Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), admiterea cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare ale Federaţiei Ruse şi s-a dispus extrădarea către Federaţia Rusă a persoanei solicitate A., cetăţean rus, fără forme legale în mun. Bucureşti.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile ruse, cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a fost amânată predarea către autorităţile ruse a persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

A fost revocată măsura arestării provizorii în vederea extrădării dispusă în cauză şi s-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 1/ex din 04.04.2018, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, dacă nu se află sub puterea măsurii reţinerii ori arestării preventive în altă cauză, la momentul rămânerii definitive a soluţiei vizând revocarea măsurii arestării provizorii, dar nu mai târziu de data de 04.05.2018.

S-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, ce intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a constatat că persoana solicitată a fost arestată preventiv în prezenta cauză în perioada 04.04.2018-03.05.2018, inclusiv.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere următoarele:

La data de 03.04.2018 a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoz. art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, având ca obiect solicitarea de arestare provizorie în caz de urgenţă în vederea extrădării către Federaţia Rusă a persoanei solicitate A., urmărit internaţional pentru executarea unei pedepse de 5 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa nr. 10143 a Tribunalului din Shchelkovo, pentru săvârşirea infracţiunilor de fraudă la scară deosebit de largă şi spălare de bani, prevăzute de sec. 4 art. 159, sec. 2 art. 174. 1 din C. pen. rus.

În urma efectuării controlului de regularitate internaţională de către Ministerul Justiţiei, a rezultat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 38 din Legea nr. 302/2004.

Prin Încheierea din 04.04.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 44 alin. (1), alin. (8) din Legea nr. 302/2004 (republicată) s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării, a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, de la 04.04.2018 la 03.05.2018, inclusiv.

În urma controlului de regularitate internaţională, efectuat de Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală republicată s-a constatat că:

1. persoana a cărei extrădare se solicită are cetăţenie rusă;

2. între România şi Federaţia Rusă se aplică dispoziţiile Convenţiei europene de extrădare, încheiată la Paris la 13.12.1957;

3. extrădarea este supusă condiţiilor prevăzute la art. 18-35 din Legea nr. 302/2004;

4. la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004;

5. din datele deţinute, nu este incidenţă niciuna din limitele acordări cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată.

La cererea de extrădare formulată de Procuratura Generală a Federaţiei Ruse au fost ataşate următoarele:

- hotărârea pronunţată la 27.09.2011 de Curtea Orăşenească din Sciolkovo;

- sentinţa din 14.12.2011 pronunţată de Curtea Orăşenească din Sciolkovo;

- ordonanţa de dare în urmărire internaţională emisă la 19.2.2018;

Adresă emisă la 14.11.2017 de Curtea Orăşenească din Sciolkovo;

- copia paşaportului;

- adresă emisă de Direcţia generală a Ministerului Afaceriloor Interne din Rusia, regiunea Moscovei, Departamentul pentru probleme de migraţie;

- extras din C. pen. al Federaţiei Ruse.

La data de 20.04.2018, ulterior examenului de regularitate internaţională, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a transmis Curţii cererea de extrădare şi actele anexate acesteia, înaintate de statul solicitant - Federaţia Rusă.

Prin cererea de extrădare s-a arătat că, la data de 14.12.2011, Judecătoria oraşului Şciolkovo din regiunea Moscova l-a recunoscut în contumacie culpabil pe dl A.. de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 159 alin. (4) (escrocheria, adică sustragerea de bunuri din avutul proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere, săvârşită de o persoană cu folosirea situaţiei de serviciu în proporţii deosebit de mari, - în redacţia Legii Federale nr. 26-Φ3 din 07.03.2011), art. 174.1 alin. (2) lit. "б" (operaţii financiare şi alte tranzacţii cu mijloace băneşti obţinute în urma săvârşirii infracţiunii (cu excepţia infracţiunilor prevăzute de articolele 193, 194, 198, 199, 199.1 şi 199.2 din C. pen. al Federaţiei Ruse), spre atribuirea unui aspect legal posedării, folosirii şi administrării mijloacelor băneşti menţionate, săvârşite în proporţii mari de o persoană cu folosirea situaţiei de serviciu, - în redacţia Legii Federale nr. 420- Φ3 din 07.12.2011) din C. pen. al Federaţiei Ruse, şi în privinţa acestuia a fost aplicată pedeapsa sub formă de privaţiune de libertate pe o perioadă de 5 ani, fără amendă, fără reducerea libertăţii, cu executarea pedepsei în colonie de muncă corecţională cu regim comun. Sentinţa a devenit irevocabilă la data de 26.12.2011.

