Asupra contestaţiei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15/F din data de 2 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 130 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel Bucureşti a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acelei instanţe la data de 18 decembrie 2017, sub nr. x/2/2017, petentul condamnat A. a arătat, în esenţă, că este nemulţumit de faptul că prin Sentinţa penală nr. 306 din 24 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel, secţia I penală, prin care s-a dispus recunoaşterea sentinţei pronunţate de Tribunalul pentru Cauze Penale din Viena, la data de 17 octombrie 2006 şi transferarea acestuia în vederea executării pedepsei detenţiunii pe viaţă în România, s-a omis efectuarea conversiei pedepsei aplicate. Acesta a precizat că, în raport de încadrarea juridică dată faptei potrivit legii române, astfel cum a fost reţinută în considerentele sentinţei menţionate, respectiv art. 175 C. pen. din 1969, se impunea reconversia pedepsei detenţiunii pe viaţă, deoarece legea naţională nu prevedea o astfel de pedeapsă.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 ianuarie 2018, instanţa a recalificat cererea formulată de condamnatul A. în contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respectiv "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută".
În baza art. 111 alin. (7) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cauza a fost trimisă în vederea repartizării aleatorii între secţii.
Instanţa a apreciat că singura cale de atac care ar avea aptitudinea de a clarifica situaţia condamnatului A. este aceea a contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respectiv "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută", respectiv lămurirea încadrării juridice echivalente în legislaţia română, în vigoare la data transferului.
S-a mai subliniat pe de o parte că exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii vizează întotdeauna o hotărâre pronunţată pe fondul unei acuzaţii, ceea ce nu este cazul, iar pe de altă parte reconversia pedepsei aplicate de o instanţă străină nu poate fi considerată un incident ivit în cursul executării, aşa încât, prin raportare la motivele de fapt şi la dispoziţiile procesuale, singura cale procesuală admisibilă este aceea indicată în cele ce preced.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 18 ianuarie 2018, sub nr. x/2/2018 (x/2018).
Analizând actele dosarului, Curtea a constatat că prin sentinţa penală nr. 661 din 11 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 306 din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, a fost recunoscută sentinţa din 17 octombrie 2006 a Tribunalului pentru cauze Penale din Viena, pronunţată în Dosarul nr. x Hv 206 b şi a hotărârii din 27 martie 2007, emisă de Curtea de Apel din Viena, în Dosarul nr. x Bs 07 a, prin care contestatorul A. a fost condamnat la detenţiunea pe viaţă.
În susţinerea orală a contestaţiei, condamnatul a solicitat comutarea detenţiunii pe viaţă, în 25 de ani închisoare, potrivit C. pen. român, pe lângă susţinerea iniţială de aplicare a unor dispoziţii C. pen. austriac privind liberarea condiţionată.
Instanţa a constatat că hotărârea de recunoaştere a condamnării la detenţiunea pe viaţă este definitivă, condamnatul fiind în executarea acesteia. S-a apreciat că solicitarea de comutare a pedepsei precizată în faţa instanţei nu poate fi analizată pe calea contestaţiei la executare, iar în ceea ce priveşte regimul executării, acesta este conform legii penale române, deoarece recunoaşterea a avut în vedere pedeapsa aplicată, iar regimul executării acesteia după recunoaştere este conform legii române.
Prin urmare, a fost respinsă contestaţia la executare formulată, constatându-se că în cursul executării nu s-a ivit nici un impediment.
Curtea a constatat că prezenta contestaţie la executare este inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de contestatorul A. au fost analizate prin Sentinţa penală nr. 661 din 11 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, intrând în puterea lucrului judecat, nemaiputând face obiectul unei noi verificări.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul A. a formulat contestaţie, solicitând aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 în sensul reconversiei pedepsei detenţiunii pe viaţă, aplicată prin hotărârea de condamnare a autorităţilor judiciare din Austria cu pedeapsa prevăzută de C. pen. din România pentru infracţiunea de omor calificat, aceea de închisoare între 15 - 25 ani.
A susţinut contestatorul că în mod greşit s-a respins contestaţia la executare întrucât în cauză este vorba de o nelămurire a hotărârii ce urmează a fi executată.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. este nefondată, pentru următoarele considerente.
Prin Sentinţa penală nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, a fost recunoscută sentinţa din 17 octombrie 2006 a Tribunalului pentru cauze penale din Viena, pronunţată în Dosarul nr. x Hv 206 b şi a hotărârii din 27 martie 2007, emisă de Curtea de Apel din Viena, în Dosarul nr. x Bs 07 a, prin care contestatorul A. a fost condamnat la detenţiunea pe viaţă.
Împotriva acestei hotărâri, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare solicitând comutarea detenţiunii pe viaţă, în 25 de ani închisoare, potrivit C. pen. român, pe lângă susţinerea iniţială de aplicare a unor dispoziţii C. pen. austriac privind liberarea condiţionată.
Prin sentinţa penală nr. 661 din 11 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A.
În prezenta cauză, condamnatul A. a formulat o nouă contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 306 din data de 24 noiembrie 2008 întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută", respinsă ca inadmisibilă de către instanţa de fond.
Raportat la dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea prin care s-a recunoscut condamnarea la detenţiunea pe viaţă este definitivă, condamnatul aflându-se în executarea acesteia, astfel că cererea de reconversie a pedepsei nu poate fi analizată în calea de atac a contestaţiei la executare.
Totodată, Înalta Curte constată că instanţa naţională a realizat în mod legal corespondenţa dintre fapta pentru care condamnatul A. a primit pedeapsa în Austria şi cea pe care legea penală română aplicabilă o prevede.
Din acest punct de vedere, se reţine că pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă aplicată condamnatului potrivit legislaţiei austriece se înscrie în limitele legale prevăzute de legislaţia română, aşa încât nu era necesară realizarea unei conversii a pedepselor.
Se reţine, de asemenea, că aspectele invocate de contestatorul A. au fost analizate prin Sentinţa penală nr. 661 din 11 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, intrând în puterea lucrului judecat, aşa încât în mod corect, contestaţia la executare împotriva Sentinţei penale nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, a fost respinsă ca inadmisibilă.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 15/F din data de 02 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este nefondată, urmând ca în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinsă.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 15/F din data de 02 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 aprilie 2018.
Procesat de GGC - ED