Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra contestaţiei penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 253 din data de 8 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 597 C. proc. pen. şi art. 599 C. proc. pen. s-a admis contestaţia la executare şi s-a lămurit Sentinţa penală nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, privind pe condamnatul A., astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 07 iunie 2017, în sensul că pedeapsa de 3 ani, 11 luni şi 31 de zile închisoare se execută începând cu data de 07 iulie 2016 până la data de 29 iunie 2020, iar pedeapsa de 2 ani închisoare se execută începând cu data de 30 iunie 2020 până la data de 29 iunie 2022, conform ordonanţei magistratului - judecător N.I.G. 33044 52 2 2013 0100290 de la Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo - Spania.

S-a menţinut restul dispoziţiilor Sentinţei penale nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 07 iunie 2017.

S-a dispus rectificarea în mod corespunzător a mandatului de executare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariu avocat oficiu în cuantum de 420 lei se avansează din fondurile Ministerului de Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 170/F din data de 22 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2/2017 s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare privind pe petentul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că la data de 07 septembrie 2017 sub nr. x/2/2017 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sesizarea Penitenciarului Rahova, având ca obiect contestaţia la executare formulată în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., privind pe condamnatul A..

În fapt s-a arătat că prin Sentinţa penală nr. 106/2017 Curtea de Apel Craiova a emis un singur MEPI, în loc. de două, în urma recunoaşterii a două sentinţe penale emise de instanţele din Spania, privind pe deţinutul A.

La data de 17 august 2017 condamnatul a fost transferat în Penitenciarul Bucureşti Rahova din Spania, în vederea continuării executării pedepsei în România, însă în cuprinsul sentinţei penale 106 din 26 aprilie 2017, deşi rezultă că acesta avea în Spania două condamnări, respectiv una de 3 ani, 11 luni şi 31 zile şi o condamnare de 2 ani pentru infracţiuni diferite, a fost emis un singur MEPI.

În continuare, s-a arătat că la data de 07 iunie 2017 Biroul executări penale din cadrul Curţii de Apel Craiova a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că a dispus ca pedepsele de 3 ani, 11 luni şi 31 zile şi cea de 2 ani închisoare să fie executate succesiv.

S-a arătat că prin această îndreptare de eroare materială a rezultat că pedepsele trebuie executate separat, însă a fost emis un singur MEPI, care produce consecinţa executării cumulate a pedepselor fără a fi posibilă aplicarea ulterioară a dispoziţiilor privind contopirea pedepselor.

Din aceste considerente, întrucât tehnic nu se pot pune în aplicare două pedepse succesiv decât în situaţia existenţei a 2 MEPI diferite, având în vedere necesitatea de calculare separată a fracţiilor privind liberarea condiţionată, precum şi aplicarea dispoziţiilor privind regimul de executare a pedepselor, s-a solicitat emiterea a 2 MEPI distincte.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În susţinerea cererii s-au anexat: procesul-verbal de depunere, procesul-verbal de predare, fişa DEPABD, procesul-verbal de identificare, Sentinţa penală nr. 106/2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, MEPI nr. 136/2017 şi procesul-verbal de încarcerare.

Pentru termenul de judecată din data de 22 septembrie 2017, în vederea calificării prezentei cereri, Curtea a solicitat relaţii Curţii de Apel Craiova, în sensul comunicării certificatului de executare a pedepselor şi relaţiile comunicate de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo, Spania, privind pe condamnatul A., în referire la Dosarul nr. x/54/2017 al Curţii de Apel Craiova, relaţiile fiind înaintate la data de 12 septembrie 2017.

Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 106 din 26 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Spania şi s-au constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

S-a dispus recunoaşterea Sentinţei penale nr. 225/2014 pronunţată la data de 21 noiembrie 2014 de Judecătoria Oviedo, secţia penală, definitivă la data de 15 mai 2015, privind pe cetăţeanul român A., prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani, 11 luni şi 31 zile de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt cu utilizare de vehicul, conducere fără permis administrativ, conducere de vehicul fiind privat de acest drept prin hotărâre judecătorească, conducere în stare de ebrietate, omor prin imprudenţă gravă, vătămare corporală cauzată prin imprudenţă gravă şi contra siguranţei în circulaţie prin conducere temerară, prev. de art. 392 alin. (2), art. 384 parag. 2, pct. 1 şi 2, art. 382, art. 142.1 şi 2, art. 152.1.1 rap. la art. 147.1, art. 152.1.1 rap. la art. 149.1 şi art. 380 alin. (1) C. pen. spaniol, ce au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d) C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) şi (2) C. pen., conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., uciderea din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1), (3) şi (4) C. pen.

S-a dispus recunoaşterea Sentinţei penale nr. 320/2015, pronunţată la data de 29 iunie 2015 de Judecătoria Oviedo, secţia penală, definitivă la data de 29 iunie 2015, privind pe cetăţeanul român A., prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie din locuinţă, prev. de art. 237, art. 238 şi art. 241-1 şi 2 C. pen. spaniol, ce are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate, A., pentru continuarea executării pedepselor de 3 ani, 11 luni şi 31 zile de închisoare, respectiv 2 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsa de 3 ani, 11 luni şi 31 zile de închisoare, măsurile preventive din data de 19 şi 20 noiembrie 2011 şi perioada executată, calculată de la data de 07 iulie 2016 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 148 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care 420 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu şi 134,24 lei, reprezentând onorariu traducător autorizat E., se vor vira din fondurile Ministerului Justiţiei .

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

1. Prin Hotărârea nr. 225/2014 pronunţată de Judecătoria Oviedo, secţia penală, definitivă la data de 15 mai 2015, cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani, 11 luni şi 31 zile de închisoare, pentru săvârşirea a 10 infracţiuni, respectiv furt cu utilizarea de vehicul, conducere fără permis administrativ, conducere de vehicul fiind privat de acest drept prin hotărâre judecătorească, conducere în stare de ebrietate, omor prin imprudenţă gravă, 4 infracţiuni de vătămare corporală cauzată prin imprudenţă gravă şi o infracţiune contra siguranţei în circulaţie prin conducere temerară, constând în aceea că:

La data de 19 noiembrie 2011 A. a sustras autoturismul marca B., cu nr. de înmatriculare C., pe care l-a condus pe drumurile publice, deşi nu avea permis de conducere şi totodată îi fusese aplicată o pedeapsă de privare a dreptului de conducere de către Judecătoria Oviedo, fiind şi sub influenţa băuturilor alcoolice. În timp ce se deplasa în zona intersecţiei străzilor Pumarin şi Foncada din oraşul Oviedo, A. a pătruns pe contrasens şi a acroşat un alt vehicul, rezultând uciderea unei persoane şi vătămarea corporală a altor 4, acestea necesitând pentru vindecarea leziunilor suferite peste 90 zile de îngrijiri medicale.

Faptele descrise anterior sunt prevăzute de art. 392 alin. (2), art. 384 parag. 2, pct. 1 şi 2, art. 382, art. 142.1 şi 2, art. 152.1.1 rap. la art. 147.1, art. 152.1.1 rap. la art. 149.1 şi art. 380 alin. (1) C. pen. spaniol şi au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d) C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) şi (2) C. pen., conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., uciderea din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1), (3) şi (4) C. pen.

2. Prin Hotărârea nr. 320/2015, pronunţată la data de 29 iunie 2015 de Judecătoria Oviedo, secţia penală, definitivă la data de 29 iunie 2015, cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie din locuinţă, constând în aceea că:

La data de 15 decembrie 2012, în jurul orei 15:15, A. a pătruns pe o fereastră deschisă, în domiciliul numitei D. situat în oraşul Oviedo şi a sustras un plic cu 450 euro, un portmoneu în care se aflau 30 euro şi mai multe documente.

