Deliberând, asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, la data de 09 septembrie 2016, sub nr. 20308/2016, reclamanţii Colegiul Medicilor Veterinari din România şi A. au chemat în judecată pe pârâtele Asociaţia B. şi C., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa: să constate caracterul denigrator şi calomnios al afirmaţiilor lansate în mediul public la data de 03 iunie 2016, în mod simultan de către ambele pârâte, prin intermediul documentelor "Harbuz - Atentat la sănătatea publică", "Către cetăţenii municipiului Piatra Neamţ" şi "Scrisoare Deschisă", afişate pe pagina de internet x, respectiv comunicate publicaţiei stiri-neamţ.ro în vederea unei difuzări realizate în aceeaşi zi; să constate încălcarea, prin acestea, a dreptului la imagine al reclamantei persoană juridică şi, respectiv, a dreptului la demnitate, onoare şi reputaţie al reclamantului - persoană fizică; să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 20.000 euro către reclamantul A., reprezentând daune morale pentru atingerea adusă dreptului la demnitate, onoare şi reputaţie; să dispună obligarea pârâtei persoană juridică la înlăturarea de pe pagina de internet x a celor trei documente cu conţinut calomnios şi la afişarea pe aceeaşi pagină de internet a dispozitivului hotărârii, timp de cel puţin 30 de zile consecutive, precum şi să dispună obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că, pe fondul recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii Animalelor (OIE), la sfârşitul anului 2007 a fost demarat un amplu proces legislativ de modificare şi completare a O.U.G. nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Proiectul de modificare a fost adoptat în forma finală la 10 septembrie 2013 sub forma Legii nr. 258/2013, principala noutate din perspectiva cererii deduse judecăţii fiind aceea a instituirii unei obligaţii clare de identificare a câinilor, respectiv de înregistrare a acestora într-un registru general.
Au mai arătat reclamanţii că A.N.S.V.S.A. a emis Ordinul nr. 1/2014 având ca obiect identificarea şi înregistrarea câinilor fără stăpân, sub forma unei colecţii de informaţii aflată în gestiunea Colegiului Medicilor Veterinari din România, al cărui preşedinte a fost, în perioada 2004 - 2010, reclamantul A. (ulterior acesta ocupând funcţia de prim vice-preşedinte al acestei asociaţii profesionale). Emiterea acestui ordin a generat nemulţumiri din partea diferitelor organizaţii care gestionau baze de date private, printre care şi pârâta Asociaţia B.. Pe fondul acestor nemulţumiri, profitând de polul de interes generat de alegerile locale din vara anului 2016 şi de faptul că reclamantul A. a candidat pentru funcţia de primar al oraşului Piatra Neamţ, pârâtele au lansat la adresa reclamanţilor o serie de acuzaţii calomnioase, cu intenţia de a discredita Registrul de evidenţă şi pe cei care îl gestionează.
Astfel, au fost redactate trei "documente manifest", respectiv:
"Harbuz - Atentat la sănătatea publică", "Către cetăţenii municipiului Piatra Neamţ" şi "Scrisoare deschisă", afişate pe pagina de internet x, respectiv comunicate publicaţiei stiri-neamt.ro în vederea difuzării.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 252, art. 253 şi art. 257 coroborate cu cele ale art. 58, art. 72, art. 73, art. 1349, art. 1357, art. 1370 şi următoarele din C. civ.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, reclamanţii au menţionat în cererea de chemare în judecată că sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât afirmaţiile pe care le consideră calomnioase au fost aduse la cunoştinţa publicului prin afişare pe două pagini de internet, astfel că prejudiciul s-a produs inclusiv la sediul Colegiului Medicilor Veterinari din România, din Bucureşti, Splaiul Independenţei, sector 5.
Pârâtele au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, apreciind că instanţa competentă este Judecătoria Turda, în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei Asociaţia B. şi unde au fost postate în mediu virtual documentele incriminate.
Prin sentinţa civilă nr. 2728 din 11 aprilie 2017, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâte, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ.:
"cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
În conformitate cu art. 113 alin. (1) pct. 9 din acelaşi act normativ, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o faptă ilicită, în afară de instanţa prevăzută la art. 107 mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta respectivă sau s-a produs prejudiciul; fapta imputată pârâtelor Asociaţia B. şi C. constă în publicarea a trei documente cu conţinut calomnios pe site-ul asociaţiei pârâte, respectiv în transmiterea documentelor către publicaţia stiri-neamt.ro. în vederea difuzării.
A conchis această instanţă că, întrucât eventualul prejudiciu suferit de reclamanţi s-a produs încă din momentul afişării celor trei documente în mediul online, accesibil oricând publicului, nu există niciun motiv pentru a se disocia locul producerii prejudiciului de locul publicării afirmaţiilor pretins denigratoare; prin urmare, s-a apreciat că sunt deopotrivă competente să soluţioneze prezenta cauză atât instanţa sediului asociaţiei pârâte, cât şi instanţa în a cărei circumscripţie are sediul publicaţia stiri-neamt.ro.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda la data de 20 iunie 2017, sub acelaşi număr unic de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 1649 din 21 septembrie 2017, Judecătoria Turda a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii Colegiul Medicilor Veterinari din România şi A., în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.
