Asupra contestaţiei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 225/F din data de 29 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A. (fiul lui B. şi C., născut în comuna Jabeniţa, judeţul Mureş, deţinut în Penitenciarul Rahova, Bucureşti).
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani şi 2 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 17 din 2 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-au repus pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. anterior cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 13 C. pen. anterior;
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 13 C. pen. anterior;
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;
- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;
- 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 45 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 140 din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 9 ani şi 2 luni închisoare, urmând ca, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani şi 2 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.
În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2014 până la 29 august 2014, precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.
În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 27 mai 2016 la zi.
S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 24 din 27 mai 2016 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi M.E.P.I. nr. 209 din 25 octombrie 2016 emis de Curtea de Apel Craiova şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa rezultantă de 13 ani şi 2 luni închisoare, la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I penală, petentul condamnat A., în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală rap. la art. 595 alin. (1) C. proc. pen. a solicitat anularea celor două mandate de executare a pedepsei închisorii emise pe numele său, repunerea pedepselor în individualitatea lor, contopirea pedepselor principale, complementare şi accesorii aplicate prin Sentinţa penală nr. 140 din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Craiova dată în Dosarul nr. x/2/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind emis M.E.P.I. nr. 209/2016 din 25 octombrie 2016 şi prin Sentinţa penală nr. 17 din 02 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti dată în Dosarul nr. x/3/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind emis M.E.P.I. nr. 24/2016 din 27 mai 2016 şi aplicarea unei pedepse rezultante la care să fie adăugat sporul prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
Totodată, precizându-şi cererea în scris la 28 septembrie 2017 şi ulterior la data de 17 octombrie 2017, petentul-condamnat a invocat ca temei dispoziţiile art. 585 C. proc. pen. (alte modificări de pedepse) şi a solicitat aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 368 din 30 mai 2017, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 35 alin. (1) C. pen., privind pluralitatea de infracţiuni şi în consecinţă să se constate că:
- există o singură infracţiune în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi
- există o singură infracţiune în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 14 septembrie 2017 sub nr. x/2/2017.
Prin Sentinţa penală nr. 2.329 din 25 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/302/2017, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, prin care condamnatul A. a solicitat contopirea celor două pedepse rămase definitive, de 12 ani şi 2 luni închisoare şi respectiv 3 ani închisoare, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 02 octombrie 2017, sub nr. x/2/2017.
La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2017, constatând că cele două cauze vizează acelaşi obiect şi aceleaşi fapte, Curtea a dispus reunirea Dosarului nr. x/2/2017 la Dosarul nr. x/2/2017.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat şi a reţinut următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 140 din 16 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de magistrat. În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.
În sarcina inculpatului A. s-a reţinut, în esenţă, că în data de 10 iunie 2009, A., în calitate de judecător sindic în cadrul secţiei a VII-a Comercială de la Tribunalul Bucureşti, fiind investit cu judecata dosarului nr. x/3/2009, l-a desemnat pe D. din cadrul Cabinetului Individual de Insolvenţă, în calitate de administrator judiciar provizoriu, prin încălcarea dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, vătămând astfel interesele numiţilor E. din cadrul Cabinetului Individual de Insolvenţă E.; F., din cadrul Cabinetului Individual de Insolvenţă F. şi G., reprezentant al H., participanţi la procedura selecţiei de oferte şi generând obţinerea unui folos necuvenit lui D., fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.
Curtea de Apel Craiova a emis M.E.P.I. nr. 209 din 25 octombrie 2016.
II. Prin Sentinţa penală nr. 17 din 02 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2014, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani şi 2 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de magistrat. În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
Această pedeapsă rezultantă a fost aplicată pentru comiterea următoarelor infracţiuni:
1. La data de 23 decembrie 2013, inculpatul A. a desemnat societăţile I. şi J., în calitate de administratori judiciari provizorii în Dosarul nr. x/3/2013, pe care îl avea repartizat spre judecată, prin încălcarea dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, vătămând astfel interesele celorlalţi participanţi la procedura selecţiei de oferte şi generând obţinerea unui folos necuvenit reprezentanţilor I. şi J., fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. (1968) cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat. În baza art. 71 C. pen. anterior i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior.