S-a garantat că cererea de extrădare nu are drept scop urmărirea din motive politice, în legătură cu apartenenţa rasială, religia practicată, apartenenţa naţională sau opiniile politice. S-a arătat că persoanei extrădabile i se vor oferi toate posibilităţile de apărare, inclusiv asistenţa avocaţilor; nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (articolele 3 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 04.11.1950, precum şi convenţiile respective ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Consiliului European şi protocoalele sale).

S-a precizat că în conformitate cu articolul 3 din al doilea Protocol adiţional din 17.03.1978 la Convenţia Europeană de Extrădare din 13.12.1957, persoanei extrădabile îi va fi acordat dreptul la o nouă procedură de judecată care să-i garanteze drepturile de apărare.

S-a arătat că termenul prescripţiei de tragere la răspundere penală nu a expirat si că nu beneficiază de imunitate în privinţa urmăririi penale. Ca cetăţean al Federaţiei Ruse, în conformitate cu articolul 61 alin. (1) din Constituţia Federaţiei Ruse, nu va fi extrădat unui stat terţ.

Procuratura Generală a Federaţiei Ruse a garantat, că, în conformitate cu articolul 14 din Convenţia Europeană de Extrădare din 13.12.1957, persoana extrădabilă va fi trasă la răspundere penală doar pentru acele infracţiuni pentru care se solicită extrădarea, şi, după executarea pedepsei, acesta va putea să părăsească teritoriul Federaţiei Ruse.

S-a arătat că, în cazul extrădării în Federaţia Rusă, persoana solicitată va fi deţinută într-o instituţie penitenciară, luând în considerare standardele menţionate la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 04.11.1950 şi Regulile Penitenciare Europene din 11.01.2006, iar funcţionarii Ambasadei României în Federaţia Rusă în orice timp vor avea posibilitatea să îl viziteze în vederea controlului îndeplinirii garanţiilor menţionate.

Procuratura Generală a Federaţiei Ruse a confirmat disponibilitatea de a acorda organelor de resort ale României asistenţă similară sau altă asistenţă juridică în materie penală în conformitate cu acordurile internaţionale ale căror participante sunt Federaţia Rusă şi România, precum şi în conformitate cu legislaţia Federaţiei Ruse.

La termenul din 02.05.2018, Curtea a procedat la ascultarea persoanei extrădabile, care a declarat că se opune extrădării sale către Federaţia Rusă întrucât are acte valabile ce atestă că este cetăţean al Republicii Moldova şi că are domiciliul permanent in Cehia. A arătat că nu renunţă la regula specialităţii.

A fost depusă la dosar de către persoana extrădabilă A. o cerere de opoziţie la cererea de extrădare prin care a arătat că este cetăţean roman, conform actelor de identitate deţinute, chiar daca este cercetat penal privind fals de identitate, pana la anularea actelor de identitate in mod definitiv, ele produc efecte, ceea ce face extrădarea imposibila, conform art. 19, pct. 1, litera a din Legea 302/2004 nefiind îndeplinite condiţiile la art. 20 din aceiaşi lege.

Arată că identificarea persoanei extrădabile, inclusiv a persoanei ce urmează a fi incriminata de săvârşirea unor fapte de natura penala, trebuie sa fie certa, dincolo de orice îndoiala ca s-ar putea produce o eroare judiciara.

A mai arătat că in cadrul judecării dosarului penal x/2017 vrea să îşi demonstreze nevinovăţia, prin probele cerute si admise de către Judecătoria Sector 1 Bucureşti, iar în cazul in care ar opera extrudarea, acest aspect ar afecta dreptul său garantat de art. 21 din Constituţia României, privind accesul liber la justiţie, precum si art. 6 din CEDO, dreptul la un proces echitabil, fiind afectat si dreptul la apărare, întrucât nu va fi prezent in faţa instanţei din Romania să-şi susţină cauza, in mod direct si nemijlocit.

