Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia nr. 168/A

Şedinţa publică din data de 28 iunie 2018

Deliberând, asupra apelurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 101/F din 15 septembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au dispus următoarele:

S-au respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor conform dispoziţiilor Noului C. pen. şi s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este C. pen. din 1969.

1. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, a contopit cele trei pedepse principale şi a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, alături de care a aplicat 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, în condiţiile art. 57 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

A dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului A., începând cu data de 27.02.2012 şi până la 27.04.2013, când inculpatul a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin Încheierea nr. x/F din data de 02 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/46/2012/a16*, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1465 din 26.04.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A constatat că în cursul judecăţii a fost revocată măsura controlului judiciar faţă de inculpatul A., prin Decizia nr. 1093 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 01.09.2015 în Dosarul nr. x/1/2014/a3.

2. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul C. la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul C. la 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul C. la 2 ani si 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, a contopit cele trei pedepse principale şi a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Buzău, pe un termen de încercare de 9 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul C. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Buzău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune Buzău.

A pus în vedere inculpatului C. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

A dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului C., începând cu data de 27.02.2012 şi până la 27.04.2013, când inculpatul a fost liberat provizoriu pe cauţiune prin Încheierea nr. x/F din data de 02 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/46/2012/a16*, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1465 din 26.04.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A constatat că în cursul judecăţii a fost revocată măsura controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpatul C., prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la data de 06.10.2015 în Dosarul nr. x/1/2014.

În baza art. 217 alin. (7) C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. h) C. proc. pen. a dispus plata din cauţiunea stabilită prin Încheierea nr. x/F din data de 02 aprilie 2013 a Curţii de Apel Piteşti a cheltuielilor judiciare la care este obligat inculpatul C.

3. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul E., la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe acest inculpat la 11 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale şi a aplicat inculpatului E. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului E. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Argeş, pe un termen de încercare de 9 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul E. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Argeş;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune Argeş.

A pus în vedere inculpatului E. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

A dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului E., începând cu data de 27.02.2012 şi până la 27.04.2013, când inculpatul a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin Încheierea nr. x/F din data de 02 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/46/2012/a16*, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1465 din 26.04.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A constatat că în cursul judecăţii a fost revocată măsura controlului judiciar faţă de inculpatul E., prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la data de 06.10.2015 în Dosarul nr. x/1/2014.

4. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul F., la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul F. la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen., a condamnat pe F. la 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, a contopit cele trei pedepse principale şi a aplicat inculpatului F. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului F. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul F. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

A pus în vedere inculpatului F. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

5. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul G., la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen., a condamnat pe inculpatul G. la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată.

În art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale şi a aplicat inculpatului G. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul G. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

A pus în vedere inculpatului G. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. 6. În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen., a condamnat pe inculpata H., la 11 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, in formă continuata.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 3 ani şi 11 luni, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnata H. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnata H. trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

A pus în vedere inculpatei H. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

7. În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la 11 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la 2 ani şi 10 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. din 1969 cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele trei pedepse principale şi a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 5 ani si 10 luni, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

A pus în vedere inculpatului A. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

8. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul I., la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen., a condamnat pe inculpatul I. la 10 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale şi a aplicat inculpatului I. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului I. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

A pus în vedere inculpatului I. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

9. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul J. la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen., a condamnat pe inculpatul J. la 10 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite in formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, a contopit cele două pedepse principale şi a aplicat inculpatului J. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului J. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul J. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 863alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

A pus în vedere inculpatului J. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

10. În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen., a condamnat pe inculpatul K., la 10 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. si completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen., a condamnat pe inculpatul K. la 2 ani si 10 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. din 1969 cu apl. art. 41 alin. (2) si art. 74, art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. a condamnat pe inculpatul K. la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 a contopit cele trei pedepse principale şi a aplicat inculpatului K. pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 10 luni închisoare.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 5 ani şi 10 luni, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul K. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

A pus în vedere inculpatului K. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

11. În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen., a condamnat pe inculpata L., la 2 ani şi 10 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 5 ani şi 10 luni, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnata L. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnata L. trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) de a urma un program organizat de Serviciul de Probaţiune Bucureşti.

A pus în vedere inculpatei L. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

A respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de părţile civile Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 Bucureşti şi M.

În art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 şi următoarele C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 24¹ din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 32 din Legea nr. 656/2002- Republicată), a menţinut măsurile asiguratorii dispuse de procuror privind sechestrul penal instituit asupra bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpaţilor A., C., E., F., G.,H., A., I., J., K. şi poprirea asupra sumelor de bani în RON şi valută, prezente şi viitoare din conturile acestor inculpaţi până la concurenţa sumei de 9.453.390 RON.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) şi art. 118 alin. (4) C. pen. din 1969 raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 33 din Legea nr. 656/2002 Republicată) cu apl. art. 5 N. C. pen., a dispus confiscarea specială asupra sumei de 9.453.390 RON, dobândită de inculpaţii A., C., E., F., G., H., A., I., J., K. prin săvârşirea infracţiunilor sau confiscarea bunurilor aparţinând acestor inculpaţi până la concurenţa acestei valori, respectiv câte 945.339 RON, de la fiecare.

În baza art. 256 C. proc. pen., combinat cu art. 397 C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

A desfiinţat înscrisurile falsificate, respectiv chitanţa nr. x din 29.02.2012 pentru suma de 3.400.000 RON şi factura nr. x din 28.02.2012 pentru suma de 3.800.000 RON emise de Cabinetul de Avocat K. pentru ARAD 1989 România .

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii A., C. şi E., la câte 46.000 RON şi pe inculpaţii F., G., H., A., I., J., K. şi L. la câte 41.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2011 din 15 iunie 2012, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. x/46/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., C., E., F., G., H., A., I., J., K. şi L., primii trei în stare de arest preventiv, restul în stare de libertate, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni asimilate celor de corupţie, precum şi în legătură directă cu cele de corupţie, spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condiţiile constituirii unui grup infracţional organizat, din iniţiativa inculpatului A., care a funcţionat în perioada 2009 - 2011, pentru a obţine direct sau indirect beneficii financiare pentru membrii grupului.

În fapt, prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţă, următoarele:

Inculpaţii A., C., E., G., F., I. şi J. au constituit, din iniţiativa inculpatului A., un grup infracţional organizat care a funcţionat în perioada 2009 - 2011 si care a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave de corupţie şi de spălare a banilor, pentru a obţine direct sau indirect beneficii financiare pentru membrii grupului (infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003).

1. Inculpatul A., în perioada 2009 - 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de preşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, şi-a folosit influenţa şi autoritatea asupra membrilor revoluţionari, pretinzând şi primind de la aceştia în mod repetat, ilegal şi necuvenit, pentru sine şi membri grupului, suma totală de 9.453.390 RON, sumă pentru care inculpatul şi cei care l-au sprijinit şi-au traficat influenţa şi autoritatea, în vederea obţinerii sumei menţionate, prin folosirea frauduloasă a calităţii deţinute în cadrul persoanei juridice fără scop patrimonial pe care o conducea (infracţiunea de folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.). In calitatea deţinută, de preşedinte al asociaţiei menţionate, inculpatul avea aptitudinea şi capacitatea, în cadrul persoanei juridice fără scop patrimonial, de a determina pe membri asociaţiei pe care o conducea, datorită funcţiei pe care o deţinea, să plătească în mod ilegal suma de bani menţionată, sumă de bani care, ulterior, prin manopere frauduloase, a fost însuşită în mod necuvenit de membri grupului infracţional constituit.

Inculpatul A., în calitate de preşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2011, a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 9.453.390 RON, prin crearea aparenţei că suma provine din încheierea unor contracte de reprezentare cu membri revoluţionari ai asociaţiei şi, de asemenea, prin crearea aparenţei că o parte din suma de bani menţionată a fost folosită de asociaţie la împrumutul unor membri revoluţionari care nu şi-ar fi primit drepturile în baza Legii nr. 341/2004, prin încheierea unui număr de 54 contracte de împrumut, care conţin clauze vădit neconforme cu realitatea, întrucât majoritatea persoanelor care au încheiat aceste contracte îşi primiseră deja drepturile în baza Legii nr. 341/2004, cu menţiunea că inculpatul cunoştea că suma de bani provine din săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de sume de bani în mod necuvenit şi de însuşire a acestei sume, alături de ceilalţi membri ai grupului infracţional constituit (infracţiunea de spălare de bani, prevăzută şi pedepsită de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000).

2. Inculpatul C., în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România şi de preşedinte al Filialei Buzău, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi-a folosit influenţa şi autoritatea asupra membrilor revoluţionari din cadrul Filialei Buzău, determinându-i pe aceştia, în mod repetat, să plătească, în mod ilegal şi necuvenit, pentru membri grupului infracţional constituit, sprijinindu-l în această modalitate pe inculpatul A. să îşi exercite în mod fraudulos influenţa şi autoritatea asupra membrilor asociaţiei, respectiv să dobândească în mod necuvenit sume de bani (infracţiunea de folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.).

Inculpatul C., în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România şi de preşedinte al Filialei Buzău, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 -2011, i-a determinat pe membri revoluţionari din cadrul Filialei Buzău să încheie contracte de reprezentare cu inculpatul A., în calitate de reprezentant al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, pentru a disimula adevărata natură a provenienţei sumelor de bani încasate de la membri revoluţionari şi prin crearea aparenţei că o parte din sumele de bani încasate au fost folosite de asociaţie la împrumutul unor membri revoluţionari sau la împrumutul pentru sine cu suma totală de 300.000 RON, în baza a două contracte de împrumut, contracte care conţin clauze vădit neconforme cu realitatea, întrucât acesta, la data încheierii contractelor, îşi primise deja drepturile în baza Legii nr. 341/2004, cu menţiunea că inculpatul cunoştea că sumele de bani provin din săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de sume de bani în mod necuvenit, iar aceste sume au fost însuşite necuvenit de membri grupului infracţional constituit (infracţiunea de spălare a banilor prevăzută şi pedepsită de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

3. Inculpatul E., în calitate de preşedinte al Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel, asociaţie afiliată la Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, in perioada 2009 - 2010, i-a sprijinit pe inculpaţii A., F. şi G., precum şi pe ceilalţi membri ai grupului, să obţină în mod ilegal şi necuvenit sume de bani de la membri revoluţionari ai Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel, sume ce se includ în cuantumul sumei totale 9.453.390 RON obţinute prin exercitarea influenţei ori autorităţii de către membri grupului infracţional constituit (infracţiunea de complicitate la folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.). În cadrul participaţiei penale a inculpatului E., acesta i-a determinat pe membri asociaţiei pe care o reprezenta să încheie contracte de reprezentare cu asociaţia reprezentată de inculpatul A.

