Asupra cauzei de faţă, constată armatoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.02.2011 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria municipiului Craiova, Consiliul Local al municipiului Craiova şi Municipiul Craiova prin primar, solicitând să fie obligaţi pârâţii să le achite despăgubiri legale şi la justa valoare pentru întreaga suprafaţă a imobilului supus exproprierii, situat în Craiova, judeţul Dolj.
Prin sentinţa civilă nr. 151 din 11 mai 2012, Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a admis acţiunea, a anulat parţial hotărârea din 13 ianuarie 2011 emisă de Municipiul Craiova - Comisia pentru soluţionarea cererilor formulate de proprietarii expropriaţi din imobilele situate în Craiova, str. Arieş şi str. Eugeniu Carada, cu privire Ia cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat, situat în Craiova, str. Eugeniu Carada, în suprafaţă de 62,04 mp, compus din cameră de locuit, bucătărie, boxă, pivniţă, holuri, WC, pe care le-a stabilit la valoarea de 245.876 RON şi a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 2.700 RON, cheltuieli de judecată. Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă acţiunea faţă de pârâta Primăria municipiului Craiova pentru lipsa capacităţii de folosinţă a acestei părţi şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului Craiova.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut ca prin hotărârea contestată s-a aprobat acordarea de despăgubiri în cuantum de 185.700 RON pentru imobilul expropriat, proprietatea reclamanţilor, situat în Craiova, str. Eugeniu Carada în suprafaţă de 46,28 mp.
Întrucât în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2004 încheiat între Consiliul Judeţean Dolj - Sector Servicii Publice şi reclamanţii A. şi B. se prevede expres că suprafaţa imobilului situat în Craiova, str. Eugeniu Carada este de 62,04 mp, şi nu de 46,28 mp, aşa cum s-a precizat în hotărârea contestată, instanţa a dispus, în şedinţa publică din 08.04.2011, ca la evaluarea imobilului expropriat experţii să ia în caicul această suprafaţă, şi nu pe cea de 46,28 mp. S-a stabilit că valoarea imobilului expropriat este de 245.876 RON, respectiv 57.772 euro, fiind o valoare superioară celei determinate de expropriator, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, calificat ulterior ca apel, pârâţii Consiliul Local al municipiului Craiova şi Municipiul Craiova, prin primar.
Prin decizia civilă nr. 87 din 13 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Craiova şi a respins acţiunea faţă de acest pârât, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.
Instanţa de apei a reţinut că raportul juridic se derulează între expropriat şi expropriator, astfel încât obligaţia de plată a despăgubirilor revine Municipiului Craiova prin primar, iar soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale
pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului Craiova şi de admitere a acţiunii, cu consecinţa obligării îa despăgubiri a acestui pârât, este nelegală.
Curtea a mai constatat că în mod corect prima instanţă a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de tribunal, acesta răspunzând cerinţelor art. 26 din Legea nr. 33/1994. A apreciat că, deşi reclamanţii nu folosesc expres termenul de anuiare a hotărârii contestat, sub aspectul sumei stabilite cu titlu de despăgubire, este tară echivoc intenţia lor de a se anula acest act, astfel că tribunalul s-a pronunţat în limitele învestirii.
Prin decizia nr. 3271 din 12 iunie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova împotriva deciziei civile nr. 87 din 13 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel nu a analizat critica potrivit căreia la calculul despăgubirilor a fost avut în vedere un act normativ abrogat, şi anume Decretul nr. 256/1984, ce consacră criterii de calcul total diferite de cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, sens au fost încălcate dispoziţiile art. 261 C. proc. civ.
Rejudecând cauza, prin decizia civilă nr. 326 din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca lipsit de interes, apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Craiova împotriva sentinţei civile nr. 151 din 11 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj şi, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Craiova prin primar împotriva aceleiaşi hotărâri. A obligat pârâtul Municipiul Craiova prin primar ia 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanţii A. şi B.
Instanţa de apel a reţinut că exproprierea imobilului proprietatea reclamanţilor s-a făcut în temeiul Legii nr. 255/2010, aşa încât, în temeiul art. 19 şi 34 din acest act normativ, stabilirea cuantumului despăgubirilor se raportează la dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În cauză, prin hotărârea din 13 ianuarie 2011 expropriatorul a propus reclamanţilor acordarea unei despăgubiri în cuantum de 185.700 RON pentru partea din imobil deţinută de aceştia în proprietate exclusivă, pentru 46,28 mp, rezultând un preţ de 4.036 RON/mp (959 euro/mp).
În speţă, metoda folosită de experţi pentru a evalua locuinţa ce a fost expropriata, având ca bază de calcul anexele 3 şi 4 din Decretul nr. 256/1984, este una corectă, această parte din actul normativ nefiind abrogată. Dat fiind că art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 face trimitere la preţul de circulaţie al imobilelor pentru a se stabili despăgubirea cuvenită pentru imobilele expropriate, în apel experţii au depus la dosar oferte de preţ practicate pe piaţa imobiliară în anul 2013, arătând că pentru anul 2012 nu au fost găsite astfel de oferte, însă preţurile pieţei nu au suferit modificări. Ca atare, instanţa de apel a comparat aceste înscrisuri cu evaluarea făcută de experţi şi a constatat că valoarea medie a apartamentelor cu 3 camere situate în blocuri de locuinţe este de 75.000 euro, la care se aplică un coeficient de corecţie pentru suprafaţă şi marja de negociere, rezultând o valoare de 60.000 euro. Aşadar, valoarea de 57.853 euro, adică 933 euro/mp stabilită prin raportul de expertiză întocmit şi completat în apel este chiar mai mică decât valoarea la care se vând locuinţele de acelaşi tip, caz în care criticile formulate de expropriator nu sunt fondate.