A precizat că actele transmise de autorităţile judiciare din Federaţia Rusa nu sunt complete, lipsind deciziile pronunţate ca urmare a exercitării căilor legale de atac, mandatului de executare a pedepsei închisorii, conform art. 36 din Legea nr. 302/2004 şi că actele trimise reprezintă o serie de neregularităţi, care afectează legalitatea procesului penal in dosarul nr. 1-143/11 al Curţii Orăşeneşti de Justiţie Sciolkovo, a regiunii Moscova: In partea introductiva a sentinţei se menţionează ca la pronunţarea hotărârii de condamnare este prezent si inculpatul A., împreuna cu procurorul de caz si apărătorii aleşi. După care, in cadrul aceleiaşi părţi introductive, se spune ca acesta este dat in urmărire generala. Lipsa inculpatului de la proces este confirmata si de adresa depusa de autorităţile din Rusia la fila 43 din dosarul anexat, cu originalul in rusa a acesteia la fila 42.

In comparaţie, arată că in sentinţa trebuia sa fie reţinuta lipsa inculpatului, aşa cum este exemplificata la fila 35 din dosarul trimis de autorităţile din Federaţia Rusa sau varianta originala in rusa la fila 97 dosar, care prezintă o hotărâre (încheiere) din 27 septembrie 2017, in acelaşi dosar, când s-a dispus schimbarea măsurii de control judiciar in măsură arestului preventiv.

A apreciat că acest aspect demonstrează reaua credinţa a organelor judiciare din Federaţia Rusa, care încearcă prin acte oficiale, sa inducă prezumţia de proces echitabil, in pronunţarea unei condamnări in prezenta persoanei condamnate.

Un alt aspect relevant in respingerea cererii de extrădare a apreciat apărarea că este condiţionat de încălcarea dreptului la apărare, îngrădirea accesului la calea de atac, privind controlul judiciar, ierarhic superior, a unei instanţe mai mare in grad in dosarul in care a fost condamnat numitul A.. Nu exista nicio dovada depusa ca sentinţa din 14 decembrie 2017 a fost atacata cu apel/recurs.

S-a mai arătat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă ca inculpatul A. din dosarul penal nr. 1-143/11 al Curţii Orăşeneşti de Justiţie Sciolkovo, a regiunii Moscova nu a fost prezent la judecarea cauzei, pentru care a fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani cu executare şi autorităţile din Rusia recunosc ca inculpatului nu i-a fost comunicata niciodată sentinţa de condamnare in dosarul penal nr. 1-143/11 al Curţii Orăşeneşti de Justiţie Sciolkovo, a regiunii Moscova.

Astfel, arată că nu sunt respectate condiţiile prevăzute la art. 31 din L 302/2004, in sensul ca instanţele din Federaţia Rusa nu asigura garanţiile fundamentale de procedura si de protecţie a dreptului la apărare, garantat de CEDO, fiind astfel îndeplinite prevederile art. 21, lit. a) din Legea 302/2004 şi art. 3 din al Doilea Protocol Adiţional la Convenţia Europeana de Extrădare.

In subsidiar, in condiţiile in care se admite cererea de extrădare, solicită, in temeiul art. 58 din Legea 302/2004, lit. a), amânarea procedurii extrădării pana la soluţionarea definitiva a cauzei penale nr. 36818/299/2017, aflata pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 18 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, în privinţa cererii de extrădare formulată de Federaţia Rusă.

Astfel, cererea de extrădare în privinţa persoanei solicitate A. are la bază sentinţa nr. 10143 a Tribunalului din Shchelkovo, pentru săvârşirea infracţiunilor de fraudă la scară deosebit de largă şi spălare de bani, prevăzute de sec. 4 art. 159, sec. 2 art. 174. 1 din C. pen. rus, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În fapt, s-a reţinut că, în perioada 15.01.2009 - 31.03.2009, subiectul, prin înşelăciune şi trădarea încrederii, profitând de funcţia oficială avută, a comis o fraudă de proporţii deosebit de mari. În data de 30.03.2009, în calitate de director al întreprinderii B., folosind corespondenţa pe e-mail, a încheiat un contract cu societatea "C.". Conform contractului menţionat anterior, subiectul trebuia să organizeze transportul aerian de mărfuri pe cheltuiala societăţii "C." pe ruta rusia, oraşul Sankt Petersburg (Pulkovo) - China, oraşul D.. Subiectul a primit 573.360 USD de la "C." ca plată anticipată. Subiectul şi-a însuşit fraudulos banii menţionaţi dar nu şi-a îndeplinit obligaţiile, şi anume nu a organizat expedierea mărfii. După care, subiectul a efectuat operaţiuni financiare cu banii menţionaţi pentru a îi legaliza.

