Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 116/P din data de 19 iunie 2018 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins cererea de relaţii suplimentare formulată de persoana solicitată, ca nefondată.
În baza art. 107 cu ref. la art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis cererea autorităţilor judiciare italiene şi a dispus predarea persoanei solicitate A., în baza mandatului european de arestare emis la data de 07.01.2016 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul din Padova, Italia, cu referire la dosarul nr. x/2015 SIEP în baza mandatului de executare a pedepsei de 5 ani 9 luni 10 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 796/2007 a Tribunalului Padova, confirmată la data de 28.11.2008 de Curtea de Apel din Veneţia, prin decizia penală nr. 2009/020450, definitivă la 20.10.2009, recursul fiind declarat inadmisibil de către Curtea de Casaţia.
În baza art. 103 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, a menţinut arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile cu începere de la 19.06.2018 până la 17.06.2018.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la data de 07.01.2016, Tribunalul din Padova, Italia a emis mandatul european de arestare în dosarul nr. x/2015 al Parchetului din Padova, faţă de persoana solicitată A., în vederea executării pedepsei aplicate de autorităţile italiene, pentru săvârşirea a cinci infracţiuni: şantaj, tâlhărie, trafic de migranţi, fals în declaraţii, efectuarea de operaţiuni financiare în scop fraudulos, în calitate de complice, prev. de art. 81 alin. (2), art. 110, art. 629 alin. (1), (2), art. 628 alin. (3) nr. 1 C. pen. italian, art. 12 Decret Legislativ nr. 286/1998, art. 12 din Legea nr. 1991/1997, art. 483 C. pen. italian în ref. la art. 76 Decretul Preşedintelui Republicii nr. 445/2000.
Potrivit art. 101 alin. (2) cu referire la art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, persoana solicitată A. a fost identificată, căutată, localizată şi prinsă, fiind reţinută prin ordonanţa nr. 388/II/5/2018 din 05.06.2018, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 republicată, timp de 24 ore cu începere de la 05.06.2018, ora 0130 până la 06.06.2018, ora 01:30.
Prin încheierea pronunţată la data de 05.06.2018, în dosarul penal nr. x/2018, curtea a dispus, potrivit art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie faţă de persoana solicitată A., pe o perioadă de 15 zile, de la 05.06.2018 până la 19.06.2018 şi a acordat termen pentru continuarea procedurii conform art. 101 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Înaintându-se la data de 14.06.2018, de către procuror, mandatul de arestare european tradus în limba română, acesta a fost comunicat persoanei solicitate la locul de deţinere, iar la termenul de judecată din 19.06.2018, în şedinţă publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată şi modificată, persoana solicitată A. a declarat că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare italiene, în vederea executării pedepsei, aspect consemnat în procesul-verbal semnat şi ataşat la dosarul cauzei.
Verificând înscrisurile de la dosar, curtea a constatat că autorităţile judiciare italiene au solicitat arestarea şi predarea persoanei solicitate A. pentru executarea pedepsei de 5 ani 9 luni 10 zile închisoare, aplicată sentinţa executorie a Tribunalului din Padova nr. 796/2007 (nr. 9388/2007 Reg. Gen.) în baza căreia s-a emis mandatul de executare nr. 1505/2009 SIEP de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Padova din 21.10/2009, pentru săvârşirea a cinci infracţiuni: şantaj, tâlhărie, trafic de migranţi, fals în declaraţii, efectuarea de operaţiuni financiare în scop fraudulos, în calitate de complice, prev. de art. 81 alin. (2), art. 110, 629 alin. (1), (2), (62)8 alin. (3) nr. 1 C. pen. italian, art. 12 Decret Legislativ nr. 286/1998, art. 12 din Legea nr. 1991/1997, art. 483 C. pen. italian în ref. la art. 76 Decretul Preşedintelui Republicii nr. 445/2000, prin aceea că în intervalul mai - august 2007, împreună cu alţi participanţi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul violenţei şi a ameninţărilor, a forţat victimele din localităţile Padova, Parma, Brescia, Verona, Como şi altele, din Italia, să îi dea sume necuvenite de bani şi a folosit şi achiziţionat carduri de credit furate şi a ajutat la intrarea ilegală de imigranţi ilegali, dând declaraţii false privind aplicarea permiselor de rezidenţă; sentinţa penală nr. 796/2007 a Tribunalului Padova a fost confirmată la data de 28.11.2008 de Curtea de Apel din Veneţia, prin decizia penală nr. 2009/020450, rămânând definitivă la 20.10.2009, recursul fiind declarat inadmisibil de către Curtea de Casaţie.
A apreciat că mandatul de arestare european emis de autorităţile judiciare italiene îndeplineşte condiţiile impuse de Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene şi de art. 84, art. 89 alin. (1), art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, faptele constituind infracţiuni şi potrivit C. pen. român, respectiv infracţiunile de complicitate la "şantaj" în formă continuată, prev. de art. 48 C. pen. în ref. la art. 207 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la "tâlhărie" în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 233 alin. (1) C. pen. cu aplic. alin. (1) C. pen., complicitate la "trafic de migranţi" prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 263 alin. (1) C. pen., "fals în declaraţii" prev. de art. 326 C. pen., "efectuarea de operaţiuni financiare în scop fraudulos" în formă continuată prev. de art. 250 alin. (1) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Constatând că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz a executării mandatului european de arestare conform art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată şi modif., s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 07.01.2016 de către Tribunalul din Padova în dosarul nr. x/2015 al Parchetului din Padova.
