Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/90/2015, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul A.. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul A. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. A fost obligat petentul A. să plătească intimatului B. onorariu avocat parţial în cuantum de 50 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a constatat că în cererea formulată petentul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale din dispozitivul Deciziei penale nr. 1.196/A din 11 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. x/90/2015. Apreciază că s-a strecurat o greşeală materială de calcul privind obligarea petiţionarului la plata sumei de 60.000 de euro, cu titlu de daune morale, cu toate că anterior pronunţării deciziei achitase echivalentul a aproximativ 1.000 de euro.
Curtea a constatat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se considera că cele menţionate în dispozitivul deciziei penale ar constitui o eroare materială. La stabilirea acestei sume cu titlu de despăgubiri instanţa a avut în vedere probele administrate, situaţia de fapt şi principiul unei juste reparaţii materiale, în raport cu suferinţele psihice şi fizice ale părţii civile. În situaţia în care inculpatul a achitat o parte din această sumă, urmează ca pe calea procedurii de executare a hotărârii judecătoreşti să se ţină cont de acest fapt şi să se aibă în vedere numai diferenţa pe care inculpatul a trebuit să o achite.
Împotriva acestei încheieri petentul A. a declarat contestaţie.
La data de 07 martie 2018, pe rolul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrat Dosarul nr. x/90/2015 având ca obiect contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/90/2015.
În notele scrise depuse la dosar, contestatorul a apreciat că este admisibilă contestaţia formulată împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, criticând cuantumul daunelor morale la care a fost condamnat, existând neconcordanţe între considerentele deciziei şi dispozitivul acesteia. Astfel a arătat că, deşi s-a reţinut achitarea unei sume de bani nu s-a diminuat şi cuantumul total al despăgubirilor.
Examinând contestaţia formulată în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile invocate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că prin Decizia penală nr. 1.196/A din 11 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. x/90/2015 s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul A., împotriva Sentinţei penale nr. 195 din 15 martie 2016 şi încheierii din 14 aprilie 2016 pronunţate de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/90/2015.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa şi în parte, încheierea din 14 aprilie 2016.
A fost înlăturat din dispozitivul încheierii sus menţionată paragraful 3 "În baza art. 279 C. proc. pen., înlătură alte două omisiuni din minuta Sentinţei penale nr. 195 din 15 martie 2016 şi dispune ca la încadrarea juridică a faptei de tentativă la omor, să apară şi referirea la dispoziţiile art. 5 C. pen. şi, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice SNDGJ".
A fost înlăturat din dispozitivul sentinţei apelate paragraful 6: "În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare".
Rejudecând, s-au aplicat dispoziţiile art. 5 C. pen. privind infracţiunea prevăzută de art. 224 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen.
S-a confiscat bâta de lemn tip baseball, folosită de inculpat la săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, sau contravaloarea acesteia.
S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008.
S-a menţinut, în rest, sentinţa.
În dispozitivul hotărârii s-a menţionat faptul că aceasta este definitivă.
Împotriva acestei decizii penale petentul, recurgând la instituţia prevăzută de art. 278 C. proc. pen., a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale, apreciind că s-a strecurat o greşeală materială de calcul privind obligarea petiţionarului la plata sumei de 60.000 de euro, cu titlu de daune morale, cu toate că anterior pronunţării deciziei achitase echivalentul a aproximativ 1.000 de euro. Cererea petentului a fost respinsă de instanţa de apel, ca inadmisibilă, prin încheierea din 30 ianuarie 2018, apreciindu-se că motivele invocate nu se încadrează în prevederile legale referitoare la instituţia erorilor materiale. În dispozitivul încheierii s-a menţionat faptul că aceasta este definitivă.
Potrivit art. 278 C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de (...) instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.
Actul prin care se îndreaptă o eroare materială are o existenţă juridică numai în raport cu actul îndreptat, astfel că încheierea dispusă de instanţa de judecată va putea fi îndreptată cu aceeaşi cale de atac ca actul îndreptat. Prin urmare, contestaţia petentului împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale este inadmisibilă, având în vedere că a fost pronunţată de instanţa de apel, în ultimul grad de jurisdicţie.
Având în vedere dispoziţiile art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii, precum şi dispoziţiile art. 21 din legea fundamentală privind liberul acces la justiţie, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/90/2015.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/90/2015.
Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 aprilie 2018.
Procesat de GGC - ED