4. Inculpatul F., în calitate de secretar general al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2011, şi-a folosit influenţa ori autoritatea asupra membrilor revoluţionari pretinzând, împreună cu inculpaţii A. şi G., şi primind de la aceştia, în mod repetat, ilegal şi necuvenit, pentru membri grupului infracţional suma totală de 9.453.390 RON, prin traficarea influenţei şi autorităţii, în vederea obţinerii acestei sume, prin folosirea frauduloasă a calităţii deţinute în cadrul persoanei juridice fără scop patrimonial pe care o conducea alături de ceilalţi inculpaţi (infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau afte foloase necuvenite, prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.).

Inculpatul F., în calitate de secretar general al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2011, împreună cu inculpaţii A. şi G. au disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 9.453.390 RON, prin crearea aparenţei că suma provine din încheierea unor contracte de reprezentare între membri revoluţionari şi asociaţia condusă de inculpatul A., în calitate de reprezentant şi, de asemenea, prin crearea aparenţei că o parte din suma de bani menţionată a fost folosită de asociaţie la împrumutul unor membri revoluţionari care nu şi-ar fi primit drepturile în baza Legii nr. 341/2004, prin încheierea unui număr de 54 contracte de împrumut care sunt nereale, un contract pentru suma de 100.000 RON fiind încheiat în numele său, cu menţiunea că inculpatul cunoştea că suma de bani provine din săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de sume de bani în mod necuvenit (infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută şi pedepsită de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000).

5. Inculpatul G., în calitate de prim vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, şi-a folosit influenţa şi autoritatea asupra membrilor revoluţionari, pretinzând şi primind de la aceştia în mod repetat, ilegal şi necuvenit, pentru sine şi membri grupului suma totală de 9.453.390 RON, sumă pentru care inculpatul şi cei care l-au sprijinit şi-au traficat influenţa şi autoritatea, în vederea obţinerii acestei sume, prin folosirea frauduloasă a calităţii deţinute în cadrul persoanei juridice fără scop patrimonial pe care o conducea (infracţiunea de folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţineri pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.).

6. Inculpata H., fără să aibă vreo calitate în cadrul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în perioada 2009 - 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a sprijinit pe inculpatul A. să încaseze necuvenit de la membri revoluţionari suma totală de 9.453.390 RON, pentru Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, prin traficarea funcţiei şi a influenţei deţinute de acesta, pin eliberarea unor chitanţe care creau aparenţa încasării în mod real a unor sume, şi de asemenea a efectuat demersuri asupra unor membri revoluţionari, care îşi primiseră certificatele de revoluţionari preschimbate şi obţinuseră sumele de bani în baza Legii nr. 341/2004, pentru a plăti sumele de bani necuvenite (infracţiunea de complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.).

7. Inculpatul A., de asemenea, fără a avea vreo calitate în cadrul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în perioada 2010 - 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a sprijinit pe inculpatul A. să încaseze necuvenit de la membri revoluţionari suma totală de 9.453.390 iei, pentru Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, transferând o parte din sumele de bani încasate necuvenit în conturi personale şi, de asemenea, a efectuat demersuri asupra unor membri revoluţionari, care îşi primiseră certificatele de revoluţionari preschimbate şi obţinuseră sumele de bani în baza Legii nr. 341/2004, pentru a plăti sumele de bani necuvenite (infracţiunea de complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.).

Inculpatul A., fără să aibă vreo calitate la Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, împreună cu inculpata L., au remis inculpatului K. suma de 397.000 RON şi, de asemenea, au încheiat în fals, la data de 28 februarie 2012, cu inculpatul K. o factură pentru suma de 3.800.000 RON, reprezentând onorariul conform contractului de asistenţă juridică nr. x/2010, cu toate că în acest contract nu se prevedea nicio sumă drept onorariu şi nici nu existau acte doveditoare a prestărilor de servicii de către Cabinetul de Avocatură K., documentul fiind întocmit pentru a disimula adevărata natură a provenienţei sumei totale de 3.800.000 RON, cu toate că inculpatul cunoştea că sumele de bani proveneau din săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani sau foloase necuvenite (infracţiunea de complicitate la infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000).

În această modalitate, a încercat să justifice însuşirea sumei anterior menţionate, care se regăsea, la un moment dat, în conturile personale.

Inculpatul A., la data de 28 februarie 2012, a semnat în fals factura cu nr. x din 28.02.2012, întocmită de Cabinetul de Avocatură K., din care rezultă prestarea de servicii de acest cabinet de avocatură către Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989, în baza unui contract de asistenţă juridică din anul 2010, cu toate că, în acest contract nu se prevedea nicio sumă drept onorariu şi nici nu existau acte doveditoare a prestărilor de servicii de către Cabinetul de Avocatură K., factura fiind prezentată organelor de control din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General pentru a justifica cheltuielile efectuate de Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 România (infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen.).

8. Inculpatul I., în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de inspector I în cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, i-a sprijinit pe inculpaţii A., G. şi F. să obţină în mod ilegal şi necuvenit suma totală de 9.453.390 RON de la membri revoluţionari care şi-au preschimbat certificatele de revoluţionar şi au obţinut adeverinţe pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii în baza Legii nr. 341/2004, acţionând în calitatea sa de funcţionar pentru eliberarea cu prioritate a certificatelor preschimbate şi adeverinţelor şi obţinând din această activitate, în mod necuvenit, suma totală de 80.000 RON de la inculpatul A., cât şi alte sume de bani obţinute în mod direct de la membri revoluţionari (infracţiunea de complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.).

9. Inculpatul J., în calitate de şofer în cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, în perioada 2009 - 2010, i-a sprijinit pe inculpaţii A., G. şi F. să obţină în mod ilegal şi necuvenit suma totală de 9.453.390 RON de la membri revoluţionari care şi-au preschimbat certificatele de revoluţionar şi au obţinut adeverinţe pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii în baza Legii nr. 341/2004, acţionând pentru eliberarea cu prioritate a certificatelor preschimbate şi a adeverinţelor şi ajutând pe membri revoluţionari să-şi completeze dosarele de la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 cu diferite documente pentru a primi avizul comisiilor în vederea preschimbării certificatelor, obţinând pentru sine de la membri revoluţionari sume de bani sau alte foloase necuvenite (infracţiunea de complicitate la infracţiunea de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.).

10. Inculpatul K., în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de titular al Cabinetului de Avocatură K., i-a sprijinit pe inculpaţii A., G. şi F. să obţină în mod ilegal şi necuvenit, suma totală de 9.453.390 RON determinând pe unii dintre membri revoluţionari să plătească foloase necuvenite prin emiterea unor notificări şi primind de la asociaţie pentru această activitate suma totală de 135.000 RON (infracţiunea de complicitate la infracţiunea de folosire a influentei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În calitatea deţinută, inculpatul K. i-a sprijinit, prin cunoştinţele sale juridice, pe inculpaţi să creeze aparenţa de legalitate a sumelor de bani încasate în modalitatea descrisă anterior.

Inculpatul K., în calitate de titular al Cabinetului de Avocatura K., în înţelegere cu inculpaţii A. şi L., a întocmit în fals factura nr. x din 28 februarie 2012, reprezentând onorariul conform contractului de asistenţă juridică nr. x/2010, cu toate că în acest contract nu se prevedea nicio sumă drept onorariu şi nici nu existau acte doveditoare ale prestărilor de servicii de către Cabinetul Individual de Avocatură K., precum şi chitanţa nr. x din 29 februarie 2012, din care rezultă că a primit de la Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 România suma de 3.400.000 RON, iar ulterior în luna aprilie 2012 a primit de la inculpaţii menţionaţi mai sus suma de 397.000 RON, scopul întocmirii documentelor fiind acela de a ascunde şi disimula adevărata natură a provenienţei sumelor de bani obţinute de inculpatul A. împreună cu ceilalţi inculpaţi prin folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foioase necuvenite, sprijinindu-l astfel pe inculpatul A., în calitate de lider, şi grupul infracţional organizat să-şi însuşească sumele de bani în modalitatea descrisă mai sus (infracţiunea de complicitate la infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000).

În datele de 28 februarie 2012 şi 29 februarie 2012, inculpatul K., în calitate de titular al Cabinetului de Avocatură K., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în fals factura nr. x din 28 februarie 2012, pentru cumpărătorul Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 pentru suma de 3.800.000 RON, sumă reprezentând onorariul conform contractului de asistenţă juridică nr. x din 06.02.2010, care nu prevedea o astfel de sumă şi nici nu s-au regăsit documente din care să rezulte prestaţii juridice către asociaţie, iar la data de 29 februarie 2012, a emis chitanţa nr. x din care rezultă că a primit de la Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 suma de 3.400.000 RON, cele două documente fiind folosite la controlul efectuat de Garda Financiară - Comisariatul General pentru dovedirea cheltuielilor efectuate de asociaţie (infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnatară privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen. ca aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.).

11. Inculpata L., fără să aibă vreo calitate oficială la Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, împreună cu inculpatul A., au remis inculpatului K. suma de 397.000 RON şi, de asemenea, au hotărât împreună cu inculpaţii K. şi A. încheierea în fals, la data de 28 februarie 2012, a unei facturi de către inculpatul K. pentru suma de 3.800.000 RON, reprezentând onorariul conform contractului de asistenţă juridică nr. x/2010, cu toate că în acest contract nu se prevedea nicio sumă drept onorariu şi nici nu existau acte doveditoare ale prestărilor de servicii de către Cabinetul de Avocatură K., cât şi a unei chitanţe din care rezulta că inculpatul K. a primit de la asociaţie suma de 3.400.000 RON, scopul întocmirii acestor documente fiind disimularea provenienţei sumelor de bani încasate necuvenit de inculpaţii A., F. şi G., cu sprijinul celorlalţi inculpaţi, cât şi cheltuirea acestor sume de bani în interes personal (infracţiunea de complicitate la infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000).

