Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1259/A din 4 decembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori,în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 480 din data de 4 septembrie 2017, Tribunalul Galaţi, secţia penală în baza art. 386 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, din infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap la art. 188 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ca nefondată.
În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
În temeiul art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 65 lit. a) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi lit. b) C. pen. - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi lit. b) C. pen. - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În temeiul art. 91 şi art. 92 C. pen. a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Galaţi, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să presteze un număr de 60 de zile de muncă neremunerată în cadrul Primăriei comunei Suhurlui ori a Şcolii Gimnaziale nr. 1 Suhurlui.
A fost atrasă atenţia inculpatului că săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de încercare ori nerespectarea cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor stabilite va avea drept consecinţă revocarea beneficiului suspendării şi executarea în întregime a pedepsei.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 25 şi art. 397 C. proc. pen. în ref. la art. 1349 şi art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă B., cu domiciliul în comuna Suhurlui, jud. Galaţi, şi a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 250 RON cu titlu de daune materiale.
Au fost respinse, ca fiind nefondate, pretenţiile civile în sumă de 50.000 RON formulate cu titlu de daune morale de către partea civilă B..
În temeiul art. 25 şi art. 397 C. proc. pen. în ref. la art. 1349 şi art. 1357 C. civ., inculpatul A. a fost obligat la plata către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" Galaţi, cu sediul în Galaţi, str. Brăilei nr. 177, jud. Galaţi, a despăgubirilor civile în sumă de 1562,33 RON (reprezentând 50% din cheltuielile ocazionate de asistenta medicală acordată părţii civile B.).
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A. care, la data de 15 noiembrie 2014, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat persoanei vătămate B. mai multe lovituri cu un corp contondent apt de a ucide, fiind vizată o regiune vitală a corpului (cap) cauzându-i leziuni traumatice grave (traumatism parieto-occipital, paramedian drept, o cicatrice brun rozată, liniară, oblic verticală, cu margini uşor neregulate, cu urme de sutură şi fractură bifocală cubitus stâng cu hematom în 1/3 inferioară proximală antebraţ stâng), care au necesitat 110 - 115 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întruneşte elementele constitutive ale unei tentative la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei indirecte, deduse din aceea că a avut reprezentarea clară a faptei săvârşite şi a rezultatului, pe care l-a acceptat, chiar dacă nu a urmărit producerea acestuia.
Împotriva Sentinţei penale nr. 480 din data de 4 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, inculpatul A. şi partea civilă B..
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a apreciat sentinţa penală apelată ca fiind nelegală şi netemeinică, arătând că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu se poate dispune, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile strict şi limitativ prevăzute de art. 91 C. pen.
Inculpatul A. a contestat încadrarea juridică dată faptei, subliniind că acţiunea sa se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a arătat că a acţionat sub imperiul stării de provocare determinată de conduita agresivă şi violentă a persoanei vătămate, declanşată pe fondul unei relaţii conflictuale mai vechi, că traumatismul cranio-cerebral este unul minor, fără leziuni cerebrale, zona vizată fiind cu precădere cea a braţelor, ceea ce demonstrează că inculpatul nu a urmărit suprimarea vieţii persoanei vătămate.
Separat de cererea de schimbare a încadrării juridice, inculpatul a considerat că se pot reţine circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b), şi) anume împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului. Prin urmare, a apreciat că în favoarea sa pot fi acordate două reduceri succesive a limitelor de pedeapsă, fiecare de câte o treime, se poate ajunge la un cuantum al pedepsei care să permită suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Partea civilă B. a arătat că se impunea admiterea cererii de acordare a daunelor materiale şi morale, la dosarul cauzei regăsindu-se înscrisuri care fac dovada cheltuielilor efectuate. Totodată,a arătat că sunt indiscutabile şi suferinţele fizice şi psihice cauzate, acestea justificând pe deplin acordarea daunelor morale solicitate.
În ceea ce priveşte latura penală a cauzei, a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 91 C. pen., pedeapsa aplicată fiind mai mare de 3 ani, astfel că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei apare ca fiind nelegală.
Prin Decizia penală nr. 1259/A din data de 4 decembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de persoana vătămată B..
A fost desfiinţată, în parte, Sentinţa penală nr. 480 din 4 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2015 şi, în rejudecare, a fost înlăturate dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului A. precum şi dispoziţia prin care s-a respins cererea de acordare a daunelor morale.
În baza art. 25 şi art. 397 C. proc. pen. în ref. la art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ. inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă B..
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 480 din 4 septembrie 2017 a Tribunalului Galaţi.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin. (6) C. proc. pen. apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către partea civilă B..
Curtea a apreciat că, raportat la situaţia de fapt concretă dedusă judecăţii, dar şi la gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, în cauză nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen.
Totodată s-a apreciat că instanţa de fond a realizat o corectă individualizare a cuantumului pedepsei, dându-se eficienţă atât împrejurărilor invocate de inculpat în favoarea sa (scuza provocării, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale), cât şi împrejurărilor care conferă faptei un caracter grav. În opinia instanţei, pedeapsa aplicată de prima instanţă, în cuantum de 3 ani 6 luni închisoare, orientată aşadar spre limita minimă prevăzută de lege, apare ca fiind temeinic individualizată şi nu se impune modificarea acesteia.
În privinţa modalităţii de executare, în raport de datele care caracterizează în mod nefavorabil persoana inculpatului şi conturează imaginea unei persoane care nu conştientizează importanţa valorilor sociale protejate de legea penală, Curtea a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse cu executare efectivă este absolut necesară, cu atât mai mult cu cât suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu poate fi dispusă, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 91 alin. (1) lit. a) C. pen., potrivit căreia pedeapsa aplicată trebuie să fie închisoarea de cel mult 3 ani.
În privinţa modalităţii de soluţionare a acţiunii civile exercitată în cauză, Curtea a apreciat că se impune admiterea cererii de acordare a daunelor morale, făcându-se dovada existenţei şi întinderii prejudiciului cauzat părţii civile.
Împotriva Deciziei penale nr. 1259/A din data de 4 decembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 28 februarie 2018, prin apărător, avocat C., inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi părţilor civile B. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" Galaţi.
În motivarea scrisă a cerii sale, inculpatul A. a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.:
" în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente".
Inculpatul prin apărător a arătat că, iniţial, au fost întocmite 2 dosare de cercetare penală, Dosarul nr. x/2014 şi Dosarul nr. x/2015 pentru aceeaşi faptă.
Prin Ordonanţa din data de 10 februarie 2015 s-a dispus reunirea celor 2 cauze iar prin Ordonanţa din 25 martie 2015 s-a pus în mişcare acţiunea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen.
Prin Rechizitoriul din data de 6 iulie 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, a fost sesizată judecătoria Galaţi şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen., dosarul fiind înregistrat pe rolul instanţei sub nr. x/233/2015.
Prin încheierea din 7 octombrie 2015, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei dispunându-se începerea judecării cauzei, fixându-se termen la 4 noiembrie 2015.
La termenul din data de 4 noiembrie 2015 instanţa, în speţă Judecătoria Galaţi, a procedat la audierea inculpatului A. şi a parţii vătămate.
La acelaşi termen - 4 noiembrie 2015 - reprezentantul Ministerului Public a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de vătămare corporală în tentativă la infracţiunea de omor, depunând la dosar concluzii scrise şi practică judiciară, instanţa nepronunţându-se pe cererea procurorului şi continuând cercetarea judecătorească.
La termenul din data de 14 iunie 2016 a fost depus la dosar Raportul de Expertiză medico-legală care a concluzionat ceea ce de fapt se stabilise în certificatul medico-legal şi în suplimentul la certificatul medico-legal.
Inculpatul susţine că abia la data de 11 octombrie 2016, când erau administrate toate probele, judecătorul, neţinând cont de poziţia parchetului de la data de 11 octombrie 2016 ( care nu a mai susţinut cererea de schimbare a încadrării juridice), a reactivat greşit cererea din 4 noiembrie 2015 şi, neluând în seamă probele şi concluziile raportului de expertiză, a schimbat încadrarea juridică în tentativă la infracţiunea de omor şi a declinat cauza în favoarea Tribunal Galaţi spre competentă soluţionare.
În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, inculpatul, prin apărător, arată că leziunile provocate părţii vătămate nu au fost de natură a-i pune viaţa în pericol iar acţiunea inculpatului a fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 19 C. pen. -legitima apărare.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. d) C. proc. pen., cu consecinţa respingerii acţiunii civile; în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă - Judecătoria Galaţi.
Totodată inculpatul a solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea cererii de recurs în casaţie.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 16 mai 2018, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1259/A din data de 4 decembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 27 iunie 2018, cu citarea inculpatului A. la locul de deţinere şi a părţilor civile: B. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenta "Sf. Apostol Andrei" Galaţi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind suspendarea executării hotărârii.
Pentru a dispune astfel instanţa a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte condiţiile formale prevăzute la art. 434 - art. 438 C. proc. pen.
S-a reţinut astfel că recursul în casaţie este întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., respectiv:
"în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente".
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2018, inculpatul prin apărători aleşi a solicitat să se constate că urmărirea penală a fost efectuată de o unitate de parchet necompetentă, iar în temeiul prevederilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., să se dispună trimiterea cauzei către prima instanţă, legal învestită, respectiv Judecătoria Galaţi, în vederea judecării cauzei în ceea ce priveşte fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Analizând, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1259/A din 4 decembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, atât în raport cu susţinerile apărătorilor aleşi dar şi în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul A. a invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.:
"în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente".
În faţa instanţei, apărătorul ales a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile C. proc. pen. în ceea ce priveşte competenţa organelor de urmărire penală şi a parchetului care a efectuat urmărirea penală în cauză, referind la competenţa după materie, în ceea ce priveşte infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat definitiv, în sensul că aceasta revenea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, şi nu Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.
S-a solicitat să se constate că urmărirea penală a fost efectuată de o unitate de parchet necompetentă, iar în temeiul prevederilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., să se dispună trimiterea cauzei către prima instanţă, legal învestită, respectiv Judecătoria Galaţi, în vederea judecării cauzei în ceea ce priveşte fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.
Hotărârile sunt suspuse casării în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., dacă "în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente".
Este incident cazul de casare analizat numai atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente - după materie sau după calitatea persoanei - nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa având loc în cursul judecăţii.
În speţa de faţă, inculpatul A. a fost condamnat de Tribunalul Galaţi, secţia penală pentru tentativă la infracţiunea de omor prev. art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., infracţiune care în raport cu dispoziţiile art. 36 C. proc. pen., este de competenţa materială a tribunalului, motiv pentru care cazul ce casare indicat nu este incident în cauză.
În faţa instanţei, apărătorul ales al inculpatului A. a invocat şi necompetenţa după materie în cursul urmăririi penale.
Înalta Curte constată că prevederile art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. se referă exclusiv la nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa instanţelor judecătoreşti după materie sau după calitatea persoanei în cursul judecăţii, iar nu şi la nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa organelor de urmărire penală după materie sau după calitatea persoanei în cursul fazei procesuale a urmăririi penale.
Aceste dispoziţii îşi păstrează aplicabilitatea, nefiind modificate, astfel că Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2017, pronunţată în materia nulităţilor absolute, nu produce efecte asupra sferei de aplicare a cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. .
De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nici nu ar fi posibilă revenirea în faza de urmărire penală. În acest sens, se are în vedere şi Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Pentru toate aceste motive, se constată că invocarea necompetenţei după materie în cursul urmăririi penale nu se încadrează în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen.
În motivarea scrisă a cererii de recurs în casaţie, precum şi în ultimul cuvânt inculpatul A. a susţinut că leziunile provocate părţii vătămate nu au fost de natură a-i pune viaţa în pericol iar acţiunea inculpatului a fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 19 C. pen. -legitima apărare.
Recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casaţie nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzura în această cale extraordinară de atac.
Prin această solicitare practic inculpatul doreşte analizarea circumstanţelor comiterii faptei, o reinterpretare a probelor administrate şi, pe cale de consecinţă, a stabilirii formei de vinovăţie, ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.
Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii reiterată de apărătorul ales al inculpatului A., cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte constată că, potrivit art. 411 C. proc. pen., completul care judecată recursul în casaţie poate suspenda motivat executarea hotărârii printr-o încheiere ulterioară admiterii în principiu a cererii de recurs în casaţie, dar, numai până la soluţionarea pe fond a cererii de recurs în casaţie.
Avându-se în vedere soluţia pronunţată asupra cererii de recurs în casaţie, analizarea cererii de suspendare a executări hotărârii nu se mai justifică în cauză.
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1259/A din 4 decembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1259/A din 4 decembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2018.
Procesat de GGC MM