Fapta descrisă anterior este prevăzută de prev. de art. 237, art. 238 şi art. 241-1 şi 2 C. pen. spaniol şi are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.

De asemenea, se arată că la data de 10 iunie 2016 condamnatul A. a solicitat să fie transferat în România pentru a executa restul din pedeapsa aplicată de autorităţile spaniole, iar conform legislaţiei statului spaniol pedepsele menţionate anterior vor fi executate complet la data de 29 iunie 2022.

La data de 14 aprilie 2017 cauza a fost repusă pe rol şi s-a emis adresă către Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Oviedo pentru a preciza următoarele date, care nu rezultă din conţinutul certificatului:

- pedeapsa totală de executat pentru care se cere transferul condamnatului A., întrucât în certificat sunt menţionate sentinţe de condamnare diferite şi nu rezultă dacă pedepsele trebuie cumulate, executate separat sau se execută cea mai grea la care se adaugă un spor;

- nu rezultă perioada executată din pedepse, perioadă care trebuie dedusă şi nici dacă a fost arestat preventiv în vreuna dintre cauze.

Relaţiile solicitate au fost înaintate la dosar la termenul din data de 26 aprilie 2017.

Curtea de Apel Craiova a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. 155 din Legea nr. 302/2004, reţinând totodată că persoana condamnată se află în curs de executare a pedepsei de 3 ani, 11 luni şi 31 zile închisoare, începând cu data de 07 iulie 2016 şi a solicitat să fie transferată în România pentru a executa pedepsele aplicate de autorităţile spaniole.

Ulterior, prin încheierea din data de 07 iunie 2017 s-au dispus următoarele: "În baza art. 278, art. 279 C. proc. pen. dispune îndreptarea erorii materiale şi înlăturarea omisiunii vădite strecurate în minuta, considerentele şi dispozitivul Sentinţei penale nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, în sensul că se va trece corect " Transferarea persoanei condamnate A., deţinută în Spania, pentru continuarea executării pedepselor de 3 ani, 11 luni şi 31 de zile, respectiv 2 ani închisoare, într-un penitenciar din România, care vor fi executate succesiv."

Cu toate acestea, nu s-a menţionat durata totală a pedepsei ce urmează a fi executată, fiind, într-adevăr emis un singur mandat de executare a pedepsei închisorii pentru două pedepse aplicate prin sentinţe diferite, însă recunoscute, cu autoritate de lucru judecat, printr-o singură sentinţă pronunţată de instanţa română şi pentru care, prin intermediul unei încheieri de îndreptare a erorii materiale s-a menţionat că cele două pedepse urmează să fie executate succesiv.

Or, în lipsa precizării duratei totale a pedepsei, locul de deţinere se află în imposibilitatea de a stabili dispoziţiile legale aplicabile persoanei condamnate - dacă se poate formula o cerere de contopire a celor două pedepse, conform legii române, în cazul în care cele două pedepse sunt distincte sau este vorba despre o unică pedeapsă totală de 5 ani, 11 luni şi 31 de zile de închisoare, cumulată conform legislaţiei spaniole.

Astfel, administraţia locului de deţinere a interpretat încheierea de îndreptare a erorii materiale în sensul că prin această îndreptare de eroare materială a rezultat că pedepsele trebuie executate separat, însă a fost emis un singur mandat de executare a pedepsei închisorii, care produce consecinţa executării cumulate a pedepselor fără a fi posibilă aplicarea ulterioară a dispoziţiilor privind contopirea pedepselor.

A mai arătat administraţia locului de deţinere că, tehnic, nu se pot pune în aplicare două pedepse succesiv decât în situaţia existenţei a două mandate de executare a pedepsei închisorii diferite, având în vedere necesitatea de calculare separată a fracţiilor privind liberarea condiţionată, precum şi aplicarea dispoziţiilor privind regimul de executare a pedepselor, solicitându-se emiterea a două mandate de executare a pedepsei închisorii distincte.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu este competentă a lămuri această împrejurare, întrucât faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, conţinutul Sentinţei penale nr. 106 din 26 aprilie 2017 şi al încheierii de îndreptare a erorii materiale de la data de 07 iunie 2017 apreciază că prezenta sesizare se impune a fi calificată ca fiind o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) teza I C. proc. pen.- când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Or, având în vedere calificarea sesizării, sunt incidente dispoziţiile art. 598 al.2 C. proc. pen. conform cărora în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) contestaţia se face, la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, în concret Curtea de Apel Craiova, care a pronunţat Sentinţa penală nr. 106 din 26 aprilie 017.

