Asupra contestaţiei la executare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 325 din 22 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/45/2014, s-a dispus, în ceea ce priveşte pedeapsa complementară aplicată societăţii A. SRL:
"pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice, prev. de art. 713 C. pen. din 1969, pe o durată de 1 an".
Astfel, prin decizia anterior menţionată, în ceea ce o priveşte pe persoana juridică A. SRL s-au dispus următoarele:
"3. Condamnă pe inculpata SC "A." SRL la pedeapsa de 30.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 32 raportat la art. 8 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. ca efect al schimbării încadrării juridice şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice, prev. de art. 713 C. pen. din 1969, pe o durată de 1 an, această pedeapsă urmând a fi pusă în executare în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. pen.. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate cu privire la societatea SC "A." SRL. Ridică măsura sechestrului asigurator instituit în cauză, în faza urmăririi penale în dosarul x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, prin Ordonanţele procurorului din 10.10.2013 şi din 12.09.2014 şi, respectiv, prin Ordonanţa procurorului din 24.09.2013, asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor S.C. A. SRL, B., precum şi de poprire a sumelor de bani aflate în conturile bancare deţinute de inculpaţii C., B., S.C. A. SRL care au fost reţinute cu titlu de sume la plata cărora inculpaţii au fost obligaţi pentru repararea pagubei produse prin infracţiune. Menţine măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor S.C. A. SRL până la concurenţa sumei de 30.000 RON în vederea garantării executării pedepsei penale."
Împotriva Deciziei penale nr. 325 din 22 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/45/2014, a formulat prezenta contestaţie la executare contestatoarea SC A. SRL prin administrator judiciar D. SPRL prin care a solicitat lămurirea dispozitivul hotărârii penale apelate cu privire la pedeapsa complementară aplicată societăţii A. SRL.
Prin cererea formulată, contestatoare a arătat că, pe 22 mai 2015, A. SRL a intrat în procedura insolvenţei, iar pe 18 mai 2016 a fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei (în cadrul dosarului nr. x/1259/2015).
În cadrul Planului de reorganizare se prevede desfăşurarea de către A. SRL a unor activităţi de închiriere utilaje, prin derularea a doua contracte de locaţiune şi încasarea chiriei aferente. Veniturile din chiria încasată în temeiul celor două contracte de locaţiune sunt singurele care susţin procedura de reorganizare a A. SRL, iar activităţile de închiriere utilaje (cod CAEN 7732) şi bunuri imobile proprii sunt incluse în obiectele secundare de activitate ale A. SRL şi sunt în acest moment singurele activităţi comerciale desfăşurate de SC A. SRL.
De asemenea, a arătat că, în esenţă, fapta pentru care a fost condamnata SC A. SRL a fost săvârşită în realizarea altor activităţi din obiectul de activitate, în speţa comerţ, iar pedeapsa complementara a suspendării activităţii persoanei juridice (prevăzuta de art. 71 indice 3 din C. pen. 1968) vizează doar activitatea sau activităţile în realizarea căreia a fost săvârşită infracţiunea.
Astfel, în cazul de faţă, pedeapsa suspendării ar trebui sa se aplice doar obiectului de activitate privind comerţ, iar nu şi activităţii privind închirierea utilajelor şi bunurilor imobile proprii.
În consecinţă, a arătat că, la acest moment, modul în care este redactat dispozitivul hotărârii nr. 325/2017 este de natura să împiedice implementarea Planului de reorganizare a A. SRL.
Drept urmare, a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie lămurirea hotărârii penale nr. x/2017 în sensul în care pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe perioada de un an nu se aplică activităţii privind închirierea utilajelor şi bunurilor imobile proprii (activitate autorizata oricum după săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina societăţii), ci doar activităţii privind comerţ în desfăşurarea cărora au fost săvârşite infracţiunile.
Examinând cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată ca nefondată contestaţia la executare formulată de către contestatoarea SC A. SRL prin administrator judiciar D. SPRL, urmând a o respinge, având în vedere următoarele considerente:
Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Alin. (2) al aceluiaşi articol, prevede că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În speţa de faţă, ne aflăm în situaţia prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestatoarea invocând o nelămurire cu privire la Decizia penală nr. 325 din 22 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Menţionăm că o contestaţie la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive, prin care s-a soluţionat cauza în fond, iar ea trebuie făcută numai în cazurile expres prevăzute de lege.
