Asupra contestaţiilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 02 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca inadmisibile, contestaţiile la executare formulate de contestatorii A. şi SC B. SA, privind sentinţa penală nr. 120/2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2013, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la 16.02.2018, respectiv 27.02.2018, a fost înregistrată, sub nr. x/45/2018, respective nr. x/45/2018, contestaţia la executare formulată de condamnatul A., respectiv SC B. SA în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 600 alin. (1) C. proc. pen., împotriva sentinţei penale nr. 120/2015 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 411/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocându-se faptul că în cuprinsul sentinţei penale există nelămuriri.
În motive, s-a arătat că prezenta contestaţie a intervenit în condiţiile în care prin cererea de constituire de parte civilă formulată în faza de urmărire penală de către SC C. SA, prin lichidator judiciar D. Constanţa, aceasta a înţeles să solicite o suma ce reprezenta totalul creanţelor din tabelul definitiv rectificat la 10.09.2012, constituit din totalitatea creditorilor înscrişi, respectiv celelalte părţi civile din cauză. În atare condiţii, admiţând atât cererile de constituire de parte civilă formulată de lichidatorul judiciar şi cele separate făcute de fiecare creditor în parte, instanţa de judecată a dublat sumele datorate.
Pe de alta parte, instanţa de fond a admis constituirea de parte civilă cu o suma ce cuprinde şi valoarea creditului acordat de E., deşi, în cursul judecăţii a luat act că E. a cesionat creanţa către SC F. SRL faţă de care a obligat inculpaţii în solidar.
Totodată, prin cererea de constituire de parte civilă formulată de lichidator a fost cuprinsă şi suma cu care s-a înscris FNGCIMM, deşi se constituise separat parte civilă în prezenta cauză, iar prin sentinţa pronunţată inculpaţii au fost obligaţi în solidar să achite acelaşi prejudiciu de două ori, sens în care s-a depus copie după Buletinul Procedurilor de "Insolvenţă din 11.09.2012 în care s-a publicat tabelul definitiv al creanţelor SC C. SA - rectificat.
Totodată, în suma la care au fost obligaţi în solidar către parte civilă C. SA, prin lichidator, sunt cuprinse si sumele pe care instanţa le-a constatat ca fiind achitate integral şi, în atare condiţii, lichidatorul nu mai poate opera în numele şi pentru aceste persoane juridice înscrise iniţial în tabel.
De asemenea, contestatorul A. a mai arătat că bunurile mobile ale SC Ara SA, indisponibilizate prin ordonanţa nr. 154D/P/2011 din 19.04.2013 dispusă în dosarul DIICOT - ST Bacău, au fost recuperate în cursul judecării dosarului de insolvenţă al societăţii respective de către lichidatorul judiciar şi vândute, fără acordul al procurorului, la un preţ mult subevaluat, către un prieten al acestuia, ulterior revândute la preţurile reale către cumpărători diferiţi; din preţul obţinut din vânzare s-a procedat la distribuirea unei părţi către creditorul E., lichidatorul încasând totodată onorariul aferent acestor vânzări. Se susţine că la acest moment bunurile a căror confiscare s-a dispus de instanţă trebuie restituite de către cel care le-a înstrăinat fără drept, cu atât mai mult cu cât acestea constituiau garanţia creditelor luate pentru achiziţionarea lor.
Contestatoarea SC B. SA a mai arătat că dispoziţia de obligare a inculpaţilor la plata sumei de 1.657 lei către Administraţia Fondului pentru Mediu este nelegală în condiţiile în care, încă din 20.10.2014, societatea a achitat sumă către partea civilă, document de plata aflat la dosarul cauzei, pe care instanţa nu l-a avut în vedere şi, astfel, dând posibilitatea de a se proceda la o dublă executare.
Totodată, prin sentinţa rămasă definitivă s-a dispus, în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., anularea unor înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală nr. 1154D/P/2011 al DIICOT - ST Bacău. Urmare a anulării definitive a facturilor fiscale emise de societate către diferite societăţi comerciale, precum şi a raportărilor financiar contabile depuse la organele fiscale în perioada 2009 - 2011, s-a precizat că s-a modificat valoarea impozitului pe profit şi a TVA-ului achitat de societate, ca urmare a vânzărilor de bunuri efectuate în această perioadă. Ca atare, trebuie reanalizate plăţile făcute de societate în această perioadă ca urmare a impozitelor şi taxelor datorate la bugetul de stat şi, în urma unei expertize financiar contabile, să se stabilească ce sume s-au achitat de către societate, ce sume urmează a fi stabilite ca datorate ca urmare a anulării facturilor de achiziţii, fiind evident că urmează a fi efectuată o compensare legală între aceste două sume.
Pe de altă parte, prin sentinţa pronunţată s-a comis o eroare materială cu privire la suma totală trecută în dispozitivul sentinţei, respectiv 2.770,178,27 lei. S-a solicitat a se avea în vedere faptul că suma cu care ANAF s-a constituit parte civilă în prezenta cauză este de doar 422.414,13 lei, aşa cum rezultă din sesizarea penală depusă la DIICOT - ST Bacău, reprezentând deducerea în mod nejustificat a TVA, sumă achitată de către G. în cursul urmăririi penale, aşa cum, de altfel, se reţine şi în dispozitivul sentinţei Curţii de Apel Iaşi.
Totodată, instanţa de fond nu a specificat în mod clar care sunt sumele datorate către DGFP Bacău şi care sunt sumele datorate către DGFP Ilfov, stabilind o suma globală neindividualizată pe fiecare parte civilă.
Pe de altă parte, aceste două structuri ale ANAF s-au constituit parte civilă cu privire la aceeaşi operaţiune comercială şi astfel, pentru o singură operaţiune comercială, s-au constituit parte civilă două entităţi, inculpaţii fiind executaţi pentru o sumă dublată.
La data de 26.03.2018, condamnata SC B. SA a formulat contestaţie la executare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. 175/45/2018, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. împotriva sentinţei penale nr. 120/2015 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 411/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, susţinându-se că prin ordonanţa nr. 154/D/P/2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata SC B. SA pentru săvârşirea infracţiunilor de "delapidare", "bancrută frauduloasă" şi "spălarea de bani", prin ordonanţa din data de 22.04.2013 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii asupra imobilului aparţinând SC B. SA, în vederea recuperării prejudiciului cauzat bugetului de stat şi recuperării activelor sustrase pe nedrept din patrimonial SC ARA SA, în temeiul art. 163 - 167 C. proc. pen.(1968) şi art. 33 din Legea nr. 656/2002.
Prin sentinţa penală nr. 120/2015, Curtea de Apel Iaşi a dispus în latură penală condamnarea inculpatei pentru infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată - inclusiv spălarea banilor, dispunând în latură civilă confiscarea bunului imobil sechestrat, iar, prin decizia penală nr. 411/A din 28.11.2017 s-a dispus în lătură penală, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor şi, în latură civilă, menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate - inclusiv confiscarea bunurilor, astfel încât măsura confiscării se mai menţine sau bunurile sechestrate vor fi valorificate în vederea acoperirii prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor de bancrută frauduloasă şi delapidare. S-a solicitat, totodată, a se observa, faptul că prin încheierea O. C. pen.I. Bacău 12167, imobilul în discuţie a fost intabulat în favoarea Statului Român.
La termenul de judecată din data de 18.04.2018, Curtea, faţă de identitate de obiect, a dispus reunirea dosarelor nr. x/2018 şi nr. y/2018 la dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Iaşi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, Curtea a apreciat că susţinerile contestatorilor vizând modalitatea de soluţionare a laturii civile a cauzei tind spre o reapreciere a soluţiei dispuse de instanţa de fond, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 411/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fapt inadmisibil în acest cadru procesual.
S-a mai reţinut că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. pen., precum şi că aspectele învederate de contestatorii A. şi SC B. SA, nu se încadrează, de altfel, în niciunul dintre cazurile expres si limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen. câtă vreme se invocă, în fapt, o pretinsă eroare de judecată, nicidecum o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau împiedicare la executare.
Prima instanţă a mai arătat că eroarea de judecată invocată prin prezentele contestaţii nu poate fi supusă dezbaterii în acest cadru procesul al contestatiei la executare decât cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat contestaţie contestatorii A. şi SC B. SA.
Contestatoarea Sc B. SA nu şi-a motivat calea de atac promovată, iar contestatorul A. a solicitat, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi lămurirea dispozitivului hotărârii instanţei de fond (invocând cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.), cu motivarea că s-au ivit nelămuriri în ceea ce priveşte executarea laturii civile în condiţiile în care s-a admis cererea de constituire de parte civilă formulată de SC Excavatoare, prin lichidator, în baza tabelului creditorilor ce viza inclusiv ANAF, E., Fondul de garantare şi alte societăţi comerciale, ale căror cereri de constituire de parte civilă fuseseră admise prin aceeaşi hotărâre, iar în suma datorată a fost cuprinsă şi cea către E., deşi, în cursul urmării penale, respectiva creanţă fusese cesionată către o altă societate. Pe de altă parte a mai arătat că, deşi, în cursul cercetării judecătoreşti, s-au achitat către unele părţi civile anumite sume de bani, în mod greşit, s-a dispus obligarea în solidar la plata întregului prejudiciu, că, prima instanţă a stabilit, în mod global, o sumă, fără a o individualiza, precum şi că s-a dispus confiscarea bunurilor mobile, deşi a fost achitat pentru infracţiunea de spălare de bani.
Examinând contestaţia formulată de contestatorii A. şi Sc B. SA, în raport de criticile aduse şi actele dosarului, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că, aşa cum este în prezent reglementată contestaţia la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfăţişează ca un procedeu jurisdicţional ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta, care, însă nu privesc aspecte de fond şi nu pun în discuţie autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti.
Astfel, pe calea contestaţiei la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.
Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.
Totodată, Înalta Curte arată că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (Cauza Brumărescu împotriva României).
Examinând cazurile în care se poate formula contestaţia la executare, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că motivele invocate de contestatorii A. şi SC B. SA nu se încadrează în vreuna dintre ipotezele expres şi limitativ prevăzute de legiuitor în dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.
Susţinerile contestatorului A. în sensul că s-au ivit nelămuriri în ceea ce priveşte executarea laturii civile în condiţiile în care s-a admis cererea de constituire de parte civilă formulată de SC Excavatoare, prin lichidator, în baza tabelului creditorilor ce viza inclusiv ANAF, E., Fondul de garantare şi alte societăţi comerciale, ale căror cereri de constituire de parte civilă fuseseră admise prin aceeaşi hotărâre, că în suma datorată a fost cuprinsă şi cea către E., deşi, în cursul urmării penale, respectiva creanţă fusese cesionată către o altă societate, că deşi s-au achitat către unele părţi civile anumite sume de bani, în mod greşit, s-a dispus obligarea în solidar la plata întregului prejudiciu, că, prima instanţă a stabilit, în mod global, o sumă, fără a o individualiza, precum şi că s-a dispus confiscarea bunurilor mobile, deşi a fost achitat pentru infracţiunea de spălare de bani, reprezintă, în realitate o solicitare de reanalizare, pe fond, a laturii civile şi a motivelor care au determinat instituirea măsurilor asiguratorii, care a intrat în puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte motivele invocate exced limitelor unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Astfel, trebuie menţionat că soluţionarea acţiunii civile, respectiv măsurile asiguratorii, reprezintă chestiuni specifice procedurii de judecată pe fond, ele fiind lămurite anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, iar cazul de contestaţie la executare invocat nu permite reanalizarea, pe fond, a motivelor ce au dus la instituirea măsurii.
În ceea ce priveşte motivul referitor la modalitatea de soluţionare a acţiunii civile, Înalta Curte arată că reaprecierea probatoriile ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, neputându-se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea.
În concluzie, analizând motivele invocate de către contestatori, atât în faţa primei instanţe, reiterate şi în prezenta cale de atac, dar şi sentinţa penală nr. 120 din 23 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 411/A din 28 noiembrie 2017a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se constată că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în condiţiile în care, pe calea contestaţiei la executare nu sunt supuse analizei juridice aspecte care ţin de fondul cauzei, aşa cum sunt motivele invocate de către condamnaţi.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii A. şi SC B. SA împotriva sentinţei penale nr. 17 din 02 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi, având în vedere că aceştia sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat A., în sumă de 130 lei, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de contestatorii A. şi SC B. SA împotriva sentinţei penale nr. 17 din 02 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat A., în sumă de 130 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 septembrie 2018.