Prin sentinţa penală nr. 214/F din 04.12.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/46/2012, Curtea de Apel Piteşti a dispus condamnarea celor 11 inculpaţi, astfel:

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul A., la 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. pe o perioadă de 4 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, Republicată - publicată în Monitorul Oficial nr. 702 din 12 octombrie 2012 (fost art. 23 alin. (1) lit. b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acest inculpat la 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune în parte şi s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. în condiţiile art. 57 din C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a acestui inculpat, începând cu data de 27.02.2012 şi până la 27.04.2013, când inculpatul a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin Încheierea nr. x/F din data de 02 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/46/2012/a16*, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1465 din 26.04.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

În baza art. 160⁵ alin. (6) s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie a inculpatului A.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul C. la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. pe o perioadă de 4 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acest inculpat la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, Republicată - publicată în Monitorul Oficial nr. 702 din 12 octombrie 2012 (fost art. 23 alin. (1) lit. b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acest inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune în parte şi s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. în condiţiile art. 57 din C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a acestui inculpat, începând cu data de 27.02.2012 şi până la 27.04.2013, când inculpatul a fost liberat provizoriu pe cauţiune prin Încheierea nr. x/F din data de 02 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/46/2012/a16*, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1465 din 26.04.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 160⁵ alin. (4) lit. e) şi art. 160⁵ alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 357 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauţiunii stabilită prin Încheierea nr. x/F din data de 02 aprilie 2013 a Curţii de Apel Piteşti care a garantat respectarea de către inculpat a obligaţiilor ce i-au revenit în timpul liberării provizorii şi încetarea stării de liberare provizorie.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul E. la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. pe o perioadă de 4 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acest inculpat la 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune în parte şi s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. în condiţiile art. 57 din C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului E. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a acestui inculpat, începând cu data de 27.02.2012 şi până la 27.04.2013, când inculpatul a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin Încheierea nr. x/F din data de 02 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/46/2012/a16*, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1465 din 26.04.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul F. la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acest inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, Republicată - publicată în Monitorul Oficial nr. 702 din 12 octombrie 2012 (fost art. 23 alin. (1) lit. b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat acest inculpat la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune în parte şi s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. în condiţiile art. 57 din C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului F. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul G. la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acest inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune în parte şi s-a aplicat inculpatului G. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. în condiţiile art. 57 din C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata H. la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în condiţiile art. 57 din C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatei H. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în condiţiile art. 57 din C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, Republicată - publicată în Monitorul Oficial nr. 702 din 12 octombrie 2012 (fost art. 23 alin. (1) lit. b) rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat acest inculpat la 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 290 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele astfel stabilite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul I. la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acest inculpat la 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune în parte şi s-a dispus ca inculpatul I. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. în condiţiile art. 57 din C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului I. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul J. la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acest inculpat la 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune în parte şi s-a dispus ca inculpatul J. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. în condiţiile art. 57 din C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului J. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul K. la 2 ani închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, Republicată - publicată în Monitorul Oficial nr. 702 din 12 octombrie 2012 (fost art. 23 alin. (1) lit. b), rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat acest inculpat la 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele astfel stabilite pentru fiecare infracţiune în parte şi s-a dispus ca inculpatul K. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului K. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, Republicată - publicată în Monitorul Oficial nr. 702 din 12 octombrie 2012 (fost art. 23 alin. (1) lit. b) rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnată inculpata L. la 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatei L., drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de părţile civile Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 Bucureşti şi M.

În art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 163 şi următoarele C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 32 din Legea nr. 656/2002- Republicată, s-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse de procuror privind sechestrul penal instituit asupra bunurilor imobile şi mobile aparţinând inculpaţilor A., C., E., F., G., H., A., I., J., K. şi poprirea asupra sumelor de bani în RON şi valută, prezente şi viitoare din conturile acestor inculpaţi până la concurenţa sumei de 9.453.390 RON, pentru ca această sumă să nu constituie temei pentru o îmbogăţire fără justă cauză a inculpaţilor.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) şi art. 118 alin. (4) din C. pen. raportat la art. 33 din Legea nr. 656/2002 Republicată s-a dispus confiscarea specială asupra sumei de 9.453.390 RON, dobândită de inculpaţii A., C., E., F., G., H., A., I., J., K. prin săvârşirea infracţiunilor sau confiscarea bunurilor aparţinând acestor inculpaţi până la concurenţa acestei valori, respectiv câte 945.339 RON, de la fiecare.

În baza art. 170 C. proc. pen., combinat cu art. 348 C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

S-au desfiinţat înscrisurile falsificate respectiv chitanţa nr. x din 29.02.2012 pentru suma de 3.400.000 RON şi factura nr. x din 28.02.2012 pentru suma de 3.800.000 RON emise de Cabinetul de Avocat K. pentru Arad 1989 România.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A., C. şi E., la câte 45.000 RON şi inculpaţii F., G., H., A., I., J., K. şi L. la câte 40.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut ca faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi in judecata prin rechizitoriul nr. x/2011 din 15 iunie 2012 există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi.

Împotriva sentinţei penale nr. 214/F din 04.12.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/46/2012 de Curtea de Apel Piteşti au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, partea civilă Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 şi inculpaţii A., C., E., F., G., H., A., I., J., K. şi L.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în considerare cu prioritate motivul de apel referitor la nulitatea absolută a hotărârii prin încălcarea dreptului la apărare si, în consecinţă, prin Decizia nr. 382/A din 18.11.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/1/2014 a admis apelurile declarate, a desfiinţat în totalitate sentinţa penala apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv la Curtea de Apel Piteşti.

Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că instanţa de fond trebuia să acorde un termen pentru pregătirea apărării de către avocatul din oficiu, pentru ca acesta să poată să pună concluzii adecvate şi eficiente şi să susţină de o manieră rezonabilă interesele inculpaţilor pentru care fusese desemnat. Concluzionând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că la termenul din 18 noiembrie 2013 a fost încălcat dreptul la apărare şi, implicit, dreptul la un proces echitabil pentru inculpaţii L., K. şi C., prin nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la asigurarea asistenţei juridice obligatorii, cu consecinţa constatării nulităţii absolute a hotărârii în condiţiile art. 281 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. În acest context, în mod evident, evaluarea celorlalte motive invocate de apelanţi a apărut ca neoportună.

Constatând că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor L., K. şi C. prin actul de inculpare este strâns legată de activitatea ilicită a celorlalţi inculpaţi şi impune soluţionarea unitară a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis toate apelurile declarate în cauză.

Instanţa de control judiciar a menţinut toate actele îndeplinite în cauză până la termenul din 18.11.2013.

În motivarea deciziei, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a mai reţinut că prima instanţă, cu ocazia rejudecării, va avea în vedere şi celelalte aspecte invocate de către apelanţi.

Prin urmare, la data de 29.12.2014 pe rolul Curţii de Apel Piteşti a fost înregistrată sub nr. x/1/2014 cauza privind pe inculpaţii A., C., E., F., G., H., A., I., J., K. şi L., în vederea rejudecării, fiind fixat prim termen de judecată la data de 04.02.2015.

În cadrul celui de-al doilea ciclu procesual, instanţa a avut în vedere toate aspectele invederate de inculpaţi şi a respins sau admis, motivat, cererile formulate de aceştia. A fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martori din rechizitoriu şi martori propuşi în apărare, declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar astfel: N.; O.; P.; Q.; R.; S.; T.; U.; V.; W.; X.; Y.; Z.; A.A.; B.B., C.C.; D.D.; E.E.; F.F.; G.G.; H.H., iar la fila 1234 şi următoarele din vol. IV sunt ataşate declaraţiile martorilor: I.I., J.J., K.K., L.L., M.M., N.N., O.O., T., P.P., R.R.; S.S., T.T.; U.U., V.V.; W.W.; X.X.; Y.Y.; Z.Z.; A.A.A.; B.B.B.; C.C.C., D.D.D.

Prin încheierea din 07.10.2016 au fost respinse cererile formulate de inculpaţi de înlăturare a interceptărilor convorbirilor telefonice efectuate în dosar, constatându-se că au fost respectate condiţiile legale prev. de art. 91¹ şi urm. din C. proc. pen. de la 1968, precum şi cele din Legea nr. 51/1991 privind dispunerea, autorizarea şi efectuarea interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor, dispoziţii în vigoare în perioada 2010 - 2012.

Prin încheierea din data de 09.12.2016, în aplicarea principiului nemijlocirii prev. de art. 351 C. proc. pen. şi a dispoziţiilor Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Beraru contra României şi Cutean contra României, instanţa a încuviinţat în parte cererile inculpaţilor de readministrare a probatoriului, apreciind că nu este necesară reaudierea tuturor martorilor audiaţi în altă compunere a completului de judecată, ci doar a martorilor importanţi. Curtea a avut în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că, în primul rând, judecătorul este obligat să vegheze la derularea procesului într-un termen rezonabil.

La solicitarea instanţei, au fost comunicate relaţii de către: Parchet (privind organul care a efectuat înregistrarea convorbirilor telefonice - fila 1465 vol. V şi referitoare la comunicarea de documente din Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2011 - filele 1944-1947 vol. VI), de către Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 (fosta Asociaţie decembrie 1989 Metrou (privind procura notarială acordată de numitul E.E.E. de reprezentare pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar - fila 1652 vol. V), de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, precum şi de către Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Prin încheierea din 31.05.2017 a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Au fost audiaţi inculpaţii A., C., E., F., G., A., I., K. şi L., declaraţiile fiind consemnate în scris şi ataşate în vol. VI, VII şi VIII (inculpaţii E. şi I. având şi declaraţii ataşate la f. 454, respectiv fila 211 vol. I ds. instanţă).

În rejudecarea cauzei, din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, pe parcursul ambelor cicluri procesuale, Curtea a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Din actele şi lucrările dosarului a reieşit că începând cu anul 2009, inculpatul A., care deţinea funcţia de preşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România a iniţiat constituirea unui grup infracţional organizat, format din alţi membri din conducerea asociaţiei (respectiv inculpaţii C. - vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România şi preşedinte al Filialei Buzău, E. - preşedinte al Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel, G. - prim vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, F. - secretar general al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România), precum şi din persoane din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 (respectiv inculpaţii I. - inspector grd. I în cadrul S.S.P.R. şi J. - şofer în cadrul S.S.P.R.), având ca scop obţinerea de beneficii financiare, prin săvârşirea unor infracţiuni de corupţie şi spălarea banilor. În realizarea scopului infracţional, inculpatul A. a atras şi alte persoane care, fără să aibă vreo calitate oficială în cadrul asociaţiei, i-au acordat sprijin în săvârşirea infracţiunilor (inculpaţii H. - soţia inculpatului A., A. - fiul inculpatului A., K. - avocat şi L. - contabilă).

Ca situaţie premisă săvârşirii infracţiunilor, Curtea a reţinut că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004 - "Legea recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptători care au contribuit la victoria revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov, din noiembrie 1987", au fost formulate cereri de preschimbare a vechilor certificatelor de revoluţionar eliberate in baza Legii nr. 42/1990 - "Legea pentru cinstirea eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989".

