Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 109/F din 13 iunie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016,Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29.02.2016 de către Procura Republicii Milano-Italia în baza sentinţei penale din data de 19.09.2012 a Curţii de Apel cu Juri din Milano, definitivă la data de 3.12.2013, pe numele persoanei solicitate A.
De asemenea, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile italiene, cu respectarea regulii specialităţii.
În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la executarea pedepsei de 10 ani închisoare dispusă în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1381 din 07.04.2014 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare, ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, conform art. 107 alin. (3) din aceeaşi lege.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 420 lei a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei. Sentinţa este Definitivă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 13 iunie 2016 pe rolul Secţiei I Penală a Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2/2016 s-a înregistrat sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29.02.2016 de autorităţile judiciare italiene faţă de persoana solicitată A. pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la o organizaţie criminală şi trafic de fiinţe umane, prev. de art. 416 alin. (1), art. 600 şi art. 601 din C. pen. italian, art. 3 nr. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 75/1958, cu aplic. art. 81 şi art. 110 din C. pen. italian.
Din actele dosarului a rezultat că autorităţile judiciare din Republica Italia au solicitat la data de 31.05.2016 punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29.02.2016 împotriva cetăţeanului român A..
Autorităţile judiciare italiene au precizat că mandatul a fost emis în vederea executării pedepsei de 20 de ani închisoare (din care se va deduce perioada arestului preventiv de la data de 18.06.2010 - 17.06.2011) stabilită prin sentinţa din data de 19.09.2012 pronunţată de Curtea de Apel cu Juri din Milano, rămasă definitivă la 03.12.2013, prin care persoana solicitată A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la o organizaţie criminală şi trafic de fiinţe umane, fapte comise în perioada septembrie 2008 - iunie 2010 în Milano împotriva numitelor B., C., D., E. şi alte persoane vătămate.
În urma verificărilor efectuate în cauză a rezultat că persoana solicitată A. se află încarcerat la Penitenciarul Bucureşti - Jilava, în executarea pedepsei de 10 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 762 pronunţată la data de 21.10.2013 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2012,rămasă definitivă prin decizia penală nr. 434/A din 04.04.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori, prev.de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1381 din 07.04.2014 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală).
Persoanei solicitate i s-a adus la cunoştinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată că autorităţile judiciare italiene au dispus urmărirea sa internaţională fiind emis la data de 29.02.2016 un mandat european de arestare în vederea executării restului de 19 ani închisoare din pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de participare la o organizaţie criminală şi trafic de fiinţe umane, prev.de art. 416 alin. (1), art. 600 şi art. 601 din C. pen. italian, art. 3 nr. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 75/1958, cu aplic. art. 81 şi art. 110 din C. pen. italian.
Totodată persoanei solicitate i s-au adus la cunoştinţă drepturile prevăzute la 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Cum mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetăţean român, în vederea executării unei pedepse privative de libertate, persoana solicitată a fost întrebată dacă este de acord să execute pedeapsa în statul membru emitent.
În conformitate cu art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată persoana solicitată a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare italiene.
De asemenea, s-a reţinut că faţă de împrejurarea că persoana solicitată se află în executarea unei pedepse cu închisoarea, în cauză sunt aplicabile disp. art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată potrivit cărora în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Drept pentru care, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, astfel cum a fost anterior enunţată minuta hotărârii pronunţată în cauză.
Împotriva sentinţei penale nr. 109/F din 13 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2016, persoana solicitată A., prin apărător, a formulat contestaţia de faţă solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare respingerea sesizării formulate de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti,sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 109/F din 13 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 107 din Legea nr. 302/2004 (republicată), 1) În toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 110. În scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
(2) În termen de cel mult 24 de ore după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, instanţa comunică hotărârea luată autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
(3) În cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.
Din interpretarea textului de lege mai sus - evocat - rezultă că hotărârea prin care persoana solicitată consimte la predare,este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac.
Cum din considerentele sentinţei contestate, rezultă fără echivoc că persoana solicitată A., în considerarea dispoziţiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare italiene, consimţământul la predare având caracter irevocabil, hotărârea pronunţată este definitivă.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual-penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele expuse, potrivit art. 425<SUP>1</SUP> alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 107 din Legea nr. 302/2004 (republicată), contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 109/F din 13 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 109/F din 13 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 420 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 august 2018.