În drept, faptele pentru care a fost condamnată persoana solicitată A. constituie infracţiunile de fraudă la scară deosebit de largă şi spălare de bani, prevăzute de sec. 4 art. 159, sec. 2 art. 174. 1 din C. pen. rus.

Faptele reţinute în sarcina lui A. au corespondent în legislaţia penală română, fiind incriminate prin dispoziţiile art. 244 rap.la art. 183 C. pen., respectiv de art. 29 din Legea nr. 656/2002.

Între România şi Federaţia Rusă există tratate internaţionale în vigoare, referitoare la extrădare. Astfel, cele două ţări sunt semnatare ale Convenţiei Europene de Extrădare încheiate la 13.12.1957, precum şi ale Tratatului încheiat între R.P.Română şi URSS privind acordarea asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale; ambele sunt preluate de Federaţia Rusă, în urma căderii URSS, nefiind fondate criticile apărării sub acest aspect.

În privinţa obiecţiunilor privind identitatea formulate de către persoana solicitată, Curtea a constatat că din înscrisurile depuse la dosar până la acest moment de către autorităţile ruse (fişă e-ASF conţinând fotografia persoanei solicitate şi semnalmentele acesteia-fila 4 dosarul parchetului, copie paşaport emis de autorităţile ruse-fila 47 din dosarul ataşat, cuprinzând cererea de extrădare, hotărârea de condamnare şi alte înscrisuri), rezultă suficiente indicii că persoana identificată de organele de poliţie din România şi care s-a prezentat în faţa instanţei este într-adevăr A..

Instanţa a constatat că persoana solicitată s-a prezentat atât la parchet cât şi în faţa Curţii sub identitatea de E., arătând că are cetăţenie română şi moldoveană. În condiţiile în care situaţia sa juridică face obiectul unui proces penal în curs, persoana solicitată fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1), (2) C. pen., art. 52 alin. (2) rap.la art. 321 C. pen., precum şi art. 262 alin. (1) C. pen., Curtea nu a putut analiza detaliat apărările persoanei solicitate sub acest aspect, pentru a se asigura respectarea prezumţiei de nevinovăţie.

Totuşi, pe lângă indiciile rezultate din actele înaintate până la acest moment de către autorităţile ruse, Curtea a observat şi că persoana solicitată a fost trimisă în judecată la Judecătoria Sector 1 Bucureşti tot cu identitatea A., precum şi că acesta, cu toate că pretinde că a obţinut legal cetăţenia română, nu poate vorbi deloc limba română, precizând la momentul discutării propunerii de luare a măsurii arestării provizorii că o înţelege puţin.

Ca atare, în speţă există suficiente date din care rezultă că persoana prezentată este A., persoana vizată de cererea de extrădare în speţă.

În acelaşi sens, Curtea a observat că există suficiente date în speţă din care rezultă că persoana solicitată are cetăţenia rusă. Ca atare, nu sunt temeinice aspectele învederate de către apărare, în sensul că ar fi incidente în speţă dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 (republicată), în sensul că persoana solicitată nu poate fi extrădată către Federaţia Rusă, deoarece are cetăţenie română, actele de dobândire a cetăţeniei nefiind până în prezent anulate de o instanţă judecătorească, bucurându-se de prezumţia de validitate.

Potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 (republicată), cetăţenii români pot fi extrădaţi din România în baza convenţiilor internaţionale multilaterale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate, dacă persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant. Cum în speţă nu există date din care să rezulte că persoana extrădabilă A. ar fi pierdut cetăţenia rusă, rezultă că, faţă de acesta, se poate dispune extrădarea către Federaţia Rusă, chiar dacă actele ce atestă dobândirea cetăţeniei române nu au fost anulate de instanţa judecătorească, făcând obiectul unei proceduri în curs. Mai mult, în toate cazurile cetăţenii români pot fi extrădaţi, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate.

În speţă nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004 (republicată), vizând motivele obligatorii sau facultative de refuz al extrădării.

Astfel, în special, apărarea a invocat dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 (republicată), precizând că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, în privinţa persoanei extrădabile A.

Din înscrisurile ataşate cererii de extrădare, respectiv sentinţa de condamnare şi alte acte, nu rezultă date în sensul că persoanei extrădabile nu i-ar fi fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

În acest sens, Curtea a constatat că dosarul penal vizându-l pe A. a fost judecat de către o instanţă judecătorească civilă, în mod public, acuzatul fiind reprezentat de către avocaţi; în cursul procesului au fost audiaţi un număr ridicat de martori, în condiţii de contradictorialitate.

