Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 189 din data de 17 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a dispus respingerea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 327/2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj rămasă definitivă prin Decizia nr. 55/A/11.02.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulată de petenta S.C. B. S.R.L.
De asemenea, a fost obligată petenta la 200 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTru a dispune astfel, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 327 din data de 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, a fost condamnat inculpatul A. şi Ana, fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii, de însuşire a bunului găsit prev. de art. 216 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 noul C. pen. pedeapsa de 3 luni închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 81, 82 vechiul C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate prin prezenta pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 vechiul C. pen.
A admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. B. Ungaria cu sediul procesual ales la cabinet av. C. din Cluj-Napoca, str. (...) şi, conform art. 397 Cod raportat la art. 25 alin. (1) Cod, a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Cabinet avocat A., la plata despăgubirilor în cuantum de 34.130,27 euro - sau echivalentul în RON la data plăţii + dobânda legală începând cu data de 6.08.2013 şi până la zi.
A menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea din data de 05.01.2015 a Curţii de Apel Cluj.
A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de către partea civilă în sumă de 6.980 RON.
A obligat inculpatul, conform art. 274 alin. (1), (3) din C. proc. pen., în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.600 RON.
PENTru a pronunţa astfel, Curtea a constatat că, la 19 iulie 2013, a fost emisă, de către partea civilă factura nr. 301302045 către filiala societăţii din Slovacia însă, din eroare, plata acestei facturi şi virarea sumei de 34.130,27 euro a avut loc în contul (...), deschis la D. Sa Bucureşti pe numele Cabinetului de Avocat A. al cărui împuternicit este inculpatul - scriptul de la 1.68 d.u.p.
Analiza actelor depuse de către partea civilă a arătat că plata s-a făcut din eroare în alt cont decât cel al beneficiarului facturii care era B. spd.sr.o Slovacia.
Deosebit de elocvente în susţinerea acestei afirmaţii au fost conţinutul facturii din 19 iulie 2013 privind plată materie primă pentru fabricarea de spumă din polistiren expandat, extrasul de cont (emis de E. ce atestă că suma aferentă acelei facturi - 34.130,27 euro a fost virată în contul Cabinetului Avocatului A.. şi adeverinţa de transfer valutar - 1.24).
Deşi partea civilă a sesizat eroarea şi a încunoştinţat unitatea bancară tranzacţia nu a mai putut fi anulată.
Unitatea bancară din România l-a încunoştinţat pe inculpat despre acest incident, fapt ce l-a determinat pe acesta că la data de 30 iulie 2013 să deschidă un nou cont bancar pe numele Cabinetului de Avocat în condiţiile în care vechiul cont bancar era închis la data de 26 iulie 2013 - 1.67-69 şi să dispună transferul sumei totale de 33.800 euro la datele de 31 iulie şi 19 august 2013 în conturile personale deţinute la F. şi G.
Partea civilă a încercat soluţionarea amiabilă a acestui litigiu, lucru care însă nu s-a realizat datorită poziţiei inculpatului.
În drept, fapta inculpatului care ajungând în posesia sumei de 34.130,20 euro ce din eroare a fost virată la data de 26 iulie 2013, de persoana vătămată S.C. B. Ungaria în contul nr. (...), deschis la D. S.A. Bucureşti pe numele Cabinetului de Avocat A., al cărei titular era inculpatul, nu a restituit-o până în prezent, însuşindu-o pe nedrept, prin aceasta cauzându-se un prejudiciu persoanei vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de însuşire a bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor prev. de art. 216 alin. (2) vechiul C. pen.
Fapta a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege-respectiv intenţie directă - inculpatul având reprezentarea clară a faptului că nu era beneficiarul real al acestei sume şi cu toate acestea şi-a însuşit şi apoi a dispus pe nedrept de acesta.
Legiuitorul a prevăzut în alin. (2) al art. 216 vechiul C. pen. varianta bunului ajuns din eroare în posesia făptuitorului, vizându-se situaţia de remitere a unui bun din cauza unei confuzii aşa cum este cazul şi în prezenta cauză.
Infracţiunea, contrar celor susţinute de apărătorul ales al inculpatului, subzistă deoarece inculpatul a avut reprezentarea clară a faptului că nemaiavând, din cursul anului 2009, niciun fel de raport juridic cu partea civilă, aceasta nu avea niciun motiv să-i vireze în cont vreo sumă de bani. Că lucrurile stau de o atare manieră rezidă şi din faptul că la momentul virării sumei de bani inculpatul nici măcar nu mai avea cont deschis la D., deschizând un astfel de cont doar după ce a fost încunoştinţat, că din eroare, i-a fost virată o sumă de bani.