Instanţa de apel a mai reţinut că apelul declarat de Consiliul Local al municipiului Craiova este lipsit de interes, deoarece soluţia de respingere a acţiunii promovată împotriva acestei părţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive a devenit irevocabilă prin nerecurare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 1431 din 15 mai 2014, a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova prin primar împotriva deciziei civile nr. 326 din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a casat în parte decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi curţi de apel spre rejudecarea apelului declarat de pârâtul Municipiul Craiova împotriva sentinţei civile nr. 151 din 11 mai 2012 a Tribunalului Dolj, secţia civilă.
În considerentele hotărârii, Înalta Curte a reţinut că, fundamentându-şi hotărârea pronunţată pe opinia exprimată în "completarea ia raportul de expertiză" depusă în faza de judecată a apelului, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, în cuprinsul acestei "completări" se menţionează că au fost avute în vedere "anunţuri imobiliare" şi că acestea nu sunt aferente anului 2012 (anul întocmirii raportului de expertiză), deoarece experţii nu au identificat anunţuri imobiliare aferente acestui an. Sunt anexate, totodată, oferte publicate pe internet, nefiind tăcută nicio dovadă nemij locită a preţului cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Or, instanţa avea datoria de a ordona administrarea de probe care să dovedească demersurile efectuate de părţi pentru a obţine înscrisuri prin care să probeze dacă în unitatea administrativ-teritorială s-au efectuat tranzacţii imobiliare cu privire la imobile de acelaşi fel şi preţul la care s-au tranzacţionat astfel de bunuri la data efectuării raportului de expertiză.
Înalta Curte a statuat în sensul că instanţa de apei, cu ocazia rejudecării, va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea aceloraşi prevederi legale, prin care să poată fi determinat preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află terenurile în litigiu.
A mai constatat că rejudecarea litigiului de către instanţa de apel se va limita la apelul declarat de pârâtul Municipiul Craiova, întrucât pârâtul Consiliul Local al municipiului Craiova nu a înţeles, Ia rândul său, să declarare recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, astfel încât, în privinţa acestei părţi, hotărârea curţii de apel a intrat în puterea lucrului judecat.
Prin decizia nr. 4059 din 24 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de Municipiul Craiova prin primar împotriva sentinţei civile nr. 151 din 11 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj, a schimbat sentinţa, în sensul că a admis acţiunea reclamanţilor A. şi B., a anulat în parte hotărârea din 13 ianuarie 2011 emisă de Municipiul Craiova - Comisia pentru soluţionarea cererilor formulate de proprietari expropriaţi din imobilele situate în Craiova, str. Arieş şi str. Eugeniu Carada cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat situat în Craiova, str. Eugeniu Carada în suprafaţa de 78,69 mp, compus din: cameră de locuit, bucătărie, baie, pivniţă, holuri, wc, pe care ie-a stabilit la valoarea de 224.131 RON (50.472 euro) şi 37.000 RON (8.370 euro) contravaloare prejudiciu. A obligat apelantul la plata sumei de 7.100 RON, cheltuieli de judecată către intimaţii A. şi B..
În rejudecare, instanţa de apel a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză pentru stabilirea valorii reale a imobilului şi a contravalorii despăgubirilor care se cuvin reclamanţilor, stabilindu-se că valoarea de piaţă determinată prin analiza comparativă, folosindu-se metoda comparaţiei directe, este de 50.629 euro, reprezentând echivalentul sumei de 223.789 RON, iar valoarea prejudiciului cauzat de 8.370 euro, reprezentând echivalentul sumei de 37.000 RON.
Ca urmare a încuviinţării obiecţiumior formulate de reclamanţi, a rezultat, prin folosirea de către experţii tehnici a metodei costurilor standard, că valoarea de circulaţie a imobilului expropriat, situat în Craiova, str. Eugeniu Carada este de 50.472 euro, respectiv 224.131 RON, care nu include echivalentul prejudiciului cauzat (prin metoda costurilor standard se ţine seama de suprafeţele efective, structura, uzura, amplasarea locuinţelor, fiind cea care a stat şi la baza evaluării preţului stabilit în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, la data cumpărării imobilului în cauză).
S-a mai reţinut că, în speţa de faţă a fost făcută dovada prejudiciului cauzat intimaţilor reclamanţi, astfel că se impune obligarea apelantului pârât să suporte şi contravaloarea acestuia; rezultatul expertizei a fost comparat cu oferta şi pretenţiile formulate de părţi.