Din dispoziţiile Legii nr. 341/2004, rezultă că se preschimbă numai certificatele eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 421990 în perioada 1990-1990, la cererea titularului, de către Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 (denumit în continuare S.S.P.R.), după verificare potrivit art. 5 alin. (3), (4), (5). Conform acestor din urmă dispoziţii legale, preschimbarea certificatelor de revoluţionar se va efectua prin eliberarea unui nou tip de certificat de către S.S.P.R., după analizarea dosarelor pentru a conţine documentaţia prevăzută în H.G. nr. 566/1996 şi pentru a purta avizul reactualizat al unei organizaţii de revoluţionari legal constituite până la data de 31 decembrie 1992.

Din disp. art. 9 din Legea nr. 341/2004 rezultă că atât persoanele care solicită preschimbarea documentelor, cât şi preşedinţii organizaţiilor de revoluţionari poartă răspunderea penală pentru corectitudinea întocmirii dosarelor, care vor fi verificate de către S.S.P.R. şi avizate de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989, în vederea eliberării certificatelor preschimbate.

Conform art. 4, persoanele care au obţinut certificate în baza acestei legi au dreptul la o indemnizaţie lunară reparatorie, cât şi la drepturi restante de la data apariţiei legii până la data depunerii la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a documentaţiei care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor. Obţinerea sumelor restante şi a indemnizaţiilor lunare s-a făcut în baza unor adeverinţe eliberate de S.S.P.R. după preschimbarea certificatului de revoluţionar în baza Legii nr. 341/2004.

Asociaţia decembrie 1989 Metrou România a fost înfiinţată în conformitate cu Legea nr. 21/1924 care reglementează înfiinţarea asociaţiilor şi fundaţiilor, având iniţial denumirea Asociaţia Metrou Aviatorilor România şi si-a schimbat ulterior denumirea, ultima titulatură fiind Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 România (A.R.A.D.), în baza încheierii din data de 15.03.2011 pronunţată în Dosarul nr. x/299/2011 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Conform art. 3 lit. a) din Statutul Asociaţiei, scopul acesteia este, printre altele, de a acţiona pentru apărarea şi reprezentarea drepturilor si intereselor legitime ale revoluţionarilor.

Unul dintre obiectivele asociaţiei este de a apăra interesele materiale, sociale şi culturale ale membrilor asociaţiei (art. 9 lit. e) din Statut).

Unul dintre mijloacele şi metodele prin care Asociaţia acţionează pentru realizarea scopurilor sale este: reprezentarea membrilor asociaţiilor în faţa organizaţiilor, autorităţilor şi instituţiilor statului de drept (art. 10 lit. b) din Statut).

Preşedintele asociaţiei (inculpatul A.) era cel care reprezenta asociaţia în relaţia cu autorităţile publice şi alte organisme, conform art. 19 alin. (1) din Statut.

Din cadrul Biroului Executiv al Asociaţiei, conform Statutului, făceau parte şi unii dintre inculpaţii din prezenta cauză, respectiv: preşedinte - A.; prim vicepreşedinte - G.; secretar general - F.; vicepreşedinte executiv C.

Numărul exact al membrilor Asociaţiei nu a putut fi stabilit, însă din cercetări a rezultat un număr aproximativ de 4.200 revoluţionari, conform procesului-verbal încheiat cu ocazia percheziţiei informatice asupra unui sistem informatic laptop marca x ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului A., în care au fost identificate mai multe fişiere cu listinguri privind numărul membrilor, ataşat la filele 20-69 vol. 31. Cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 06 ianuarie 2011 la biroul inculpatului A. din cadrul sediului Asociaţiei, a fost identificat un listing din care rezultă un număr total de 4.488 revoluţionari .

Conform Ordonanţei nr. 26/2000 privitoare la asociaţii şi fundaţii, în baza căreia funcţiona Asociaţia "Asociaţiile şi fundaţiile constituite potrivit prezentei ordonanţe sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial".

În ceea ce priveşte patrimoniul Asociaţiei, conform art. 33 din Statut "Patrimoniul se constituie prin efortul filialelor (organizaţiilor) membre şi a membrilor care constă în: a) taxa de afiliere, stabilită prin statut; b) cotizaţia membrilor, care se depune în totalitate în cel mai scurt timp de la încasare pe bază de borderou; c) donaţii, subvenţii, sponsorizări; d) bunuri mobile şi imobile obţinute prin efort propriu; e) fonduri rezultate din acţiuni culturale, sportive; f) venituri din activităţi economice în condiţiile legii; g) dobânzi şi dividende rezultate din plasarea sumelor disponibile, în condiţiile legii; h) contribuţii băneşti sau în natura din partea unor persoane fizice sau juridice; i) dividendele societăţilor comerciale înfiinţate de asociaţie; j) resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale şi/sau de la terţe persoane fizice sau juridice care intenţionează să susţină activităţile de bază ale Arad 89; k) alte venituri prevăzute de lege". Administrarea şi gestionarea patrimoniului se face de Preşedintele în exerciţiu, în baza bugetului de venituri şi cheltuieli, aprobat anual.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004, fiecare membru revoluţionar care dorea să-şi preschimbe vechiul certificat de revoluţionar (eliberat în baza Legii nr. 42/1990) şi să beneficieze de drepturile prev. de Legea nr. 341/2004, trebuia să depună documentaţia la sediul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (S.S.P.R.).

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (martorul Q. fila1823 vol. V ds. inst., F.F.F., G.G.G. fila 323, fila 275 vol. V, Dosar nr. x/46/2012) a reieşit că unii membri revoluţionari au depus documentaţia direct la S.S.P.R., iar alţii au depus-o la Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, care la rândul ei trebuia să înainteze documentele la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.

În continuare, dosarele de preschimbare urmau să fie analizate de către Comisia de verificare din cadrul S.S.P.R. (înfiinţată în baza Legii nr. 341/2004) şi avizate de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989.

În această activitate (de obţinere şi distribuire a certificatelor de revoluţionar preschimbate şi a adeverinţelor în baza cărora se acordau indemnizaţiile reparatorii) au intervenit inculpaţii A. - preşedintele Asociaţiei, F. - secretar general al Asociaţiei şi G. - prim vicepreşedinte al Asociaţiei, care au luat hotărârea ca toţi membrii revoluţionari care aveau dreptul să beneficieze de prevederile Legii nr. 341/2004 să-şi rezolve problemele numai prin intermediul conducerii asociaţiei, în caz contrar, urmând să fie excluşi din asociaţie.

Aspectul obligării membrilor revoluţionari să îşi rezolve problemele de preschimbare a certificatelor numai prin intermediul conducerii Asociaţiei reiese şi din înscrisul intitulat "Anunţ" (ataşat în original in vol. 2, fila 205) emis de Conducerea Asociaţiei, semnat de inculpatul G. şi afişat pe geamul biroului inculpatului F. de la sediul asociaţiei situat în Bucureşti. Conţinutul anunţului era următorul:

"Membrii Asociaţiei care se vor prezenta la S.S.P.R. în nume propriu, pentru rezolvarea problemelor personale, vor fi excluşi din cadrul Asociaţiei. Toate problemele membrilor asociaţiei, referitoare la Legea nr. 341/2004, vor fi rezolvate de conducerea Asociaţiei."

Inculpaţii şi-au formulat apărări în sensul că "Anunţul" respectiv a fost emis ca urmare a unui comunicat al Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, către Asociaţie, prin adresa nr. x/26/CR din 26.09.2006. Curtea nu a primit aceste apărări, întrucât din conţinutul adresei (ataşată la fila 1231 vol. IV ds. inst.) reiese că Asociaţiile de revoluţionari, care au acordat vize în vederea preschimbării certificatelor de revoluţionar şi au depus dosare însoţite de cereri in numele membrilor acestora, au fost solicitate să ia toate măsurile astfel încât membrii acestora să respecte prevederile privind reprezentarea şi prezenţa la Comisia S.S.P.R. pentru preschimbarea si obţinerea certificatelor preschimbate numai a reprezentanţilor legali ai acestora.

A rezultat cu claritate că acest Comunicat al S.S.P.R. se referă strict la reprezentarea membrilor Asociaţiilor si prezenţa reprezentanţilor la şedinţele comisiei S.S.P.R. care verifica dosarele de preschimbare, iar nu la depunerea documentaţiei la sediul S.S.P.R. şi nici la rezolvarea tuturor problemelor referitoare la Legea nr. 341/2004.

Conform legislaţiei în vigoare la acea dată, numai preşedinţii Asociaţiilor care au acordat vize îi reprezentau pe membrii asociaţiilor la şedinţele Comisiei S.S.P.R., în vederea analizării dosarelor individuale si a adoptării deciziei de preschimbare a certificatelor de revoluţionar si implicit a obţinerii drepturilor care decurg din acestea. Astfel cum reiese şi din comunicatul Guvernului, "toate organizaţiile de revoluţionari menţionate vor fi invitate la şedinţele Comisiei S.S.P.R. numai prin reprezentanţii legali ai acestora". Măsurile impuse de comunicatul Guvernului au avut ca scop stoparea prezenţei zilnice la poarta S.S.P.R. a membrilor Asociaţiilor, fapt care împiedica desfăşurarea normală a şedinţelor Comisiei S.S.P.R.

Referitor la adresa S.S.P.R. nr. x/26/CR din 26.09.2006, martorul K.K., directorul Direcţiei Monitorizare din cadrul S.S.P.R., a declarat (filele 1237-1239 vol. IV ds. inst.) că reprezentarea membrilor revoluţionari de către preşedintele asociaţiei era obligatorie, in baza Legii nr. 347/2006 si a H.G. nr. 1706/2006, doar în cazul şedinţelor Comisiei S.S.P.R., in timp ce depunerea dosarului putea fi făcută atât de membru personal, cat si de reprezentant prin procura notariala. Martorul a arătat că, legal, nu era obligatorie încheierea contractelor de reprezentare. Potrivit Legii nr. 341/2004, reprezentarea pentru depunerea dosarului se făcea prin procura notarială, iar pentru acţionarea în instanţă, era obligatorie încheierea contractelor de asistenţă juridică.