Ca urmare a declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 27 octombrie 2017 sub nr. x/54/2017.

A fost emisă adresă către Judecătoria de Supraveghere a Închisorii din Principatul Asturias - Oviedo şi Penitenciarul din Villabona pentru a comunica dacă persoana condamnată trebuie să execute o singură pedeapsă, reprezentând suma celor două pedepse, respectiv 3 ani, 11 luni şi 31 zile de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 225/2014 pronunţată la data de 21 noiembrie 2014 de Judecătoria Oviedo, secţia penală, definitivă la data de 15 mai 2015 şi 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 320/2015 pronunţată la data de 29 iunie 2015 de Judecătoria Oviedo, secţia penală, definitivă la data de 29 iunie 2015, sau două pedepse distincte, separat, succesiv, urmând ca executarea celei de-a doua să înceapă după ce prima este considerată executată.

Răspunsul autorităţilor judiciare spaniole a fost comunicat la termenul din data de 04 decembrie 2017, din care rezultă că potrivit art. 75 C. pen. spaniol" atunci când totalitatea pedepselor sau unele din acestea corespunzătoare diverselor infracţiuni nu pot fi îndeplinite simultan de cel condamnat se va respecta ordinea acestora în funcţie de gravitatea lor pentru a se îndeplini în mod succesiv, îndată ce este posibil".

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Adresa nr. 5812/II/5/2017 din 12 aprilie 2017, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat instanţei cererea formulată de autorităţile judiciare din Spania, privind transferarea cetăţeanului român, A., deţinut în Spania, în vederea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, împreună cu documentaţia aferentă şi referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.

În referatul întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a reţinut că la data de 27 martie 2017, Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, a înaintat lucrarea nr. 18310/2017, având ca obiect cererea formulată de autorităţile judiciare din Spania privind transferarea persoanei condamnate, A., deţinută în Spania, în vederea executării într-un penitenciar din România a două pedepse: una de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 320/2015 pronunţată la data de 29 iunie 2015 de Judecătoria Oviedo, secţia penală, definitivă la data de 29 iunie 2015, şi una de 3 ani, 11 luni şi 31 zile de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 225/2014 pronunţată la data de 21 noiembrie 2014 de Judecătoria Oviedo, secţia penală, definitivă la data de 15 mai 2015.

Potrivit dispoziţiilor art. 144 (1) din Legea nr. 302/2004 autorităţile competente ale statului român sunt obligate fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile enunţate la art. 145; fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislaţia română pentru aceeaşi infracţiune, în condiţiile prevăzute la art. 146, însă în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul şi durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare, potrivit art. 145 din Legea nr. 302/2004.

Întrucât din certificatul de executare a pedepselor comunicat de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo Spania, nu rezulta pedeapsa totală pentru care se solicita transferarea condamnatului A. în România, Curtea de Apel Craiova la data de 14 aprilie 2017 a solicitat date suplimentare cu privire la acest aspect. Astfel s-a emis adresă către Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Oviedo pentru a preciza următoarele date, care nu rezultau din conţinutul certificatului: pedeapsa totală de executat pentru care se cere transferul condamnatului A., întrucât în certificat sunt menţionate sentinţe de condamnare diferite şi nu rezultă dacă pedepsele trebuie cumulate, executate separat sau se execută cea mai grea la care se adaugă un spor; nu rezultă perioada executată, perioada care trebuie dedusă şi nici dacă a fost arestat preventiv în vreuna dintre cauze.