Prin decizia civilă nr. 383 din 19 februarie 2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de recurenţii-pârâţi Municipiul Craiova prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 4059 din 24 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă. A casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut că soluţia instanţei de apei este nelegală, fiind fundamentată pe o evaluare ce nu respectă exigenţele impuse de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin aceea că, în determinarea cuantumului despăgubirii în condiţiile nefurnizărîi de tranzacţii de către părţi sau instituţiile abilitate să ofere astfel de relaţii, comisia de experţi a utilizat exclusiv comparabile constând în oferte de publicitate imobiliară şi de pe internet, iar nu tranzacţii concrete cu privire la imobile cu caracteristici similare imobilului expropriat, situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială, aşa cura impuneau prevederile normei legale indicate
În virtutea obligaţiilor legale care îi incumbau, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., revenea instanţei de apei sarcina de a se preocupa deplin pentru a asigura condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (cu atât mai mult cu cât erau incidente prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.), prin efectuarea de adrese către instituţiile deţinătoare de înscrisuri comparabile (tranzacţii), cum ar fi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Primărie, Direcţia de Taxe şi Impozite Locale (în măsura în care aceste entităţi au o existenţă autonomă), urmând ca, pe baza informaţiilor primite privind tranzacţiile încheiate în zonă, să procedeze la evaluare, luând în considerare preţurile din aceste tranzacţii. Instanţa de apel nu era obligată să se raporteze strict la existenţa unor tranzacţii autentice de vânzare-cumpărare privind imobile de acelaşi fel încheiate conform Legii nr. 112/1995, în măsura în care astfel de înscrisuri nu există (cum reiese de relaţiile comunicate de Primăria municipiului Craiova), putând opta pentru lărgirea ariei de căutare cu aplicarea corecţiilor necesare în funcţie de datele obţinute.
Numai în măsura în care informaţiile culese în urma acestor verificări indicau neîncheierea de contracte de vânzare-cumpărare cu privire Sa imobile din aceeaşi unitate administrativ-teritorială, astfel cum s-a arătat mai sus, instanţa putea dispune efectuarea expertizei în raport de alte comparabile, cum ar fi ofertele de preţ.
Cât priveşte întinderea suprafeţei evaluate, Înalta Curte a reţinut că, astfel cum se deduce din menţiunile înscrise în contractul de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2014. reclamanţii au dobândit în proprietate exclusivă o suprafaţă de 62,04 mp, respectiv imobilul din Craiova, str. Eugeniu Carada. O dată cu locuinţa s-a vândut acestora, în baza Legii nr. 112/1995, şi următoarele: două bucătării, holuri cotă parte; wc cotă parte; sas cotă parte; casa scării cotă parte; pivniţă cota parte. Conform fişei tehnice de caicul anexă la contractul de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2004, în raport de care s-a calculat preţul locuinţei vândute, imobilul înstrăinat era compus din suprafaţa utilă parter - 45,11 mp, suprafaţa utilă demisol - 16,93 mp şi suprafaţa utilă pivniţă - 16,65 mp, aşadar în total suprafaţa de 78,69 mp.
În aceste condiţii, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri pentru întreaga suprafaţă expropriată, aflată în proprietatea acestora - exclusiv sau în indiviziune, de 78,69 mp, pentru care au făcut dovada dreptului de proprietate potrivit legii.
În speţă, la data de 01.09.2014, respectiv 26.02.2015, în rejudecare, reclamanţii au solicitat să se constate şi valoarea prejudiciului suferit, determinat de îmbunătăţirile efectuate ia imobil, respectiv de imposibilitatea utilizării acestui bun în scopuri comerciale, ataşând la dosar înscrisuri în acest sens.
Potrivit încheierii de şedinţă din data de 02.03.2015, instanţa de apel a dispus ca experţii să evalueze şi prejudiciul adus proprietarilor potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, apelanţii neformulând observaţii în acest sens.
Prin raportul de expertiză omologat de instanţa de apei se concluzionează, în lipsa indicării modului de caicul şi a probelor avute în vedere de experţi, că valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin neînchirierea imobilului expropriat pe perioada ianuarie 2011 - aprilie 2015 este de 8.370 euro, respectiv 37.000 RON.
Recurenţi i-pârâţi nu au criticat faptul că, iniţial, cererea intimaţilor reclamanţi nu a vizat şi stabilirea prejudiciului cauzat prin expropriere, ci doar împrejurarea că valoarea acestuia nu a fost determinată în mod legal, prin raportare la prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
în aceste condiţii, Înalta Curte a reţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea exigenţelor impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că nu a motivat în ce constă prejudiciul cauzat prin expropriere, care este baza legală de calcul a cuantumului stabilit prin hotărârea pronunţată în raport de felul prejudiciului invocat de reclamanţi, reţinând doar că are în vedere provederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi faptul că s-a făcut dovada prejudiciului cauzat reclamanţilor.
Astfel, urmează ca instanţa de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experţi constituită în condiţiile art. 25 din aceeaşi lege, iar experţii să stabilească despăgubirile cuvenite reclamanţilor în raport de "preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi tel în unitatea administrativ-teritorială", la data exproprierii (ţinând seama de decizia Curţii Constituţionale nr. 380 din 26 mai 2015 referitoare îa excepţia de neconstituţionaiitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi de cererea formulată de reclamanţi în apel, la data de 18.03.2015), preţ rezultat din contracte de vânzare-cumpărare autentice, iar nu din simple oferte de vânzare.
În vederea identificării unor atare comparabile, instanţa are obligaţia de a manifesta rol activ prin efectuarea de adrese către instituţiile care deţin astfel de informaţii, dintre cele mai sus amintite, urmând ca pe baza informaţiilor primite privind tranzacţiile încheiate în zonă să se procedeze la evaluare, luând în considerare preţurile din aceste tranzacţii.
De asemenea, cu ocazia noii evaluări se va determina şi eventualul prejudiciu suferit de reclamanţi în urma exproprierii, urmând a fi avute în vedere acele prejudicii care decurg în mod direct din această măsură, în raport de cererile reclamanţilor şi de situaţia şi destinaţia concretă a bunului imobil, iar nu în funcţie de eventuale ori potenţiale destinaţii ce s-ar fi putut da acestui bun, care însă nu au avut o aplicare concretă până ia data exproprierii.
