Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 130/F din data de 21 iunie 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea Serviciului de Probaţiune din cadrul Tribunalului Bucureşti.
În baza art. 583 C. proc. pen. raportat la art. 96 alin. (1) C. pen., a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin sentinţa penală nr. 25/f din 12.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosar nr. x/2013, rămasă definitivă prin neapelare la data de 08.03.2016, şi executarea acesteia în regim de detenţie.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că persoana condamnată A. se afla în evidenţa serviciului de probaţiune în baza sentinţei penale nr. 25F din 12.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosar nr. x/2013, definitivă prin neapelare la data de 08.03.2016, prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 2 ani.
Acesta s-a prezentat la Serviciul de Probaţiune Bucureşti în data de 30.09.2016, când a luat la cunoştinţă de conţinutul procesului-verbal, evaluarea iniţială s-a derulat în 07.10.2016, planul de supraveghere fiindu-i înmânat la data de 12.10.2016
Pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată a avut de respectat următoarele măsuri şi obligaţii:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate-de acesta - au fost înregistrate abateri în respectarea planului de întrevederi, întârzieri pentru care nu i-au fost înmânate avertismente;
- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunţe Serviciului de Probaţiune, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcere; la întrevederea din 09.10.2017, persoana supravegheată a declarat ca a fost plecat, fără a anunţa în prealabil deplasarea - "la ţară", în Bârlad com. Falciu jud. Vaslui, la mama dumnealui.
- să comunice Serviciului de Probaţiune schimbarea locului de muncă; la data demarării activităţii de supraveghere, A. nu avea un loc de muncă. Ulterior, cu ocazia întrevederilor de supraveghere comunica faptul că presta activităţi, ca şofer, fără forme legale. La întrevederea din 08.12.2017, acesta a depus la dosarul de probaţiune documente (netraduse în limba română) din care rezultă angajarea cu forme legale, în Franţa, pe durată determinată 01.09.2017 -30.09.2017. Deplasarea în vedere găsirii unui loc de muncă, în afara ţării, nu a fost anunţată, nici în prealabil - eventual în luna august, nici la întrevederea din luna octombrie 2017.
- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; până la aceasta dată nu au fost depuse nici un document dintre cele de natură a permite cotrolul mijloacelor sale de existenţă.
- să urmeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În ceea ce priveşte această din urmă obligaţie, curtea de apel a reţinut că din raportul Serviciului de Probaţiune şi înscrisurile anexate, rezultă că până în luna octombrie 2017, la nivelul Serviciului de Probaţiune nu au fost derulate programe de reintegrare în al căror grup ţintă să poată fi cuprinsă şi persoana condamnată A. căruia, însă i s-au comunicat alternativele la această obligaţie, în sensul de a participa la un astfel de program pe cheltuială proprie, program derulat de parteneri comunitari, acreditaţi să deruleze programe de reintegrare socială, însă persoana condamnată nu a fost de acord să urmeze un astfel de program, susţinând că nu are mijloacele materiale necesare. În luna noiembrie 2017, a fost inclus într-un program derulat de parteneri din comunitate pentru cazuri sociale - fără cost - la care nu a participat, afirmând că nu ar fi fost contactat de reprezentantul instituţiei. Lista cu persoanele condamnate care să fie incluse în programul de reintegrare s-a completat la începutul lunii octombrie 2017, reprezentanţii DGASPC S1, urmând a contacta fiecare persoană în vederea comunicării adresei unde se vor derula sesiunile programului, precum şi datele şi ora de prezentare. Nu a participat la program, fiindu-i emis un avertisment pe care, însă a refuzat să îl primească, solicitând audienţă la şeful serviciului. În urma acestei audienţe s-a menţinut consilierul manager de caz, persoana condamnată luând la cunoştinţă faptul că urma să participe la programul de reintegrare socială, derulat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti, în perioada 19.01.2018 - 02.02.2018.
În data de 18.01.2018, consilierul de probaţiune manager de caz a contactat persoana condamnată, pentru a-i reaminti faptul că în 19.01.2018, este inclus în program de reintegrare derulat la sediul SP Bucureşti. Acesta a comunicat faptul că nu se va prezenta la program, deoarece "biletele (de avion) sunt foarte scumpe" şi "abia a ajuns la muncă şi nu are bani" şi că urma să anunţe neprezentarea la program "azi-mâine". I s-a pus în vedere să transmită un email, în care să precizeze motivele care îl pun în imposibilitate de a veni, precum şi documente în acest sens. De asemenea, la noua solicitare a acestuia i-a fost pus la dispoziţie numărul de telefon al unui psiholog, care derulează programe de reintegrare contra cost, deşi până la acest moment a refuzat participarea la un program de reintegrare. I s-a pus în vedere, pentru a avea timp la dispoziţie pentru participarea la sesiunile programului, să îl contacteze pe domnul psiholog până la finalul, lunii ianuarie 2018. Acest lucru nu s-a întâmplat.
În aceste condiţii, curtea a constatat că au fost înregistrate abateri în ceea ce priveşte respectarea măsurilor de supraveghere impuse prin hotărârea de condamnare în sarcina sa, întârzieri nejustificate prin motive serioase ori înscrisuri, şi astfel este îndeplinită în cauză, condiţia relei-credinţe, prev. de art. 96 alin. (1) C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti a mai reţinut că din actele depuse rezultă că persoana condamnată este angajată în Franţa cu contract de muncă încheiat pe o perioadă determinată 01.09.2017 - 30.09.2018, aspecte care nu justifică, însă nerespectarea obligaţiilor impuse de instanţă prin hotărârea de condamnare.
Astfel, s-a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (1) C. proc. pen. dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.
Aceste măsuri de supraveghere, respectiv obligaţii, care implică, în general restricţii ale unor drepturi nu au un caracter facultativ, ci ţin de caracterul punitiv al pedepsei aplicate, având scopul ca persoana condamnată să conştientizeze încălcarea legii, iar respectarea acestora constituie o modalitate prin care se poate verifica în concret dacă cel condamnat " a intrat" în procesul de reeducare.
Împotriva sentinţei penale nr. 130/F din data de 21 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat contestaţie contestatorul A.
În motivarea contestaţiei a invocat dispoziţiile art. 583 C. proc. pen., susţinând că simpla nerespectare a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare nu este suficientă pentru a atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, deoarece textul de lege anterior citat se coroborează cu prevederile art. 96 C. pen.
A mai susţinut că A. a invocat imposibilitatea urmării întocmai a programului de reintegrare socială cauzată de încheierea unui contract individual de muncă, în baza căruia s-a mutat în Franţa.
De asemenea, că desfăşurarea unei activităţi de muncă pe teritoriul unui alt stat al Uniunii Europene constituie un motiv justificat pentru care nu s-a putut prezenta la întâlnirile programate pentru reintegrare socială, munca desfăşurată acolo şi viaţa firească pe care a dus-o făcând dovada reintegrării, deplasarea la termenul din data de 17.05.2018, în soluţionarea fondului probând şi buna-credinţă.
Examinând contestaţia formulată de contestatorul condamnat A., Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 96 alin. (1) C. pen. prevăd revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi dispune executarea pedepsei, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege.
Înalta Curte reţine că pentru a se dispune revocarea suspendării executării sub supraveghere trebuie să se constate că persoana condamnată nu a respectat, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere impuse în sarcina sa.
În situaţia în care, pe durata termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune manager caz constată că persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere, verifică motivele care au determinat această nerespectare şi, dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credinţă, întocmeşte un raport de evaluare şi sesizează instanţa în vederea revocării sancţiunii.
Dacă încălcările constatate sunt minore şi nu aduc atingere scopului pentru care au fost dispuse măsurile de supraveghere sau obligaţiile persoanei supravegheate, consilierul poate sesiza instanţa în vederea revocării sancţiunii sau poate emite avertismente.
În raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte reţine că A. a avut de respectat, printre altele, obligaţia de a presta o muncă neremunerată, pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Fundaţiei pentru Promovarea Sancţiunilor Comunitare sau Administraţia Domeniului Public Sector 5, în perioada 14.10-3.11.2016. În cuprinsul raportului de evaluare se arată că denota dezinteres faţă de executarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiei impuse în sarcina sa.
De asemenea, la fila 6 dosar al instanţei de fond se află nota telefonică din data de 5.02.2018, din care reiese că psihologul B. nu a fost contactat de contestatorul A., pentru a stabili un program, de comun acord, iar din nota telefonică din data de 18.01.2018 rezultă că Serviciul de Probaţiune Bucureşti a luat legătura cu contestatorul care a afirmat că este în Franţa, că nu şi-a luat bilet de avion, deoarece sunt foarte scumpe şi, deşi i s-a pus în vedere să îl contacteze pe psiholog până la sfârşitul lunii ianuarie 2018, nu a făcut-o.
Anterior, în luna decembrie 2017 a primit avertisment pentru neparticipare la programul de reintegrare fără plată, susţinând că nu a fost sunat, dar şi că a fost plecat din ţară mai mult de o lună şi jumătate şi nu a avut telefonul asupra sa, lipsind şi de la cele patru întâlniri ale grupului de reintegrare din luna noiembrie 2017.
Toate aceste înscrisuri denotă reaua-credinţă a contestatorului, neprezentarea din luna februarie 2018 nefiind un fapt singular, astfel că susţinerile făcute, prin intermediul apărătorului ales, în sensul că reintegrarea sa este justificată de locul de muncă din Franţa şi de încercarea de a-şi întemeia o familie, nu pot fi reţinute de instanţă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 130/F din data de 21 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul disp.art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 130/F din data de 21 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 septembrie 2018.