Potrivit ordonanţei magistratului - judecător N.I.G. 33044 52 2 2013 0100290 de la Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo - Spania," executarea pedepselor aplicate prin Sentinţa nr. 225/2014 din care rezultă executoria 260/2015 de la Judecătoria, secţia penală nr. 2 din Oviedo şi Sentinţa nr. 320/2015 din care rezultă executoria 354/2015 de la Judecătoria, secţia penală nr. 1 Oviedo sunt cu executare succesivă. Executarea lor se iniţiază: Executoria 260/2015 din 07 iulie 2016 până la 29 iunie 2020, iar executoria 354/2015 din 30 iunie 2020 până la 29 iunie 2022. Data definitivă a executării ambelor condamnări fiind 29 iunie 2022."

Având în vedere că nu au fost furnizate alte informaţii de către autorităţile spaniole, instanţa este ţinută conform art. 145 din Legea nr. 302/2004, atunci când optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, să respecte felul şi durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.

Pentru aceste motive în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 597 C. proc. pen. şi art. 599 C. proc. pen. s-a admis contestaţia la executare şi s-a lămurit Sentinţa penală nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 07 iunie 2017, în sensul că pedeapsa de 3 ani, 11 luni şi 31 de zile închisoare se execută începând cu data de 07 iulie 2016 până la data de 29 iunie 2020, iar pedeapsa de 2 ani închisoare se execută începând cu data de 30 iunie 2020 până la data de 29 iunie 2022, conform ordonanţei magistratului - judecător N.I.G. 33044 52 2 2013 0100290 de la Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo - Spania.

S-a menţinut restul dispoziţiilor Sentinţei penale nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 07 iunie 2017.

S-a dispus rectificarea în mod corespunzător a mandatului de executare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariu avocat oficiu în cuantum de 420 lei s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, condamnatul A. a formulat contestaţie, solicitând contopirea celor două pedepse aplicate de autorităţile judiciare spaniole şi nu executarea acestora în mod succesiv, precum şi deducerea perioadei executate până în prezent.

Examinând contestaţia formulată în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

La data de 7 septembrie 2017, administraţia Penitenciarului Rahova a formulat contestaţie la executare în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., privind pe condamnatul A., arătându-se că prin Sentinţa penală nr. 106/2017 Curtea de Apel Craiova a emis un singur mandat de executare a pedepsei închisorii, în loc. de două, în urma recunoaşterii a două sentinţe penale emise de instanţele din Spania.

S-a arătat că, tehnic, nu se pot pune în aplicare două pedepse succesiv decât în situaţia existenţei a 2 mandate diferite, având în vedere necesitatea de calculare separată a fracţiilor privind liberarea condiţionată, precum şi aplicarea dispoziţiilor privind regimul de executare a pedepselor, solicitându-se emiterea a două mandate de executare a pedepsei închisorii, distincte.