Cu privire la cererea apărării de "opunere la executare", a apreciat că nu este admisibilă pentru cazul prev. de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată şi modif. deoarece înscrisurile depuse de către persoana solicitată ("aviz termen penal" de la Curtea Supremă de Casaţie, secţiunea întâi, "relaţii de la oficiul de informaţii" al aceleiaşi instanţe, memoriu avocat) nu confirmă graţierea pedepsei potrivit legii italiene. Totodată, faţă de caracterul urgent al procedurii judiciare a executării mandatului european de arestare, în lipsa oricărui indiciu că pedeapsa ar putea fi graţiată în tot sau într-o mare parte, instanţa de fond a considerat că nu se impune solicitarea de relaţii suplimentare de la autorităţile judiciare italiene sau amânarea judecăţii ulterior soluţionării unei cereri ulterioare pe rol la instanţa supremă din Italia cu termen la data de 06.07.2018.
Împotriva sentinţei penale nr. 116/P din data de 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a formulat contestaţie persoana solicitată A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26.06.2018.
Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi apărătorul ales al contestatorului a arătat, în esenţă că, din actele depuse la dosarul cauzei, există indicii temeinice că mandatul european de arestare în baza căruia se solicită extrădarea, nu mai este în vigoare, în acest sens invocând dispoziţiile hotărârii instanţei italiene, precum şi faptul că a formulat cerere de recurs în casaţie, opinând că, potrivit dispoziţiilor art. 94 din Legea nr. 302/2004 ar exista un motiv pentru retragerea mandatului de extrădare.
Examinând contestaţia formulată, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a motivelor invocate în argumentarea acesteia, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că, pe numele persoanei solicitate A., a fost emis un mandat european de arestare, la data de 07.01.2016 de către Procuratura de pe lângă Tribunalul din Padova, Italia, (având la bază sentinţa penală nr. 796/2007 a Tribunalului Padova, confirmată la data de 28.11.2008 de Curtea de Apel din Veneţia, prin decizia penală nr. 2009/020450, definitivă la 20.10.2009), în vederea executării unei pedepse cu închisoarea (de 5 ani 9 luni 10 zile închisoare), aplicată persoanei solicitate pentru săvârşirea a cinci infracţiuni: şantaj, tâlhărie, trafic de migranţi, fals în declaraţii, efectuarea de operaţiuni financiare în scop fraudulos, în calitate de complice, prev. de art. 81 alin. (2), art. 110, 629 alin. (1), (2), art. 628 alin. (3) nr. 1 C. pen. italian, art. 12 Decret Legislativ nr. 286/1998, art. 12 din Legea nr. 1991/1997, art. 483 C. pen. italian în ref. la art. 76 Decretul Preşedintelui Republicii nr. 445/2000, constând în aceea că în intervalul mai - august 2007, împreună cu alţi participanţi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul violenţei şi a ameninţărilor, a forţat victimele din localităţile Padova, Parma, Brescia, Verona, Como şi altele, din Italia, să îi dea sume necuvenite de bani şi a folosit şi achiziţionat carduri de credit furate şi a ajutat la intrarea ilegală de imigranţi ilegali, dând declaraţii false privind aplicarea permiselor de rezidenţă. Din examinarea prevederilor legale aplicabile, se constată că infracţiunile imputate se regăseşte printre cele enumerate în dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Analizând actele dosarului, se constată că mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 86 din legea anterior menţionată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că nu există motive de refuz dintre cele menţionate în art. 98 din aceeaşi lege.
Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din acelaşi act normativ, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiaşi articol, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
Procedându-se de către instanţa de fond la ascultarea persoanei solicitate, la termenul din 19 iunie 2018, aceasta nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea, admiţând că este persoana menţionată în mandat. A precizat, însă că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare italiene.
În ceea ce priveşte susţinerea persoanei solicitate, că doreşte amânarea predării până la soluţionarea recursului în casaţie declarat în Italia, în mod corect instanţa de fond a apreciat că acesta nu poate constitui un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispoziţiilor art. 98 din Legea nr. 302/2004, deoarece înscrisurile depuse nu confirmă graţierea pedepsei, potrivit legislaţiei italiene.
Dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 prevăd că autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare.
Întrucât dispoziţiile legale anterior menţionate vizează exclusiv situaţia în care persoana solicitată este condamnată, pentru aceleaşi fapte şi într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene şi cum, din actele dosarului, nu se pot identifica dovezi în acest sens, Înalta Curte constată că prevederile art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 nu sunt incidente, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Padova, Italia, cu privire la persoana solicitată A., hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autorităţile judiciare solicitante, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie, astfel că motivele de contestaţie invocate şi opoziţia la predare nu sunt întemeiate.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 116/P din data de 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 116/P din data de 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 iunie 2018.