2. Inculpatul A. a primit, în data de 12 ianuarie 2014, de la K. un televizor, în legătură cu desfăşurarea procedurii insolvenţei în Dosarul nr. x/3/2013, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat. În baza art. 71 C. pen. anterior i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior.
3. Inculpatul A. s-a folosit în interes propriu de dispoziţiile legale prevăzute art. 11 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 85/2006, care îi confereau dreptul de a desemna prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul care va administra procedura până la confirmarea sa, pentru a-i pretinde denunţătoarei L. să o angajeze pe M. în cadrul N., fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. (1968), pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat. În baza art. 71 C. pen. anterior i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior.
4. Inculpatul A. a pretins şi primit produse alimentare - în data de 13 decembrie 2012, suma de 3.000 lei - în data de 08 mai 2013, suma de 1.800 lei - în data de 18 iunie 2013 şi un telefon mobil, în decembrie 2012, de la O., pentru soluţionarea favorabilă a dosarului nr. x/3/2007, privind pe SC P. SA, pe care îl avea repartizat spre soluţionare, fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în formă continuată (4 acte materiale) prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1968), art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. (1968), pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat. În baza art. 71 C. pen. anterior i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior.
5. Inculpatul A. a pretins şi primit în luna martie 2013, un ceas, în valoare de 7.960 lei şi respectiv suma de 8.000 lei, în 3 iulie 2013, de la Q., pentru soluţionarea favorabilă a dosarului nr. x/3/2012, privind SC R. SRL, dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, la judecătorul A., fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1968), art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. (1968), pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat. În baza art. 71 C. pen. anterior i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior.
6. Inculpatul A. a primit în data de 05 decembrie 2013, în baza unei pretinderi anterioare, un covor de la D., prin intermediul lui S., pentru a da soluţii favorabile în dosarele nr. x/3/2013, nr. x/3/2012 şi nr. x/3/2010, în care T. a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. (1968), pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat. În baza art. 71 C. pen. anterior i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior.
7. Inculpatul A. a pretins suma de 2.800 lei şi a primit 4.100 lei, în data de 17 iunie 2013, de la practicianul în insolvenţă D., în vederea soluţionării favorabile a dosarelor nr. x/3/2012 şi nr. x/3/2010 în care T. a fost desemnat lichidator judiciar, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1968) cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. (1968), pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat. În baza art. 71 C. pen. anterior i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. anterior.
8. Inculpatul A. a pretins şi primit, prin intermediul practicianului în insolvenţă K., de la U. la datele de 18 iunie 2013, 27 iulie 2013, 08 august 2013 şi 07 mai 2014 elemente de cherestea, respectiv "elem. 3X5" 2,5 metri cubi în valoare de 1.375 lei, "astereală rindeluită 100 mp" 2 metri cubi în valoare de 1.100 lei, "astereală rindeluită" 1,2 metri cubi, "lanţi 3X5, 300 buc" 1,35 metri cubi - în total 2,55 metri cubi, în valoare de 1.402 lei şi 5 metri cubi cherestea în valoare de 2.775 lei - valoarea totală fiind de 6.652 lei, pentru a-l favoriza pe acesta în dosarele nr. x/3/2009 şi x/3/2009/a1, privind procedura falimentului SC V. SRL, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de magistrat. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
Din pedeapsa aplicată s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2014 până la 29 august 2014, precum şi durata măsurii arestului la domiciliu de la 29 august 2014 până la 22 iunie 2015.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a emis M.E.P.I. nr. 24 din 27 mai 2016.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat şi reţinut următoarele:
Conform art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni.
