Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 31 din 12 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. cu privire la Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2015.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Suceava a sumei de 130 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator.
PENTru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 98 din data de 05.02.2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi şi s-a declinat în favoarea Curţii de Apel Suceava competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curţii de Apel Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava sub acelaşi număr la data de 20.02.2018.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Suceava a constatat că este neîntemeiată contestaţia, pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în dosar nr. 990/39/2015, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., condamnat de către autorităţile judiciare din Marea Britanie la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, în a cărei executare se află.
În temeiul art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei penale nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 15 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- trafic de persoane, prev. de secţiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracţiunilor de natură sexuală din 2003, care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.
- trafic de persoane, prev. în secţiunea 58 alin. (1) din aceeaşi lege, care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.
- organizare a activităţilor de prostituţie, în scopul obţinerii de foloase pentru sine, prev. în secţiunea 53 alin. (1) din aceeaşi lege, care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen. din 1969 (art. 213 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.
- 5 infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, care îşi găsesc corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. din 1969 (art. 218 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.
- deţinere a unui document de identitate fals cu intenţii necurate, prev. în secţiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010, care îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. din 1969 (art. 323 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, s-au adaptat cele cinci pedepse a câte 12 ani închisoare stabilite persoanei transferabile A. de către autorităţile judiciare din Marea Britanie pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, în sensul reducerii fiecăreia dintre ele la câte 10 ani închisoare, reprezentând limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei rezultante de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare perioada executată de către persoana transferabilă A., de la data de 10.04.2015 la zi şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinţei.
Prin contestaţia formulată, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., condamnatul A. a arătat că există nelămuriri cu privire la modul de stabilire a pedepsei, solicitând recalcularea pedepsei după legea română.
Din actele şi lucrările dosarului nr. x/2015, a rezultat că A. a fost condamnat prin sentinţa nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, la o pedeapsă de 5479 zile închisoare.
Raportat la situaţia de fapt reţinută în considerentele hotărârii, Curtea de Apel Suceava a constatat că infracţiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată îşi găsesc corespondent în C. pen. român, astfel:
- infracţiunea de trafic de persoane, prev. de secţiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracţiunilor de natură sexuală din 2003, îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi este sancţionată cu închisoare de la 5 ani la 15 ani (3 ani la 10 ani);
- infracţiunea de trafic de persoane, prev. în secţiunea 58 alin. (1) din aceeaşi lege, îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (art. 210 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi este sancţionată cu închisoare de la 5 ani la 15 ani (3 ani la 10 ani);
- infracţiunea de organizare a activităţilor de prostituţie, în scopul obţinerii de foloase pentru sine, prev. în secţiunea 53 alin. (1) din aceeaşi lege, îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen. din 1969 (art. 213 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi este sancţionată cu închisoare de la 2 ani la 7 ani (2 ani la 7 ani);
- 5 infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003, îşi găsesc corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. din 1969 (art. 218 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi este sancţionată cu închisoare de la 3 ani la 10 ani (3 ani la 10 ani);
- infracţiunea de deţinere a unui document de identitate fals cu intenţii necurate, prev. în secţiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010, îşi găseşte corespondent în legislaţia română în infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. din 1969 (art. 323 C. pen.) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi este sancţionată cu închisoare de la 3 luni la 3 ani (3 luni la 3 ani sau amendă).
A susţinut condamnatul că în mod greşit s-a reţinut de Curtea de Apel Suceava că ar fi comis un număr de 9 infracţiuni, în realitate fiind vorba doar de 5 infracţiuni.
Curtea de Apel Suceava a reţinut că, aşa cum rezultă din certificatul emis de Ministerul de Justiţiei al Marii Britanii, precum şi din rezumatul hotărârii de condamnare privind pe A. şi celelalte acte ataşate cererii de transfer, condamnatul a fost trimis în judecată pentru nouă capete de acuzare, respectiv pentru infracţiunea de trafic de persoane, prev. de secţiunea 57 alin. (1) din Legea împotriva infracţiunilor de natură sexuală din 2003 (acuzarea nr. 1), infracţiunea de trafic de persoane, prev. în secţiunea 58 alin. (1) din aceeaşi lege (acuzarea nr. 2), infracţiunea de organizare a activităţilor de prostituţie, în scopul obţinerii de foloase pentru sine, prev. în secţiunea 53 alin. (1) din aceeaşi lege (acuzarea nr. 3), 5 infracţiuni de viol, prev. în secţiunea 1 alin. (1) din Legea infracţiunilor sexuale din 2003 (acuzările nr. 4 - 8) şi infracţiunea de deţinere a unui document de identitate fals cu intenţii necurate, prev. în secţiunea 4 din Legea actelor de identitate din 2010 (acuzarea nr. 9).
Potrivit Sentinţei nr. T20147356 din 10.04.2015 pronunţată de Curtea Coroanei Harrow - Marea Britanie, definitivă la data de 10.04.2015, numitului A. i s-a aplicat pe ansamblu o pedeapsă de 15 ani închisoare, care cuprinde 3 ani pentru capătul de acuzare 1, 1 an pentru capătul de acuzare 2, 2 ani pentru capătul de acuzare 3. Pentru capătul de acuzare 4 pedeapsa este de 12 ani închisoare, pentru capetele de acuzare 5, 6, 7, 8 câte 12 ani închisoare şi 6 luni închisoare pentru capătul de acuzare 9.
Aspectul că numitul A. a fost condamnat pentru 9 infracţiuni este susţinut şi de mandatul de încarcerare în care se menţionează infracţiunile care au făcut obiectul condamnării şi numărul celor de viol, respectiv 5.
Având în vedere dispoziţiile art. 154 alin. (8) lit. a), b) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Suceava, prin Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, a constatat că pedepsele stabilite în sarcina persoanei transferabile pentru săvârşirea infracţiunilor de viol sunt într-un cuantum situat peste limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română, impunându-se o adaptare a lor. În concluzie, s-a procedat la reducerea pedepselor de 12 ani aplicate pentru săvârşirea celor cinci infracţiuni de viol la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiunea similară, respectiv la 10 ani închisoare.
Conform art. 154 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, pedeapsa stabilită de instanţa română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, ca natură şi durată, cu cea aplicată de statul emitent şi nu va agrava situaţia persoanei condamnate.
Art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 stipulează că instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.
În aplicarea prevederilor mai sus-menţionate, cu referire la situaţia concursului de infracţiuni, ultima cu trimitere şi la art. 5 C. pen., având în vedere data comiterii lor, Curtea de Apel Suceava nu a procedat la modificarea pedepsei rezultante dispusă de autorităţile engleze. Această pedeapsă rezultantă nu depăşeşte limita maximă generală a pedepsei închisorii şi nici limita maximă a pedepsei rezultante admise de legea penală română în cazul în care s-ar aplica, în situaţia cea mai favorabilă condamnatului, dispoziţiile interne care reglementează concursul de infracţiuni.
Astfel, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, dispoziţii care sunt mai favorabile condamnatului decât noile prevederi privind concursul de infracţiuni, la pedeapsa cea mai grea, în speţă de 10 ani închisoare, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, rezultând astfel pedeapsa care de altfel i-a fost aplicată de autorităţile străine.
Or, în condiţiile în care statul englez a considerat necesar acel spor prin instituirea unei pedepse rezultante într-un cuantum mai mare decât al celei mai mari sancţiuni stabilite în mod individual, se impune ca şi în procesul de individualizare a sancţiunii rezultante acesta să fie pe durata sa maximă, rezultând în total 15 ani de închisoare.
Prin prisma noilor dispoziţii penale care reglementează instituţia concursului de infracţiuni, la pedeapsa de 10 ani (maximul prevăzut pentru infracţiunea de viol) s-ar adăuga o treime din celelalte pedepse, astfel că rezultanta ar depăşi cu mult cuantumul stabilit de autorităţile de condamnare din Marea Britanie.
Aşadar, instanţa a apreciat că a clarificat în detaliu modalitatea de individualizare a sancţiunii aplicate condamnatului prin sentinţa penală atacată.
Constatând că o reducere a sancţiunii rezultante, pe calea arătată de petent, nu poate fi dispusă, Curtea de Apel Suceava, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. cu privire la Sentinţa penală nr. 76 din data de 08.12.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2015.
Împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 12 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a formulat o cale de atac A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 21 mai 2018, având ca obiect "Apel, recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea nr. 302/2004)"
La termenul din data de 29 mai 2018, Înalta Curte a calificat calea de atac formulată de A. ca fiind o contestaţie.
Prin cererea transmisă la dosar la data de 24 mai 2018 (prin fax), prin care A. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, acesta a menţionat că nu a formulat nicio cerere/cale de atac în dosarul nr. x/2018.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Dispoziţiile art. 6011 C. proc. pen. reglementează soluţionarea cererilor fictive, situaţii întâlnite în practică atunci când instanţele sunt învestite cu cereri ce privesc persoane fictive sau sunt formulate de alte persoane decât cele indicate. În cuprinsul articolului menţionat anterior se prevede că cererile prevăzute de prezentul titlu (Executarea hotărârilor penale s.n.) în privinţa cărora rezultă că nu privesc o persoană condamnată determinată ori formulate împotriva unei persoane care nu poate fi determinată, precum şi cererile formulate în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condiţiile legii, sunt inadmisibile.
Având în vedere că, prin cererea transmisă la dosar la data de 24 mai 2018 (prin fax), A. a menţionat că nu a formulat nicio cerere/cale de atac în dosarul nr. x/2018, conform dispoziţiilor art. 6011 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 12 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
În raport de faptul că A. nu a exercitat prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că nu se poate reţine o culpă procesuală în sarcina acestuia, astfel încât nu poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Drept urmare, conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 12 martie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 mai 2018.
Procesat de GGC - CL