Atitudinea ilicită a inculpatului a reieşit şi din faptul că acesta şi-a transferat apoi, în tranşe, sume de bani în conturile personale deschise la alte bănci, făcând practic imposibilă recuperarea sumei însuşite pe nedrept.
Sigur că activitatea inculpatului se putea circumscrie sau îşi găsea ecou şi în legislaţia civilă - plata nedatorată, însă acest lucru nu l-a exonerat de răspundere penală, în contextul în care sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 216 alin. (2) vechiul C. pen.
Făcând aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit Deciziei nr. 265/2015 a Curţii Constituţionale, Curtea a constatat că în ansamblu, vechiul C. pen. este lege mai favorabilă în cauza concretă dedusă judecăţii, deoarece limitele de pedeapsă au fost identice în ambele legi penale analizate, însă vechiul C. pen. permite alte modalităţi de individualizare a pedepselor, mai favorabile inculpatului.
Ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, relativ ridicat raportat la valoarea însemnată a prejudiciului cauzat părţii civile, la împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea de comitere, nerestituirea sumei (care ar fi putut fi realizată până la acest moment, inculpatul având suficient timp la dispoziţie având în vedere perioada lungă de timp scursă de la sesizarea instanţei), precum şi persoana inculpatului, care, este adevărat că se află la prima confruntare cu legea penală, însă datorită pregătirii profesionale, fiind avocat, ar fi trebuit să conştientizeze şi mai mult că prin atitudinea sa încalcă legea penală, comportamentul acestuia pe parcursul întregului proces penal, neprezentarea în faţa autorităţilor şi neasumarea vreunei răspunderi pentru fapta sa, situaţie în care a aplicat inculpatului pedeapsa maximă prevăzută de lege - 3 luni închisoare.
S-a apreciat că doar o pedeapsă cu închisoarea în cuantum maxim ar fi aptă, raportat la datele concrete ale cauzei şi la limitele de pedeapsă, să contribuie atât la realizarea scopului sancţionator cât şi reeducativ pe care trebuie să-l aibă o sancţiune penală.
Constatând că au fost întrunite condiţiile art. 81 vechiul C. pen. şi apreciind că scopul pedepsei putea fi atins chiar fără executarea pedepsei aplicate, a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, Curtea a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în prezentul dosar solicitând obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Cabinet avocat A. la plata sumei de 34.130,27 euro plus dobânda legală începând cu data de 6.08.2013-momentul consumării infracţiunii (a se vedea constituirea de parte civilă de la dosar).
Curtea a dispus introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a Cabinetului Avocat A. constatând că au fost întrunite condiţiile art. 86 C. proc. pen. După cum s-a dovedit, plata a fost efectuată în contul Cabinetului de avocat A. de unde a fost transferată în conturile personale ale inculpatului A. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că atât Cabinet avocat, cât şi inculpatul, au avut obligaţia de a repara, în solidar prejudiciul cauzat prin infracţiune.
Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, incidente în cauză fiind dispoziţiile noului C. civ. respectiv art. 1357, 1381, 1385 şi 1386.
Astfel, a existat o faptă ilicită care a cauzat un prejudiciu, între faptă şi prejudiciu a existat raport de cauzalitate, iar prejudiciul nu a fost recuperat.
PENTru aceste considerente a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 34.130,27 euro - echivalentul în RON la data plăţii - sumă ce a fost virată, din eroare, în contul inculpatului şi apoi însuşită pe nedrept de acesta + dobânda legală începând cu data de 6.08.2013 şi până la zi.
PENTru a se garanta recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiune, Curtea a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei anterior menţionate, prin încheierea din 5 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Cluj.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de către partea civilă în sumă de 6.980 RON (a se vedea scriptele de la dosar fond).
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul, însă prin Decizia penală nr. 55/A din 11.02.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 460 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Raportat la aceste hotărâri s-a formulat cerere de către petenta S.C. B. S.R.L., de revocarea suspendării executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată condamnatului, având în vedere că acesta nu şi-a achitat obligaţiile civile la care a fost obligat prin sentinţa mai sus menţionată, deşi a încercat recuperarea prejudiciului declanşând urmărirea silită, ce formează obiectul Dosarului execuţional cu nr. x/2016 a Biroului Executorului Judecătoresc H.. Executorul a suspendat urmărirea silită împotriva debitorului A. pentru că imobilul situat în Cristian, judeţul Braşov, înscris în CF nr. x Cristian, a fost dobândit cu titlu de drept cumpărare ca bun comun cu soţia I. Mai mult, imobilul este grevat de două ipoteci în sumă de 135.000 euro + dobânzi şi 33.000 euro + dobânzi în favoarea S.C. J. S.A. Bucureşti, respectiv de sechestrul pentru bunuri imobile nr. x/25/02/2015 emis de AJFP Braşov - Serviciul Fiscal Râşnov.
S-a mai arătat în susţinerea cererii că prejudiciul, ce în momentul de faţă este în sumă de 41,120,90 euro compus din 34.130,27 euro + 6.990,63 euro dobânda anuală de 6% aplicată pentru perioada 06.08.2013 - 04.01.2017 (1248 zile) respectiv 6.980 Ron cheltuieli judiciare, nu a fost recuperat, iar la sumele de mai sus se adaugă dobânda legală calculată şi în continuare începând cu 05.01.2017 până la data achitării debitului.
S-a invocat reaua-credinţă a condamnatului în neexecutarea obligaţiilor civile, având în vedere că întocmai el a fost cel care a declarat în memoriul depus în apel la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2014 că nu a folosit în niciun fel această sumă, astfel că deşi deţine suma respectivă nu a înţeles s-o restituie petentei.
Raportat la cele invocate, analizând starea de fapt din perspectiva disp. art. 84 şi urm. C. pen., curtea a respins cererea formulată.
Potrivit art. 84 vechiul C. pen., dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.
Având în vedere că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 11.02.2016, dată de la care începe să curgă termenul de încercare, rezultă că inculpatul se află în cadrul acestui termen, până la data de 11.05.2018, dată până la care acesta poate să-şi îndeplinească obligaţiile civile.
S-a invocat decizia de interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 447 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 84 şi art. 864 din C. pen., prin care admiţând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia 14 din 17 octombrie 2011. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că:
"Sesizarea instanţei în vederea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, trebuie făcuta înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen".
Prin decizia mai sus amintită s-au arătat următoarele:
Opinia potrivit căreia cererea de revocare a suspendării formulată în cursul termenului de încercare ar fi prematură, întrucât până la acest moment condamnatul îşi poate executa obligaţiile, nu poate fi primită deoarece ar însemna că persoana condamnată ar beneficia de un termen de graţie pentru executarea acestora egal cu termenul de încercare. Acest lucru ar echivala cu recunoaşterea unui drept neprevăzut de lege şi ar face ineficiente dispoziţiile cuprinse în art. 81 alin. (5) şi art. 861 alin. (4) din C. pen., potrivit cărora suspendarea executării pedepsei nu atrage suspendarea măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
În ceea ce priveşte momentul la care instanţa, sesizată cu soluţionarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare, poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, acesta se poate situa fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunţată înăuntrul termenului.
Concluzia că judecarea cauzei poate avea loc şi ulterior expirării termenului de încercare mai este susţinută şi de împrejurarea că legea penală, în ceea ce priveşte un alt caz de revocare a suspendării executării pedepsei - pentru comiterea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, infracţiune descoperită în acest termen - a prevăzut expres în cuprinsul art. 83 alin. (1) şi art. 864 alin. (1) din C. pen. că revocarea suspendării executării pedepsei se dispune chiar dacă rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracţiune săvârşită este ulterioară împlinirii termenului de încercare. Aceeaşi concluzie, în sensul că soluţionarea cererii de revocare şi dispunerea revocării sunt posibile şi după expirarea termenului de încercare, reiese şi din interpretarea art. 86 şi 866 din C. pen., care prevăd drept condiţie a reabilitării de drept absenţa unei revocări dispuse potrivit art. 83, art. 84 sau 864 din C. pen., fără a distinge cu privire la momentul când revocarea trebuie să intervină, o asemenea distincţie nefiind reglementată nici de dispoziţiile art. 84 din C. pen.
Prin urmare, din perspectiva acestei decizii, este adevărat că prin decizia mai sus amintită s-a stabilit care este momentul la care trebuie introdusă cererea de revocarea suspendării condiţionate pentru neîndeplinirea obligaţiilor civile, însă instanţa supremă nu a statuat şi că revocarea suspendării trebuie pronunţată anterior acestui termen, dimpotrivă arătând că instanţa, sesizată cu soluţionarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare, poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunţată înăuntrul termenului.
Împotriva Sentinţei penale nr. 189 din data de 17 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a formulat contestaţie partea civilă S.C. B. S.R.L., la data de 23 noiembrie 2017.
Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 327 din data de 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii, de însuşire a bunului găsit prev. de art. 216 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 noul C. pen. În conformitate cu prevederile art. 81,82 vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
De asemenea, a fost admisă acţiunea civilă formulată de către partea civilă S.C. B. Ungaria cu sediul procesual ales la cabinet av. C. din Cluj-Napoca, str. (...) şi, conform art. 397 Cod raportat la art. 25 alin. (1) C. pen. şi s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Cabinet avocat A., la plata despăgubirilor în cuantum de 34.130,27 euro - sau echivalentul în RON la data plăţii + dobânda legală începând cu data de 6.08.2013 şi până la zi.
Prin Decizia penală nr. 55/A din 11.02.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Potrivit art. 84 din C. pen. anterior, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul în care cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.
De asemenea, se constată că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 11.02.2016, prin respingerea apelului inculpatului, dată de la care începe să curgă termenul de încercare a cărui durată este de doi ani şi 3 luni. Astfel, rezultă că inculpatul se află în cadrul acestui termen, până la data de 11.05.2018, dată până la care inculpatul poate să-şi îndeplinească obligaţiile civile.
Prin Decizia nr. 14 din 17.10.2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, a stabilit că:
"Sesizarea instanţei în vederea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen".
În consecinţă, instanţa constată că partea civilă îndeplineşte condiţia privind momentul de introducere a cererii de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru neîndeplinirea de către condamnat a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, termenul de încercare urmând a se împlini la data de 11.05.2018, deci în aproximativ 3 luni de zile.
De asemenea, se constată că, prin decizia anterior menţionată, nu s-a statuat şi că revocarea suspendării trebuie pronunţată înainte sau după expirarea acestui termen, arătându-se că instanţa sesizată cu soluţionarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare, poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunţată înăuntrul termenului.
Faţă de aceste aspecte, instanţa supremă constată că nu este fondat argumentul conform căruia instanţa urmează a pronunţa revocarea suspendării condiţionate pentru neîndeplinirea obligaţiilor civile după expirarea termenului de încercare şi va avea în considerare următoarele:
În primul rând, instanţa constată că până la expirarea termenului de încercare mai este o perioadă foarte scurtă, de aproximativ 3 luni de zile, în care inculpatul îşi poate îndeplini obligaţiile civile, iar prorogarea termenului de soluţionare a cererii de revocare a suspendării condiţionate după împlinirea termenului de încercare nu este oportună având în vedere comportamentul inculpatului până la acest moment.
În acest sens, instanţa constată reaua-credinţă a inculpatului care a avut suficient timp la dispoziţie pentru a-şi îndeplini obligaţia de diligenţă de a restitui suma ce face obiectul despăgubirilor civile la care a fost obligat prin Sentinţa penală nr. 327 din data de 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, menţinută prin Decizia penală nr. 55/A din 11.02.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, inculpatul A. a avut timp suficient pentru a îşi îndeplini obligaţiile impuse prin sentinţa de condamnare, însă se constată că nu a depus nici cea mai mică diligenţă în a încerca să repare paguba pricinuită prin săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Or, în această situaţie, a acorda inculpatului o perioadă de încă 3 luni de zile, până la împlinirea termenului de încercare, pentru îndeplinirea obligaţiilor civile, ar reprezenta un beneficiu acordat unui inculpat care se sustrage, cu rea-credinţă, de la plata sumelor datorate.
Mai mult decât atât, instanţa constată reaua-credinţă a inculpatului şi din însăşi activitatea inculpatului, acesta fiind condamnat pentru că şi-a însuşit suma de bani şi nu a restituit-o, în acest sens, arătând, în memoriul depus în faţa instanţei de apel, că nu a folosit în niciun fel această sumă. Or, în acest context în care inculpatul susţine că avut la dispoziţie suma de bani pe care şi-a însuşit-o pe nedrept, trecerea unei perioade foarte îndelungate de timp de la însuşirea sumei (din data de 06.08.203 trebuia să restituie suma de bani) şi de 2 ani de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (11.02.2016), în care nu a arătat nicio dispoziţie în a-şi executa obligaţiile, conduce instanţa la concluzia că revocarea suspendării condiţionate e necesară şi nu se impune a aştepta împlinirea termenului de încercare pentru a se dispune în acest sens.
PENTru aceste motive, Înalta Curte, va admite contestaţia formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L. împotriva Sentinţei penale nr. 189 din data de 17 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, va desfiinţa sentinţa contestată şi, reţinând cauza spre rejudecare, în fond, în temeiul art. 864 C. pen., va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului A., prin Sentinţa penală nr. 327 din data de 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 şi va dispune executarea acesteia în regim de detenţie.
Va interzice inculpatului A. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
Va dispune emiterea de forme de executare în baza prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de partea civilă S.C. B. S.R.L. împotriva Sentinţei penale nr. 189 din data de 17 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Desfiinţează sentinţa contestată, reţine cauza spre rejudecare şi în fond:
În temeiul art. 864 C. pen. revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului A., prin Sentinţa penală nr. 327 din data de 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 şi dispune executarea acesteia în regim de detenţie.
Interzice inculpatului A. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
Dispune emiterea de forme de executare în baza prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2018.
Procesat de GGC - NN