A reţinut această instanţă că cererea dedusă judecăţii este întemeiată pe dispoziţiile care reglementează răspunderea civilă delictuală; prin urmare, competenţa de soluţionare se stabileşte prin raportare la dispoziţiile art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă.
În motivarea soluţiei de declinare a competenţei teritoriale, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, deşi a reţinut aceleaşi dispoziţii legale (art. 107 şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.), a conchis că, fiind vorba de documente publicate în mediul online, accesibile oricând publicului, nu se poate disocia locul publicării de locul producerii prejudiciului, astfel că sunt deopotrivă competente atât instanţa de la sediul pârâtei, cât şi instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul publicaţia stiri-neamt.ro.
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, competenţa teritorială revine instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului (în speţă Judecătoria Turda), instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită (Judecătoria Piatra Neamţ) şi instanţa de la locul producerii prejudiciului (Judecătoria sectorului 2, respectiv Judecătoria sectorului 5 Bucureşti); toate aceste patru instanţe sunt deopotrivă competente în soluţionarea acestei cereri, alegerea fiind făcută exclusiv de reclamant.
În opinia Judecătoriei Turda, în mod evident locul unde s-a produs prejudiciul este locul unde domiciliază reclamantul, aceasta fiind "mediul social" în care a avut rezonanţă pretinsa faptă ilicită.
În acest sens au fost avute în vedere şi cauzele C-509/09 şi C-161/10, Olivier Martinez vs. MGN Limited, s.a. în care CJUE a menţionat că, întrucât postarea unor informaţii pe un site internet se distinge de difuzarea teritorială a unui imprimat, prin faptul că aceasta vizează, prin esenţa sa, ubicuitatea informaţiilor menţionate şi, în plus, la nivel tehnic, nu este totdeauna posibil să se cuantifice această difuzare cu certitudine şi în mod fiabil, în raport cu un anumit stat membru, şi, prin urmare, nici să se aprecieze prejudiciul cauzat exclusiv în acel stat membru, aceste criterii trebuie adaptate, în sensul că victima unei încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul internetului poate sesiza pentru tot prejudiciul suferit instanţa de la locul unde aceasta îşi are centrul intereselor. Centrul intereselor corespunde în general cu domiciliul persoanei interesate.
A mai arătat Judecătoria Turda că, aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în jurisprudenţa sa, dispoziţiile art. 116 din noul C. proc. civ. conferă reclamantului beneficiul alegerii instanţei la care înţelege să introducă cererea de chemare în judecată.
În litigiul pendinte reclamanţii au înţeles să învestească cu soluţionarea cererii Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, care este competentă teritorial, fiind instanţa de la locul producerii prejudiciului.
Reţinând că Judecătoria sectorului 5 Bucureşti este competentă teritorial să soluţioneze această cauză şi că aceasta nu se putea dezînvesti decât cu încălcarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Turda a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti; constatând incidente dispoziţiile art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea din oficiu a cauzei şi a înaintat dosarul instanţei în drept să soluţioneze conflictul.
Examinând conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ.: "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
În cazul pluralităţii de pârâţi, atunci când niciunul dintre aceştia nu este obligat accesoriu, art. 112 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că cererea de chemare în judecată poate fi introdusă la "instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia".
În conformitate cu dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pentru cererile care privesc obligaţii ce izvorăsc dintr-o faptă ilicită, este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.
Prin urmare, în cauză, faţă de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată (art. 1349, 1357 şi art. 1370 C. civ. privitoare la răspunderea civilă delictuală), competenţa teritorială este alternativă, fiind deopotrivă competente să soluţioneze judecătoriile în a căror rază teritorială se află sediul/domiciliul pârâtelor, ori în a căror rază teritorială s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.
În speţă, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată şi, respectiv, din întâmpinare, pârâtele au sediul, respectiv domiciliul, în municipiul Turda, iar fapta pretins ilicită a fost săvârşită în municipiul Piatra Neamţ.
În ceea ce priveşte locul producerii prejudiciului, Înalta Curte reţine că, aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate, este competentă să soluţioneze cauza instanţa în a cărei rază teritorială s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit.
În circumstanţele particulare ale cauzei, în care se reclamă producerea unui prejudiciu prin difuzarea în mediu virtual a unor informaţii care în opinia reclamanţilor au caracter defăimător, acest element care poate atrage competenţa teritorială a primei instanţe poate fi în mod rezonabil prezumat ca fiind şi la sediul reclamantului Colegiul Medicilor Veterinari din România, situat în sectorul 5 al municipiului Bucureşti, în condiţiile în care articolele indicate în cererea de chemare în judecată fac referire la calitatea reclamantului A. de medic veterinar cu funcţii de conducere în cadrul Colegiului Medicilor Veterinari din România.
În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora alegerea uneia dintre instanţele deopotrivă competente aparţine reclamantului/reclamanţilor care în speţă au sesizat Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2017.