I.Deliberând asupra recursului formulat de inculpaţii A. şi B. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate prin decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 285/A din data de 22 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate invocată de contestatorii B. şi A.
În baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 394 alin. (5) C. proc. pen.
În baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii B. şi A. cu privire la decizia penală nr. 393 din 14.03.2017 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I Penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpaţi, s-a dispus a fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a dispune astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 23.03.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost înregistrată sub nr. x/2/2017 (x/2017), contestaţia în anulare formulată de condamnaţii A. şi B. împotriva la deciziei penale nr. 393/A din 14.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2011, fiind invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 426 lit. b) şi d) C. proc. pen.
La termenul de judecată din 16 februarie 2018, condamnaţii A. şi B., prin apărător, au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen.
În motivarea cererii lor s-a susţinut că reluarea dezbaterilor şi a judecăţii de către un magistrat, în complet de divergenţă, fără a se readministra probele corespunzătoare acelei faze de judecată, reprezintă o încălcare a exigenţelor dreptului la un proces echitabil, fiind încălcate prevederile art. 21 din Constituţie.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că nu este îndeplinită una din condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia indicată, şi anume ca dispoziţia respectivă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Astfel, potrivit articolului criticat "în situaţia în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă", aceste dispoziţii fiind apreciate neconstituţionale întrucât nu impun obligaţia completului de divergenţă de a readministra probatoriul.
Instanţa de fond a apreciat că, raportat la cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de articolul 426 C. proc. pen. şi la cazurile invocate de contestatori - existenţa unui caz de încetare a procesului penal şi faptul că instanţa nu a fost compusă potrivit legii - obligaţiile ce revin instanţei ce soluţionează o cauză în complet de divergenţă în legătură cu readministrarea probatoriului nu pot influenţa soluţia din prezenta cauză.
Totodată instanţa a constatat că aceeaşi excepţie a fost invocată şi în faţa completului de divergenţă din dosarul nr. x/2011, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale fiind respinsă prin încheierea din data de 07.03.2017.
Împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., în termen legal, inculpaţii A. şi B., au declarat recurs.
Analizând recursul declarant de inculpaţii A. şi B., împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Analizând actele şi lucrările din dosar Înalta Curte constată că inculpaţii A. şi B., au formulat în temeiul art. 426 lit. b) şi d) C. proc. pen., cerere de contestaţie în anulare a deciziei penale nr. 393/A din data de 14 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, ocazie cu care au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 alin. (5) C. proc. pen., potrivit cu care:
" în situaţia în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea sau unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă", aceste dispoziţii fiind apreciate neconstituţionale întrucât nu impun obligaţia completului de divergenţă de a readministra probatoriul.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 (modificată şi republicată), Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;
- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei;
- să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.
Stabilirea acestui interes se face de către instanţă, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit şi a efectului pe care decizia Curţii Constituţionale o produce în soluţionarea procesului principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.
Analizând pe rând condiţiile prevăzute de lege pentru sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocată de inculpaţii A. şi B., în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constă, că cererea nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591 din 21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 16.12.2014).
Astfel, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură a produce un efect asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.
Aşa cum s-a arătat, obiectul cauzei de faţă îl constituie admisibilitatea, în principiu a unei cereri de contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) şi lit. d) C. proc. pen., motiv pentru care, în mod corect instanţa de fond a apreciat că invocarea excepţiei de neconstituţionalitate nu are legătură cu cauza excepţia vizând, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, obligaţiile instanţei ce soluţionează cauza în complet de divergenţă în legătură cu administrarea probatoriului.
II. Deliberând asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte, constată următoarele:
La termenul de judecată din data de 04 aprilie 2018, s-a transmis la dosarul cauzei o cererea formulată de inculpatul B., prin apărător C., prin care s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cu care: "sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă".
În motivarea cererii, inculpatul, prin apărător, a arătat că dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., prin neasigurarea dublului grad de jurisdicţie, încalcă exigenţele dreptului la un proces echitabil prevăzute de art. 16, art. 21 şi art. 53 din Constituţia României.
Analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., formulată de inculpatul B., prin apărător, Înalta Curte o apreciază ca fiind inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Autorul excepţiei, inculpatul B., susţine că prevederile legale apreciate ca fiind neconstituţionale, art. 432 alin. (4) C. proc. pen., contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României, potrivit cu care: "(1)Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege", a prevederilor art. 21 din Constituţia României:" (1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", precum şi a dispoziţiilor art. 53 din Constituţia României:" (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii".
Înalta Curte, reaminteşte că potrivit art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, mai multe condiţii, aşa cum s-a arătat în cele ce proced.
În aplicarea art. 29 din Legea 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că sesizarea Curţii Constituţionale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepţia invocată, se solicită constatarea neconstituţionalităţii unei prevederi dintr-o lege, care are legătură cu soluţionarea cauzei, or obiectul prezentei cauze îl constituie recursul împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 394 alin. (5) C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpaţii A. şi B. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate prin decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 130 lei, vor rămâne în sarcina statului iar onorariul interpretului de limbă persană, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Se va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţuionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., formulată de inculpatul B., prin apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpaţii A. şi B. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate prin decizia penală nr. 285/A din 22 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 130 lei, rămân în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limbă persană se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţuionalitate a dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., formulată de inculpatul B., prin apărător.
Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2018.