Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53/F din 13 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 30.03.2018 în dosarul nr. 13200/14 R.G.N.R. şi 9748/15 R.G.I.P., de autorităţile judiciare din Italia, respectiv de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de apartenenţă la o organizaţie criminală şi spălarea produselor infracţiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracţiune incriminată şi în legislaţia penală română în art. 367 C. pen. şi art. 29 din Legea nr. 656/2002, privind persoana solicitată A., născut la data de 27.01.1975 în Aversa (CE) - Italia, cetăţean italian.
S-a luat act că persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.
S-a constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost reţinută în baza ordonanţei nr. 2296/II/5/2018, emisă la data de 12 aprilie 2018 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti pentru 24 de ore, începând cu data de 12.04.2018, orele 18:00, până la data de 13.04.2018, orele 18:00.
Conform art. 103 alin. (6) şi (13) raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 aprilie 2018 şi până la data de 12 mai 2018, inclusiv.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare, urmând ca administraţia locului de deţinere - Arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş - să primească şi să reţină persoana solicitată A., timp de 30 de zile, începând cu data de 13 aprilie 2018 şi până la data de 12 mai 2018, inclusiv, înaintând instanţei dovada de executare a măsurii arestării.
În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate, precum şi informarea autorităţii italiene emitente a mandatului european de arestare cu privire la existenţa altor dosare deschise de autorităţile române pe numele persoanei solicitate.
S-a iniţiat procedura de predare temporară către autorităţile italiene conform art. 112 din Legea nr. 302/2004.
Totodată, s-a dispus ca hotărârea se fie notificată persoanei solicitate, autorităţii judiciare din Italia, Centrului de Cooperare Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul Sirene, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală şi Centrului de Reţinere şi Arestare preventivă al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin adresa nr. x/II/5/2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a fost sesizată cu solicitarea formulată, în conformitate cu Decizia - Cadru nr. x/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, între statele membre, de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, privind executarea Ordonanţei de arestare preventivă în închisoare nr. x/18 emisă în data de 26.03.2018, în dosarul nr. x/14 R.G.N.R. şi x/15 R.G.I.P., privind predarea persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale.
Potrivit art. 102 din Legea nr. 302/2004, în baza ordonanţei nr. x/II/5/2018 din 12 aprilie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, persoana solicitată a fost reţinută de procuror de o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 12.04.2018, orele 18:00, până la data de 13.04.2018, orele 18:00.
Fiind îndeplinite dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind sesizarea instanţei de judecată, la termenul fixat pentru soluţionarea cererii, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta neformulând obiecţiuni.
Conform art. 103 alin. (3) şi art. 104 din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoştinţa acesteia drepturile persoanei arestate în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialităţii prevăzute de art. 115, conţinutul mandatului european de arestare, infracţiunea pentru care este urmărită persoana solicitată şi limitele de pedeapsă prevăzute de legislaţia statului membru solicitant, posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile judiciare din Italia, precum şi caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.
Cu ocazia audierii în şedinţa publică din 13 aprilie 2018, persoana solicitată şi-a exprimat acordul de a fi arestată şi predată autorităţilor judiciare din Italia în vederea efectuării urmăririi penale în dosarul în care s-a dispus arestarea sa preventivă, întrucât doreşte să fie pusă la dispoziţia acestora pentru continuarea procedurii judiciare şi clarificarea situaţiei sale juridice, precizând că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii şi consimţind să fie cercetată numai cu privire la faptele menţionate în cuprinsul mandatului european de arestare, aceste aspecte fiind consemnate în procesul verbal de audiere de la acea dată.
În raport cu situaţia de fapt expusă, Curtea a reţinut că: mandatul european de arestare a fost emis la data de 26.03.2018, în dosarul nr. 13200/14 R.G.N.R. şi 9748/15 R.G.I.P., de autorităţile judiciare din Italia, respectiv de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene; decizia judiciară s-a luat în vederea efectuării urmării penale faţă de persoana solicitată A., suspectat de săvârşirea infracţiunilor de apartenenţă la o organizaţie criminală şi spălarea produselor infracţiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracţiune incriminată şi în legislaţia penală română în art. 367 C. pen. şi art. 29 din Legea nr. 656/2002; fapta constă în contribuţia persoanei solicitate A. în cadrul asociaţiei criminale de tip camorist dominată de clanul "B.", facţiunea C., în vederea favorizării fugarului D. - şeful clanului - şi în vederea reciclării veniturilor activităţilor criminale ale clanului în Italia şi România, prin crearea de companii din care s-au obţinut profituri ce au fost trimise în Italia pentru întreţinerea deţinuţilor şi pentru întreţinerea familiei E.; iar persoana solicitată a consimţit voluntar la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia în condiţiile art. 103 alin. (5) şi 6 combinat cu art. 97 alin. (2) şi art. 115 din Legea nr. 302/2004 şi art. 27 paragraful 2 din Decizia - Cadru 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.