Astfel, în analiza temeiniciei contestaţiei la executare se vor avea în vedere motivele limitativ prev. de dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., fiind irelevant faptul că se invocă anumite argumente care ţin de fondul cauzei întrucât este inadmisibil să se individualizeze pedeapsa deoarece s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
În concret, deşi se invocă motivul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv o nelămurire cu privire la decizia penală atacată, în fapt, contestatoarea, prin susţinerile sale doreşte o reindividualizare a pedepsei complementare pe care o execută.
În acest sens, instanţa arată că prin cererea formulată de contestatoare, prin invocarea formală a disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu se solicită lămurirea dispozitivului deciziei atacate, ci aplicarea pedepsei complementare în alte limite, respectiv suspendarea obiectului de activitate privind comerţ, şi nu activităţii privind închirierii utilajelor şi bunurilor imobile proprii.
Prin decizia contestată, Înalta Curte a menţinut pedeapsa complementară aplicată de către instanţa de fond, respectiv Curtea de Apel Iaşi.
Cu privire la acest aspect, instanţa de apel a reţinut că "Împrejurarea că SC A. SRL se află în procedura de reorganizare nu împiedică aplicarea pedepsei complementare a suspendării activităţii pe timp de 1 an întrucât societatea a fost folosită în mod expres în vederea comiterii de infracţiuni."
Astfel, se constată că nu există nicio nelămurire în ceea ce priveşte hotărârea care se execută, atât în dispozitivul, cât şi în considerentele hotărârii menţionându-se că pedeapsa complementară aplicată persoanei juridice SC A. SRL o reprezintă suspendarea activităţii persoanei juridice, prev. de art. 713 C. pen. din 1969, pe o durată de 1 an.
În situaţia în care instanţa s-ar fi orientat către teza a II-a a art. 713 C. pen. anterior, respectiv suspendarea uneia dintre activităţile persoanei juridice, atunci ar fi fost făcută această clarificare, cu indicarea activităţii a cărei suspendare ar fi urmat să opereze ca efect al aplicării pedepsei complementare.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu este necesară lămurirea dispozitivului hotărârii penale pronunţate de Înalta Curte întrucât instanţa, prin nemenţionarea unei alte alternative în temeiul art. 713 din C. pen. anterior, a înţeles să dispună suspendarea activităţii persoanei juridice contestatoare, stabilind termenul de 1 an de zile pentru pedeapsa complementară aplicată.
Astfel, solicitarea contestatoarei privind lămurirea hotărârii penale nr. x/2017 în sensul în care pedeapsa complementară a suspendării activităţii pe perioada de un an nu se aplică activităţii privind închirierea utilajelor şi bunurilor imobile proprii, ci doar activităţii privind comerţ în desfăşurarea cărora au fost săvârşite infracţiunile, reprezintă, practic, o solicitare de reindividualizare a pedepsei complementare pe care o execută persoana juridică, fapt ce ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
Mai mult decât atât, cu privire la solicitarea contestoarei privind aplicarea pedepsei complementare a suspendării activităţii pe o perioadă de un an doar activităţii de comerţ şi nu activităţii privind închirierea utilajelor şi bunurilor imobile proprii, instanţa constată că, în mod subiectiv, contestatoarea apreciază că pedeapsa complementară nu ar trebui aplicată şi activităţii privind închirierea utilajelor şi bunurilor imobile proprii întrucât, prin valorificarea acestor active financiare ale persoanei juridice, aceste activităţi se circumscriu actelor de comerţ astfel încât nu se poate aprecia că se impune menţionarea numai a suspendării activităţii de comerţ ca pedeapsă complementară aplicată contestatoarei SC A. SRL.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 597 C. proc. pen., va respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A. SRL prin administrator judiciar D. SPRL împotriva Deciziei penale nr. 325/A din data de 22 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/45/2014.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A. SRL prin administrator judiciar D. SPRL împotriva Deciziei penale nr. 325/A din data de 22 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/45/2014.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 decembrie 2017.
Procesat de GGC - CL