea că, realizarea pe patul de răcire a unei viteze de rotaţie variabilă a ţevii se face printr-un sistem hidraulic (F), acţionat de un motor hidraulic (17), răcirea ţevii cu viteze variabile făcându-se printr-o ţeavă (32) cu orificii (a) de răcire cu jeturi exterioare de apa sub presiune, la care se controlează debitul şi presiunea cu ajutorul unei vane de reglare (47) şi prin raportul dintre suprafaţa orificiilor (a) şi suprafaţa interioară a ţevii cu orificii (32), unghiul de incidenţă al jeturilor pe ţeavă fiind controlat prin rotirea ţevii cu orificii în nişte etanşări (33), cu ajutorul a doi cilindrii pneumatici (35), răcirea prin imersie cu viteză controlată a patului cu linete (E) împreună cu ţeava care se căleşte, realizându-se prin reglarea vitezei de imersie cu ajutorul unor cilindrii hidraulici (18) de ridicare şi coborâre, simultan realizându-se răcirea interioară cu ajutorul unui jet creat de o pompă (40) printr-un ajutaj 43.
Privitor la revendicările dependente, revendicarea dependentă conţine în mod implicit toate caracteristicile revendicării independente căreia i se subordonează şi, după caz, dezvoltă sau explicitează caracteristicile tehnice care au fost deja enunţate în revendicarea independentă, sau se referă la exemple particulare de realizare a invenţiei, ori conţine caracteristici tehnice decât cele din revendicarea independentă căreia i se subordonează.
Potrivit Regulii 15 alin. (7) - Fiecare revendicare independentă poate fi însoţită de un număr rezonabil de revendicări dependente, care să se refere la aceasta şi să dezvolte sau să expliciteze elemente tehnice, deja enunţate în revendicarea independentă sau varianta de realizare a obiectului invenţiei, cu condiţia respectării unităţii invenţiei.
De aceea, faptul că revendicările dependente 2 şi 3 explicitează elementele tehnice deja enunţate în revendicarea 1 nu are înţelesul pretins de apelanta-reclamantă, în sensul că nu conduce la lipsa de noutate a instalaţiei la care se referă brevetul.
În ceea ce priveşte critica referitoare la nereţinerea de către tribunal, în cadrul situaţiei de fapt, a raportului de expertiză întocmit în dosar nr. x/2012 aflat pe rolul Tribunalului Neamţ, Curtea a constatat că este nefondată, deoarece acesta a avut alte obiective decât cele stabilite de tribunal în dosarul de faţă, or identificarea diferenţelor existente între instalaţia de călire a ţevilor la care se referă brevetul de invenţie x şi cea utilizată în perioada 2011-2012 la cuptorul CVP4 nu are nicio relevanţă din punct de vedere juridic asupra analizei condiţiei de noutate a acestui brevet, la momentul 28.05.2001.
Apelanta-reclamantă a mai susţinut faptul că prima instanţă de fond a preluat în mod eronat concluziile expertului desemnat cu privire la comparaţia între brevetul contestat şi documentele rezultând din cercetarea documentară solicitată de O.S.I.M., sens în care a menţionat: brevetul US 1, brevetul US 2, brevetul DE 3, brevetul GB 4, RO 5 sau RO 6.
În ceea ce priveşte comparaţia cu brevetul US 1, apelanta-reclamantă solicită să se constate că singura pretinsă "noutate" a brevetului de invenţie x faţă de brevetul US 1 ar putea, teoretic, să fie reprezentată de sistemul de răcire cu jeturi exterioare, astfel încât solicită să se constate că acest sistem nu îndeplineşte cerinţele noutăţii şi activităţii inventive.
Curtea a respins această critică, constatând că situaţia de fapt stabilită de tribunal în temeiul concluziilor raportului de expertiză efectuat de doamna expert G. a fost confirmată în faza de apel, de raportul de expertiză efectuat de doamna expert Ţ. şi depus la dosarul de apel la data de 31.05.2016.
Din analiza revendicării 1 a brevetului de invenţie x cu cea din brevetul US 1 reiese că se referă la soluţii tehnice constructive diferite; iar brevetul US 1 se referă doar la două sisteme de răcire faţă de cele trei ale brevetului x.