Nu este întemeiată critica formulată de inculpaţi în sensul că nu ar exista o legătură directă între respectivul "Anunţ " şi încheierea contractelor de reprezentare, faţă de durata mare de timp (aproximativ 2 ani) între afişarea anunţului şi momentul în care a început încheierea contractelor, întrucât în această perioadă de timp inculpaţii A., F. şi G. şi-au impus autoritatea si influenţa asupra celorlalte persoane din conducerea asociaţiei, cat si asupra membrilor revoluţionari, pentru a-i determina să încheie contracte de reprezentare cu caracter oneros, în scopul de a obţine foloase necuvenite.

Dovada exercitării autorităţii şi influenţei inculpatului A. şi a celorlalţi inculpaţi cu funcţii de conducere în cadrul Asociaţiei sau preşedinţi de filiale pentru a-i determina pe membrii revoluţionari să îşi rezolve problemele ce ţin de aplicarea Legii nr. 341/2004 doar prin intermediul conducerii acestei asociaţii, obligându-i să încheie împuterniciri şi contracte de reprezentare cu caracter oneros rezultă şi din declaraţiile martorilor.

Astfel, martorul H.H.H. a dat următoarea declaraţie în cursul urmăririi penale, ataşată în vol. 2, filele 203-205:

"Preşedintele asociaţiei, A., împreună cu vicepreşedintele G., în anul 2008, întâlnindu-mă cu aceştia la sediul asociaţiei, mi-au cerut să autentific o procură prin care să-l împuternicesc pe primul să mă reprezinte în faţa autorităţilor pentru obţinerea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, în acest sens, dându-mi un model de procură cu care m-am prezentat la Biroul Notarilor Publici I.I.I., din Bucureşti, ocazie cu care am încheiat procura autentificată sub nr. x din 02.09.2008, document pe care l-am depus în original la sediul asociaţiei, în mâinile lui G.. Iniţial nu am fost de acord să închei procura respectiv,chiar m-am certat cu G., eu fiind de părere, că pot să mă duc personal la sediul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor pentru a depune cererea de obţinere a certificatului preschimbat şi a adeverinţei pentru plata indemnizaţiilor reparatorii. Cu toate acestea, G. a insistat să-i depun o procură autentificată, ameninţându-mă că în caz contrar, mă va exclude din asociaţie şi voi pierde toate drepturile, Mai mult, pe uşa de la intrare în sediul asociaţiei, de la etajul 1, era un afiş prin care se cerea la toţi membrii să depună procuri autentificate prin care să-l împuternicească pe A. pentru a-i reprezenta în obţinerea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, în caz contrar, cei care nu acceptau să depună procuri, urmau să fie excluşi din asociaţie. Se mai menţiona în afişul respectiv, afişat din anul 2008, nu ştiu perioada, la sediul asociaţiei, faptul că membrii asociaţiei nu au dreptul să se prezinte, în nume personal, la S.S.P.R. pentru a solicita preschimbarea certificatului şi obţinerea documentelor prevăzute de Legea nr. 341/2004, în caz contrar, cei care se prezentau urmau să fie de asemenea excluşi. Până la urmă am acceptat solicitarea lui A. şi G., fapt pentru care m-am dus la B.N.P.,x şi am obţinut încheierea de autentificare nr. x din 02.09.2008, pe care am depus-o în original la G., în biroul acestuia, acesta fiind şi şeful meu de organizaţie în cadrul asociaţiei".

Dovada folosirii autorităţii funcţiei, de către inculpatul G., pentru a-i determina pe membrii asociaţiei să încheie contracte de reprezentare rezultă şi din declaraţia martorei J.J.J. care a fost membră a Asociaţiei (ataşată în vol. 2 dup, filele 192-193, vol. 2, fila 965 vol. III Dosar nr. x/46/2012):

"Când a început procedura de preschimbare a certificatelor de revoluţionar în baza Legii nr. 341/2004, am depus dosarul de preschimbare prin Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, întrucât făceam parte din acea asociaţie la data apariţiei legii După o perioadă de timp, văzând că nimeni nu mă informează cu stadiul cererii mele şi nu primesc nici un document din care să rezulte că mi-am depus dosarul, m-am adresat preşedintelui asociaţiei A., cu care mă aflam în relaţii normale, fiind şi avocat la una din societăţile comerciale pe care acesta le administra. Cu toate acestea, în momentul în care am solicitat relaţii despre dosarul de preschimbare, acesta m-a trimis pentru a primi relaţii de la vicepreşedintele asociaţiei - G. Numitul G., pe un ton arogant, m-a întrebat dacă am semnat procura. Eu auzisem de la alţi revoluţionari că sunt trimişi să facă anumite procuri prin care împuterniceau pe A. să administreze drepturile revoluţionarilor în baza Legii nr. 341/2004. În momentul în care G. mi-a spus că trebuie să semnez o procură, l-am întrebat pe acesta de ce este nevoie să semnez un astfel de act, atât timp cât exist aici în Bucureşti, am învăţat carte şi pot să mă reprezint singură. În aceste condiţii, G. mi-a spus că trebuie să ţin cont şi de ce va urma după ce voi obţine certificatul preschimbat. Faţă de această situaţie, m-am enervat, am ţipat şi i-am spus "că mie Dumnezeu mi-a dat cap şi nu-mi administrează ei drepturile cum vor, pentru că nu mă pun ei sub interdicţie". La reacţia mea, G. mi-a spus că "o să aştept mult şi bine după certificat". La plecarea din sediul asociaţiei, am smuls de pe uşă şi un Anunţ prin care membrii asociaţiei erau avertizaţi că dacă vor încerca să se adreseze S.S.P.R.-ului în nume propriu pentru probleme legate de Legea nr. 341/2004, vor fi excluşi din asociaţie." Martora s-a prezentat la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti la data de 21 februarie 2012 şi a depus în original anunţul la care a făcut referire.

La activitatea de folosire a autorităţii funcţiilor pentru determinarea membrilor revoluţionari să încheie contracte de reprezentare si-au adus contribuţia si preşedinţi ai filialelor Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, care au fost atraşi în grupul infracţional de către inculpatul A. pentru a determina membrii revoluţionari ai filialelor să-şi rezolve, de asemenea, problemele numai prin intermediul conducerii acestei asociaţii, cu scopul de a obţine foloase necuvenite.

Printre preşedinţii de filiale care s-au implicat efectiv în activitatea de determinare a membrilor revoluţionari pentru a-şi rezolva problemele de preschimbare a certificatelor prin intermediul conducerii a fost şi inculpatul E. (preşedinte al Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel, asociaţie care a fost înfiinţată după anul 1992 şi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004, nu putea să avizeze dosarele de preschimbare a certificatelor de revoluţionari în baza acestei legi, astfel încât inculpatul a hotărât ca o parte din membri să-şi preschimbe certificatele prin Asociaţia decembrie 1989 Metrou România).

Martorul K.K.K. a dat declaraţii referitoare la implicarea inculpatului E., ataşate în vol. 2 dup, filele 85-86. Martorul a arătat ca a semnat înscrisurile prezentate de procuror la sediul filialei Câmpulung a Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, formularele tipizate fiindu-i date de către preşedintele E., iar martorul le-a completat şi semnat în data de 30.07.2009. Inculpatul E. i-a spus că trebuie să completeze şi să semneze documentele respective pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar conform prevederilor Legii nr. 341/2004. Martorul nu a citit conţinutul contractului de reprezentare, citind doar împuternicirea prin care delega Asociaţia decembrie 1989 Metrou România prin reprezentantul legal să ridice în numele său certificatul de revoluţionar preschimbat şi legitimaţia aferentă, adeverinţa pentru plata indemnizaţiei reparatorii şi documentele de transport. Inculpatul E. nu i-a cerut să plătesc vreo sumă de bani în baza acestor contracte sau cu orice alt titlu şi nici martorul nu i-a dat vreo sumă de bani sau orice altceva. Inculpatul i-a spus că dacă martorul va obţine drepturile şi dacă se va folosi de ele trebuie să plătească o cotizaţie către asociaţie, însă nu a precizat cuantumul acesteia. După completarea şi semnarea contractului de reprezentare şi a celorlalte înscrisuri, martorul a înţeles de la E. că aceste documente vor fi înaintate direct la Bucureşti către Asociaţia decembrie 1989 Metrou România. Martorul nu îl cunoaşte pe inculpatul A. Din discuţiile purtate ulterior cu L.L.L. şi E., atât telefonic cât şi faţă în faţă, martorul a înţeles că trebuie să depună şi o procură autentificată prin care să-l împuternicească pe A., preşedintele Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, pentru a-l reprezenta la autorităţi pentru a beneficia de drepturile ce decurg din Legea nr. 341/2004 şi a obţine actele necesare în acest sens. Reprezentarea era cu titlu gratuit, martorul întocmind în acest sens o procură notarială autentificată sub nr. x din 27.10.2009 de BNP - M.M.M. din Tg. Mureş. După obţinerea acestei procuri, a trimis-o la filiala Câmpulung Muscel a Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, însă nu îşi aminteşte dacă direct sau prin intermediari.

Din declaraţiile martorilor şi procesele-verbale în care au fost consemnate interceptările convorbirilor telefonice reiese că, din iniţiativa si sub conducerea inculpatului A. s-a constituit grupul infracţional format din inculpaţii C., E., G., F., I. şi J., în vederea obţinerii de beneficii materiale, grupul având o structură bine organizată, cu atribuţii bine delimitate pentru fiecare membru.

În cadrul grupului, reiese în mod evident din probe că rolul de conducător îl avea inculpatul A., care deţinea funcţia de preşedinte al Asociaţiei, ceilalţi inculpaţi aducând la îndeplinire hotărârile luate de acesta. Inculpaţii au invocat în apărare faptul că Asociaţia de revoluţionari s-a constituit în mod legal, însă împrejurarea că structura grupului infracţional s-a suprapus peste organele de conducere ale asociaţiei nu este de natură să înlăture concluzia existenţei grupului infracţional, dimpotrivă, această structură legală a facilitat organizarea grupului.

Persoanele care ocupau funcţii de conducere in cadrul asociaţiei aveau relaţii la nivelul S.S.P.R., ceea ce le conferea un ascendent asupra membrilor revoluţionari. Astfel inculpatul A. prin funcţia de preşedinte deţinută în cadrul asociaţiei şi funcţia de subsecretar de stat in cadrul S.S.P.R. (calitate în care s-a ocupat si de aplicarea actelor normative privind Revoluţia din decembrie 1989) avea capacitatea de a influenţa membrii revoluţionari să execute activităţi in defavoarea lor, profitând de dorinţa acestora de a intra cat mai repede in posesia certificatelor de revoluţionar preschimbate si de faptul că termenul de preschimbare a certificatelor a fost prorogat de câteva ori, pe o perioada mare de timp.

Din declaraţia martorului N.N.N., vicepreşedinte al asociaţiei, reiese că, Decizia de a încheia contractele de reprezentare a aparţinut inculpatului A. Acesta a declarat că nu s-au organizat adunări la nivelul asociaţiei, ci a fost o discuţie a comitetului de conducere, după care informaţia a fost impusă în teritoriu.

Inculpatul G., conform propriilor susţineri, era "emblema Asociaţiei" bucurându-se de respectul membrilor revoluţionari prin aceea ca a susţinut interesele acestora pentru rezolvarea problemelor specifice, inclusiv prin manifestări de stradă şi intrarea în greva foamei. Capacitatea sa de influenţă asupra membrilor este recunoscută de inculpat în declaraţia dată in fata instanţei, în care a arătat că a fost luat la şedinţa cu membrii asociaţiei Buzău, în care s-a discutat despre încheierea contractelor de reprezentare, deşi inculpatul era după 2 luni de greva foamei şi nu se putea concentra sau vorbi, doar pentru a fi "dat drept exemplu".

Din declaraţia inculpatului G. reiese că inculpatul A. era conducătorul grupului infracţional, acesta afirmând că "inculpatul A. m-a determinat, m-a pus să semnez contractul de reprezentare in calitate de prim vicepreşedinte, pentru a fi un exemplu pentru ceilalţi". Inculpatul G. a recunoscut că semnat si contractele de împrumut după efectuarea percheziţiilor de către Direcţia Naţională Anticorupţie, în următoarele împrejurări:

"Într-o seara s-a prezentat la mine L., la sediul asociaţiei si mi-a spus să le semnez repede, pentru că vrem să ajutăm amărâţii, referindu-se la revoluţionari. (...) I-am spus să nu se grăbească, că aş dori să le semnez mai târziu. L. s-a îndepărtat doi paşi şi a strigat: Şefu, şefu, veniţi repede că acesta nu vrea să le semneze."

Calitatea de coordonator a întregii activităţi infracţionale a inculpatului A. reiese si din declaraţia inculpatului C. care a arătat că după efectuarea percheziţiilor de către Direcţia Naţională Anticorupţie, a fost sunat de inculpatul A. sa ia patru membri, oameni de încredere pe care să îi aducă la Bucureşti, fără să i se spună motivul deplasării La sediul asociaţiei a fost întâmpinat de H. care i-a pus sa semneze contracte de împrumut antedatate. Inculpatul a recunoscut ca nu a judecat prea serios ce a făcut, spunându-şi că este o formalitate. Inculpatul a avut încredere în A. şi, după cum reiese din declaraţie, s-a supus solicitărilor acestuia fără a i se oferi explicaţii.

Aceeaşi atitudine servilă, de executare a ordinelor fără comentarii rezultă si din convorbirile telefonice, fiind evident că persoanele cu atribuţii de conducere din cadrul asociaţiei erau dispuse să execute orice ordin primit de la inculpatul A. Spre exemplu discuţia acestuia cu E., consemnată in procesul-verbal ataşat in vol. 4, fila 28:

"E.: I-am făcut dosarul lu’acesta (…) … . Dacă-mi daţi ordin să vin la Bucureşti mâine, mâine vin. Dacă-mi daţi luni, luni."

Grupul infracţional a fost sprijinit si de inculpatul I., inspector în cadrul S.S.P.R., care avea printre atribuţiunile de serviciu şi pe aceea de distribuire adeverinţe către beneficiarii Legii nr. 341/2004, evidenta, actualizare, modificare baze de date beneficiari Legea nr. 341/2004, gestiunea documentelor de transport acordate în baza Legii nr. 341/2004, conform fişei postului ataşată la filele 3-4 vol. 24 dup.

Faptul că inculpatului I. îi revenea sarcina distribuirii certificatelor de revoluţionar preschimbate este probat cu declaraţia martorului A.A. care îl cunoştea pe inculpat, întrucât acesta venea în mai multe rânduri la sediul asociaţiei din Câmpulung şi le aducea membrilor certificatele de revoluţionar preschimbate. Martorul a declarat că, din ce cunoaşte, inculpatul nu primea sume de bani de la membrii asociaţiei, ci primea tot produse, fiind cazat la O.O.O., cazarea şi masa fiindu-i plătite de membrii revoluţionari. Banii şi produsele erau strânse tot din iniţiativa lui E., iar fiecare membru revoluţionar dădea câţi bani avea la dispoziţie şi ce produse putea să dea. Martorul si-a schimbat aceste declaraţii la momentul audierii de către instanţa de judecata, arătând ca sumele de bani au fost strânse in cadrul asociaţiei pentru depunere de coroane sau repararea monumentelor eroilor, ori ca ajutor în cazul unei inundaţii. Martorul a negat ca inculpatul I. aducea certificatele de revoluţionar, afirmând că doar venea uneori la şedinţe. Curtea va înlătura aceste din urmă declaraţii ca nesincere, întrucât au fost date după un interval de peste 3 ani de la prima audiere, martorul precizând că menţine declaraţiile date in cursul urmăririi penale, şi nu se coroborează cu convorbirile telefonice interceptate.

De asemenea, grupul infracţional a fost sprijinit şi de inculpatul J., care in calitate de şofer in cadrul S.S.P.R. şi în conformitate cu ordinele primite în cadrul grupului organizat, distribuia certificatele de revoluţionar şi adeverinţele obţinute în baza Legii nr. 341/2004, efectuând demersuri pentru încasarea sumelor de bani aferente acestor contracte de reprezentare sau încasând sume de bani pentru distribuirea adeverinţelor eliberate de S.S.P.R. în vederea obţinerii indemnizaţiilor reparatorii. Din convorbirile interceptate a rezultat că inculpatul urmărea ca persoanele care obţineau certificatele de revoluţionar preschimbate şi adeverinţele pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii să plătească sumele de bani stipulate în contracte.

În acest sens este discuţia purtată de J. cu P.P.P. - membru revoluţionar în cadrul Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel:

"P.P.P.: N-avea sub nici o formă de unde să-mi dea mie douăzeci de milioane. El e sub limită. J.: Am înţeles (...) neinteligibil (...) P.P.P.: Ştii, şi. Adică, e sigur, sigur. Şi de-aia, poţi să-l mai suni, aşa, dacă vrei să-i iei, că ăştia consumă banii şi nu prea se mai îndură să-i dea după ce pune mâna pe ei. J.: Păi, da, de-aia am şi (...) Că eu i-am spus, zic: "Bă, R.R., eu ştiu că tu ai luat banii! "Zice: "Domne, nu mai contează acuma, eu mi-am aranjat, dacă i-am luat sau nu i-am luat, eu vin şi stăm de vorbă şi rezolvăm". M-ai înţeles (...) P.P.P.: Că e mai bine dacă îl pistonezi oleacă, că ţi-am zis, pe mine atuncea când i-am zis: "Băi, aşa, aşa, păi, i-ai dat", "Las’ că-i dau eu nu ştiu când, că nu (...) "Eu, dup-aia, ce era să-i mai zic. Ştii. Că zicea că a vorbit cu tine. (...) J.: Eu nu i...eu nu i-am zis nimic. Eu i-am zis, când ia banii, să vină să (...) normal, nu.

Din convorbirea cu numitul Q.Q.Q., rezultă că inculpatul J. le pretinde membrilor revoluţionari sume de bani "pentru a-şi rezolva problema":

"J.: Nu, dar vorbeşte, că dacă e, dacă vrea, ă, să dăm ce trebuie acolo, nu aşa doar, că vrea p (...) a noastră. M-ai înţeles Q.Q.Q.: Da. J.: Dacă vrea (...). No, dacă vrea! Trebuie să vrea dacă vrea să-şi rezolve problema".

Din convorbirea cu numitul R.R.R. rezultă valoarea sumei de bani pe care inculpatul J. o pretindea pentru distribuirea adeverinţelor, nemulţumirea manifestată de unii membri revoluţionari deoarece li se pretindea achitarea acestor sume, precum şi faptul că sumele urmau să fie remise altor persoane, de la care inculpatul J. primise dispoziţie să încaseze banii: R.R.R.: Păi, ca (...). Bine, bre, dar ce diferenţe, la ce te referi afară de ce-am stabilit, ă (...) alte sume J.: Mă, S.S.S., nu trebuia să dai două sute cincizeci de euro de fiecare adeverinţă. Nu aşa ai vorbit cu neva (...). R.R.R.: Păi, nea J., eu sunt, eu sunt chiar tâmpit la cap, domne! Pe cuvântul meu, dacă eu nu sunt tâmpit! Mă fac singur tâmpit, că eu n-am vorbit aşa ceva, cu două sute cincizeci de adeverinţă. Păi, atunci, pentru ce mai iau şi ăilalţii (...) R.R.R.: Chiar mă, mă pui în situaţia să vină ăştia, să mă omoare în casă, să asta! Păi, băi, nea J., dacă suma am stabilit-o (...) J.: Dă (...) R.R.R.: "(...) suma care-ai cerut-o! Mai cer şi pentru alea! "Păi, adeverinţele alea nu trebuia luate tot de dumneata, ca să, ca să (...) J.: Păi, păi, S.S.S. ( . . . . . . . . . .) R.R.R.: (...) neinteligibil (...) mai bine, bre (...) J.: S.S.S., eu trebuia să le iau, să dau (...) R.R.R.: Păi, bă, nea T.T.T. (...) J.: (...) eu banii de la mine din buzunar R.R.R.: Păi, până la urmă, să-i bag în p (...) a mă-sii, să le luăm şi pielea după noi... şi am terminat povestea! J.: Hai, lasă-i dracu’, S.S.S., nu-i mai cocoloşi atâta, că le vine, îi ia (...)."

Implicarea inculpatului C. în activitatea de determinare a membrilor revoluţionari din filiala Buzău să îşi rezolve problemele referitoare la Legea nr. 341/2004 prin intermediul conducerii asociaţiei rezultă din convorbirea purtată de acesta cu o persoană cu numele de U.U.U. Inculpatul îşi exprimă nemulţumirea ca terţe persoane îl înjura în gura mare pe la Casa de Pensii, şi pe mine şi pe VV.V., că le-am luat banii, (...) , că i-am nenorocit! Reiese din discuţie că erau şi membri revoluţionari care nu erau de acord cu activităţile inculpatului C., inculpatul încercând însă să ia legătura cu persoanele respective pentru a-şi impune autoritatea ("Ia să-l trimiţi încoace, mă, să (...) !") Reiese si faptul că inculpatul era obligat să se implice în această activitate de "ăştia de la Bucureşti", respectiv de inculpaţii A. G. şi F., aspect recunoscut si de inculpat în declaraţia dată.