Din actele dosarului rezultă că prin Sentinţa penală nr. 106 din 26 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Spania, dispunându-se recunoaşterea Sentinţei penale nr. 225/2014 pronunţată la data de 21 noiembrie 2014 de Judecătoria Oviedo, secţia penală, definitivă la data de 15 mai 2015, privind pe cetăţeanul român A., prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani, 11 luni şi 31 zile de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt cu utilizare de vehicul, conducere fără permis administrativ, conducere de vehicul fiind privat de acest drept prin hotărâre judecătorească, conducere în stare de ebrietate, omor prin imprudenţă gravă, vătămare corporală cauzată prin imprudenţă gravă şi contra siguranţei în circulaţie prin conducere temerară, prev. de art. 392 alin. (2), art. 384 parag. 2, pct. 1 şi 2, art. 382, art. 142.1 şi 2, art. 152.1.1 rap. la art. 147.1, art. 152.1.1 rap. la art. 149.1 şi art. 380 alin. (1) C. pen. spaniol, ce au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d) C. pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) şi (2) C. pen., conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., uciderea din culpă, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., precum şi a Sentinţei penale nr. 320/2015, pronunţată la data de 29 iunie 2015 de Judecătoria Oviedo, secţia penală, definitivă la data de 29 iunie 2015, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie din locuinţă, prev. de art. 237, art. 238 şi art. 241-1 şi 2 C. pen. spaniol, ce are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus transferarea persoanei condamnate, A., pentru continuarea executării pedepselor de 3 ani, 11 luni şi 31 zile de închisoare, respectiv 2 ani închisoare într-un penitenciar din România şi s-a dedus din pedeapsa de 3 ani, 11 luni şi 31 zile de închisoare, măsurile preventive din data de 19 şi 20 noiembrie 2011 şi perioada executată, calculată de la data de 07 iulie 2016 la zi. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Ulterior, prin încheierea din data de 07 iunie 2017 s-a dispus, în baza art. 278, 279 C. proc. pen., îndreptarea erorii materiale şi înlăturarea omisiunii vădite strecurate în minuta, considerentele şi dispozitivul Sentinţei penale nr. 106 din 26 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, în sensul că s-a trecut în mod corect " Transferarea persoanei condamnate A., deţinută în Spania, pentru continuarea executării pedepselor de 3 ani, 11 luni şi 31 de zile, respectiv 2 ani închisoare, într-un penitenciar din România, care vor fi executate succesiv."

Faţă de relaţiile solicitate de Curtea de Apel Craiova, autorităţile judiciare spaniole au comunicat la termenul din data de 04 decembrie 2017 că, potrivit dispoziţiilor art. 75 C. pen. spaniol "atunci când totalitatea pedepselor sau unele din acestea corespunzătoare diverselor infracţiuni nu pot fi îndeplinite simultan de cel condamnat se va respecta ordinea acestora în funcţie de gravitatea lor pentru a se îndeplini în mod succesiv, îndată ce este posibil".

Totodată, din relaţiile solicitate de Curtea de Apel Craiova la data de 14 aprilie 2017 rezultă că, potrivit ordonanţei magistratului - judecător N.I.G. 33044 52 2 2013 0100290 de la Judecătoria de Supraveghere Penitenciară din Oviedo- Spania," executarea pedepselor aplicate prin Sentinţa nr. 225/2014 din care rezultă executoria 260/2015 de la Judecătoria, secţia penală nr. 2 din Oviedo şi Sentinţa nr. 320/2015 din care rezultă executoria 354/2015 de la Judecătoria, secţia penală nr. 1 Oviedo sunt cu executare succesivă. Executarea lor se iniţiază: Executoria 260/2015 din 07 iulie 2016 până la 29 iunie 2020, iar executoria 354/2015 din 30 iunie 2020 până la 29 iunie 2022. Data definitivă a executării ambelor condamnări fiind 29 iunie 2022."

Prin contestaţia formulată, condamnatul A. a solicitat contopirea celor două pedepse aplicate de instanţele spaniole, apreciind că hotărârea prin care s-a admis contestaţia la executare nu este lămuritoare.

Condamnatul a solicitat stabilirea unei pedepse care să înlăture cumulul aritmetic conform dispoziţiilor legale româneşti privind concursul de infracţiuni.

Potrivit dispoziţiilor art. 150 din Legea nr. 302/2005 cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului în raport de dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 autorităţile competente ale statului român sunt obligate fie să continue executarea condamnării imediat sau în baza unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile enunţate la art. 145, fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislaţia română pentru aceeaşi infracţiune, în condiţiile prevăzute la art. 146, însă în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul şi durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare, potrivit art. 145 din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, având în vedere cele două hotărâri judecătoreşti de condamnare şi precizările făcute de autorităţile judiciare spaniole, potrivit cărora pedepsele aplicate condamnatului A. sunt cu executare succesivă, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.

Faţă de cele menţionate, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 253 din data de 08 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este nefondată, urmând a fi respinsă în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 253 din data de 08 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2018.

Procesat de GGC - GV

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj