Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra apelului de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de la data de 05.02.2018 s-a primit şi înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/54/2018 rechizitoriul cu nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe inculpatul A., cercetat pentru comiterea infracţiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. şi a unei infracţiuni de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., în final, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Din conţinutul actului de sesizare rezultă, în esenţă că în seara zilei de 09.12.2015, după ce a consumat băuturi alcoolice, în compania martorului B., în timp ce conducea autoturismul marca Cielo, cu nr. de înmatriculare x, pe raza localităţii Poiana Mare, jud. Dolj, respectiv, pe DJ 553, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în jurul orelor 1935, la km. 29 + 010 m, inculpatul A. l-a accidentat pe numitul C., care, din cauza leziunilor traumatice suferite, a decedat ulterior la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.

Pentru dovedirea acestei situaţii de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpatului, ale părţilor civile, martorilor, raport de expertiză medico-legală de necropsie, acte, raport de analiză toxicologică a alcoolemiei, procese-verbale întocmite de organele de poliţie, raport de expertiză tehnică auto, raport de expertiză criminalistică şi suplimentul la acesta, şi alte înscrisuri.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 21 martie 2018, judecătorul de Cameră Preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. şi a unei infracţiuni de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., în final, cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

La termenul de judecată din data de 25.05.2018, instanţa de fond, după ce a procedat la prezentarea succintă a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 374 alin. (2) C. proc. pen., a adus la cunoştinţa inculpatului prezent învinuirea ce i se aduce şi a înştiinţat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, precum şi celelalte drepturi şi obligaţii prevăzute de art. 83 C. proc. pen., art. 108 C. proc. pen. şi art. 374 alin. (2) C. proc. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de fond a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaşte în totalitate săvârşirea faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, iar dacă instanţa va reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută va beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii cu o treime iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Potrivit art. 375 alin. (1) C. proc. pen. instanţa de fond a procedat la ascultarea inculpatului A., care a învederat că recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa astfel cum sunt prezentate în rechizitoriu şi că solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fiind de acord ca în situaţia în care vor fi găsit vinovat să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, declaraţia în acest sens fiind consemnată în scris, semnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen. inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, situaţie în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen. instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpat, situaţie în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii

Instanţa respinge cererea inculpatului atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Cu privire la cererea formulată de inculpatul A., privind judecarea cauzei pe baza procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii prev de art. 375 C. proc. pen., instanţa de fond având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le recunoaşte şi le însuşeşte, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel încât va admite cererea inculpatului.

Examinând actele şi lucrările dosarului probele administrate în cursul urmăririi penale, precum şi cele efectuate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 09.12.2015, în jurul orelor 1800-1815, inculpatul A., împreună cu martorul B., s-a deplasat la barul denumit « La Gore », din Com. Poiana Mare, Jud. Dolj, conducând autoturismul marca x, de culoare gri metalizat, cu nr. de înmatriculare x. După ce a consumat o importantă cantitate de băuturi alcoolice, în localul respectiv, în compania martorului B., în jurul orelor 1925-1930, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismului mai sus-menţionat, intenţionând să ajungă acasă, în Mun. Băileşti.

Întrucât consumase băuturi alcoolice, inculpatul a ales o rută mai ocolitoare, însă mai puţin circulată.

În timp ce conducea autoturismul pe DJ 553, deplasându-se spre Mun. Băileşti, (pe direcţia Poiana Mare-Maglavit), pe raza com. Poiana Mare, în jurul orelor 1935, la km. 29 + 010 m, într-o curbă la stânga, cunoscută sub denumirea de « curba de la gară », în dreptul locuinţei familiei D. (conform schiţei locului faptei), l-a acroşat pe victima C., care se deplasa cu o bicicletă nesemnalizată, în aceeaşi direcţie de mers. De asemenea, biciclistul nu purta vestă reflectorizantă, aşa cum ar fi fost regulamentar să circule, în condiţii de noapte, pe un astfel de drum judeţean, care era iluminat public.

În urma impactului, victima C. a fost aruncată în afara părţii carosabile, iar inculpatul a frânat brusc autoturismul, din această cauză, deviindu-i traiectoria de deplasare, pătrunzând pe contrasens, oprind aproape instantaneu, în faţa autoturismului marca E., cu nr. de înmatriculare DJ-01-WTW, condus de martorul F., care venea din sens opus şi care, auzind zgomotul frânelor autoturismului condus de inculpat, însă, ieşind dintr-o curbă, având vizibilitate pe o rază scurtă de drum, în direcţia de mers şi neînţelegând ce a determinat o frânare atât de bruscă şi de puternică, a acţionat la rândul lui, brusc frâna, reuşind să evite coliziunea cu autovehiculul inculpatului care îi apăruse, în mod surprinzător, în faţă, pe sensul său de deplasare.

