Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 109/F din 31 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.10.2010 de către autorităţile judiciare spaniole, respectiv Tribunalul de Prejudecata nr. 3 din A., Barcelona pe numele persoanei solicitate B.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile spaniole, cu respectarea regulii specialităţii şi a condiţiei ca, în cazul în care se va pronunţa împotriva acesteia o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 31.05.2018 şi până la data de 29.06.2018, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu de la data de 18.05.2018 la zi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului român.
În motivarea instanţei s-a reţinut că:
Prin adresa nr. 1360/II-5/2018 din data de 19.05.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, conform art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, în vederea arestării provizorii a cetăţeanului român B., pe o durată de 15 zile, în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acestuia, la data de 14.10.2010, de către autorităţile judiciare din Spania.
Prin încheierea din data de 19.05.2018, în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate B., pe o perioadă de 15 zile, de la data de 19.05.2018 până la data de 02.06.2018, inclusiv.
Totodată, s-a fixat termen la data de 24.05.2018, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însă, acesta nefiind depus la dosarul cauzei, s-a acordat un nou termen la data de 31.05.2018, când a fost depus mandatul european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
Curtea a procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că a luat cunoştinţă de conţinutul mandatului european de arestare, că nu are de formulat obiecţii în ceea ce priveşte identitatea, că nu este de acord cu predarea către autorităţile ungare şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii .
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, în privinţa persoanei solicitate B., autorităţile judiciare spaniole au emis la data de 14.10.2010 un mandat european de arestare, în vederea efectuării urmăririi penale, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de viol, infracţiune contra dreptului angajaţilor, infracţiunea de prostituţie şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 181, 163, 318 bis, 187 din C. pen. spaniol, fiind reţinută următoarea situaţie de fapt:
În data de 30 iunie 2010, aproximativ, acuzaţii C., B., D. şi E. au folosit înşelăciunea împotriva victimei F. pentru a o aduce în Spania unde au forţat-o să se prostitueze. În acest scop i-au furat documentele şi telefonul mobil. La data de 3 sau 4 iulie acuzaţii, cunoscuţi sub poreclele de G. şi H. au violat victima lângă plaja din Barcelona. În zilele următoare, de 6 şi 7 iulie acuzaţii au obligat victima să se prostitueze lângă un drum şi au făcut acelaşi lucru în jurul datei de 30 iulie 2010, forţând-o să se prostitueze în clubul I. din Vidreres. Este autorul unor infracţiuni de viol, proxenetism, violarea drepturilor muncitorilor şi reţinerea ilegală a unei persoane.
Curtea de Apel Bucureşti a mai constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată, că infracţiunea ce face obiectul urmăririi penale desfăşurate de către autorităţile judiciare spaniole, sancţionată de legea statului respectiv cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este mai mare de 3 ani, nu este supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 96 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 302/2004, condiţie care este însă oricum îndeplinită, întrucât fapta este incriminată şi de legea penală română şi, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.
De asemenea, Curtea a constatat că, deşi B. nu a fost de acord cu predarea către autorităţile judiciare spaniole, acesta nu a invocat existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare a mandatului european.
S-a apreciat că aspectele învederate de avocatul persoanei solicitate nu sunt de natură să împiedice punerea în executare a mandatului european.
De asemenea, s-a reţinut că persoana solicitată a mai menţionat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana extrădabilă B., solicitând admiterea contestaţiei şi, pe fond, respingerea cererii privind executarea mandatului european, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de legea nr. 302/2004.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală nr. 109/F din 31.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.10.2010 de către autorităţile judiciare spaniole, respectiv Tribunalul de Prejudecata nr. 3 din A. Barcelona pe numele persoanei solicitate B., predarea persoanei solicitate către autorităţile spaniole, cu respectarea regulii specialităţii şi a condiţiei ca, în cazul în care se va pronunţa împotriva acesteia o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.
De asemenea, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31.05.2018 şi până la data de 29.06.2018, inclusiv, constatându-se, în acelaşi timp, că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu de la data de 18.05.2018 la zi.
S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunţat la regula specialităţii.
Se reţine că, faţă de persoana extrădabilă B., autorităţile judiciare spaniole au emis la data de 14.10.2010 un mandat european de arestare, în vederea efectuării urmăririi penale, sub acuzaţia infracţiunii de viol, infracţiune contra angajaţilor, infracţiunea de prostituţie şi lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 181, 163, 318 bis, 187 din C. pen. spaniol.
Se observă că la dosar există solicitarea autorităţilor judiciare din Spania, transmisă prin intermediul Biroului Sirene, conform Convenţiei de Aplicare a Acordului Schengen, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.10.2010 împotriva numitului B., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, infracţiune contra dreptului angajaţilor, infracţiunea de prostituţie şi lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 181, 163, 318 bis, 187 din C. pen. spaniol, fiind expuse faptele pentru care se solicită extrădarea.
Totodată, se reţine că infracţiunea ce face obiectul urmăririi penale efectuate de autorităţile judiciare spaniole nu este supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, potrivit art. 96 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 302/2004 întrucât pedeapsa prevăzută de legea statului spaniol pentru această infracţiune are o durată maximă mai mare de 3 ani, fapta fiind, oricum, incriminată şi de legea penală română.
În consecinţă, prima instanţă a apreciat corect că în cauză mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, republicată şi, totodată, că nu sunt incidente motivele de refuz ale executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.
Totodată, instanţa română a reţinut că persoana solicitată nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii şi că în condiţiile în care se va pronunţa o hotărâre cu o măsură privativă de libertate persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acestei pedepse.
Este de menţionat că, în cauză, s-a solicitat persoana extrădabilă pentru efectuarea urmăririi penale şi a judecăţii, astfel că nu a avut loc nicio judecată pentru a se putea invoca, la acest moment, faptul că nu a fost citat contestatorul.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatul persoană extrădabilă B. împotriva sentinţei penale nr. 109/F din 31 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă B. împotriva sentinţei penale nr. 109/F din 31 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 100 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2018.