Este adevărat că procesul a fost judecat în lipsa acuzatului, însă situaţia a fost cauzată de împrejurarea că acesta s-a sustras de la judecată, fiind dat în urmărire la momentul desfăşurării procedurilor.

Acesta este, de fapt, motivul şi pentru care în adresa de la fila 43 din dosarul asociat se menţionează că nu a fost înmânată acuzatului, personal, copia verdictului, precum şi că sentinţa de condamnare nu a fost atacată de participanţii la procesul penal, nefiind fondate criticile apărării sub acest aspect. De asemenea, Curtea a constatat că nu are nicio relevanţă că în preambulul sentinţei de condamnare s-a menţionat că acuzatul A. ar fi fost prezent, menţiune ce este cauzată fie de o eroare materială în cuprinsul actului respectiv, fie de o eroare de traducere; din cuprinsul sentinţei, precum şi din celelalte acte ataşate cererii de extrădare, rezultă cu claritate că persoana extrădabilă a fost judecată în lipsă, deoarece s-a sustras, împrejurare ce nu constituie un motiv de refuz al extrădării.

Curtea a mai constatat că extrădarea nu este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii persoanei extrădabile A. pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social, precum şi că nu se referă la o infracţiune de natură politică sau la o infracţiune conexă unei infracţiuni politice ori la o infracţiune militară care nu constituie infracţiune de drept comun, autorităţile ruse oferind de altfel garanţii în acest sens.

Totodată, în cuprinsul cererii de extrădare, autorităţile ruse au oferit garanţii şi că persoana extrădabilă nu va fi supusă la torturi, pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

De asemenea, s-a precizat că persoana extrădabilă beneficiază de dreptul la o nouă procedură de judecată, pentru garantarea dreptului său la apărare, potrivit art. 3 din al doilea Protocol adiţional la Convenţia Europeană de Extrădare încheiată la 13.12.1957.

Curtea a constatat că autorităţile ruse au precizat şi că nu s-a împlinit termenul de prescripţie în privinţa persoanei extrădabile, precum şi că acesta nu beneficiază de imunitate.

S-a mai precizat şi că persoana extrădabilă va executa pedeapsa de 5 ani închisoare într-o instituţie penitenciară, cu luarea în considerare a standardelor în materie prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Ca atare, s-a constat că sunt îndeplinite toate cerinţele legale pentru a se dispune extrădarea persoanei solicitate A., neexistând motive obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării.

Împotriva sentinţei penale nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie contestatorul A.

Înalta Curte, examinând contestaţia în raport cu motivele invocate, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru admiterea cererii şi extrădarea persoanei solicitate.

1. În primul rând, se constată îndeplinite condiţiile de formă, potrivit art. 36 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală cererea de extrădare fiind formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, în sprijinul cererii prezentându-se copii ale mandatului de arestare, ale rechizitoriului, precum şi a altor acte de procedură efectuate în cauza penală în care este cercetată persoana extrădabilă, documentele fiind depuse şi însoţite de traducerile solicitate;

2. De asemenea, s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, indicându-se data şi locul săvârşirii acestora, calificarea juridică, referiri la dispoziţiile legale aplicabile.

3. A fost ataşată şi o copie a dispoziţiilor legale aplicabile.

4. În altă ordine de idei, se constată că între România şi Federaţia Rusă se aplică dispoziţiile Convenţiei europene de extrădare, încheiată la Paris la 13.12.1957, precum şi precum şi ale Tratatului încheiat între R.P.Română şi URSS privind acordarea asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale; ambele sunt preluate de Federaţia Rusă, în urma căderii URSS, nefiind fondate criticile apărării sub acest aspect.

5. Persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea unor infracţiuni, fiind îndeplinite dispoziţiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora "pot fi extrădate din România, în condiţiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni (…)", nefiind aplicabile dispoziţiile art. 19 din aceeaşi lege, potrivit cărora nu pot fi extrădaţi din România:

a) cetăţenii romani, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 20;

b) solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi degradante;

c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în limitele stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale;

d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecţi, persoane vătămate, părţi, martori sau experţi ori interpreţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite prin convenţie internaţională.