În momentul în care cele două autoturisme au oprit faţă în faţă, inculpatul A. şi martorul B. au coborât, fiind întrebaţi de martorul F., dacă au păţit ceva, neînţelegând ce anume putuse să determine o frânare atât de puternică şi de bruscă a autovehiculului condus de inculpat. În timp ce inculpatul şi martorul B. s-au îndreptat spre partea din spate a autoturismului cu care se deplasaseră, i-au răspuns că «era unul căzut », fără însă a-i da mai multe amănunte. Deşi martorul F. a observat bicicleta lângă o grămadă de nisip, lângă carosabil, nevăzând victima, a crezut că era vorba de vreo persoană căzută din cauza stării foarte avansate de ebrietate, cunoscând că în acea zonă erau două baruri.

Observând că din spate, dinspre mun. Calafat venea o ambulanţă, martorul F. a pornit autoturismul, continuându-şi deplasarea spre locuinţa sa din Com. Poiana Mare, împreună cu soţia sa, martora G., care ocupa locul din dreapta faţă.

Înainte ca ambulanţa respectivă să ajungă la locul accidentului, în faţa acesteia se deplasa un autoturism de poliţie, care a fost oprit de către inculpatul care realizase că îl accidentase pe victima C.. Echipajul de poliţie format din doi poliţişti a oprit imediat ambulanţa, care l-a preluat pe victima accidentului de circulaţie, transportându-l în stare gravă, la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.

Din cauza traumatismelor suferite în accidentul de circulaţie a cărui victimă fusese, la data de 12.12.2015 s-a produs decesul numitului C., în cadrul secţiei de Neurochirurgie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.

Analizând probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală şi necontestat de părţi (art. 374 alin. (7) N. C. proc. pen.), instanţa de fond a constatat că starea de fapt expusă în actul de sesizare cât şi încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului este corectă şi dovedită cu probele administrate în cauză.

Instanţa de fond a reţinut că recunoaşterea inculpatului A. se coroborează cu următoarele mijloace de probă: declaraţii martori, raport de expertiză medico-legală de necropsie, acte, raport de analiză toxicologică a alcoolemiei, procese-verbale întocmite de organele de poliţie, raport de expertiză tehnică auto, raport de expertiză criminalistică şi suplimentul la acesta.

Prin raportul de expertiză medico-legală de necropsie nr. x/A3/2015, întocmit la data de 14.02.2016, de către I.M.L. Craiova, s-a concluzionat că, « moartea numitului C. a fost violentă. Ea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic, urmarea unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală, traumatism toracic cu multiple fracturi costale bilaterale şi de coloană vertebrală toracală cu hemotorax şi fracturi ambele oase gamba stângă, complicate în evoluţie şi bronhopneumonie. Leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure şi compresiune, în condiţiile accidentului rutier suferit. Între leziunile de violenţă şi deces există legăturăde cauzalitate directă, necondiţionată. Moartea sus-numitului datează din 12.12.2015. »

Inculpatul A. a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, care, la orele 2037 a indicat o valoare a alcoolemiei acestuia de 0,66 mg/l alcool în aerul expirat. Ca urmare, inculpatul a fost condus de către organele de poliţie la la Spitalul Municipiului Calafat, unde i-au fost prelevate două probe de sânge, pentru stabilirea valorii alcoolemiei.

Conform Buletinului de analiză toxicologică nr. 618/2015, din data de 18.02.2016, s-a stabilit o valoare a alcoolemiei, în sângele recoltat inculpatului H., după cum urmează: proba I = ora recoltării: 2120, de 1,30 g ‰ şi proba a II-a = ora recoltării: 2220, de 1,10 g ‰.

În cauză a fost dispusă şi o expertiză medico-legală de calcul retroactiv a alcoolemiei inculpatului, însă, prin adresa cu nr. A12/4301/2016, din data de 06.06.2016, Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" a comunicat că, "din declaraţia de consum a numitului A., rezultă că, la momentul evenimentului rutier, alcoolul s-ar fi aflat în faza de absorbţie. Conform Reperelor metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei, aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.20015, a Consiliului Superior de Medicină Legală, în cazul consumului pe nemâncate, calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua numai dacă, consumul a încetat cu cel puţin 45 de minute înaintea evenimentului rutier. Ca atare, calculul retroactiv solicitat pentru ora 1935, în data de 09.12.2015, nu se poate efectua. »

Conform Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. x-y din 11.12.2015, Serviciul de Medicină Legală Mehedinţi a stabilit că, în data de 09.12.2015, la orele 2325, victima C. a avut în sânge, o alcoolemie de 2,70 g ‰.