Potrivit disp. art. 38 alin. (1) C. pen., există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
În cauză, infracţiunile pentru care petentul A. a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 140 din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Craiova dată în Dosarul nr. x/2/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (M.E.P.I. nr. 209/2016 din 25 octombrie 2016) şi nr. 17 din 02 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti dată în Dosarul nr. x/3/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (M.E.P.I. nr. 24/2016 din 27 mai 2016), au fost săvârşite înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele (27 mai 2016, data rămânerii definitive a primei hotărâri de condamnare), astfel că sub aspectul constatării existenţei concursului de infracţiuni cererea este întemeiată.
În privinţa succesiunii în timp a legii penale, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 10 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. (publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012) tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub lege nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.
În cauză, petentul-condamnat A. a comis, printre altele, şi o infracţiune de luare de mită în formă continuată (4 acte materiale - 18 iunie 2013, 27 iulie 2013, 08 august 2013 şi 07 mai 2014), ce intră în structura pluralităţii de infracţiuni, unul dintre cele patru acte materiale fiind comis la 07 mai 2014, deci ulterior intrării în vigoare a legii noi (Legea nr. 286/2009 privind C. pen. publicată în M. Of. nr. 510 din 14 iulie 2009, la data de 01 februarie 2014), astfel că tratamentul sancţionator aplicabil este cel prevăzut de noul C. pen., Curtea reţinând ca dată a săvârşirii a acestei ultime infracţiuni de luare de mită în formă continuată momentul epuizării activităţii infracţionale, respectiv 07 mai 2014.
Privitor la solicitarea petentului-condamnat de a se constata aplicabilitatea în cauză a deciziei Curţii Constituţionale nr. 368 din 30 mai 2017, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 35 alin. (1) C. pen., privind unitatea infracţiunii continuate şi constatarea existenţei unei singure infracţiuni în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi a unei singure infracţiuni în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior, Curtea a constatat că cererea petentului-condamnat are un caracter complex, în sensul că în cadrul cererii de contopire a executării pedepselor a fost formulată şi o cerere de constatare a unei cauze de micşorare a pedepsei, respectiv a constatării caracterului continuat al infracţiunilor de abuz în serviciu şi luare de mită.
În acest sens, Curtea a constatată că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 368/2017 a fost declarată neconstituţională sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul textului art. 35 alin. (1) C. pen., privitor la unitatea infracţiunii continuate. Ca atare, instanţa de contencios constituţional a revenit la interpretarea dată noţiunii de infracţiune continuată din reglementarea anterioară, care nu condiţiona caracterul continuat al unei infracţiuni de unicitatea subiectului pasiv. Desigur că efectele deciziilor Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor, însă înlăturarea restrângerii sferei de aplicare a noţiunii de infracţiune continuată este incidentă şi în cauzele în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului autorităţii de lucru judecat. În acest sens, efectele deciziei Curţii Constituţionale pot fi circumscrise noţiunii de incident ivit în timpul executării.
Analizând temeinicia solicitării petentului-condamnat A., Curtea a observat că problema de drept a existenţei concursului de infracţiuni ori a infracţiunii continuate în privinţa infracţiunii de luare de mită a fost supusă cenzurii instanţelor care au soluţionat cauza în fond şi în calea de atac a apelului. De altminteri, în legătură cu infracţiunea de luare de mită decizia Curţii Constituţionale nr. 368/2017 nu îşi găseşte aplicarea, infracţiunea fiind una de pericol este îndreptată împotriva aceluiaşi subiect pasiv general.
Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu pentru care petentul A. a fost condamnat în ambele hotărâri definitive (câte un singur act material în fiecare), Curtea observă că este exclusă aprecierea caracterului continuat al celor două acte materiale, acestea având loc. la un interval de timp de 4 ani şi 6 luni - 10 iunie 2009 şi respectiv 23 decembrie 2013, fără legătură între acestea şi fără a avea la bază aceeaşi rezoluţie infracţională.
Aşadar, cererea de contopire este întemeiată, infracţiunile pentru care a fost condamnat petentul în ambele hotărâri definitive fiind concurente, concursul urmând a fi efectuat potrivit dispoziţiilor noului C. pen. (art. 10 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012), însă nu poate fi primită solicitarea de constatare a caracterului continuat atât al infracţiunii de abuz în serviciu, cât şi al infracţiunii de luare de mită, pentru argumentele anterior prezentate.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul A. a formulat contestaţie, criticând-o pentru netemeinicie cu privire la neaplicarea dispoziţiilor Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale.
În esenţă, condamnatul prin apărător a susţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017 referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 C. pen., privind pluralitatea de infracţiuni, urmând a se constata existenţei unei singure infracţiuni în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu şi o singură infracţiune în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită.
A arătat că singura motivare a instanţei de fond cu privire la punctul doi al cererii este aceea că în speţă, decizia Curţii Constituţionale nu este aplicabilă întrucât faptele au fost comise la un interval de timp de 4 ani şi 6 luni, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 35 C. pen., iar infracţiunea, fiind una de pericol, nu se precizează la care anume infracţiuni se aplică decizia Curţii Constituţionale şi la care nu se aplică.
Apărarea a apreciat că este îndeplinită condiţia existenţei infracţiunii continuate şi este clarificată în detaliu în decizia la care a făcut referire şi în mod greşit instanţa nu s-a pronunţat cu privire la capătul de cerere privind aplicarea dispoziţiilor deciziei Curţii Constituţionale. Din acest punct de vedere, condamnatul A. a apreciat că motivarea din considerentele hotărârii nu ţine loc. de dispozitiv, astfel că aceasta apare ca fiind lovită de nulitate.
S-a solicitat admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată, desfiinţarea sentinţei penale, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru examinarea temeiniciei acestei cereri, iar în subsidiar, procedând la soluţionarea cauzei, admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă, a se constata că există o singură infracţiune de abuz în serviciu cu 2 acte materiale, o singură infracţiune de luare de mită cu 7 acte materiale şi să se constate că cele două infracţiuni în formă continuată sunt în concurs real, aplicând astfel disp. art. 39 C. pen.
Examinând contestaţia formulată de condamnatul A. în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 585 alin. (1) C. proc. pen. pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracţiuni prevede că există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.
Conform art. 35 alin. (1) C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Prin Decizia nr. 368 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale se constată că sintagma "şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din conţinutul art. 35 alin. (1) C. pen. crează discriminare în cadrul aceleiaşi categorii de persoane care săvârşesc la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen. prevăd soluţia incompatibilităţii infracţiunii continuate cu pluralitatea de subiecţi pasivi. Aceasta înseamnă că în cazul săvârşirii de către o persoană la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, dacă nu este îndeplinită condiţia unităţii subiectului pasiv, instanţa nu poate face aplicarea prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen. şi ale art. 36 alin. (1) C. pen. referitoare la infracţiunea continuată şi la pedeapsa pentru aceasta, ci devin incidente dispoziţiile art. 38 şi ale art. 39 C. pen. privind concursul de infracţiuni şi tratamentul lor sancţionator.
Prin cererea formulată, condamnatul A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală rap. la art. 595 alin. (1) C. proc. pen., contopirea pedepselor principale, complementare şi accesorii aplicate prin Sentinţa penală nr. 140 din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Craiova dată în Dosarul nr. x/2/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind emis M.E.P.I. nr. 209/2016 din 25 octombrie 2016 şi prin Sentinţa penală nr. 17 din 02 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti dată în Dosarul nr. x/3/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind emis M.E.P.I. nr. 24/2016 din 27 mai 2016 şi aplicarea unei pedepse rezultante la care să fie adăugat sporul prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
Ulterior, printr-o cerere precizatoare, condamnatul a solicitat, în temeiul art. 585 C. proc. pen. aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 368 din 30 mai 2017, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 35 alin. (1) C. pen., privind pluralitatea de infracţiuni şi în consecinţă să se constate că: există o singură infracţiune în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi există o singură infracţiune în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 C. pen. anterior.