În ceea ce priveşte comparaţia cu brevetul US 2 apelanta-reclamantă solicită să se constate că elementele caracteristice revendicării 1 nu prezintă noutate în raport de revendicările brevetului US 2.
Curtea a reţinut că diferenţierile constatate prin raportul întocmit de expert G. au fost confirmate şi în faza de apel, raportul de expertiză efectuat de expert Ţ. relevând faptul că există soluţii tehnice constructive diferite; că sistemul de stropire exterioară o ţeavă conform brevet x este diferit de sistemul de răcire cu mai multe ţevi cu ajutaje conform brevetului US 2, în plus, brevetul US se referă la două sisteme de răcire faţă de cele trei ale x.
În ceea ce priveşte argumentele aduse de apelanta-reclamantă referitoare la comparaţia cu brevetul DE 3, Curtea le-a respins, pe considerentul că nu se poate proceda la compararea unui brevet de procedeu (brevetul german) cu un brevet de produs.
În ceea ce priveşte critica de netemeinicie referitoare la nereţinerea de către prima instanţă a documentelor interne, disponibile în cadrul AMTPR, Curtea a reţinut că toate documentele interne (D5) ale societăţii reclamante nu fac parte din stadiul tehnicii, respectiv:
- Instalaţie de călire prin imersie L.20" - utilaj mecanic fascicol 1 documentaţie auxiliară PE92018 proiect execuţie - cu puneri în funcţiune la data de 29.12.1984, completare la procesul verbal de recepţie şi PIF din 29.12.1984 la obiectiv Laminor 20";
- Instalaţie de călire cu apă PR.58046/3, proiectată la 11 iulie 1984 - proiect IPROLAM din FMT pentru CVP nr. 425 din care fac parte schiţele pentru instalaţie de călire cu apă 465.18.000, dispozitivul de călire pentru ţevi 7 5/8 până la 10 W - desen 31252-767065, dispozitivul de călire pentru ţevi 4 1/2 până la 7" desen 465.18.06726, astfel cum rezultă din borderoul de documente al respectivului proiect;
- Linia de filete speciale desen 80990/2-12727-2 datată 14.09.1985. Acest desen face parte dintr-un desen de ansamblu format 2AO, care face referire la tot planul secţiei şi la instalaţia de călire (desenul de ansamblu este întocmit de IPROLAM).
În mod corect tribunalul a achiesat la concluziile expertizei conform cărora aceste documente nu fac parte din stadiul tehnicii deoarece sunt cunoscute doar de salariaţii unităţii şi, eventual, de colaboratori, persoane care sunt ţinute de clauze explicite sau tacite de confidenţialitate fie prin natura relaţiilor de muncă fie prin relaţii contractuale, această constatare fiind confirmată şi de următoarele probe: contractul colectiv de muncă 1998-2000 şi Angajamentul de fidelitate anexa 3.3, Statutul societăţii reclamante şi Regulamentul de ordine interioară precum şi Fişele de post depuse la dosar de intimaţii-pârâţi.
În ceea ce priveşte documentele D4 (Manualul "Îndrumător în hidraulică" - Hidraulik Trainer, autor ing. Grad. A. Schmitt, şi Manualul "Hidraulica maşinilor unelte", autor profesor Oprean Aurel) se constată că tribunalul a încuviinţat obiecţiunile formulate de reclamantă împotriva concluziilor raportului de expertiză efectuat de expert G. (prin care aceasta arătase că nu fac parte din stadiul tehnicii deoarece nu a fost găsită pe internet o ediţie mai veche de 28.05.2001, în limba română) şi a dispus a se face analiza noutăţii şi în raport de acestea, iar prin răspunsul la obiecţiuni au fost relevate diferenţele dintre revendicări constatate de expert.
Cel de-al treilea set de critici - prin care apelanta-reclamantă susţine că prima instanţă de fond a considerat în mod eronat că este îndeplinită cerinţa activităţii inventive - este nefondat.
