Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1072/2016 din 15 iunie 2016, Tribunalului Iaşi a respins obiecţiunile formulate de creditoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti.
în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitorului
2 A. S.R.L., cu sediul în Iaşi, jud. Iaşi, înmatriculată la ORC sub nr. x/1999.
A dispus radierea debitorului din registrul comerţului.
în temeiul dispoziţiilor art. 136 din Legea privind procedura insolvenţei, a descărcat lichidatorul judiciar B. SPRL de orice îndatoriri şi responsabilităţi.
în temeiul dispoziţiilor art. 135 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus notificarea prezentei sentinţe debitorului, creditorilor, Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi pentru efectuarea menţiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti (fostă AVAS), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul de judecată din 20 septembrie 2016, curtea de apel a dispus suspendarea judecăţii, în aplicarea prevederilor articolului 155 indice 1 C. proc. civ., motivat de faptul că recurenta-creditoare Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti (fostă AVAS) nu a depus la dosarul cauzei patru exemplare de pe cererea de recurs, în vederea comunicării.
De la data suspendării judecăţii nu s-a mai efectuat niciun act de procedură în cauză.
Curtea de apel a constatat că - după trecerea a mai mult de un an de la momentul suspendării judecăţii - se pune în discuţie perimarea recursului, excepţie în legătură cu care instanţa de control judiciar reţine următoarele:
C. proc. civ. reglementează perimarea ca pe o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului, în faza în care se găseşte. Perimarea este - în acelaşi timp -o prezumţie de de sistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.
Conform articolului 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Instanţa constată că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat, în situaţiile enunţate în articolele 249 (pentru întrerupere) respectiv 250 (pentru suspendare) C. proc. civ.
Curtea de apel a reţinut că - la constatarea perimării - instanţa este ţinută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părţii interesate (în calea de atac aceasta fiind recurentul); dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.
În speţă, instanţa a reţinut că operează perimarea, în condiţiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (din 20 septembrie 2016), din vina recurentei (care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol) şi nu a intervenit nici
3 un temei de întrerupere ori suspendare a termenului de perimare. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 2 aprilie 2018, pentru constatarea perimării.
în aplicarea articolului 248 cu referire la articolul 252 C. proc. civ., Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, prin Decizia nr. 221 din 8 mai 2018 în baza dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., a constatat perimată cererea de recurs formulată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti (fostă AVAS) împotriva Sentinţei civile nr. 1072/2016 din 15 iunie 2016 a Tribunalului Iaşi.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti (fostă AVAS) prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată în sensul respingerii excepţiei de perimare .
Recurenta-reclamantă a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere că instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
în susţinerea acestui motiv de nelegalitate, recurenta arată că necomunicarea celor patru exemplare către instanţă nu reprezintă un impediment în soluţionarea recursului, având în vedere principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 129 alin. (1) coroborat cu art. 722 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta face trimitere şi la dispoziţiile art. 149 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora copiile pot fi întocmite şi de către instanţă, pe cheltuiala părţii, precizând că din eroare, copiile solicitate au fost înaintate la alt dosar, respectiv nr. x/2007 1.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recursul nu este fondat.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., teza a Ii-a invocată de recurentă, vizează aplicarea greşită a legii. Din această perspectivă s-a pus în discuţie aplicarea greşită a art. 252 şi art. 248 C. proc. civ.
în sprijinul acestei critici, recurenta a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea excepţiei perimării cererii de recurs.
înalta Curte constată că, prin încheierea din 20 septembrie 2016, Curtea de Apel Iaşi a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 155 indice 1 C. proc. civ., motivat de faptul că recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti (fostă AVAS) nu a depus la dosarul cauzei patru exemplare de pe cererea de recurs în vederea comunicării.
De la data suspendării judecăţii, timp de mai mult de 1 an pricina a rămas în nelucrare, recurenta neîndeplinind nici un act de procedură.
Demersurile întreprinse de recurenta în vederea comunicării către instanţă, a patru exemplare ale cererii de recurs, care din eroare au fost transmise către alt dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, nu pot fi calificate drept acte de procedură îndeplinite în dosarul de recurs. Mai mult, eroarea recurentei în vederea îndeplinirii obligaţiilor impuse de către instanţă nu poate fi calificată drept cauză care a împiedicat, fără vina părţii, mai presus de voinţa sa, stăruinţa în judecarea pricinii.
Trimiterea făcută de recurentă la dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. nu subzistă, întrucât obligaţiile care nu au fost aduse la îndeplinire, erau în sarcina reclamantei şi se referă la modalitatea de investire a instanţei.
În esenţă, însă, asemenea apărări ar fi putut fi formulate cu prilejul formulării unui recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii, cale de atac nedeclarată în cauză.
De asemenea, dispoziţiile art. 149 alin. (4) din Noul C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, pricina fiind supusă dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865, în raport de data introducerii acţiunii.
Astfel fiind, în mod corect instanţa a făcut aplicarea art. 252 C. proc. civ. şi ale art. 248 C. proc. civ. constatând recursul perimat.
Astfel fiind se constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C'A."S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. S.P.R.L. şi intimaţii-reclamanţi C., ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, DEFPL şi COMUNA RĂDUCĂNENI împotriva Deciziei nr. 221/2018 din 8 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2018.
Procesat de GGC - MM