Participarea inculpatului F. la activitatea infracţională în ceea ce priveşte încasarea unor sume de bani cu titlu necuvenit reiese din procesul-verbal în care au fost consemnate convorbirile telefonice dintre inculpatul C. si o persoana numita W.W.W. În discuţie, inculpatul C., referindu-se la o persoană numită X.X.X., afirmă: I-am spus aşa "mă, dobitocule, du-te la Bucureşti la unu’ care este secretar general al asociaţiei, se cheamă Y.Y.Y." Am crezut că înţelege să se ducă şi el cu ceva! Îi face dosarul pe loc,  (...), şi l-a rezolvat! Ce să-i spun mai mult (...) W.W.W., deci nu mă interesează existenţa acestui domn! Uite, mi-am călcat pe inimă şi repet, trimite-l la nea Y.Y.Y., ăla îl vămuieşte, poate îl şi rezolvă, da’ nu mă interesează dragul meu, mă înţelegi.

De asemenea, din declaraţia martorului Z.Z.Z., rezultă că inculpatul F. solicita de la fiecare revoluţionar suma de câte 1.000 RON, din care suma de 360 RON reprezenta cotizaţia, fără să fie eliberată chitanţă pentru toată suma încasată. Martorul a mai arătat că inculpaţii G. şi F. i-au spus acestuia că, după ce ridica suma de bani în baza Legii nr. 341/2004, trebuia să plătească un procent de 15% din suma ridicată.

Numele inculpatului F. apare şi în conţinutul agendei ridicate de la inculpatul A., în care acesta ţinea evidenta stricta a sumelor încasate de la membrii revoluţionari ca foloase necuvenite, fiind menţionat la pag. 19 cu suma de 5000 RON reprezentând "prime concediu".

Din probele administrate în cauză a reieşit existenţa acestui grup infracţional organizat şi faptul că inculpaţii au participat în mod conştient la activitatea infracţională a grupului, fiecare având atribuţii clare în executarea dispoziţiilor primite de la conducătorul grupului, inculpatul A. Împrejurarea că nu toţi membrii grupării s-au cunoscut, nu este de natură să înlăture cerinţa legală ca activitatea infracţională să fie specifică unui grup. Este suficient, pentru a fi întrunite condiţiile legale pentru existenta infracţiunii, ca fiecare inculpat să îşi îndeplinească propriile sarcini, fără a fi nevoie să cunoască întreaga structură a grupului. Din punct de vedere al laturii subiective, din probele administrate rezultă că inculpaţii au avut reprezentarea apartenenţei la acest grup infracţional organizat, deşi nu au avut acces la toate informaţiile şi nu toţi inculpaţii au interacţionat între ei. Pentru aceste considerente, sunt nerelevante susţinerile unora dintre inculpaţi că se cunoşteau doar din vedere, ca nu au discutat niciodată. Convorbirile interceptate demonstrează că inculpaţii au avut reprezentarea faptului că funcţionari din cadrul S.S.P.R. eliberau cu prioritate certificate de revoluţionar şi adeverinţe pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii, contra unor sume de bani.

Din punctul de vedere al caracterului organizat al activităţii infracţionale şi al duratei acesteia (2009-2011), Curtea a observat că sunt întrunite cerinţele legale pentru ca activitatea inculpaţilor C., E., G., F., I. şi J. să fie calificată ca fiind specifică unui grup infracţional organizat.

Prin funcţiile deţinute în cadrul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România si capacităţile de a influenţa membrii revoluţionari, inculpaţii A. (preşedinte), C. (vicepreşedinte), G. (prim vicepreşedinte) şi F. (secretar general) si-au folosit autoritatea pentru obţine importante sume de bani, beneficiind de complicitatea inculpaţilor E., I., J., H., A. şi K.

Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpaţii A., C. şi F., cu sprijinul inculpaţilor K. şi L., au dat o aparenta de legalitate încasărilor acestor sume de bani prin determinarea membrilor revoluţionari să încheie contracte de reprezentare si prin crearea aparentei că sumele au fost folosite de asociaţie pentru acordarea de împrumuturi membrilor revoluţionari.

Referitor la determinarea membrilor revoluţionari să încheie contractele de reprezentare cu titlu oneros, Curtea a reţinut în primul rând că, în baza acestor contracte Asociaţia decembrie 1989 Metrou Romania reprezentata de inculpatul A., se obliga să reprezinte, să susţină cu bună credinţă drepturile membrului asociat în faţa instanţelor judecătoreşti competente şi a tuturor autorităţilor publice prin efectuarea tuturor diligenţelor necesare raportate la prevederile legale în vederea realizării obiectivului contractului, să formuleze acţiuni în justiţie, în numele şi pentru membrul asociat, iar membrii asociaţi se obligau să achite către asociaţie 15% din suma totală încasată cu titlu de îndemnizaţie reparatorie în baza Legii nr. 341/2004.

Cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare în data de 06 ianuarie 2011 la sediul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în Biroul preşedintelui au fost identificate mai multe bibliorafturi în care s-au găsit exemplare ale contractelor de reprezentare încheiate de asociaţie cu membrii revoluţionari, cât şi alte documente aferente acestor contracte, respectiv acte adiţionale, declaraţii, copii de pe certificate de revoluţionar preschimbate, copii de pe adeverinţe eliberate în baza Legii nr. 341/2004, copii de pe acte de identitate sau alte documente (ataşate in vol. 33 - 207 dup). Trecând la inventarierea contractelor de reprezentare, au fost identificate un număr total de 4.284 contracte. Din acestea, un număr de 3.289 erau semnate numai de către membrii revoluţionari, fără să fie semnate şi de către inculpatul A. şi avizate de către inculpatul K. avocat, un număr de 995 contracte au fost avizate de către inculpatul K., fără să se identifice documente din care să rezulte că acestea au fost înregistrate în evidenţa asociaţiei. Din cele 995 contracte care au fost avizate de către inculpatul K., numai o parte au fost semnate şi de către inculpatul A. Au fost identificate si contracte nesemnate nici de către membrii revoluţionari şi nici de către inculpatul A., însă erau avizate de către K. (respectiv contractul cu A.A.A.A. pe care este aplicata stampila inculpatului K., aflat in vol. 106 dup, filele 232-237).

Apărarea inculpatului A., în sensul că membrii revoluţionari nu au ar fi fost obligaţi să încheie aceste contracte, este contrazisă de probele administrate, care relevă presiunile si condiţionările exercitate de conducerea asociaţiei în vederea încheierii contractelor si a plăţii sumelor de bani stipulate.

Din dispoziţiile statutare ale Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România reiese că Asociaţia trebuia să reprezinte interesele membrilor săi, fără ca aceştia să fie obligaţi la încheierea unor contracte de reprezentare sau împuterniciri pentru a le fi reprezentate interesele în faţa instituţiilor statului sau a instanţelor.

S-a observat ca în baza contractelor de reprezentare, membrii revoluţionari erau obligaţi sa achite sume de bani, indiferent daca beneficiau sau nu de asistentă juridica in fata instanţelor judecătoreşti. Inculpatul A. a depus înscrisuri din care reiese că asociaţia a făcut demersuri legale pentru obţinerea, pe calea acţiunilor în justiţie, a certificatelor de revoluţionar preschimbate, în dosare fiind depuse împuterniciri avocaţiale. Însă aproape toate acţiunile având ca obiect refuz eliberare act administrativ au fost respinse ca prematur introduse, întrucât termenul pe care S.S.P.R. îl avea la dispoziţie pentru a elibera noul tip de certificat in baza Legii nr. 341/2004 era prorogat. Introducerea acţiunilor este lipsită de relevanţă şi din cauza faptului că nu au fost făcută dovada plăţii onorariilor avocaţiale, din probe reieşind că încheierea contractelor de reprezentare s-a efectuat doar pentru a justifica sumele de bani ce proveneau din exercitarea influentei. Inculpata L., care fără a avea vreo calitate oficială ţinea contabilitatea asociaţiei, fiind audiata in cursul cercetării judecătoreşti, la întrebarea "ce sume au fost virate in conturile avocaţilor", a răspuns că a contabilizat o singură factură si o singură plata către avocatul K.

Nu este relevantă nici împrejurarea că au fost achitate sume de bani de către membrii asociaţiei pentru acoperirea cheltuielilor curente, chirie şi întreţinerea sediului asociaţiei (pentru justificarea acestor cheltuieli fiind depuse facturi, chitanţe, devize de plata, de către inculpatul G., ataşate în vol. VIII ds. instanţa la filele 3090 - 3297), aceste sume fiind încasate cu alt titlu (cotizaţii). Astfel, conform statutului Asociaţiei, patrimoniul asociaţiei era constituit, printre altele, din cotizaţiile membrilor, donaţii, subvenţii, contribuţii băneşti din partea persoanelor fizice sau juridice. Mai mult, conform statutului, Asociaţia decembrie 1989 Metrou Romania nu avea scop patrimonial, fiind înfiinţată si funcţionând în baza Legii nr. 21/1924 şi a Ordonanţei nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile. Or, sumele încasate în baza contractelor de reprezentare nu aveau bază legală, fiind achitate ca urmare a exercitării influentei membrilor cu funcţie de conducere.

Martorii audiaţi au făcut declaraţii contrarii celor susţinute de inculpaţi, relatând fie că au fost puşi să semneze nişte documente dar nu ştiau despre ce anume este vorba, constatând ulterior că erau contracte de reprezentare, fie ca au semnat contractele de reprezentare dar nu au plătit suma stipulată, întrucât nu erau de acord cu aceasta. Probele testimoniale şi convorbirile telefonice interceptate contrazic afirmaţiile inculpatului A. în sensul că încheierea contractelor de reprezentare ar fi fost determinata de necesitatea acţionarii in instanţa a S.S.P.R. pentru eliberarea certificatelor de revoluţionar si de imposibilitatea membrilor revoluţionari de a-si obţine singuri certificatele si drepturile conferite de Legea nr. 341/2004.

Martorul B.B.B.B. a declarat atât în cursul urmăririi penale, cat şi în cursul judecăţii de că a depus personal la S.S.P.R. dosarul conţinând documentele pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar, printre care se afla si o procura prin care îl împuternicea pe A. să îl reprezinte în legătura cu obţinerea actelor si drepturilor ce decurgeau din calitatea sa de revoluţionar. În cursul lunii iunie 2009 stand de vorba cu inculpatul, acesta i-a spus martorului că ar trebui sa primească în 7-10 zile drepturile aferente şi ca pentru aceasta martorul trebuie să completeze nişte hârtii, printre care şi cerere de reprezentare pentru ridicarea certificatului. Martorul s-a regăsit pe site-ul S.S.P.R. cu menţiunea de a se prezenta la Prefectură pentru ridicarea certificatului, însă chiar în ziua în care s-a prezentat, a aflat ca certificatele fuseseră ridicate de A.