Apelanta-reclamantă susţine faptul că, luând în considerare stadiul tehnicii de la momentul respectiv, o persoană de specialitate în domeniu putea realiza instalaţia în discuţie, fără a depune un efort creativ.
- În ceea ce priveşte brevetul RO 6 (intitulat "Instalaţie pentru călirea pieselor"), solicită să se constate că instalaţia hidraulică din brevetul contestat se regăseşte aproape în totalitate în brevetul RO 6, Curtea a reţinut, dimpotrivă, că cele două brevete conţin soluţii tehnice diferite, brevetul RO 6 referindu-se doar la sistemul de călire prin imersie pe verticală. Apelanta nu a indicat cum persoana de specialitate din domeniu ar ajunge la soluţia invenţiei din brevetul x, atât timp cât brevetul RO 6 nu cuprinde şi celelalte două sisteme de răcire (sistemul de răcire cu jeturi exterioare cu o ţeavă cu orificii şi sistemul de răcire interioară).
- În ceea ce priveşte brevetul RO 5, apelanta-reclamantă solicită să se constate că acest tor 15 poate să sugereze unui specialist în domeniu, fără vreun aport inventiv, practicarea de găuri de stropire într-o ţeavă 32 liniară. Ca şi în precedent, Curtea a remarcat faptul că persoana de specialitate din domeniu nu ar ajunge la soluţia invenţiei din brevetul x, atât timp cât brevetul RO 5 nu cuprinde şi celelalte două sisteme de răcire (respectiv sistemul de răcire prin imersie şi sistemul de răcire interioară simultană cu ajutorul unui jet creat de o pompă printr-un ajutaj).
- În ceea ce priveşte doctrina "Îndrumător în hidraulică" (autor ing. Grad. A. Schmitt) şi manualul "Hidraulica maşinilor unelte" (autor profesor Oprean Aurel), Curtea a constatat că o persoană de specialitate în domeniu nu putea realiza instalaţia brevetată, fără ca operaţiunea să implice efort creativ, având în vedere faptul că invenţia brevetată foloseşte trei cilindri hidraulici, nu doi ca în schema din manual, doi dintre ei lucrând sincron, iar al treilea cilindru fiind montat astfel încât prin deplasarea în sens opus celorlalţi să asigure condiţiile de orizontabilitate a patului de linte - motiv pentru care expertiza efectuată în faza de apel a constatat că invenţia contestată în prezenta cauză a găsit un mod original de a rezolva problema tehnică propusă spre realizarea unei viteze de rotaţie variabile a ţevii prin sistemul hidraulic cu trei cilindri.
În legătură cu criticile apelantei-reclamante referitoare la acele considerente ale primei instanţe, pe care apelanta le califică drept aprecieri de ordin general, Curtea a arătat că nu le poate primi, deoarece nu constituie critici nici de temeinicie nici de legalitate la adresa hotărârii de fond.
Împotriva deciziei şi a încheierii de şedinţă de la 03.03.2017 a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinţei şi, drept consecinţă, admiterea acţiunii şi anularea brevetului de invenţie.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs este criticată decizia pentru motivele de mai jos.
Instanţa de apel reţine în mod greşit că sentinţa este motivată şi în condiţiile în care nu a răspuns criticilor formulate în apel sub acest aspect.
Astfel, prin apel se arată că prima instanţă nu a făcut o analiză proprie asupra concluziilor expertizei, analiză necesară şi prin raportare la împrejurarea că respingerea obiecţiunilor formulate de reclamantă prin încheierea de şedinţă de la 13.02.2014 nu a fost motivată. Se mai arată că susţinerea instituţiei că "judecătorul fondului nu s-a considerat un specialist în domeniul în care a fost acordat brevetul de invenţie" este bizară deoarece judecătorului nu i se recunoaşte o poziţie de "spectator".
Stabilirea unei anumite situaţii de fapt în lipsa unei analize a materialului probator nu este în interesul părţilor, aşa cum în mod eronat reţine instanţa, maniera de motivare subsumându-se motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât a fost ignorată încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Nesocotirea de către instanţa de apel a dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. atrage şi incidenţă art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Un al doilea considerent al instanţei de apel vizează respingerea motivului de apel potrivit căruia "instanţa s-a pronunţat asupra anulării contractului de cesiune a invenţiei pentru eroare asupra substanţei obiectului", întrucât nu sunt "incidente prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., deoarece instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei solicitări prin dispozitivul hotărârii apelate".
Un alt aspect menţionat se referă că nu este important faptul că instanţa de fond s-a pronunţat asupra validităţii contractului de cesiune prin considerente şi nu prin dispozitivul hotărârii, relevant fiind că instanţa de fond nu a fost investită cu o cerere de anulare a contractului de cesiune.
Dacă, prin hotărârea dată, instanţa de fond nu s-a pronunţat în limitele învestirii sale prin cererea de chemare în judecată, acordând mai mult decât s-a cerut (plus petita) ori ceea ce nu s-a cerut (ultra petita), hotărârea este susceptibilă de modificare, în temeiul art. 304 pct. 6.
Instanţa de apel a confirmat totuşi critica reclamantei în sensul că instanţa fondului s-a pronunţat asupra solicitării de anulare a contractului de cesiune, care nu forma obiectul cauzei, devenind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. ca urmare a ignorării, în etapa apelului, a încălcării principiului disponibilităţii de către prima instanţă.
Susţine recurenta că decizia este parţial nemotivată şi nelegală, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ. prin raportare la dispoziţiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., art. 8-10 şi 18 din Legea nr. 64/1991, Regulile 15 alin. (2), (3), (7), (37) alin. (8) şi (10) din Regulament.
Procedând astfel, instanţa a înlăturat în mod greşit criticile reclamantei care priveau viciile de formă ale Brevetului, vicii care afectau condiţiile de brevetabilitate, respectiv noutatea şi activitatea inventivă.
Atât timp cât aceste vicii de formă există (aspect confirmat şi de expertiza G.) împiedicând "specialistul de mijloc" adică tehnicianul cu cunoştinţe normale în domeniul de referinţă (criteriu avut în vedere de legiuitor) să reproducă instalaţia pe baza descrierii din brevet, atunci nu poate fi vorba despre noutate şi activitate inventivă.
Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată formulată nu au fost invocate în mod expres aceste argumente, nu conduce la respingerea ca inadmisibile a acestora. Critica recurentei nu reprezintă un motiv de nulitate în sine, ci este un argument care susţine neîndeplinirea ambelor cerinţe a nulităţii şi a activităţii inventive. Ca atare, reţinerea acestor argumente nu implica o precizarea acţiunii.
Se precizează că viciile de formă ale brevetului au fost identificate de expertul parte al recurentei, în cadrul punctelor de vedere formulate în fondul cauzei, în cel de-al doilea ciclu procesual, pe parcursul întocmirii rapoartelor de expertiză dispuse în cauză, recurenta precizând că nu pot fi analizate condiţiile noutăţii şi activităţii inventive.
Revendicarea 3 ar fi trebuit respinsă întrucât se referă la o simplă descriere laconică, în legătură cu care nu se poate verifica îndeplinirea cerinţelor privind noutatea şi activitatea inventivă.
Soluţia contrară încalcă dispoziţiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ. în sensul că în situaţia în care instanţa ar fi apreciat că formulările reclamantului sunt neclare, confuze, de natură să împiedice determinarea cu exactitate a obiectului şi temeiului juridic al cererii, instanţa este oblicată să solicite lămuriri şi explicaţii, respectând regula dezbaterii contradictorii, în scopul de a determina obiectul cererii şi temeiul său juridic, aspecte care permit exercitarea controlului judiciar.
Încălcarea art. 129 alin. (4) C. proc. civ. atrage incidenţa art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în plus prin neanalizarea pe fond a viciilor formale, soluţia este şi nemotivată, atrăgând incidenţa pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. De altfel, soluţia instanţei încalcă dispoziţiile art. 8-10 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.
Un al doilea considerent al instanţei de fond vizează respingerea criticii reclamantei referitoare la neîndeplinirea condiţiei noutăţii.
