Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia nr. 26/R din 14 februarie 2018 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 6 martie 2018) a respins, ca nefondat, recursul civil declarai de A. şi B., în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru şî Publicitate Imobiiiară Oradea, împotriva deciziei civile nr. 153/R din 5 octombrie 2017 a Tribunalului Bihor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuenţii B. şi A.
Investită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, ia 26 martie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, la data de 27 martie 2018, constatând că raportui întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen Ia 16 mai 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) din cod, fără citarea părţilor.
La 13 aprilie 2018, a fost înregistrat punctul de vedere al recurenţilor, prin care s-au relevat aspecte care ţin de fondul cauzei şi s-au depus înscrisuri.
Analizând recursul, înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:
În fapt, prîn cererea introductivă de mstanţă, A. şi B. au formulat plângere împotriva încheierii de respingere nr. 1624/2014, în contradictoriu cu OCPI Bihor - Oradea.
Judecătoria Aleşd, prin încheierea nr. 16 din 23 aprilie 2014, în baza art. 200 alin. (3) C. proc. civ., a anulat cererea formulată de petenţi.
Prin decizia nr. 444/R din 3 noiembrie 2015, Tribunalul Bihor, secţia 1 civilă a respins cererea privind repunerea pe rol. A constatat perimat recursul introdus de B. şi A. împotriva încheierii nr. 16/2014 a Judecătoriei Aleşd.
Prin încheierea din 10 noiembrie 2015, Tribunalul Bihor a respins cererea de îndreptare a erorii materiale privind decizia civilă nr. 444/R/2015, iar prin decizia nr. 195/R din 29 septembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins, ca tardiv, recursul declarat împotriva respectivei hotărâri.
Tribunalul Bihor, secţia I civilă, prin decizia nr. 233/R din 3 noiembrie 2016 a respins contestaţia în anulare formulată de B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 444/R/2015 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Prin decizia nr. 153/R din 5 octombrie 2017, Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a respins cererea de repunere pe rol. A constatat perimată cererea de revizuire formulata de A. şi B., în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bihor, împotriva deciziei civile nr. 444/R/2015 a Tribunalului Bihor.
Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia nr. 26/R din 14 februarie 2018 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 6 martie 2018) a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţi împotriva deciziei civile nr. 153/R/2017 a Tribunalului Bihor.
În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Or, în cauză, hotărârea atacată s-a pronunţat de curtea de apel în recurs.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, decizia nr. 26/R din 14 februarie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.
Se reţine totodată că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauza apare ca inadmisibil, urmând a ti respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 26/R din 14 februarie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 6 martie 2018).
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 mai 2018.