Asupra cauzei penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 395 din 5 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus, printre altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de condamnatul A., prin apărător ales.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulată de condamnatul-revizuent prin apărător ales este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992/R.
Potrivit art. 29 alin. (1) Legea nr. 47/1992/R "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia".
Raportat la neconstituţionalitatea pct. 56 Anexa 1 din Legea nr. 46/2008/R Curtea a constatat că Anexa 1 cuprinde definirea unor temeiuri şi expresii astfel încât nu poate fi considerată o "dispoziţie" dintr-o lege, deoarece, raportat şi la Legea nr. 24/2000 privind tehnica actelor normative, se constată că prin ea nu se reglementează nimic, ea având numai rolul de a lămuri conţinutul unor termeni şi expresii folosite în silvicultură şi a dispoziţiilor Legii nr. 46/2008/R.
În al doilea rând s-a constatat că excepţia invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Prin Sentinţa penală nr. 160 din 15 decembrie 2017 a Judecătoriei Făurei a fost respinsă ca inadmisibilă, în principiu cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 90/2015 a Judecătoriei Făurei, definitivă prin Decizia penală nr. 951/A/2016 a Curţii de Apel Galaţi.
Chiar în motivele de apel condamnatul - revizuent solicită admiterea apelului, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 160/2017 a Judecătoriei Făurei, admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului la Judecătoria Făurei.
S-a constatat, că în prezenta cauză, Curtea de Apel Galaţi este chemată să analizeze dacă în mod corect sau nu, Judecătoria Făurei a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul-revizuent A..
Rezultă, aşadar că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu prezenta cauză.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale înserată în cuprinsul Deciziei nr. 395 din 5 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 7 aprilie 2018, a formulat recurs revizuentul A..
Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul formulat este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Din analiza coroborată a textului de lege criticat şi a motivelor invocate de către recurent în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, nefiind îndeplinită una dintre cerinţele de admisibilitate expres prevăzute de lege.
Astfel, din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor exigenţe de admisibilitate cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege:
- calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;
- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea sau ordonanţa în care sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii; sub acest aspect, se impune observaţia că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiţie absolut necesară în etapa evaluării admisibilităţii cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, dar şi existenţa legăturii dintre norma criticată şi soluţia ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înţeles să uzeze de mijlocul procedural al excepţiei;
- existenţa unei legături dintre norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în MO nr. 916/16.12.2014);
- verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.
Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două şi a ultimei condiţii dintre cele patru anterior enunţate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerinţă cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunţită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilităţii cererii de sesizare.
O atare evaluare nu contravine dispoziţiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Curtea Constituţională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituţionalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.
Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale are însă valenţele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorităţii de jurisdicţie constituţională. În întocmirea unui astfel de act procedural, instanţa de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia are, potrivit legii, nu doar competenţa, ci şi responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susţineri ale autorului excepţiei şi, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorităţii de jurisdicţie constituţională, în strictă conformitate cu dispoziţiile legii pertinente, dar şi cu specificul cauzei.
Înalta Curte reţine că, prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale, s-a statuat că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.
În aceste coordonate de principiu, raportându-se la particularităţile cauzei, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu au o legătură indisolubilă cu soluţionarea cauzei întrucât solicitarea de a fi sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 şi a pct. 56 Anexa 1 din Legea nr. 46/2008 este formulată în cadrul examinării în principiu a cererii de revizuire, procedură în care instanţa analizează doar condiţiile de admisibilitate a cererii şi nu fondul cauzei.
Astfel, conform art. 453 alin. (3) C. proc. pen., Instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiurile legale pentru redeschiderea procedurilor legale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
În urma acestei analize, instanţa a constatat că cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a se dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire întrucât nu se invocă o împrejurare cu caracter de noutate care să nu fi fost discutată în cadrul procesului penal, astfel că nu a ajuns să analizeze relevanţa textelor legale care sunt criticate de către recurent.
Astfel, aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Galaţi, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei nu este de natură a produce un efect concret asupra hotărârii din judecata prezentei cauze, câtă vreme obiectul cauzei în cadrul căreia se invocă excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă apelul formulat împotriva sentinţei prin care s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul-revizuent A..
Înalta Curte arată că decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, pe de o parte existenţa unei legături directe între norma contestată şi soluţia ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curţii Constituţionale în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conţinutului hotărârii judecătorului.
Astfel, sub aspectul legăturii dispoziţiilor criticate cu soluţionarea cauzei de faţă - exigenţe stipulate de art. 29 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, modificată, se constată faptul că nu este îndeplinită această condiţie.
În consecinţă, instanţa apreciază că sesizarea Curţii Constituţionale nu are nicio finalitate în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei în cadrul căreia s-a invocat sesizarea Curţii Constituţionale atâta timp cât obiectul cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă verificarea condiţiilor privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 35 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale înserată în cuprinsul Deciziei nr. 395 din 5 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 35 RON, se remite din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2018.
Procesat de GGC - CL