Prin hotărârea atacată, Curtea de apel a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani şi 2 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat.
În ce priveşte solicitarea condamnatului de aplicare a Deciziei nr. 368/2017 a Curţii Constituţionale referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., Curtea a constatat că problema de drept a existenţei concursului de infracţiuni ori a infracţiunii continuate în privinţa infracţiunii de luare de mită a fost supusă cenzurii instanţelor care au soluţionat cauza în fond şi în calea de atac a apelului. De altminteri, în legătură cu infracţiunea de luare de mită decizia Curţii Constituţionale nr. 368/2017 nu îşi găseşte aplicarea, infracţiunea fiind una de pericol este îndreptată împotriva aceluiaşi subiect pasiv general.
Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu pentru care petentul a fost condamnat în ambele hotărâri definitive (câte un singur act material în fiecare), Curtea a constatat că este exclusă aprecierea caracterului continuat al celor două acte materiale, acestea având loc. la un interval de timp de 4 ani şi 6 luni - 10 iunie 2009 şi respectiv 23 decembrie 2013, fără legătură între acestea şi fără a avea la bază aceeaşi rezoluţie infracţională.
Prin contestaţia formulată, condamnatul A. a criticat hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie, susţinând că în mod greşit nu s-a făcut aplicarea deciziei Curţii Constituţionale referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen. şi nu s-a pronunţat cu privire la această cerere.
Raportat la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond şi de apel, Înalta Curte constată că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 140 din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 403/A din 21 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nr. 17 din 02 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost săvârşite înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna din ele, fiind astfel îndeplinite condiţiile concursului de infracţiuni prev. de art. 38 alin. (1) C. pen.
Întrucât în cauză, condamnatul a mai comis şi o infracţiune de luare de mită în formă continuată (4 acte materiale), unul dintre aceste acte materiale fiind comis ulterior intrării în vigoare a legii noi (fapta din 7 mai 2014) tratamentul sancţionator aplicabil este cel prevăzut de noul C. pen.
Referitor la critica petentului privind aplicarea dispoziţiilor deciziei Curţii Constituţionale nr. 368/2017, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică întrucât, astfel cum s-a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, fiind o infracţiune de pericol este îndreptată împotriva aceluiaşi subiect pasiv general, iar în ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, este exclusă aprecierea caracterului continuat al celor două acte materiale, întrucât acestea au avut loc. la un interval de timp de 4 ani şi 6 luni, fără legătură între acestea şi fără a avea la bază aceeaşi rezoluţie infracţională.
Nemulţumirea condamnatului vizează şi faptul că instanţa nu s-a pronunţat în mod expres cu privire la cererea de aplicarea dispoziţiilor deciziei Curţii Constituţionale, privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen.
Din examinarea hotărârii contestate, se observă că în ceea ce priveşte solicitarea condamnatului A. referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., privind pluralitatea de infracţiuni, instanţa de fond s-a pronunţat în considerentele hotărârii. Cu ocazia analizei cererii de contopire a pedepselor, instanţa a analizat şi incidenţa dispoziţiilor art. 585 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen., apreciindu-se astfel că nu era necesar ca judecătorul să se pronunţe în mod expres şi c)u privire la această cerere.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că infracţiunile pentru care a fost condamnat petentul A. în ambele hotărâri definitive sunt concurente, aşa încât, contestaţia formulată împotriva Sentinţei penale nr. 225/F din data de 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, este nefondată, urmând ca în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinsă.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 225/F din data de 29 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2018.
Procesat de GGC - ED