Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 4 din 20 decembrie 2016, Tribunalul Arbitrai a admis, în parte, petitul principal formulat de reclamantul A. şi a dispus obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 2.994,18 RON cu titlu de garanţie legală de conformitate, constând în restituirea preţului plătit de consumatorul reclamant, a respins ca rămas fără obiect petitul subsidiar şi a admis în parte cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor arbitrale: 372,42 RON reprezentând taxa de arbitrare şi 300 RON reprezentând onorariu avocat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 15 martie 2017, sub nr. 77/43/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., admiterea acţiunii, anularea Hotărârii arbitrale atacate nr. 4 din 20 decembrie 2016 emisă în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Arbitraj Comercial Intern şi Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Mureş şi pe cale de consecinţa admiterea în totalitate a cererii formulate, precum şi obligarea intimatei la cheltuielile de judecată în integralitate în faza procedurii de fond arbitrale.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin Sentinţa nr. 67 din 27 iunie 2017 a admis acţiunea în anulare formulată de reclamantul A., împotriva Hotărârii Arbitrale nr. 4 din 20 decembrie 2016 pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Intern şi Internaţional, în Dosarul nr. x/2016 şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arbitrai.
Împotriva Sentinţei nr. 67 din 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta B. S.R.L. dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 31 august 2017 la Curtea de Apel Târgu-Mureş.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acţiunii în anularea hotărârii arbitrale.
În susţinerea motivului de casare invocat, recurenta a arătat că prima instanţă a ignorat specificitatea acţiunii în anularea unei hotărâri arbitrale, adică efectuarea controlului judecătoresc din prisma legalităţii acesteia din perspectiva motivelor prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. f) şi h) procedând la cenzurarea temeiniciei hotărârii arbitrale.
În ceea ce priveşte primul motiv de nelegalitate invocat, în mod greşit instanţa nu a observat faptul că reclamantul a solicitat iniţial prin acţiune restituirea sumei de 10.690 RON, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală. Ulterior, reclamantul formulează o precizare la cererea de arbitraj, în care adaugă petitului principal şi un petit subsidiar în care solicită remedierea efectelor calitative ale tablei cu un bun de acelaşi fel lipsit de vicii. în cuprinsul acestei precizări reclamantul nu schimbă temeiul juridic al cererii sale. Ulterior acestui moment procesual, reclamantul depune un înscris intitulat Note de şedinţă, în cuprinsul căruia consideră aplicabilitatea în speţă a prevederilor Legii nr. 10/1995.
Aşadar litigiul dintre părţi s-a stabilit că este guvernat de prevederile Legii nr. 449/2003, tribunalul arbitrai soluţionând cauza cu respectarea principiului disponibilităţii.
În consecinţă, recurenta susţine că s-a reclamat doar calitatea necorespunzătoare a tablei tip ţiglă a cărei valoare era de 5.307,91 RON, deci nu se putea pune problema unei restituiri în întregime a preţului tuturor produselor, precum şi a contravalorii manoperei, aşa cum a reţinut Curtea de Apel Târgu Mureş, care consideră eronat că doar dacă s-ar fi acordat întreaga sumă de 10.690 RON, petitul subsidiar ar fi rămas fără obiect.
Tribunalul arbitrai a avut astfel în vedere şi a admis acţiunea doar în limita a ceea ce s-a reclamat, ţinând cont şi de prevederile certificatului de garanţie.
În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de anulare, prima instanţă face trimitere la o cauză de nulitate clauzelor contractuale, deşi nu s-a pus în discuţie acest aspect.
Recurenta mai arată că din motivarea hotărârii nu rezultă care sunt acele bune moravuri care ar fi fost încălcate prin dispozitivul hotărârii arbitrale, deşi prima instanţă reţine ca fiind incidente toate ipotezele lit. h) şi alin. (1) din art. 608 C. proc. civ.. Mai mult acest motiv de anulare nu poate include critici cu privire la stabilirea situaţiei de fapt sau cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai critici cu privire la încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, independent de situaţia de fapt stabilită.
Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele invocate, constată că recursul recurentei-pârâte B. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin demersul judiciar formulat la tribunalul arbitrai reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.690 RON reprezentând contravaloarea mărfii livrată şi remedierea la imobilul situat în Târgu Mureş str. Gh. Marinescu a defectelor calitative ale mărfii, apreciind că în speţă sunt incidente prevederile art. 25, 29 şi 30 din Legea nr. 10/1995, care reglementează răspunderea pentru defectele de calitate apărute din culpa executantului.
Tribunalul arbitrai a admis în parte acţiunea, în ceea ce priveşte plata suinei cu titlu de garanţie legală de conformitate, apreciind că litigiul se poartă între un consumator şi un profesionist şi decurge dintr-un contract de vânzare-cumpărare de produse, fiind guvernat de Legea nr. 449/2003.
Hotărârea arbitrală a fost desfiinţată pentru motivele prevăzute de art. 608 alin. (1) pct. f şi h C. proc. civ., cauza fiind trimisă spre rejudecare tribunalului arbitrai.
Un prim motiv de nelegalitate a vizat critica reclamantului privind încălcarea principiului disponibilităţii, pricina fiind analizată prin prisma altui temei al acţiunii decât cel formulat de reclamant şi anume răspunderea pentru viciile ascunse ale bunului vândut în temeiul dispoziţiilor art. 25 - 30 din Legea nr. 10/1995.
Al doilea motiv de nelegalitate a vizat modul în care tribunalul arbitrai a înţeles să aplice dispoziţiile art. 10 şi 11 din Legea nr. 449/2003 şi să stabilească răspunderea pârâtei pentru lipsa de conformitate a bunului vândut.
Recurenta-pârâtă a invocat prin cererea de recurs, motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile vizând legalitatea hotărârii tribunalului arbitrai.
Se susţine că tribunalul arbitrai a admis acţiunea doar în limita a ceea ce s-a reclamat, principiul disponibilităţii nefiind încălcat. De asemenea, se arată că motivul de nulitate privind încălcarea bunelor moravuri şi a ordinii publice nu poate cuprinde aspecte privind stabilirea situaţiei de fapt.
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Analizând decizia atacată, se constată că instanţa investită cu acţiunea în anulare a ajuns la concluzia încălcării principiului disponibilităţii şi a lipsei de analiză prin prisma obligaţiei de garanţie asumată, fără a porni de la reexaminarea probelor administrare şi stabilirea unei situaţii de fapt, ceea ce constituie o abordare legală a acestei modalităţi specifice de exercitare a controlului judecătoresc.
Cu alte cuvinte, instanţa nu a realizat un examen pe fond al hotărârii şi o reapreciere a probelor administrate, ci a observat petitul cererii de chemare în judecat, temeiul acesteia şi motivarea instanţei, apreciind că instanţa s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut, greşit fiind respins ca rămas fără obiect petitul subsidiar.
Se constată că reclamantul nu a solicitat ca remediu reducerea corespunzătoare a preţului, tribunalul arbitrai analizând sub această formă cererea reclamantului şi admiţând în parte acţiunea.
De asemenea, s-a admis în parte cererea acordând suma de 2.994,18 RON cu titlu de garanţie legală de conformitate.
În ceea ce priveşte incidenţa motivului de desfiinţare legat de încălcarea motivului de ordine publică, în mod legal s-a reţinut că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 449/2003 protejează interesele generale ale consumatorilor, reprezentând dispoziţii de ordine publică care au fost nesocotite.
Instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare a explicitat în ce măsură au fost încălcate de tribunalul arbitrai, în condiţiile în care tribunalul arbitrai nu a efectuat nicio analiză prin prisma obligaţiei de garanţie asumată.
În consecinţă, din considerentele sentinţei, în raport cu circumstanţele concrete ale speţei rezultă încălcarea efectivă şi corectă a ordinii publice.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 496 C. proc. civ. va respinge prezentul recurs, menţinând ca legală Sentinţa civilă nr. 67 din 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
În raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va admite cererea intimatului A. şi va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de exercitarea prezentei căi de atac, astfel cum au fost justificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 67 din 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta B. S.R.L. la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2018.
Procesat de GGC - MM