În vederea stabilirii împrejurărilor şi dinamicii producerii accidentului rutier, a cărui victimă a fost numitul C., precum şi stabilirea culpei persoanelor implicate, în cauză a fost dispusă şi efectuarea unei expertize tehnice auto.

Raportul de expertiză tehnică auto întocmit la data de 04.07.2016, de către expertul tehnic I. a concluzionat că, deşi s-a stabilit că, « viteza cu care inculpatul A. circula în momentul producerii accidentului rutier, era de 66 km/oră, nu există legătură de cauzalitate între viteză şi accidentul a cărui victimă a fost numitul C. Cauza care a generat evenimentul rutier a fost pătrunderea în partea carosabilă, într-un spaţiu de 1,40 m, a biciclistului victimă, fără să se asigure, fie de pe pe strada laterală, sau de pe trotuar. (...) Accidentul putea fi evitat, dacă victima C., care conducea bicicleta, pătrundea în partea carosabilă, după ce se asigura. (...) Evenimentul rutier nu s-a produs ca urmare a unei defecţiuni tehnice la sistemul de direcţie, rulare sau frânare, el s-a produs ca urmare a coliziunii cu un obstacol apărut inopinant în partea carosabilă, biciclistul. »

În cauză s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, care a stabilit existenţa culpei comune, atât a victimei, cât şi a inculpatului, în producerea accidentului. Astfel, prin Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 23.06.2017, întocmit de către expertul criminalist autorizat J., s-a concluzionat că « (...) valoarea probabilă a vitezei iniţiale a autovehiculului implicat în accident, a fost de cca 74 km/h. Locul estimativ al impactului s-a situat în zona de început a urmelor de frânare identificate la faţa locului, la o distanţă de cca 1,4 m faţă de marginea de pe partea dreaptă a carosabilului, avându-se în vedere sensul Poiana Mare-Maglavit. Prezenţa numitului C. pe partea carosabilă a generat o stare de pericol potenţial, întrucât constituia un obstacol pentru autovehiculele care circulau pe sensul Poiana Mare-Maglavit. Starea de pericol iminent s-a declanşat în momentul în care conducătorul auto a avut posibilitatea de a observa victima pe partea carosabilă. Victima putea preveni accidentarea sa, dacă nu s-ar fi aflat pe partea carosabilă, constituind astfel, un obstacol pentru autovehiculele ce se deplasau în direcţia Poiana Mare-Maglavit. În situaţia analizată, conducătorul auto nu putea evita producerea accidentului, dar ar fi putut să prevină evenimentul rutier respectiv, dacă ar fi adaptat viteza autoturismului la spaţiul de vizibilitate frontală de care dispunea la acel moment.

Accidentarea numitului C. s-a datorat prezenţei acestuia pe partea carosabilă, constituind astfel, un obstacol pentru autovehiculele care circulau pe sensul Poiana Mare-Maglavit, precum şi neadaptării vitezei autoturismului, de către inculpatul A., la condiţiile de drum existente la acel moment ».

Raportat la aceste concluzii, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză (cercetarea la faţa locului, declaraţiile martorilor), a rezultat că, inculpatul A., a încălcat următoarele reguli de circulaţie, reglementate de O.U.G. nr. 195/2002 Rep.: - art. 35 pct. 1 - « Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor (...).», - art. 49 - « limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h. », - art. 48 - « Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, (...)."

La data de 19.07.2017, inculpatul A. a formulat obiecţiuni la Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 23.06.2017, întocmit de către expertul criminalist autorizat J., care au fost admise de către organul de urmărire penală, prin ordonanţa nr. 911/P/2015, din 28.07.2017.

Prin suplimentul nr. 277 din 19.09.2017, la Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 23.06.2017, expertul criminalist autorizat J. a răspuns punctual, la obiecţiunile inculpatului, precizând, în final, că, « se menţin opiniile formulate în cadrul Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 23.06.2017, cu precizările/completările expuse în prezenta lucrare. »

Instanţa de fond a stabilit că fapta săvârşită de către inculpatul A., care, în seara zilei de 09.12.2015, după ce a consumat băuturi alcoolice, în compania martorului B., în timp ce conducea autoturismul marca Cielo, cu nr. de înmatriculare x, pe raza localităţii Poiana Mare, jud. Dolj, respectiv, pe DJ 553, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în jurul orelor 1935, la km. 29 + 010 m, l-a accidentat pe numitul C., care, din cauza leziunilor traumatice suferite, a decedat ulterior la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., în concurs real.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, lipsa antecedentelor penale, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, precum şi culpa comună a victimei şi inculpatului în producerea evenimentului rutier.

Instanţa de fond a apreciat culpa egală a victimei şi inculpatului în producerea evenimentului rutier, de 50%, întrucât dacă oricare dintre aceştia ar fi respectat legislaţia rutieră, accidentul nu s-ar fi produs.

La stabilirea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere limitele prevăzute de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. (de la 2 la 7 ani închisoare), reduse potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni închisoare), respectiv limitele prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. pentru infracţiunea săvârşită (de la 1 la 5 ani închisoare sau amendă), reduse potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni închisoare).

În aceste limite şi având în vedere criteriile analizate (atitudine sinceră, de recunoaştere a săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina sa şi de colaborare cu organele de anchetă, vârsta inculpatului, nivelul de instruire, lipsa antecedentelor penale, faptul că accidentul rutier s-a produs din culpa comună a inculpatului şi victimei, pe fondul pătrunderii pietonului pe partea carosabilă şi în aceeaşi măsură pe fondul neadaptării vitezei autoturismului de către conducătorul auto, ambii participanţi la trafic fiind influenta băuturilor alcoolice), instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 375 C. proc. pen. rap.la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, respectiv în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 375 C. proc. pen. rap.la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate, şi se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare, rezultată din pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 3 luni, care reprezintă 1/3 (o treime) din pedeapsa de 9 luni închisoare, apreciindu-se că această pedeapsă constituie un mijloc apt de îndreptare a inculpatului, astfel încât să se formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, fiind necesară şi proporţională cu scopul urmărit, respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Având în vedere că: a) pedeapsa aplicata este de 1 an şi 7 luni închisoare; b) inculpatul A. nu a mai fost condamnat anterior; c) inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; d) raportat la persoana inculpatului care beneficiază de posibilităţi de îndreptare şi care anterior săvârşirii infracţiunii a avut o conduită firească în societate, instanţa de fond a apreciat că poate fi aplicată instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 91 şi următoarele C. pen. şi că aplicarea unei pedepse orientate la limita minimă prevăzută de textul legal incriminator, precum şi dispunerea unei modalităţi de executare neprivative de libertate, sunt în măsură să contribuie în mod direct la realizarea scopului preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei avut în vedere de legiuitor.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 2 ani stabilit de instanţa potrivit dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul A. a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Dolj; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare ce depăşeşte 5 zile, - să comunice schimbarea locului de munca; - să comunice informaţii şi documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenţa.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., inculpatul A. a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere sa execute obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul A. a fost obligat să presteze pe parcursul termenului de supraveghere o munca neremunerată în folosul comunităţii pe o perioada de 60 zile în cadrul Primăriei mun. Băileşti sau al Liceului Teoretic "Mihai Viteazu", Băileşti, jud. Dolj.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 2816,31 lei.

În baza art. 397 C. proc. pen. rap.la art. 19-25 C. proc. pen. şi art. 1357 C. civ., partea responsabilă civilmente K. SA a fost obligată la plata sumei de 1.408,15 lei, reactualizată cu indicele de inflaţie, de la data producerii prejudiciului şi până la data de plăţii efective a debitului către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare, în funcţie de gradul de vinovăţie în producerea accidentului stabilit în sarcina inculpatului, respectiv de 50%.

S-a luat act de contractul de tranzacţie încheiat la data de 01.02.2018 între partea responsabilă civilmente K. SA şi părţile civile L. şi M.

În baza art. 274, alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.624 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în faza de urmărire penală şi la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în faza de judecată.

Împotriva sentinţei penale nr. 132 din data de 21 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A. a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova fiind apreciată ca netemeinică arătându-se faptul că, raportat la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond nu a atribuit semnificaţia cuvenită şi nu a evaluat în mod corespunzător criteriile specifice de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel s-a considerat că aplicarea unei pedepse situată la minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. şi o pedeapsă apropiată de minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., este netemeinică, aceste pedepse fiind greşit individualizate.

În esenţă s-a apreciat că reţinerea proporţiei de 50% pentru fiecare dintre cei implicaţi respectiv inculpat şi victimă precum şi atitudinea de recunoaştere a inculpatului, gradul de instruire, vârsta nu justifică pedepsele aplicate de către instanţă, în condiţiile în care inculpatul consumase băuturi alcoolice înainte de a se deplasa spre Băileşti, unde intenţiona să ajungă.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, conform art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este nefondat, urmând să fie respins.

