Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 13 din data de 13 februarie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. (fostă B.), cu domiciliul în oraşul Râmnicu Sărat, jud. Buzău, aflată în detenţie în Penitenciarul Bacău, privind recunoaşterea pe cale incidentală a Sentinţei penale nr. 440/2011 din 6 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Republica Italiană, în Dosarul nr. x/2010, definitivă la data de 13 aprilie 2012.
S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. (fostă B.), privind contopirea pedepsei în executarea căreia se află în detenţie în Penitenciarul Bacău cu pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 600 euro amendă, ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 440/2011 din 6 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Republica Italiană.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata către stat a sumei de 300 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că, la data de 3 octombrie 2017, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/180/2017 cererea petentei A., aflată în detenţie în Penitenciarul Bacău, prin care a solicitat recunoaşterea Sentinţei penale nr. 440/2011 din 6 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Republica Italiană, contopirea pedepsei aplicată prin această sentinţă cu pedeapsa închisorii în executarea căreia se află în prezent şi deducerea perioadei executate în Italia.
În motivarea cererii, petenta a susţinut că a fost reţinută de către autorităţile italiene şi s-a pronunţat condamnarea sa la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, hotărâre care a rămas definitivă. S-a arătat că a fost executată pedeapsa, din care s-a scăzut durata de 6 luni şi 8 zile închisoare.
De asemenea, s-a arătat că, în acelaşi timp, s-a judecat Dosarul nr. x/1/2013, la care nu a fost prezentă şi care a pronunţat o pedeapsă cu executare.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 302/2004.
S-a ataşat la cerere ordinul de executare pentru încarcerare şi decretul de suspendare a acestuia, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini, în limba italiană şi tradus în limba română şi extras de pe portalul instanţelor.
Din dispoziţia instanţei, s-a ataşat Decizia nr. 124/A din 8 aprilie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/1/2013 şi fişa de cazier judiciar a petentei.
Prin Sentinţa penală nr. 1.916/2017 din 22 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Bacău s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 19 decembrie 2017.
Petenta, prin apărător, a depus la dosar sentinţa pronunţată de autorităţile italiene, tradusă în limba română.
La solicitarea instanţei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini a comunicat informaţii cu privire la pedeapsa aplicată petentei de autorităţile italiene.
Petenta a fost prezentă în faţa Curţii şi a fost asistată de apărător ales.
Examinând cauza, în raport de motivele invocate de petentă, actele aflate la dosarul cauzei şi dispoziţiile legale aplicabile, Curtea a reţinut că petenta A. (fostă B.) se află în stare de detenţie în Penitenciarul Bacău (din 30 iunie 2016) în executarea pedepsei de 3 ani şi 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 120 din 4 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. x/1/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 124/A din 8 aprilie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen., trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.
Conform datelor aflate la dosar, s-a precizat că petenta a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 440/2011 din 6 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Republica Italiană, în Dosarul nr. x/2010, definitivă la data de 13 aprilie 2012, la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 600 de euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi a fost arestată preventiv la domiciliu de la 19 iulie 2010 la 26 ianuarie 2011.
De asemenea, s-a mai arătat că, prin ordinul de executare pentru încarcerare şi decretul de suspendare din 2 august 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini a dispus suspendarea executării ordinului de executare a pedepsei închisorii aplicate petentei, mai exact a restului rămas de executat de 2 ani, o lună şi 22 de zile închisoare.
Prin acelaşi ordin s-a dispus înştiinţarea petentei pentru a se prezenta la Biroul Executări Penale din cadrul Parchetului pentru a solicita acordarea uneia dintre măsurile alternative detenţiei stabilită conform legislaţiei italiene şi avertizarea că se va da curs executării pedepsei imediat în cazurile explicit descrise în ordin.
Potrivit art. 585 C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:
a) concursul de infracţiuni;
b) recidiva;
c) pluralitatea intermediară;
d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
(2) Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Sub acest aspect, contopirea unei pedepse pronunţate de o instanţă română cu o pedeapsă aplicată de o instanţă străină se poate dispune dacă hotărârea pronunţată de autoritatea judiciară străină a fost recunoscută potrivit legii de instanţa română competentă, aceasta fiind condiţia impusă de legea română pentru ca hotărârea străină să producă efecte juridice în România.
În această privinţă, art. 1401 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală prevede la alin. (2) că "Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare.
(21) Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv".
În acest context, Curtea a considerat că această ultimă dispoziţie legală este aplicabilă în cauză şi constituie un impediment pentru recunoaşterea sentinţei de condamnare a petentei pronunţată de instanţa italiană. Astfel, conform informaţiilor furnizate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini, s-a precizat că ordinul de executare a încarcerării şi decretul de suspendare a acestui ordin nu a fost notificat vreodată condamnatei pentru că nu a fost găsită, motiv pentru care pedeapsa apare ca nefiind încă executată.
Aşadar, în raport de informaţiile comunicate de autorităţile italiene şi de prevederile art. 1401 alin. (21) din Legea nr. 302/2004, s-a arătat că pedeapsa aplicată petentei prin Sentinţa penală nr. 440/2011 din 6 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Republica Italiană nu poate fi considerată ca executată, motiv pentru care nu a putut fi nici recunoscută de instanţa română.
De altfel, s-a menţionat că legea penală română nu permite, în cadrul operaţiunii de contopire a pedepselor, decât contopirea unor pedepse executabile, nu şi a celor pentru care s-a dispus suspendarea executării acestor pedepse.
S-a apreciat că, în condiţiile în care, suspendarea executării pedepsei aplicate petentei A. a fost dispusă de o instanţă din Italia, instanţa română nu are temei juridic şi nici nu poate examina temeiurile de fapt care ar putea determina revocarea sau anularea ordinului de suspendare a executării pedepsei închisorii (cu consecinţa că pedeapsa devine executabilă), care este de competenţa autorităţilor judiciare din Italia.
Faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat că atât cererea de recunoaştere pe cale incidentală a sentinţei de condamnare pronunţată în străinătate, cât şi cererea de contopire a pedepselor formulate de petenta A. sunt neîntemeiate, motiv pentru care au fost respinse.
Împotriva acestei sentinţe penale, a formulat contestaţie, la data de 19 februarie 2018, petenta A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 martie 2017, sub nr. x/180/2017, fixându-se în mod aleatoriu termen la data de 11 aprilie 2018.
Prin concluziile scrise depuse de contestatoare în timpul dezbaterilor s-a solicitat admiterea contestaţiei, casarea Sentinţei nr. 13 din 13 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi pe fond recunoaşterea efectelor Sentinţei penale nr. 440 din 06 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Italia şi deducerea arestului preventiv executat în Italia din pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare, definitivă, în executarea căreia se află în prezent.
Criticile contestatoarei vizează netemeinicia hotărârii, respectiv motivarea instanţei în sensul că hotărârea străină nu poate fi recunoscută în România pentru că această pedeapsă aplicată nu este executată sau considerată ca executată. Contestatoarea a considerat că perioada petrecută în arest preventiv în Italia trebuie dedusă din pedeapsa în executarea căreia se află în prezent, conform art. 72 C. pen.
Examinând cauza în raport cu dispoziţiile legale incidente şi cu motivele invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea ce constituie obiectul cauzei, condamnata A. a solicitat deducerea perioadei petrecută în arest în Italia, respectiv perioada 19 iulie 2010 - 26 ianuarie 2011 din pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentinţa penală nr. 120 din 04 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă, în executarea căreia se află în prezent. Totodată, a solicitat recunoaşterea pe cale incidentală a efectelor Sentinţei penale nr. 440 din 06 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Italia şi, ca urmare, deducerea arestului preventiv din Italia, din pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare, definitivă. A apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 595 şi art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi art. 136 din Legea nr. 302/2004.
Contestaţia la executare reprezintă procedeul jurisdicţional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale definitive.
Potrivit Legii nr. 302/2004, se impune condiţia recunoaşterii hotărârii străine în vederea executării acesteia pentru a putea produce aceleaşi efecte juridice ca o hotărâre pronunţată de instanţele române.
Se constată că prin Sentinţa penală nr. 440 din 06 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Rimini, Italia s-a dispus condamnarea contestatoarei A. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare şi 600 de euro amendă, iar prin ordinul de executare pentru încarcerare şi decretul de suspendare din 02 august 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini a dispus suspendarea executării ordinului de executare a pedepsei închisorii aplicate persoanei solicitate, a restului rămas de executat de 2 ani, o lună şi 22 de zile închisoare.
Potrivit art. 1401 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 236/2017, publicată în M. Of. nr. 993 din 14 decembrie 2017, care a modificat şi completat Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală: "Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare.
(21) Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv".
Aşadar, din interpretarea coroborată a textelor legale mai sus menţionate rezultă cu evidenţă că recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin.
Or, potrivit ordinului de executare pentru încarcerare şi decretul de suspendare din 2 august 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ordinar din Rimini a dispus suspendarea executării ordinului de executare a pedepsei închisorii aplicate petentei, mai exact a restului rămas de executat de 2 ani, o lună şi 22 de zile închisoare. Prin acelaşi ordin s-a dispus înştiinţarea petentei pentru a se prezenta la Biroul Executări Penale din cadrul Parchetului pentru a solicita acordarea uneia dintre măsurile alternative detenţiei stabilită conform legislaţiei italiene şi avertizarea că se va da curs executării pedepsei imediat în cazurile explicit descrise în ordin.
Totodată, se notează că dispoziţiile art. 1401 din Legea nr. 302/2004 reglementează recunoaşterea, pe cale incidentală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, iar în prezenta cauză cererea principală este cea de contopire a pedepselor şi deducere a perioadelor executate din pedepsele aplicate de autorităţile judiciare străine şi române, solicitarea de a fi recunoscută hotărârea judecătorească străină de condamnare având caracter accesoriu.
Caracterul incidental al recunoaşterii unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, în raport de cererea de contopire a pedepsei aplicate de instanţele române şi deducerea duratei executate în străinătate a fost exprimat şi prin Decizia nr. 1/2018 din 22 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte, într-un recurs în interesul legii, în Dosarul nr. x/1/2017, motive pentru care nu se poate lua în discuţie, în această cauză, exclusiv cererea de recunoaştere a hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de autorităţile judiciare italiene faţă de petenta A.
Pentru aceste considerente, apreciind că sentinţa penală atacată este legală şi temeinică, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) cu referire la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de petenta A. împotriva Sentinţei nr. 13 din data de 13 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de petenta A. împotriva Sentinţei nr. 13 din data de 13 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2018.
Procesat de GGC - ED