Cu privire la susţinerile apărării referitoare la dubiul privind identitatea persoanei solicitate, aceasta având cetăţenia română astfel încât ar fi îndeplinite condiţiile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, instanţa fondului a reţinut că dispoziţiile legale anterior menţionate nu sunt aplicabile speţei de faţă.

În acest sens, se reţine că persoana solicitată s-a prezentat sub identitatea de E., arătând că are cetăţenie română şi moldoveană, însă, toate acestea fac obiectul unui proces penal în curs, persoana solicitată fiind trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1), (2) C. pen., art. 52 alin. (2) rap.la art. 321 C. pen., precum şi art. 262 alin. (1) C. pen.

Astfel, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul E. şi fără ca instanţa care a fost investită cu judecarea cauzei penale nr. 36818/299/2017, respectiv Judecătoria Sector 1 Bucureşti, să ţină seama în soluţia pe care o va pronunţa decât de actele administrate de aceasta în scopul aflării adevărului, Înalta Curte, în acord cu instanţa fondului, consideră că există suficiente date din care să rezulte că persoana prezentată este A., persoana vizată de cererea de extrădare în speţă.

În acest sens, pe lângă datele prezentate de judecătorul fondului, suplimentar, instanţa constată că persoana extrădabilă prezentată astăzi în sala de judecată nu poate vorbi deloc limba română, deşi, conform art. 8 lit. f) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cetăţenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin, dacă cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială.

6. Potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 (republicată), cetăţenii români pot fi extrădaţi din România în baza convenţiilor internaţionale multilaterale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate, dacă persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant. Cum în speţă nu există date din care să rezulte că persoana extrădabilă A. ar fi pierdut cetăţenia rusă, rezultă că, faţă de acesta, se poate dispune extrădarea către Federaţia Rusă, chiar dacă actele ce atestă dobândirea cetăţeniei române nu au fost anulate de instanţa judecătorească, făcând obiectul unei proceduri în curs. Mai mult, în toate cazurile cetăţenii români pot fi extrădaţi, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate.

7. De asemenea, nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată şi nici motivele opţionale de refuz prevăzute de art. 22 din aceeaşi lege.

Astfel, nu există niciun impediment pentru refuzul cererii de extrădare formulate de către autorităţile ruse şi, de asemenea, statul rus a oferit garanţii privind asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar contestatorul nu a dovedit în niciun fel că situaţia sa concretă ar duce la o nerespectare a garanţiilor dreptului la un proces echitabil, susţinerile acestuia privind lipsa de onestitate a autorităţilor ruse în procedurile judiciare cu privire la prezenţa sa la judecată fiind, aşa cum a arătat şi instanţa fondului, rezultatul unei simple erori materiale, în cuprinsul hotărârii care a generat cererea de extrădare, persoana solicitată fiind privită ca o persoană judecată în lipsă.

7. Este îndeplinită şi condiţia dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, deoarece faptele pentru care este cercetată persoana solicitată au corespondent în legislaţia penală română.

8. Este îndeplinită şi condiţia referitoare la gravitatea pedepsei, fiind incidente dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, pentru fapte a căror săvârşire atrage potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puţin 4 luni.

9. Nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Federaţia Rusă de o instanţă de judecată care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare.

Astfel, s-a constatat că extrădarea nu este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii persoanei extrădabile A. pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social, precum şi că nu se referă la o infracţiune de natură politică sau la o infracţiune conexă unei infracţiuni politice ori la o infracţiune militară care nu constituie infracţiune de drept comun, autorităţile ruse oferind de altfel garanţii în acest sens.

10. Pe de altă parte, nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la prescripţia răspunderii penale, termenul de prescripţie al răspunderii penale nu este împlinit, nici potrivit legislaţiei statului solicitant şi nici al legislaţiei române (art. 33 din lege), autorităţile ruse precizând în mod expres că nu s-a împlinit termenul de prescripţie în privinţa persoanei extrădabile, precum şi că acesta nu beneficiază de imunitate.

În consecinţă, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 18, art. 19, art. 21, art. 22, art. 24 şi art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, precum şi cele prevăzute de art. 36-46 din acelaşi act normativ, ce reglementează procedura specială a extrădării din România, urmând a se amâna predarea către autorităţile ruse a persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, cu opinie majoritară, în temeiul art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 100 lei, precum şi onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 100 lei, precum şi onorariul cuvenit interpretului de limbă rusă, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2018.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj