În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 521/2018 din data de 16 mai 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 431 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 73/P din 06.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. x/2017
În acest sens, a reţinut că prin sentinţa penală nr. 16 din 10.01.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2017 s-a dispus în baza art. 453 alin. (5) C. proc. pen. respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de A.
S-a reţinut că, potrivit art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Totodată, s-a menţionat că, din interpretarea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen. rezultă că instanţa admite în principiu cererea de contestaţie în anulare dacă este făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
S-a precizat că, contestaţia în anulare este formulată de contestatoarea A. în termenul prevăzut de lege (decizia penală a fost pronunţată la data de 06.06.2018, iar contestaţia în anulare a fost expediată prin serviciul poştal la data de 14.06.2018), dar motivele invocate nu atrag incidenţa vreunuia dintre cazurile prev. de art. 426 C. proc. pen.
De altfel, contestatoarea nu a invocat nici măcar formal vreunul dintre cazurile prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar motivele invocate în concret nu se circumscriu ipotezelor avutăeîn vedere de art. 426 C. proc. pen.
Contestaţia în anulare urmăreşte înlăturarea unor vicii de procedură care nu au fost analizate la judecata cauzei în primul ciclu procesual, fiind o excepţie de la principiul respectării autorităţii de lucru judecat şi al stabilităţii raporturilor juridice, astfel încât să nu se permită pronunţarea unor hotărâri nelegale pentru motive care nu au fost cunoscute sau examinate de instanţele de fond, cum ar fi cauzele de încetare a procesului penal ori pentru încălcarea unor dispoziţii procedurale în faza apelului.
Din analiza motivelor de contestaţie în anulare se constată că cele prev. de art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) C. proc. pen. vizează nereguli procedurale ivite la judecarea apelului, în timp ce cazurile prev. de art. 426 alin. (1) lit. b), i) C. proc. pen. pot privi şi hotărârea pronunţată în prima instanţă, concluzia ce rezultă fiind aceea că prin această cale extraordinară se urmăreşte înlăturarea unor omisiuni ale primei instanţe sau instanţei de apel, ce au avut loc în primul ciclu procesual. Această concluzie este susţinută şi de dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. pen., care impun ca în susţinerea cazului de contestaţie să se depună dovezi ori acestea să existe la dosar, deci se are în vedere cazul în care instanţele fondului au omis a analiza aplicabilitatea unor instituţii procesual penale cu înrâurire asupra soluţiei ce urma să fie pronunţată în cauză.
Cazurile prev. de art. 426 alin. (1) lit. a), c)-h) C. proc. pen. nu sunt evident aplicabile, în condiţiile în care decizia penală nr. 73/P din 06.06.2018 a Curţii de Apel Constanţa nu este pronunţată în calea de atac a apelului, ci în contestaţie, după cum nici cele prev. de art. 426 alin. (1) lit. b), i) C. proc. pen. nu sunt incidente, dat fiind că nu suntem în prezenţa unor hotărâri prin care să se fi pronunţat condamnarea unei persoane sau să se fi pronunţat două hotărâri potrivnice faţă de aceeaşi persoană, într-un proces penal.
S-a reţinut că, în concret, contestatoarea A. a continuat să invoce şi să reia aceleaşi motive care au stat la baza cererii de revizuire din dosarul nr. x/2017, respectiv necompetenţa instanţei penale în a soluţiona cererea de revizuire a încheierii penale nr. 320 din 12.05.2017 a Tribunalului Constanţa.
Astfel, examinând motivul invocat de contestatoare în susţinerea cererii, prin raportare la cazurile de contestaţie în anulare prev. de art. 426 C. proc. pen., curtea a constatat că acesta nu se încadrează în niciunul dintre cazurile ce permit exercitarea căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare. Indiferent de temeinicia sau netemeinicia motivului invocat de contestator, curtea a observat că criticile privind greşita determinare a instanţei competente să soluţioneze cererea de revizuire nu pot fundamenta formularea unei contestaţii în anulare.
În consecinţă, curtea a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. pentru admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.
Împotriva deciziei penale nr. 91/P/C din data de 05 iulie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a declarat apel contestatoarea A.
Examinând hotărârea apelată, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil.
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Acordând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
În cauza dedusă judecăţii, prin decizia penale nr. 91/P/C din data de 05 iulie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 73/P din 06.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. x/2017
Înalta Curte constată, însă, că decizia atacată este definitivă, curtea de apel pronunţându-se doar asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. În acest sens, se observă că, deşi, art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabileşte că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen. Aşadar, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 432 C. proc. pen., întrucât nu a fost depăşit momentul procesual al admisibilităţii în principiu.
De altfel, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015 că "În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.
Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.:
a) dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate;
b) spre deosebire de dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.
Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu."
Se constată, aşadar, că Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 91/P/C din data de 05 iulie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Va obliga apelanta - contestatoare la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 91/P/C din data de 05 iulie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă apelanta - contestatoare la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 septembrie 2018.