În rejudecare, instanţa a dispus efectuarea de adrese către OCPI Dolj, Primăria Craiova - Direcţia de Taxe şi Impozite şi Camera Notarilor Publici Craiova, în vederea identificării eventualelor tranzacţii având ca obiect imobile cu caracteristici similare celui expropriat, încheiate în intervalul de timp 2010-2011, precum şiadminîstrarea probei cu expertiza tehnică, având următoarele obiective: stabilirea valorii despăgubirii cuvenite reclamanţilor, potrivit art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, calcularea contravalorii lipsei de folosinţă a bunului pentru intervalul ianuarie 2011- 2015, rezultată din imposibilitatea utilizării acestuia în scopuri comerciale, prin închiriere. Se vor avea în vedere contractele de închiriere depuse la filele 199-201 din dosar nr. x/2011 ** al Curţii de Apel Craiova. De asemenea, s-a solicitat a se calcula separat şi contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului de către reclamanţi, conform precizării depusă ia data de 14.11.2016 de aceştia la fila nr. 19 în dosar nr. x/2011*** al Curţii de Apei Craiova.
Instanţa a pus în vedere experţilor să calculeze preţul de circulaţie al bunului imobil expropriat, la data exproprierii, potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 380 din 26 mai 2015, şi să aibă în vedere, în principal, preţul rezultat din contractele de vânzare cumpărare autentice, care au fost efectiv încheiate, în măsura în care acestea vor fi evidenţiate prin răspunsurile la adresele dispuse de instanţă, şi numai în subsidiar, în absenţa identificării unor atare comparabile, se vor raporta la oferte de preţ practicate pe piaţa imobiliară la data exproprierii.
Totodată, li s-a pus în vedere experţilor să evalueze întreaga suprafaţă expropriată care s-a aflat în proprietatea reclamanţilor, atât în mod exclusiv, cât şi în indiviziune de 78,69 mp, aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2004.
La data de 14 noiembrie 2016 şi ulterior, la data de 16.01.2017, intimaţii reclamanţi au formulat o cerere prin care au precizat că prejudiciul suferit ca urmare a măsurii exproprierii constă în îmbunătăţirile aduse imobilului expropriat şi în imposibilitatea utilizării acestuia în scopuri comerciale, respectiv în contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului de la data exproprierii, prejudiciu care au solicitat sa fie calculat la zi.
Primăria Craiova şi Camera Notarilor Publici au comunicat instanţei că nu au identificat tranzacţii efectiv încheiate în perioada de referinţă, iar OCPI Dolj a înaintat instanţei două tranzacţii efectiv încheiate având ca obiect imobile cu caracteristici similare cu cel expropriat, instanţa solicitând comisiei de experţi să le aibă în vedere ia efectuarea lucrării.
Expertul desemnat de expropriaţi, D., a stabilit preţul de circulaţie al imobilului expropriat, la momentul transferului dreptului de proprietate, prin folosirea algoritmului de evaluare reglementat de Decretul nr. 256/1984, motivând că cele două tranzacţii identificate de OCPI Dolj nu sunt suficiente pentru calcularea valorii de piaţă prin metoda comparaţiei directe.
Experţii desemnaţi de instanţă şi expropriator, care au realizat lucrarea în opinie majoritară, au arătat că cele două tranzacţii înaintate de OCPI Doij au făcut obiectul analizei în procesul preliminar de selectare a comparabilelor, însă evaluarea nu s-a putut face prin raportare exclusivă, întrucât nu pot fi utilizate drept comparabile în evaluarea imobilului expropriat, date fiind diferenţele foarte mari între preţul de vânzare, menţionat în fiecare dintre cele două, pe de o parte, şi configuraţia imobilelor, pe de altă parte, iar din punct de vedere al normativelor din materia evaluării imobiliare, evaluarea prin raportare la aceste două contracte de vânzare-cumpărare nu este posibilă şi ar fi susceptibilă să conducă la un rezultat eronat din punct de vedere tehnic.
Experţii care au întocmit lucrarea în opinie majoritară, E. şi F., au învederat că metoda evaluării prin comparaţie dispusă de instanţă nu a putui fi utilizată în mod exclusiv, întrucât cele două tranzacţii efectiv încheiate prezentau diferenţe foarte mari din punct de vedere al preţului practicat raportat la mp, şi anume 951 euro/mp, respectiv 261 euro/mp. Ca atare, s-a procedat la o evaluare prin raportare la ofertele practicate pe piaţa imobiliară - metoda comparaţiilor relative sau metoda abordării prin piaţă - aşa cum s-a expus în lucrarea iniţială, preţul final fiind obţinut şi prin aplicarea metodei constând în abordarea prin venit, astfel că estimarea finală este rezultatul utilizării celor trei metode complementare de evaluare.
Prin decizia civilă deciziei nr. 1685 din data de 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâtul Muncicipiul Craiova prin primar, a fost schimbată sentinţa civilă, în sensul respingerii contestaţiei formulată de reclamanţi împotriva Hotărârii din 13.01.2011, emisă de expropriator şi s-a admis cererea formulată de apelanţii reclamanţi Ia data de 01.09.2014, precizată ulterior la data de 18.03.2015, fiind obligat intimatul pârât către apelanţii reclamanţi la 60.000 RON, reprezentând c/valoare prejudiciu cauzat prin expropriere, aferent perioadei 2011 - iunie 2017.
În motivarea acestei decizii, instanţa a reţinut că toţi cei trei experţi au susţinut că metoda exclusivă a comparaţiei cu tranzacţii efectiv încheiate (metoda comparaţiei directe), cu referire particulară la cele două contracte de vânzare cumpărare înaintate de OCPl Dolj, este imposibil de utilizat în speţă, din cauza diferenţelor semnificative între preţul de vânzare stipulat în fiecare dintre ele, pe de o parte, şi caracteristicile specifice ale bunului expropriat, din punct de vedere al regimului juridic al dreptului de proprietate asupra spaţiilor de locuit - spaţii în proprietate exclusivă de aproximativ 60%, în raport de 40% spaţii în folosinţă comună cu alţi proprietari din acelaşi imobil, iar pe de altă parte, de compartimentarea constructivă a apartamentului, structurat pe două niveluri, parter şi subsol.
Prin urmare, instanţa a reţinut că metoda de evaluare bazată pe dispoziţiile Decretului nr. 256/1984 nu poate fi validată de instanţă, întrucât acest act normativ reglementează, în anexele 3 şi 4, preţurile de vânzare, şi respectiv de evaluare, ale locuinţelor din fondul locativ de stat, precum şi ale locuinţelor care nu fac parte din fondurile statului, în raport de caracteristicile locuinţelor, cu aplicarea unor indici (coeficienţi) de corecţie, iar, pe de altă parte, într-unui din ciclurile procesual anterioare, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 326 din 15 mai 2014, a calculat valoarea despăgubirilor în raport de dispoziţiile acestui act normativ, iar Î.C.C.J., sesizată cu recurs împotriva acestei hotărâri, a casat decizia pronunţată în apel, apreciind că s-au încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Cât priveşte modalitatea de stabilire a despăgubirilor constând în preţul de circulaţie al bunului, adoptată în opinie majoritară, instanţa a apreciat că aceasta respectă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât estimarea finală este rezultatul utilizării celor trei metode complementare de evaluare, respectiv evaluarea prin comparaţie cu tranzacţiile efectiv meheiate(care a fost imposibil de utilizat în mod exclusiv, pentru argumentele detaliate de toţi cei trei experţi), metoda comparaţiei cu ofertele de preţ practicate pe piaţa imobiliară (metoda comparaţiilor relative) la momentul transferului dreptului de proprietate, şi metoda abordării prin venit.
Prin urmare, instanţa de apel a reţinut că preţul de circulaţie al imobilului expropriat, la data exproprierii, este cei calculat de experţii în opinie majoritară, de 137.700 RON, compus din 129.600 RON, valoarea imobilului, şi 8100 RON contravaloarea îmbunătăţirilor aduse acestuia, după intrarea bunului în patrimoniul reclamanţilor, suma însă inferioară celei acordate prin Hotărârea de expropriere din 13 ianuarie 2011, în cuantum de 185.700 RON.
În ceea ce priveşte contravaloarea prejudiciului produs prin expropriere, instanţa a solicitat experţilor să calculeze contravaloarea prejudiciului produs prin expropriere reclamanţilor, în raport de contractul de închiriere în derulare la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv contractul înregistrat din 13 iunie 2008, prin care s-a pus la dispoziţia locatarului o suprafaţă de 28 mp, şi folosinţa unui grup sanitar, precum şi a căilor de acces, în schimbul unei chirii lunare de 1.100 RON.
Expertul propus de expropriaţi a calculat contravaloarea prejudiciului în două variante, din 2011-2015, respectiv pentru intervalul 2011- la zi, prin luarea în considerare a unei chirii lunare, constante de 1.100 lei, iar ceilalţi doi experţi au cuantificat acest prejudiciu în raport de fluctuaţiile chiriilor practicate pe piaţa imobiliară, aferente intervalului de timp 2011-2015. Astfel, au utilizat valoarea chiriei din contract, de 1.100 RON până în anul 2012, când s-a înregistrat o scădere la 5-6 euro/rnp a cuantumului lunar mediu practicat pentru chiriile aferente spaţiilor cu destinaţie de birouri, aşa cum era destinaţiaconcretă a suprafeţei închiriate la momentul transferului dreptului de proprietate.
S-a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, şi ia acoperirea prejudiciului cauzat direct prin expropriere, constând în contravaloarea lipsei de folosinţă a suprafeţei închiriate, de 28 mp, începând cu data exproprierii, până la zi.
Este adevărat că împotriva deciziei pronunţate anterior în apel, prin care a fost obligat pârâtul la plata contravalorii despăgubirilor constând în prejudiciul cauzat prin expropriere, în cuantum de 37.000 RON, reclamanţii nu au declarat recurs şi astfel nu pot solicita în rejudecarea apelului, ca efect al admiterii recursului declarat de pârât, obligarea acestuia Sa o sumă mai mare cu acest titlu, aferentă perioadei 2011 -2015.
Susţinerea apelanţilor reclamanţi potrivit căreia prejudiciul cauzat prin expropriere se compune din contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului expropriat şi din contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului, nu este fondată, întrucât contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului a fost avută în vedere la stabilirea preţului de circulaţie al imobilului, la data exproprierii, prejudiciul cauzat prin această măsură, aşa cum este reglementat de art. 26 din Legea nr. 33/1994, constând în speţă doar în contravaloarea lipsei de folosinţă a suprafeţei închiriate.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Arată că instanţa de apel a nesocotit îndrumările date prin decizia nr. 383 din 19 februarie 2016 a instanţei supreme, pronunţând o hotărâre care încălca dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Astfel, susţine că experţii nu au ajuns la o concluzie majoritară, că sunt discrepanţe privind cuantumul despăgubirilor, că. instanţa de apel a menţinut nivelul despăgubirilor acordate de expropriator, de 185.700 RON, însă acesta este aferent doar suprafeţei de 46,28 m.p., iar nu pentra întreaga suprafaţă expropriată, de 78,69 mp, că evaluarea suprafeţei aflate în indiviziune este derizorie şi că nici cuantumul prejudiciului nu este unul corect evaluat, fiind inferior celui real.
Mai susţin că nu s-a ţinut cont de cererea formulată în apel la data de 18.03.2015.
împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi pârâtul Municipiul Craiova prin Primar, solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii cererii formulate de către reclamanţi având ca obiect c/valoare prejudiciu.
Arată că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., cu privire la îndrumările date de către Înalta Curte de Casaţie care vizează stabilirea prejudiciului care decurge direct din măsura exproprierii. Deşi instanţa omologhează raportul de expertiză în opinie majoritară, care stabileşte prejudiciul în valoare de 46.300 RON, prejudiciu efectiv suferit de către reclamanţi în mod direct ca urmare a exproprierii, aşa cum a dat îndrumare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia de casare, obligă apelantul intimat la plata sumei de 60.000 RON reprezentând c/valoare prejudiciu.
Un alt aspect de nelegalitate a hotărârii recurate vizează faptul că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 294 alin. (2) C. proc. civ. atunci când a admis cererea şi a obligat intimatul la plata sumei de 60.000 RON reprezentând c\valoare prejudiciu, întrucât hotărârea primei instanţe a fost dată la data de 11.05.2012, iar cererea reclamanţilor de obligare a pârâtului la plata prejudiciului produs prin expropriere a fost formulată pentru prima dată în apel, în ciclu procesual anterior, la data de 01.09.2014, fiind precizată ulterior la data de 18.03.2015. Consideră că nu-şi găsesc aplicabilitate prevederile legale mai sus menţionate, nefiind vorba de despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe, situaţia de fapt fiind aceeaşi şi înainte de pronunţarea sentinţei instanţei de fond.
Mai mult, prin decizia casată se stabilise de către instanţa de apel un prejudiciu în cuantum de 37.500 RON, iar reclamanţii nu au declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de către Curtea de Apel Craiova.
Instanţa de apel înţelege să acorde suma de suma de 60.000 RON reprezentând prejudiciul pentru perioada 2011-2017, în condiţiile în care lipsa de folosinţa a bunului expropriat după momentul exproprierii nu poate constitui o componentă a prejudiciului calculat.
Maî susţine că soluţia dată de către instanţa de apel este eronată şi sub aspectul în care a înţeles sa interpreteze raportul de expertiză. Despăgubirile acordate de către expropriator prin hotărârea din 13 ianuarie 2011 reflectă valoarea reală a acestora, comisia de expropriere aprobând acordarea unui cuantum total al despăgubirilor pentru imobilul expropriat fără a defalca m mod formal prejudiciul de valoarea despăgubirilor, deoarece legea nu prevede obligaţia unei astfel de defalcări.
Analizând recursurile formulate, ale căror critici comune sunt încadrabile în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele;
Stabilirea valorii de circulaţie a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste şi echitabile în accepţiunea legii generale în materie, dar şi a normelor constituţionale (art. 44 din Constituţie).
Reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere şi în scopul asigurării unei protecţii depline şi adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziţia menţionată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că "exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească".
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă şi justă despăgubire, în condiţiile în care exproprierea reprezintă o ingerinţă permisă nu numai de art. 44 din Constituţie, dar şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Valoarea de piaţă a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului, prin raportare atât îa amplasamentul acestuia, la destinaţia lui, cât şi prin raportare la poziţionarea acestuia faţă de alte localităţi şi de căile de acces.
Criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt prevăzute, în mod imperativ, de dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, normă invocată de reclamanţi, iar nerespectarea acestora pune în discuţie o problemă de încălcare a iegii.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Prin urmare, legea impune ca, la calcularea cuantumului despăgubirilor cuvenite proprietarului bunului supus exproprierii, experţii, precum şi instanţa să ţină seama de două criterii legale (instituite ca atare prin lege, în scopul cuantificării juste şi echitabile a despăgubirii), şi anume, "preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele" şi respectiv "daunele" aduse proprietarului, scop în care vor fi aduse şi alte dovezi.
În ce priveşte valoarea reală a imobilului expropriat, primul criteriu în stabilirea cuantumului despăgubirii, experţii, precum şi instanţa trebuie să aibă în vedere preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare privind imobile de acelaşi fel din zonele locale situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială.
În ceea ce priveşte al doilea criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanţilor - prejudiciul, este de observat, în primul rând, că despăgubirile la care se referă dispoziţiile art. 26 includ şi prejudiciul creat proprietarului, ceea ce presupune că acest prejudiciu este consecinţa exproprierii, întrucât dauna adusă proprietarului trebuie să acopere pierderea suferită de persoana afectată de măsura exproprierii.
În al doilea rând, compunerea prejudiciului este la latitudinea reclamanţilor, aceştia având obligaţia de a-l determina prin cererea de chemare în judecată, deoarece în temeiul principiului disponibilităţii procesului civil, reclamantul stabileşte limitele învestirii. Instanţa are obligaţia de a analiza dacă componentele sale reprezintă sau nu, un prejudiciu real, precum şi întinderea acestuia, pe baza dovezilor prezentate.
De aceea, din perspectiva ceiui de al doilea criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea despăgubirii cuvenită reclamanţilor - prejudiciul, este de semnalat că despăgubirea la care se referă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 include, într-adevăr, şi prejudiciul creat proprietarului. Interpretarea textului legal denotă indubitabil împrejurarea că prejudiciul reprezintă consecinţa directă a exproprierii, atât timp cât dauna adusa proprietarului trebuie să acopere pierderea suferită de persoana afectată de măsura exproprierii. în acest context normativ, instanţa are, însă, obligaţia să examineze dacă componentele acestuia reprezintă sau nu un prejudiciu cert şi să stabilească întinderea acestuia, pe baza dovezilor prezentate. Aşadar, prejudiciul adus proprietarului bunului expropriat poate include doar acele daune efective, certe, cunoscute şi determinate sau determinabile la momentul exproprierii, nu şi acele daunele eventuale, incerte, ipotetice, care nu pot fi determinate ori determinabile la momentul exproprierii.
Prin recursul declarat de către reclamanţi s-a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care încalcă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întmcât s-a menţinut nivelul despăgubirilor acordate de expropriator, de 185.700 RON, aferent doar suprafeţei de 46,28 m.p., iar nu pentru întreaga suprafaţă expropriată, de 78,69 mp.
Înalta Curte constată că această critică se subsumează motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu privire la acest aspect, se constată că instanţa de apel a pus în vedere experţilor să evalueze întreaga suprafaţă expropriată care s-a aflat în proprietatea reclamanţilor, atât în mod exclusiv, cât şi în indiviziune, de 78,69 mp, aşa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare din 27.12.2004, iar din conţinutul rapoartelor de expertiza, precum şi din suplimentul la acestea, rezultă că despăgubirile au fost calculate pentru imobilul în suprafaţă totală de 78,69 mp.
Instanţa de apel a reţinut că preţul de circulaţie al imobilului expropriat, în suprafaţă de 78,69 mp, la data exproprierii, este cel calculat de experţi în opinie majoritară, de 137.700 RON, compus din 129.600 RON, valoarea imobilului, şi 8.100 RON contravaloarea îmbunătăţirilor aduse acestuia, sumă însă inferioară celei acordate de către expropriator, în cuantum de 185.700 RON, motiv pentru care a respins contestaţia formulată de reclamanţi împotriva Hotărârii din 13 ianuarie 2011. De asemenea, instanţa de apel a admis cererea formulată de reclamanţi la data de 01.09.2014, precizată ulterior la data de 18.03.2015, fiind obligat intimatul la plata către reclamanţi a sumei de 60.000 iei, reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat prin expropriere, aferent perioadei 2011 - iunie 2017.
Prin urmare, alegaţia reclamanţilor în sensul că s-ar fi calculat despăgubiri doar pentru suprafaţa de 46,28 mp nu poate fi primită, iar, în raport de dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, Înalta Curte constată că, în mod just, instanţa de apel a respins contestaţia, menţinând despăgubirile stabilite de expropriator.
De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea reclamanţilor în sensul că nu s-a ţinut cont de cererea formulată de aceştia, în apei, la data de 18.03.2015, câtă vreme, astfel cum rezultă din motivarea şi dispozitivul deciziei atacate, instanţa de apel a obligat intimatul la plata sumei de 60.000 RON, reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat prin expropriere, pentru lipsa de folosinţă a bunului, aferent perioadei 2011 - iunie 2017.
De altfel, prin cererea reclamanţilor formulată la data de 18.03.2015 s-a solicitat ca, la întocmirea raportului de expertiză să se ţină cont de Decizia nr. 12/2015 a instanţei de contencios constituţional, în sensul ca evaluarea bunului să se raporteze ca data exproprierii, iar în ceea ce priveşte lipsa de folosinţă, aceştia au solicitat calcularea acesteia de la data exproprierii până la data întocmirii raportului de expertiză.
Or, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, în rejudecare instanţa de apel a dispus efectuarea expertizei în raport de "preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială", la data exproprierii, ţinând seama de decizia Curţii Constituţionale nr. 380 din 26 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum şi de cererea formulată de reclamanţi în apel, la data de 18.03.2015.
Referitor la celelalte susţineri formulate de către reclamanţi prin memoriul de recurs reclamanţi, respectiv că experţii nu au ajuns la o concluzie majoritară, că sunt discrepanţe privind cuantumul despăgubirilor, că evaluarea suprafeţei aflate în indiviziune este derizorie şi că nici cuantumul prejudiciului nu este unul corect evaluat, fiind inferior celui real, Înalta Curte constată că aceştia nu au dezvoltat critici argumentate şi structurate punctual şi juridic, nedetaliind care sunt, în concret, motivele de nelegalitate aduse deciziei atacate, ci simple afirmaţii.
Pentru aceste motive, Înalta Curte urmează va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursul declarat de către pârât, Înalta Curte constată că criticile acestuia vizează modul în care a fosî stabilit şi acordat prejudiciul ce decurge din expropriere, cu referire la lipsa de folosinţă a imobilului.
Astfel, s-a susţinut că în mod eronat a fost obligat la plata sumei de 60.000 RON întrucât lipsa de folosinţa a bunului expropriat după momentul exproprierii nu poate constitui o componentă a prejudiciului calculat.