Instanţa de apel reţine nelegal că reclamanta nu ar fi "indicat în mod concret, prin cererea de chemare în judecată, care sunt documentele distructive de noutate pe care le opune" în condiţiile în care în cadrul expertizelor, în funcţie de problemele tehnice ridicate, reclamanta a pus la dispoziţia expertului acele documente pe care acesta urma să le analizeze în demersul de a stabili dacă brevetul îndeplinea condiţia noutăţii.
Instanţa nu a analizat deloc instalaţia de călire prin imersie L.20" - utilaj mecanic fascicol 1 documentaţie auxiliară PE92018 proiect execuţie - cu puneri în funcţiune la data de 29.12.1984, completare la procesul verbal de recepţie şi PIF nr. 63014 din 29 decembrie 1984 la obiectiv LAMINOR 20"; instalaţie de călire cu apă PR.58046/3, proiectată la 11 iulie 1984 - proiect IPROLAM din FMT pentru CVP nr 416 din care fac parte schiţele pentru instalaţie de călire cu apă 465.18.000, dispozitivul de călire pentru ţevi 75/8 până la 10 Va" - desen 31252-767065, dispozitivul de călire pentru ţevi 41/2 până la 7" desen 465.18.06717, astfel cum rezultă din borderoul de documente al respectivului proiect; linia de filete speciale desen 80990/2-12727-2 datată 14.09.1985. Acest desen face parte dintr-un desen de ansamblu format 2A0, care face referire la tot planul secţiei şi la instalaţia de călire (desenul de ansamblu este întocmit de Iprolam); manualul "îndrumător în hidraulică (Hidraulik Trainer, publicat în mai multe ediţii în perioada 1978 - 1981), autor ing. Grad. A Schmitt, precum şi manualul "Hidraulica maşinilor unelte" (autor profesor Oprean Aurel).
Instanţa a reţinut în mod simplist că este irelevant locul unde au fost menţionate componentele specifice echivalează cu ignorarea dispoziţiilor Regulii 32 (A) coroborată cu regula 15 alin. (2) şi (3) din Regulament, deoarece analiza revendicărilor se efectuează numai asupra elementelor prezentate după sintagma "caracterizat prin aceea că", adică a elementelor proprii, specifice, ce pot susţine brevetabilitatea. Aceasta este partea în care se expun, în mod concis, elementele tehnice noi ce definesc invenţia conform Regulii 15 alin. (2) şi (3) din Regulament. Relevantă în acest sens este şi Regula nr. 32 (A) din Regulament. Aşadar, conţinutul preambulului prezintă elementele cunoscute în stadiul tehnicii şi, aşa cum rezultă din regula menţionată, "sunt necesare pentru definirea obiectului invenţiei."
Deoarece cele două componente specifice ale brevetului, respectiv existenţa unui sistem hidraulic şi a unui sistem de răcire exterioară erau menţionate în preambul, rezultă că acestea erau cunoscute în stadiul tehnicii, concluzie susţinută de documentaţia brevetului intitulată "Revendicări."
Instanţa nu infirmă prin vreun considerent că cele două componente specifice ale brevetului erau menţionate în preambulul.
Motivarea este greşită, prin raportare la art. 8 din Legea nr. 64/1991, la Regula 15 alin. (2) şi (3) şi la Regula 32 (A) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie ("Regulamentul").
Instanţa de apel a reţinut corectitudinea concluziilor raportului de expertiză elaborat în fondul cauzei privind comparaţia brevetului cu brevetele US 1, brevetul US 2, brevetul DE 3, brevetul GB 4, RO 5 sau RO 6 soluţie motivată prin referire la concluziile expertizei administrată în apel reclamantei fără a preciza niciun motiv din care să reiasă de ce concluziile raportului de expertiză sunt corecte.
Nici critica reclamantei privind comparaţia cu brevetul US 2 nu a fost reţinută, făcând trimitere la concluziile raportului de expertiză întocmit în apel; similar comparaţiei cu brevetul x, nu au fost oferite argumente proprii ale instanţei care confirmă concluziile acestei expertize. Instanţa s-a raportat la aceleaşi aspecte ca şi în cazul comparaţiei cu brevetul x.
În mod eronat instanţa de apel a considerat că documentele menţionate de reclamantă nu fac parte din stadiul tehnicii, întrucât ar fi fost cunoscute doar de salariaţii AMTPR, cărora li s-ar aplica presupuse clauze de confidenţialitate, numai că toate aceste documente dovedeau că brevetul nu îndeplinea condiţia noutăţii.
Doctrina indicată de reclamantă manualul "îndrumător în hidraulică" - Hidraulik Trainer şi manualul "Hidraulica maşinilor unelte" a fost înlăturată întrucât în apel, "prin răspunsul la obiecţiuni au fost relevate diferenţele dintre revendicări" din perspectiva acestor lucrări de specialitate.
Or, contrar celor reţinute de către instanţă, în răspunsul la obiecţiunile părţilor, expertul nu a analizat condiţiile de brevetabilitate şi prin raportare la aceste lucrări de specialitate. De altfel, nici instanţa nu a indicat secţiunea în care expertul ar fi tratat această chestiune. Oricum, instanţa era obligată să analizeze eventualele concluzii ale expertului în acest sens şi să ofere o argumentaţie proprie asupra acestui aspect.
Instanţa constată, în mod eronat, că brevetul îndeplineşte condiţia activităţii inventive, deoarece ignoră dispoziţiile Regulii 32 B (2) din Regulament potrivit căreia,,, dacă din analiza totalităţii soluţiilor din stadiul tehnicii rezultă, printr-o sinteză ulterioară, că o persoană de specialitate în domeniu, fără să depună un efort creativ, poate ajunge la soluţia care face obiectul cererii de brevet de invenţie, atunci acest obiect nu are la bază o activitate inventivă" şi prevederile Regulii 37 "Examinarea îndeplinirii criteriilor de brevetabilitate, litera f). Activitatea inventivă" alin. (9) şi (10) din Regulament, respectiv:
"(9) se consideră că o invenţie nu implică o activitate inventivă dacă se află, în special, în una dintre situaţiile următoare: folosire evidentă de mijloace cunoscute, combinaţie de caracteristici care rezultă în mod evident din stadiul tehnicii sau o selecţie evidentă dintr-un număr de posibilităţi cunoscute. (10) Se consideră a fi o folosire evidentă de mijloace cunoscute următoarele situaţii: a) invenţia reprezintă cel puţin una dintre soluţiile posibile care ar decurge în mod firesc şi facil, pentru o persoană de specialitate în domeniu, pentru completarea unei lacune existente într-un document anterior din stadiul tehnicii; [...]"
Doctrina relevantă reţine că "dacă din analiza totalităţii soluţiilor din stadiul tehnicii rezultă, printr-o sinteză ulterioară, că o persoană de specialitate în domeniu, fără să depună un efort creativ, poate ajunse la soluţia care face obiectul cererii de brevet de invenţie, atunci acest obiect nu are la bază o activitate inventivă."
În ceea ce priveşte comparaţia cu brevetul RO 6, instanţa de apel s-a limitat să reţină că reclamanta nu a precizat "cum persoana de specialitate ar ajunge la soluţia invenţiei" din brevet. Or, a fost indicat motivul care exclude activitatea inventivă, prin raportare la similitudinea schemei electrohidraulice din brevetul menţionat cu instalaţia hidraulică din brevet.
Simpla introducere a unui element hidraulic într-o instalaţie hidraulică în scopul echilibrării debitelor de fluid care alimentează doi cilindri, în fapt, reprezintă o soluţie simplificată din brevetul US 1, aspect neobservat de instanţa de apel.
Rezultă că instanţa a omis să observe că pretinsele diferenţe identificate reprezintă o simplificare. Or, faţă de regula 32 B alin. (4) lit. e) din Regulament, nu există activitate inventivă atunci când se rezolvă o problemă printr-o simplificare, fără să se menţină cel puţin performanţele cunoscute din stadiul tehnicii.
Atât timp cât sistemele hidraulice ale celor două brevete sunt similare, ambele urmărind deplasarea ţevilor, orizontalitatea lor şi poziţionarea cu precizie pe fiecare loc de lucru, concluzia logică este că lipseşte activitatea inventivă în cazul brevetului.
Prin încheierea din 03.03.2017 instanţa a respins nejustificat cererea de numire a unui nou expert în cauză, precum şi obiecţiunile reclamantei la răspunsul expertului contabil la primul set de obiecţiuni.
Obiecţiunile împotriva răspunsului expertului la obiecţiuni sunt admisibile prin raportare la art. 212 alin. (1) C. proc. civ., care nu limitează numărul obiecţiunilor pe care părţile au posibilitatea să le formuleze în vederea lămuririi chestiunile relevante expuse prin raportul de expertiză.
De altfel, numirea unui nou expert se impunea şi având în vedere chestiunile de ordin tehnic.
Intimaţii, prin întâmpinare formulată, solicită respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed:
Privitor, Înalta Curte, învederează că îşi însuşeşte în totalitate situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa superioară de fond.
Apelul, prin efectul său devolutiv, poate repune, în limitele învestirii, chestiunile judecate în prima instanţă.
În atare situaţie, chiar acceptând ideea reclamantului că hotărârea primei instanţe este nemotivată ci doar reia probatoriile administrate fără o judecată proprie, câtă vreme în apel s-a încuviinţat o nouă expertiză, şi depunerea de înscrisuri suplimentare, vătămarea invocată de recurent nu există.
Aşadar, dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, dar şi prin art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, a fost pe deplin respectat.
În ceea ce priveşte regimul probelor (cu referire la criticile formulate în contra încheierii de şedinţă de la 03.03.2017), instanţa europeană a statuat că admisibilitatea, administrarea şi pertinenţa probelor sunt aspecte lăsate la latitudinea jurisdicţiilor naţionale.
Respingerea obiecţiunilor părţilor la raportul de expertiză şi a cererii de încuviinţare a unei noi expertize, în condiţii de contradictorialitate în faţa instanţei de apel, nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil. De remarcat că în cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză în cele două etape de fond, şi care au concluzii congruente.
Cât timp instanţa s-a lămurit asupra situaţiei de fapt ce a făcut obiectul expertizelor, dispoziţiilor art. 212 C. proc. civ. au fost pe deplin respectate, întrucât noua expertiză, aşa cum a apreciat instanţa, nu era necesară.
Prin expertiză, dat fiind natura acestei probe, judecătorul este ajutat în rezolvarea unei probe de specialitate care excedează competenţelor acestuia.
Fiind în prezenţa unei probe de o tehnicitate deosebită - caracterul nou şi inventiv al invenţiei supusă cenzurii instanţei de către reclamantă, instanţa de fond şi apoi cea de apel a procedat la verificarea respectării de către experţi a normelor legale incidente în cauză.
Cu alte cuvinte, reţinerea instanţei de apel că hotărârea primei instanţe este motivată deoarece a răspuns probelor esenţiale cu care a fost investită este corectă.
Existenţa unor aspecte tehnice complexe, explicate prin noţiuni specifice, obligă instanţa să le preia ca atare.
Nefondată este şi critica referitoare la pronunţarea asupra a ceea ce nu s-a cerut - nulitatea contractului de cesiunea - cât timp ceea ce se execută este dispozitivul hotărârii judecătoreşti şi nu considerentele acesteia. Or, aşa cum a arătat şi instanţa de apel, instanţa nu s-a pronunţat asupra nulităţii contractului de cesiune.
O altă critică se referă la faptul că instanţa de apel a înlăturat nelegal criticile privind viciile de formă ale brevetului.
Critica se vădeşte a fi nefondată cât timp, aşa cum s-a arătat în decizie, prin cererea introductivă de instanţă nu s-a invocat inaplicabilitatea industrială a brevetului şi insuficienta dezvăluire. De altfel, în cele două rapoarte de expertiză, punctul de vedere al reclamantei este analizat, concluzionându-se că cele afirmate sunt simple erori materiale, concluzii însuşite şi de instanţa de apel, erori materiale pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 64/1991, fără consecinţe asupra despăgubirii invenţiei.
Deşi ceea ce solicită recurenta este reevaluarea probelor administrate, apreciind că altele sunt înscrisurile distructive de noutate, Înalta Curte reţine că în mod corect s-a reţinut caracterul de noutate al invenţiei.
Astfel, la stabilirea noutăţii instanţa a făcut aplicarea Regulii nr. 37A potrivit căreia noutatea unei invenţii brevetabile se stabileşte în raport de conţinutul revendicărilor şi al domeniului de aplicare precizat în descriere, fiind luat în considerare un singur document din stadiul tehnicii şi anume cel considerat a fi cel mai apropiat de invenţia revendicată, de care trebuie să difere prin cel puţin o caracteristică esenţială.
Instanţa de apel, dând eficienţă conţinutului ştiinţific al raportului de expertiză, coroborat cu raportul de cercetare tematică realizată de O.S.I.M. şi de raportul de cercetare internaţională, a reţinut a fi cel mai apropiat de invenţia revendicată brevetul de invenţie US 2 din 30 noiembrie 1989 intitulat "Dispozitiv de călire interioară-exterioară pentru ţevi".
Din compararea elementelor caracteristice ale celor două brevete, efectuată în mod amănunţit de instanţa de apel, au rezultat deosebiri fundamentale, soluţiile tehnice fiind diferite, nefiind identificate în brevetul din 1989 elementele revendicate în brevetul pârâţilor.
Aşa cum s-a arătat, recurenta repune în discuţie conţinutul şi semnificaţiile probelor administrate, situaţie nepermisă de dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. ce permit doar analiza legalităţii deciziei pronunţate în apel şi nu aspecte ale netemeinicie. Aşadar, instanţa de apel a stabilit corect situaţia de fapt atunci când a reţinut că documentele prezentate de recurentă nu fac parte din stadiul tehnicii, fiind cunoscute doar de salariaţii acesteia, deci confidenţiale, faţă de dispoziţiile art. 42 din Regulamentul de ordine interioară al recurentei.
O altă critică adusă instanţei de apel se referă la faptul înlăturării nejustificate a doctrinei indicate de reclamantă ca distructivă de noutate şi care demonstrează lipsa caracterului inventiv.
Recurenta afirmă că luând în considerare stadiul tehnicii de la momentul brevetării, o persoană de specialitate în domeniu putea realiza instalaţia în discuţie, fără a depune un efort creativ.
În realitate, experţii desemnaţi în cauză, examinatorii O.S.I.M. şi cei din procedura internaţională ce au realizat un raport de cercetare internaţională la 24.09.2002 în temeiul căreia cererea pentru invenţie a fost înregistrată internaţional, au constatat că o persoană de specialitate din domeniu nu poate realiza instalaţia brevetată fără a depune un efort creativ, constatare însuşită corect şi de instanţa de apel.
Susţinerea recurentei că brevetul reprezintă o simplificare a unei soluţii din stadiul tehnicii aşa cum s-a reţinut într-o expertiză din dosar nr. x/2012, este nefondată câtă vreme, aşa cum arată şi instanţa de apel, acea expertiză a avut în vedere alte obiective, iar identificarea diferenţelor existente între instalaţia de călire a ţevilor la care se referă brevetul de invenţie x şi cea utilizată în perioada 2011-2012 la cuptorul CVP4 nu are nicio relevanţă juridică asupra condiţiei de noutate a brevetului supusă cenzurii în prezenta cauză la momentul 28.05.2001.
Înalta Curte, reţinând că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale incidente în cauză, art. 8-10 şi 18 din Legea nr. 64/1991, Regulile 15 alin. (2), (32) A şi B, 32 din Regulamentul de aplicare a legii privind brevetele de invenţie, la o situaţie de fapt pe deplin stabilită, şi că motivele de nelegalitate invocate nu sunt incidente în cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
Dat fiind calitatea de părţi câştigătoare în proces a intimaţilor-pârâţi, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta la 2.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către acestea, reprezentând onorariul de avocat şi la 72,60 lei cheltuieli de transport către pârâtul D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 362A din data de 19 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă reclamanta A. la plata către pârâţii persoane fizice B., O., R., E., M., X., K., L., I., Z., J., S., N., P., C., V., T. şi D. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Obligă reclamanta A. la plata către pârâtul D. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 72,60 lei, reprezentând cheltuieli de transport.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2017.