Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 1089/2018

Şedinţa publică din data de 23 martie 2018

Asupra excepţiei de necompetenţă materială, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 480/20.03.2017, pronunţată de Judecătoria Zalău, în Dosarul nr. x/2014, s-a constatat, în baza art. 204 alin. (1), (3) C. proc. civ., decăderea reclamanţilor din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, a fost admisă excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâţi în privinţa capătului de cerere privind rectificarea cărţilor funciare - CF nr. x1 Cehu-Silvaniei, CF nr. x2 Cehu-Silvaniei, CF nr. x3 Cehu-Silvaniei, CF nr. x4 Cehu-Silvaniei, CF nr. x5 Cehu-Silvaniei, CF nr. x6 Cehu-Silvaniei, CF nr. x7 Cehu-Silvaniei şi CF nr. x8 Cehu-Silvaniei, a fost respinsă ca nefondată cererea reclamanţilor A., B., C., formulată în contradictoriu cu pârâţii D., E., F., G. şi H. S.A. ag. Cehu-Silvaniei, având ca obiect rectificare carte funciară.

Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere referitoare la anularea încheierilor de carte funciară, revendicare, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor şi a sarcinilor ce grevează imobilele.

S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanţilor, înscrisă în CF x2 Cehu Silvaniei, nr. top. x/3/1, CF x4 Cehu Silvaniei, nr. top. x/4, CF x5 Cehu Silvaniei, nr. cad. x/1, CF x5 Cehu Silvaniei, nr. cad. x/1 şi CF x2 Cehu Silvaniei, nr. top. x/2 şi proprietatea pârâţilor, înscrisă în CF x6 Cehu Silvaniei, nr. top. x/3/2, CF x5 Cehu Silvaniei, nr. cad. x/2, CF x6 Cehu Silvaniei, nr. cad. x/2, CF x1 Cehu Silvaniei, nr. top. x/2, pe aliniamentul A-B-C-D-E-F-G de culoare neagră din anexa 4A din suplimentul 3 la raportul de expertiză întocmit de expert I. - expertiză care face parte integrantă din hotărâre.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A., B. şi C.

Prin Decizia civilă nr. 951/2017 din 17 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii A., B. şi C., cu obligarea apelanţilor, în solidar, la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată în apel către intimaţii D. şi E.

Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs reclamanţii.

Tribunalul Sălaj a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Sălaj, secţia civilă, în soluţionarea apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă, ca instanţă de recurs în cazurile anume prevăzute de lege, însă din această perspectivă nu se poate reţine faptul că toate recursurile, indiferent de instanţa care le-a pronunţat, vor fi soluţionate de instanţa supremă.

Din ansamblul prevederilor C. proc. civ. se poate deduce că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată într-un sistem piramidal ce are la bază judecătoriile şi în vârful cărora se găseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Astfel, competenţa de soluţionare a recursurilor aparţine şi altor instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect ce reiese şi din interpretarea sintagmei "instanţa ierarhic superioară" din cadrul art. 483 alin. (4) C. proc. civ., al cărui rol nu este de a conferi instanţei supreme competenţa de a soluţiona orice recurs, rolul acestei sintagme fiind cel de a crea o dihotomie între recursurile de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi recursurile de competenţa celorlalte instanţe de control judiciar - tribunale şi curţi de apel, pe de altă parte.

În aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, competentă a soluţiona calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Cluj, aceasta fiind instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia în apel, respectiv Decizia civilă nr. 951/2017 din 17 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă.

Având în vedere cele de mai sus şi dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi 3 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului declarat de recurenţii-reclamanţi B., C. şi A. împotriva Deciziei civile nr. 951/2017 din 17 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia civilă.

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2018.

Procesat de GGC - NN