Înalta Curte constată că, prin decizia recurată, instanţa de apel a reţinut că, la data exproprierii, era în derulare contractul de închiriere din 13 iunie 2008, prin care s-a pus la dispoziţia locatarului suprafaţa de 28 mp şi folosinţa unui grup sanitar, precum şi a căilor de acces, în schimbul unei chirii lunare de 1100 RON. Aceste aspecte, care conturează situaţia de fapt, nu au fost contestate de pârât, criticile sale vizând modalitatea de determinare a prejudiciului, prin raportare la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Ca atare, în analiza acestei critici formulate de pârât în recurs se va porni de la premisa că, în speţă, prin contractul de închiriere înregistrat din 13 iunie 2008, reclamanţii au pus la dispoziţia locatarului, pe o perioadă de 3 ani, respectiv până la data de 10.06.2011, folosinţa unei părţi din imobilul expropriat, în schimbul unei chirii lunare de 1.100 RON.
Hotărârea nr. x, referitoare la imobilul în cauză, a fost emisă de Municipiul Craiova - Comisia pentru soluţionarea cererilor formulate de proprietarii expropriaţi din imobilele situate în Craiova, str. Arieş şi str. Eugeniu Carada la data de 13.01.2011, acesta fiind momentul exproprierii, precum şi cel al transferului dreptului de proprietate.
Cadrul normativ legal vizează acel prejudiciu cert, concret şi actual, generat de expropriere şi nu un prejudiciu eventual şi ipotetic, care nu poate da naştere la despăgubiri. în noţiunea de prejudiciu cauzat proprietarului, separat de contravaloarea imobilului care îi iese din patrimoniu, se includ şi alte pierderi patrimoniale rezultate direct din faptul exproprierii, iar reparaţia acordată, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa Înaltei Curţi, trebuie să pună pe proprietarul deposedat în situaţia în care nu ar fi avut loc lipsirea forţată de bunul său, deci să asigure o echivalenţă valorică a despăgubirilor cu ceea ce ar fi obţinut în continuare dacă bunul nu i-ar fi ieşit din patrimoniu.
Corespunde unei astfel de definiri a prejudiciului cauzat de expropriere şi pierderea patrimonială rezultată din imposibilitatea de valorificare a contractului de închiriere până la data expirării acestuia, contract reţinut de instanţa de apel ca fiind în vigoare la data emiterii hotărârii de expropriere.
Prin urmare, prejudiciul care decurge direct din măsura exproprierii este dat de lipsa de folosinţă a bunului, respectiv contravaloarea chiriei stabilită ia 1.100 RON/lună, de la data transferului dreptului de proprietate - ianuarie 2011, până la data expirării contractului de închiriere - iunie 2011, întrucât, daca nu s-ar fi produs exproprierea, reclamanţii ar fi beneficiat de preţul folosinţei bunului, cuantificat în chiria lunară stabilită prin contract.
În ceea ce priveşte lipsa de folosinţă pentru perioada ulterioară momentului încetării termenului de închiriere, reclamanţii nu tac dovada caracterului cert şi actual al prejudiciului, deoarece încheierea unui nou contract de închiriere, după data exproprierii, nu mai era posibilă, imobilul trecând din proprietatea reclamanţilor în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale, în vederea realizării obiectivului de interes public.
Critica pârâtului referitoare la încălcarea prevederilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ. este nefondată, având în vedere considerentele deciziei de casare nr. 383 din 19 februarie 2016 a înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, în care s-a reţinut că pârâtul nu a criticat faptul că cererea iniţială a reclamanţilor nu a vizat şi stabilirea prejudiciului cauzat prin expropriere, ci modalitatea în care acesta a fost determinat.
Acesta a fost şi motivul pentru care, prin aceeaşi decizie, instanţa de casare a stabilit cu efect obligatoriu în sarcina instanţei de rejudecare să determine şi "eventualul prejudiciu suferit de reclamanţi în urma exproprierii, urmând a fi avute în vedere acele prejudicii care decurg în mod direct din această măsură, în raport de cererile reclamanţilor şi de situaţia şi destinaţia concretă a bunului imobil, iar nu în funcţie de eventuale ori potenţiale destinaţii ce s-ar fi putut da acestui bun, care însă nu au avut o aplicare concretă până la data exproprierii".
Ca atare, acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a imobilului nu este contrară prevederilor procedurale invocate de recurentui-pârât, ci este în acord cu decizia de casare, obligatorie potrivit art. 315 C. proc. civ.
Critica pârâtului în sensul că despăgubirile acordate de către expropriator prin hotărârea din 13 ianuarie 2011 ar cuprinde şi prejudiciul ce constă în lipsa de folosinţă a bunului nu poate fi examinată în acest cadru procesual, întrucât ar presupune verificări de fapt, incompatibile cu structura recursului.
În concluzie, faţă de argumentele mai sus arătate (fără a mai analiza critica pârâtului privind faptul că despăgubirile acordate reclamanţilor pentru lipsa de folosinţă a imobilului nu pot fi mai mari de 37.500 RON, cât acordase instanţa de apel prin decizia casată, analiza acestei critici devenind inutilă faţă de cuantumul despăgubirilor ce vor fi acordate cu acest titlu prin prezenta decizie), Înalta Curte va admite recursul declarat de către pârât, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica în parte, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., decizia atacată, în sensul că îl va obliga pe pârât la plata sumei de 5.500 RON către apelanţii-reclamanţi, reprezentând prejudiciu cauzat prin expropriere aferent perioadei ianuarie-iunie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1685 din data de 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova prin Primar împotriva deciziei nr. 1685 din data de 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Modifică, în parte, decizia atacată, în sensul că obligă pe intimatul-pârât ia plata sumei de 5.500 RON către apelanţii-reclamanţi, reprezentând prejudiciu cauzat prin expropriere aferent perioadei ianuarie - iunie 2011.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2017.