Cu titlu de premiză în demersul de examinare a acestor motive de critică prin apelul promovat în cauza de faţă, Înalta Curte reaminteşte că prin conformare la dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. care stabileşte "efectul devolutiv" al apelului şi limitele sale va proceda la examinarea apelului sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Înalta Curte va avea în vedere pentru reţinerea situaţiei de fapt din cauza de faţă imputată, mijloacele de probă administrate în cursul judecăţii fondului şi în faza de urmărire penală.

Instanţa de apel a reţinut că în seara zilei de 09.12.2015, după ce a consumat băuturi alcoolice, în compania martorului B., în timp ce conducea autoturismul marca Cielo, cu nr. de înmatriculare x, pe raza localităţii Poiana Mare, jud. Dolj, respectiv, pe DJ 553, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, în jurul orelor 1935, la km. 29 + 010 m, l-a accidentat pe numitul C., care se deplasa pe o bicicletă nesemnalizată.

Imediat după producerea accidentului victima C. a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova cu o ambulanţă, dar, urmare leziunilor traumatice suferite, aceasta a decedat .

Conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x/2015, din data de 18.02.2016, s-a stabilit o valoare a alcoolemiei, în sângele recoltat inculpatului H., după cum urmează: proba I = ora recoltării: 2120, de 1,30 g ‰ şi proba a II-a = ora recoltării: 2220, de 1,10 g ‰.

În cauză s-au efectuat două rapoarte expertiză tehnică auto.

Astfel din raportul de expertiză tehnică auto întocmit la data de 04.07.2016, de către expertul tehnic I. a rezultat că, accidentul s-a produs datorită coliziunii autovehicolului condus de către inculpat cu un obstacol apărut inopinat pe partea carosabilă, respectiv bicicleta condusă de victimă.

Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, prin Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 23.06.2017, a stabilit existenţa culpei comune, atât a victimei, cât şi a inculpatului, în producerea accidentului.

Astfel expertul criminalist autorizat J., a concluzionat că « (...) valoarea probabilă a vitezei iniţiale a autovehiculului implicat în accident, a fost de cca 74 km/h. Locul estimativ al impactului s-a situat în zona de început a urmelor de frânare identificate la faţa locului, la o distanţă de cca 1,4 m faţă de marginea de pe partea dreaptă a carosabilului, avându-se în vedere sensul Poiana Mare-Maglavit. Prezenţa numitului C. pe partea carosabilă a generat o stare de pericol potenţial, întrucât constituia un obstacol pentru autovehiculele care circulau pe sensul Poiana Mare-Maglavit. Starea de pericol iminent s-a declanşat în momentul în care conducătorul auto a avut posibilitatea de a observa victima pe partea carosabilă. Victima putea preveni accidentarea sa, dacă nu s-ar fi aflat pe partea carosabilă, constituind astfel, un obstacol pentru autovehiculele ce se deplasau în direcţia Poiana Mare-Maglavit. În situaţia analizată, conducătorul auto nu putea evita producerea accidentului, dar ar fi putut să prevină evenimentul rutier respectiv, dacă ar fi adaptat viteza autoturismului la spaţiul de vizibilitate frontală de care dispunea la acel moment.

Înalta Curte constă faptul că în mod corect s-au reţinut doar concluziile din Raportul de expertiză criminalistică nr. x din 23.06.2017.

Având în vedere starea de fapt stabilită, Înalta Curte reţine că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen. şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cele două infracţiuni reţinute fiind comise în concurs real, fiind corect reţinută şi proporţia de 50% culpă în producerea accidentului atât pentru inculpat cât şi pentru victimă.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, în momentul alegerii pedepselor a cuantumului acestora şi a modalităţii de executare, a avut în vedere, toate împrejurărilor cauzei, astfel încât pedepsele principale şi modalitatea de executare au fost corespunzător stabilite.

Astfel, se constată că la individualizarea pedepselor, instanţa de fond a ţinut cont de starea de pericol creată de inculpat, faptul că acesta a avut încă din momentul imediat următor producerii accidentului şi în timpul derulării anchetei, o conduită corectă(a anunţat rapid organele de poliţie care patrulau în zonă astfel încât victima a fost transportată imediat la spital cu o ambulanţă).

De asemenea Înalta Curte reţine că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaştere a săvârşirii infracţiunii reţinute în sarcina sa, de colaborare cu organele de urmărire penală. S-a avut în vedere şi vârsta inculpatului, nivelul de instruire, lipsa antecedentelor penale precum şi faptul că accidentul rutier s-a produs din culpa comună a inculpatului şi victimei.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte va respinge, ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 132 din data de 21 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, vor rămâne în sarcina statului.

Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 132 din data de 21 iunie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat A.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 90 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 septembrie 2018.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj