Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 191/D din 18.05.2017, Tribunalul Bacău, cu privire la inculpatul A., în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatul A., din art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu art. 41 alin. (1) C. pen., în art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., precum şi a infracţiunii reţinute în sarcina aceluiaşi inculpat, din art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu art. 41 alin. (1) C. pen., în art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.
În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul A., cetăţean român:
a) la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. (faptă din oct 2014 - 24 dec 2014 parte vătămată B.)
a1) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.
a2) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b) C. pen.
b) la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. (fapta din toamna anului 2014, partea vătămată C.)
b1) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
b2) a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.
A descontopit pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 2596/2014 din 11 decembrie 2014 a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosarul nr. x/180/2013, definitivă prin d.p. din 7 iulie 2015 a Curţii de Apel Bacău în pedepsele componente:
a) 5 (cinci) ani închisoare pentru art. 194 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.,
b) 7 (şapte) ani închisoare pentru art. 329 alin. (1), (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 lit. b) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen.,
c) 3 (trei) luni închisoare, pentru art. 180 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen.,
d) 3 (trei) luni închisoare pentru art. 180 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen.,
e) 2 (doi) ani închisoare pentru art. 292 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1969 şi a art. 5 C. pen.
În baza art. 38, 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele anterior menţionate în pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare pe care a sporit-o cu 5 ani şi 10 luni închisoare (1/3 din 17 ani şi 6 luni).
Pedeapsa rezultantă: 12 ani şi 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 15 alin. (1), (2) din Legea nr. 187/2012 s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. 932 din 27 martie 2014 a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosar nr. x/2013 a Judecătoriei Bacău definitivă prin d.p. din 17 iunie 2014 a Curţii de Apel Bacău pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă.
Pedeapsă principală de executat: 13 (treisprezece) ani şi 10 (zece) luni închisoare, cu executare efectivă.
În baza art. 45 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele complementare de la pct. I lit. a)<SUP>1</SUP>, b)<SUP>1</SUP> în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani, interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-au contopit pedepsele accesorii de la pct. I lit. a)<SUP>2</SUP> şi b)<SUP>2</SUP> în pedeapsa cea mai grea.
S-a scăzut din pedeapsa principală stabilită prin prezenta hotărâre, perioada executată de la 7 iulie 2015 la zi.
S-a anulat m.e.p.i 3053 din 7 iulie 2015 al Judecătoriei Bacău cât şi formele de executare emise în baza s.p. din 27 martie 2014 a Judecătoriei Bacău şi s-a dispus emiterea altor forme de executare în baza prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpatul A.
Prin decizia penală nr. 1348 din 16 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 191/D din 18.05.2017, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că starea de fapt reţinută de instanţa de fond a fost corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi în faza de urmărire penală, însă a constatat că nu s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., şi nu s-a ţinut cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanţele reale de săvârşire care au evidenţiat supunerea victimei la un tratament degradant, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului care caracterizează negativ persoana acestuia.
Această decizie a fost atacată de condamnatul A., solicitând, în esenţă, remedierea situaţiei sale, în sensul stabilirii pedepsei de executat, existând în opinia sa două hotărâri de condamnare cu privire la aceeaşi faptă.
Prin decizia nr. 251/2018, din data de 22 februarie 2018, Curtea de Apel Bacău a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării căi de atac promovate de condamnatul A..
Analizând calea de atac declarată, Înalta Curte reţine că la termenul din data de 22 februarie 2018, fiind prezent şi asistat de apărătorul desemnat din oficiu, condamnatul A. a fost interpelat de preşedintele completului de judecată de la instanţa de apel cu privire la obiectul şi natura cererii sale.
După consultarea cu apărătorul din oficiu, condamnatul a precizat că demersul formulat în cauză este "o cerere de apel împotriva deciziei penale nr. 1348 din 6.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău" învederând că a mai formulat împotriva aceleiaşi hotărâri şi recurs în casaţie.
În raport de aceste precizări, Curtea de Apel Bacău a pus în discuţia părţilor sesizarea Înaltei Curţi pentru soluţionarea căii de atac formulate împotriva deciziei penale nr. 1348 din 6.12.2017. Apărătorul desemnat din oficiu, cât şi condamnatul personal, au fost de acord cu înaintarea cauzei către Înalta Curte pentru a soluţiona apelul declarat împotriva deciziei penale nr. 1348 din 6.12.2017.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi sub nr. x/32/2018, condamnatul A. depunând un memoriu prin care a învederat aspecte de nelegalitate ale deciziei penale nr. 1348 din 6.12.2017.
La termenul din data de 22 mai 2018, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitată de condamnat împotriva deciziei penale nr. 1348 din 6.12.2017.
Înalta Curte, în raport de precizările condamnatului, care a susţinut că a declarat diferite căi de atac împotriva deciziei penale nr. 1348 din 6.12.2017 a Curţii de Apel Bacău, constată că a fost învestită, aşa cum s-a precizat şi de Curtea de Apel Bacău, cu soluţionarea unui apel împotriva hotărârii sus-menţionate.
Fiind în prezenţa unei hotărâri definitive, calea de atac este inadmisibilă.
Decizia penală nr. 1348 din 16 decembrie 2017 este pronunţată în calea de atac a apelului, este definitivă, astfel că împotriva acesteia, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii căi de atac, dreptul la apel stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor apeluri este exclusă.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Inadmisibilitatea ca sancţiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat şi epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situaţii şi anume, când apelul nu este obiectiv încuviinţat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum şi atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, calea de atac declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1348 din 16 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi va obliga condamnatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1348 din 16 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 iunie 2018.