Având în vedere că sunt întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 103 alin. (5) şi 6 din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Italia, ca fiind întemeiată, urmând să ia act că persoana solicitată a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.
Instanţa a mai constatat că, din actele depuse la dosar, rezultă că împotriva persoanei solicitate, autorităţile din România au deschis alte două dosare penale. Astfel, prin adresa nr. 61/D/P/2015 din 12.04.2018 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău, s-a transmis că la această unitate de parchet se află în lucru dosarul penal cu acelaşi număr în care se efectuează cercetări faţă de suspectul A. sub aspectul comiterii infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, înşelăciune, delapidare cu consecinţe deosebit de grave, spălarea banilor şi fals în înscrisuri sub semnătură privată şi că, în perioada imediat următoare, se vizează punerea în mişcare a acţiunii penale. De asemenea, prin adresa nr. 1602/II/6/2018 din 12.04.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, s-a comunicat că pe rolul acestei unităţi se află în lucru dosarul penal nr. x/2018 în care numitul A. are calitatea de suspect pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Faţă de această situaţie, instanţa a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, prin excepţie de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autorităţile române şi statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din acelaşi act normativ, condiţiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autorităţile române şi străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.
Aşadar, în faţa acestei situaţii create, pe de o parte de solicitarea autorităţilor italiene, iar, pe de altă parte, de cercetările pe care cele două unităţi de parchet le efectuează faţă de persoana solicitată A., aflate în faza urmăririi penale, s-a apreciat că, în cauză, se impune o soluţie de predare temporară a acestei persoane către autorităţile italiene emitente ale mandatului european de arestare. S-a apreciat că, în raport cu natura acuzaţiilor care se aduc, prezenţa persoanei solicitate în Italia este mult mai presantă faţă de interesul autorităţilor române ce conduc cercetările penale deschise pe numele aceleiaşi persoane, luându-se act şi de interesul persoanei solicitate, exprimat expres în cursul audierilor, de a fi prezent în faţa autorităţilor italiene pentru a-şi demonstra nevinovăţia în faţa acuzaţiilor aduse. Din această perspectivă, s-a considerat că amânarea predării până la soluţionarea definitivă a cauzelor aflate în lucru la unităţile de parchet din România ar fi o soluţie excesivă şi nejustificată în raport cu interesul autorităţilor italiene de a dezlega conflictul de drept arătat în obiectul acuzaţiilor, dar şi în raport cu interesul persoanei solicitate de a răspunde la aceste acuzaţii. Ca urmare, s-a apreciat că se impune informarea autorităţii italiene emitente a mandatului european de arestare cu privire la existenţa altor dosare deschise de autorităţile române pe numele persoanei solicitate, precum şi solicitarea noastră de a ajunge la un acord de predare temporară, în conformitate cu dispoziţiile art. 112 alin. (2) şi art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, criticând-o, prin motivele scrise, susţinute cu prilejul dezbaterilor, sub aspectul nelegalităţii, întrucât a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă la momentul pronunţării hotărârii se afla sau nu sub puterea unui mandat de arestare preventivă ori de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut de art. 103 alin. (13) din actul normativ este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. Mai mult, în dispozitivul hotărârii nu s-a menţionat data până la care se amână predarea, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, aplicabile, în temeiul art. 112 alin. (1) din aceeaşi lege, şi în procedura executării unui mandat european de arestare, aceasta trebuind să fie data soluţionării definitive a cauzei, iar, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, data liberării condiţionate ori data executării pedepsei la termen.
În această situaţie, mandatul de arestare în vederea predării nu este executoriu de îndată, ci se emite ulterior, respectiv la momentul încetării motivelor care au justificat amânarea, prevăzute de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. S-a apreciat că punerea de îndată în executare a mandatului de arestare în vederea predării, în condiţiile în care aceasta ar fi amânată, ar conduce şi la o situaţie nereglementată de lege, respectiv ţinerea în arest a persoanei solicitate pentru o perioadă nedeterminată, fără a exista o procedură legală pentru verificarea necesităţii de a menţine măsura preventivă, întrucât această posibilitate există doar în cursul procedurii, respectiv până la luarea unei hotărâri cu privire la executarea mandatului european de arestare şi la predare, conform art. 103 alin. (8) şi urm. din Legea nr. 302/2004.
Cu privire la admisibilitatea căii de atac, s-a arătat că, deşi, potrivit art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea este definitivă, în cauză se impune a se face aplicarea art. 13 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un recurs efectiv în situaţia existenţei unei încălcări a unui drept.
Înalta Curte, verificând cauza sub aspectul criticilor invocate, potrivit art. 425<SUP>1</SUP> C. proc. pen., apreciază contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti ca fiind fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte apreciază că, deşi, potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) este definitivă, nemaiputând fi atacată cu contestaţie, această interdicţie vizează doar soluţia pronunţată de judecător cu privire la executarea mandatului european de arestare, iar nu şi dispoziţia de amânare a predării, aceasta fiind reglementată de prevederile art. 107 alin. (3) şi art. 112 din aceeaşi lege, ultimul text făcând trimitere la cele ale art. 58 alin. 1-5 şi 7, în acelaşi sens, pronunţându-se instanţa supremă şi prin decizia nr. 1996 din 13 mai 2011 (dosar nr. x/2011). De altfel, în cauză nici nu au fost formulate critici cu privire la nerespectarea condiţiilor de punere în executare a mandatului european de arestare, hotărârea primei instanţe fiind, aşa cum s-a arătat anterior, definitivă sub acest aspect.
Verificând, în continuare, sentinţa atacată prin prisma criticilor de nelegalitate formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, la care fac trimitere cele ale art. 112 alin. (1) din aceeaşi lege, prevăd că în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În situaţia în care se dispune condamnarea cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. Aşadar, în situaţia reglementată de art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispozitivul hotărârii pronunţate potrivit art. 107 din acelaşi act normativ trebuie că conţină şi limita în timp până la care este amânată predarea persoanei solicitate, ceea ce nu este cazul în speţă.
Sub acest aspect, se constată că, din actele dosarului, rezultă că persoana solicitată A. face obiectul cercetărilor în două cauze penale aflate în instrumentarea autorităţilor judiciare române, respectiv nr. 61/D/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Buzău, în care are calitatea de suspect în legătură cu comiterea infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, înşelăciune, delapidare cu consecinţe deosebit de grave, spălarea banilor şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, şi nr. 99/P/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, în care are calitatea de suspect pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, aşa încât, în mod corect, prima instanţă a apreciat incidente dispoziţiile art. 112 raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004.
Cu toate acestea, din examinarea minutei şi dispozitivului sentinţei penale nr. 53/F din 13 aprilie 2018, ce formează obiectul prezentei căi de atac, se observă că judecătorul fondului nu a menţionat şi data până la care se dispune amânarea predării persoanei solicitate, încălcând, astfel, dispoziţiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, criticile formulate de Parchet sub acest aspect fiind întemeiate.
Pe de altă parte, se constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care predarea persoanei a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află sau nu sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile române, mandatul de arestare prevăzut de art. 103 alin. (13) din aceeaşi lege este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. Ca urmare, deşi dispoziţiile art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 impun judecătorului să emită de îndată mandatul de arestare în situaţia în care constată îndeplinite toate cerinţele prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare, aducerea la îndeplinire a acestuia este condiţionată de împrejurarea dacă se amână sau nu predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară străină, în acest din urmă caz devenind incidente prevederile art. 107 alin. (3) din acelaşi act normativ. În acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care, în cazul amânării predării persoanei solicitate, mandatul de arestare emis de autoritatea judiciară română intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Verificând, din această perspectivă, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 aprilie 2018 şi până la data de 12 mai 2018, inclusiv, impunând Arestului Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş să îl primească şi să îl reţină pe intimat în respectivul interval, prin aceste dispoziţii fiind nesocotite prevederile art. 107 alin. (3), art. 112 alin. (1) cu referire la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu care mandatul de arestare provizorie nr. 9 emis la 13 aprilie 2018 de Curtea de Apel Piteşti trebuia pus în executare doar la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării. Se constată, aşadar, că şi sub acest aspect criticile Parchetului sunt întemeiate.
Pentru aceste considerente, constatând nelegalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte, în baza art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 53/F din 13 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată A., va desfiinţa în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând, în baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, va amâna predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea va fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Având în vedere soluţia de amânare a predării până la soluţionarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, Înalta Curte va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 9 din 13 aprilie 2018, urmând ca, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus menţionat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Totodată, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti vor rămâne în sarcina statului, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 60 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 53/F din 13 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată A.
Desfiinţează în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 amână predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 9 din 13 aprilie 2018, urmând ca, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus menţionat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 60 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2018.