După ce martorului i s-au Iuat în septembrie 2009, la sediul asociaţiei, certificatul şi legitimaţia de revoluţionar, i s-a cerut să completeze din nou, aceleaşi formulare pe care le completase in luna iunie, pentru ca dosarul să fie înaintat la casa de pensii, în vederea plăţii îndemnizaţiei. Drepturile băneşti i-a fost acordate martorului după efectuarea de demersuri personale la casa de pensii si la MApN Martorul a precizat ca nu a convenit ca reprezentarea sa fie remunerata. Cu toate acestea, a achitat suma de 15% din suma pe care a încasat-o, primind trei somaţii în acest sens, dar nu ştie de ce a dat banii, fiind vorba de o asociaţie care trebuia sa apere drepturile revoluţionarilor. Somaţiile le-a primit după ridicarea certificatului. Martorul a declarat ca plătise, conform chitanţei nr. x din 18.05.2010, cotizaţia pentru asociaţie, aferenta perioadei 2008-2010. Cerând explicaţii în legătură cu achitarea procentului de 15%, inculpata H. i-a spus martorului ca trebuie să plătească procentul menţionat, întrucât toţi revoluţionarii fac acest lucru si banii intra in contul asociaţiei, propunându-i să îi achite în rate, ceea ce martorul a şi făcut timp de 9 luni. După aproximativ un an, întâlnindu-se cu inculpatul G., acesta i-a solicitat martorului să achite cotizaţia. La refuzul martorului, inculpatul G. a replicat ca acei bani nu au ajuns in conturile asociaţiei, ci la soţia inculpatului A.

Din această declaraţie a reieşit că unii membri erau forţaţi să încheie contractele de reprezentare după momentul obţinerii certificatelor preschimbate, aspect care se coroborează cu procesul-verbal în care a fost consemnata convorbirea telefonică din 08.06.2010 purtată de martorul Y. cu inculpatul E.:

"E.: Ce zici dacă faci contractu’ şi plec după certificat Y.: Păi, cum ce să zic. Ce-am vorbit. Eu. Unde-mi iese vorba, îmi iese sufletu’! E.: Aşa. Y.: Ce să zic altceva E.: Să nu mă întrebi cât m-a costat, ca să ţi-l facă urgent! Şi dup-aia trebuie să-ţi fac adeverinţa. Y.: Tăticu’, 40 cu 60. E.: Ce-ai zis Y.: 40 cu 60. 40 eu, 60 tu. Nu mă interesează de 60 ce faci! Ai înţeles E.: Auzi. Contractu’ ăla (…) cu A., să-l faci! Y.: Da, măi. Da, da, da. Da. Deci, la final cât o ieşi, 40 cu 60 ai voştri. Hai să nu mai vorbim multe prin telefon! E.: Păi, da’ de ce să nu vorbesc mai multe, când e certificatu’ la mine. A zis să nu ţi-l dau până nu faci contractu’ şi procura (...) împuternicirea. Y.: Păi, n-am vorbit aşa. Adică îţi pui problema la omenia mea, nu E.: Nu mi-am pus-o. Că dacă nu, nu ţi-o ridicam."

Fiind audiat la data de 07.05.2012 în cursul urmăririi penale, martorul Y. a declarat că preşedintele E. i-a solicitat să semneze contractul de reprezentare ca să-i dea certificatul, spunându-i că acesta este la el. Certificatul i-a fost dat efectiv martorului la câteva săptămâni după ce a semnat contractul de reprezentare cu A. Fiind audiat la data de 10.11.2015 în cursul cercetării judecătoreşti, martorul sa afirmat ca crede ca a semnat contractul de reprezentare prin care sa fie reprezentat de preşedintele filialei Câmpulung - E., în procedura de schimbare a certificatului, dar nu era vorba de un act notarial. Martorul îşi menţine declaraţia data în cursul urmării penale referitor la plata unui procent în cazul primirii îndemnizaţiei reparatorii, precizând ca banii urmau să fie folosiţi pentru organizarea unei petreceri de socializare. Martorul a mai precizat că îşi menţine declaraţia data în cursul urmăririi penale chiar daca diferă de ce a declarat în faţa instanţei, fiind dată mai aproape în timp de evenimente (care se petrecuseră cu peste 5 ani în urmă).

Din declaraţia martorului C.C.C.C. a rezultat nemulţumirea revoluţionarilor referitoare faptul că erau obligaţi să achite sume de bani aferente contractelor de reprezentare si erau împiedicaţi să facă personal demersuri personale pentru obţinerea drepturilor:

"În cadrul audienţelor pe care le aveau în cadrul S.S.P.R.-ului, în calitate de secretar general cu atribuţii de secretar de stat, erau persoane care reclamau faptul că sunt nemulţumiţi de felul în care asociaţia mandatată îi reprezintă şi întrebau dacă pot personal să-şi obţină drepturile aferente în baza legii; de asemenea, reclamau faptul că li se percep anumite taxe, iar eu îi îndrumam să se adreseze justiţiei, întrucât acest lucru nu este permis de lege. Reclamaţiile erau făcute şi în scris de către membri revoluţionari şi ştiu că acolo se făceau referiri şi la unii dintre inculpaţii din această cauză. Îmi amintesc că se reclama preşedintele Asociaţiei 1989. Erau reclamaţi şi în sensul că, deşi membrii revoluţionari doreau să-şi ridice personal certificatul de revoluţionar de la S.S.P.R., nu li se permitea acest lucru de către preşedintele asociaţiei".

Referitor la clauzele contractului de reprezentare, din declaraţia inculpatului F. a reieşit că au existat discuţii contradictorii în cadrul şedinţei la care a participat si inculpatul F., privind cuantumul onorariului prevăzut in contract, procentul de 15% nefiind agreat de participanţii la şedinţa ("15 % i s-a părut prea mult lui D.D.D.D. care chiar s-a îmbrâncit cu cineva. Eu am părăsit sala, nu a fost încheiat nici un proces-verbal al şedinţei, iar onorariul a rămas în final 15%").

Declaraţiile martorilor si conţinutul convorbirilor au reflectat presiunile exercitate asupra membrilor revoluţionari pentru achitarea sumelor de bani aferente contractelor de reprezentare. În cazul refuzului de a plăţi, inculpatul A. ajutat de inculpatul K. emiteau notificări avertizând persoanele în cauză ca daca nu vor plăţi sumele de bani, vor fi acţionaţi în instanţă şi obligaţi să plătească sume mai mari decât cele stipulate în contractele de reprezentare. Din înscrisurile ridicate în urma percheziţiei la sediul asociaţiei, a reieşit că inculpatul A. împreună cu membrii familiei sale, respectiv inculpaţii A. şi H., aveau o evidenţă strictă cu membri revoluţionari cărora li se eliberau certificatele de revoluţionar preschimbate şi adeverinţele pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii şi de asemenea, deţineau evidenţă şi pentru cei care obţineau decizii de la casele de pensii pentru plata indemnizaţiilor reparatorii

De asemenea presiunile exercitate asupra membrilor asociaţiei de a plăţi sumele aferente contractelor au reieşit şi din discuţia telefonică purtată de inculpatul A. cu martorul E.E.E.E., în care inculpatul îl ameninţa pe martor pentru a-l determina să plătească:

"A.: reţine, pentru ceea ce faci, o să vii să plângi la uşa mea! Deci acuma îi dau drumul la executare silită! (...) (neinteligibil) (…) nu mă aşteptam din partea ta. E.E.E.E.: Daţi drumul, daţi drumul la executarea silită, să vedeţi câţi, câţi oameni vă pun eu în cap pentru prostiile astea care le-aţi făcut dumneavoastră. A.: Pentru prostiile astea. Ei, bine (înjură), las’ că îţi dau eu ţie! E.E.E.E.: (…) (neinteligibil) (…). A.: Îţi dau eu ţie! Îţi dau eu ţie, ca să nu zici (...). Şi fereşte-te şi tu de mine (înjură - n.l.)! Bine!"

Referitor la această convorbire dintre inculpatul A. şi martorul E.E.E.E., inculpata H. poartă o discuţie telefonică cu inculpatul A.,: H.: Auzi, A., l-am sunat pe F.F.F.F.. Ce nenorocit de om, A.! A.: De ce l-aţi sunat pe F.F.F.F.: L-a sunat B., să plătească. A.: Aşa! H.: Şi a zis că e dreptul lui şi el nu dă niciun ban, că n-a semnat niciun act şi nu cunoaşte pe nimeni, el. El nu s-a întâlnit cu nimeni, n-a vorbit cu nimeni, el n-a semnat nimic, el a luptat, alţii care n-au luptat şi n-au fost la Revoluţie, ăia să plătească. Şi lasă, că plătiţi dumneavoastră, că aveţi de unde, destul!"

Din declaraţiile martorilor (G.G.G.G., H.H.H.H. - fila 459 vol. IV Dosar nr. x/46/2012) a reieşit si că au semnat contracte de reprezentare cu titlu oneros şi revoluţionari care aveau calitatea de "participanţi la Victoria Revoluţiei Romane din decembrie 1989" şi care, conform art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004 aveau calitate onorifică si nu beneficiau de îndemnizaţii reparatorii, deci nu aveau nici un interes să încheie aceste convenţii.

In realitate, scopul in care acţiona grupul infracţional organizat era de a obţine beneficii financiare, iar contractele de reprezentare au fost încheiate pentru a da o aparenta de legalitate încasării sumelor de bani.

Sumele de bani rezultate din contractele de reprezentare au fost încasate prin folosirea influenţei şi autorităţii reprezentanţilor grupului asupra membrilor revoluţionari, aceste sume fiind percepute fără o bază legală, constituind foloase necuvenite pentru membrii grupului.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (respectiv chitanţele emise de Asociaţia decembrie 1989 Metrou România şi verificările efectuate de Garda Financiară) a reieşit că în perioada 2009-2011 asociaţia a încasat de la membrii revoluţionari suma totală de 9.453.390 RON, sumă de bani ce a fost însuşită de inculpaţi. În afara sumelor de bani încasate pentru care s-au eliberat chitanţe, au mai fost încasate de la membrii revoluţionari şi alte sume de bani fără a se elibera documente de încasare (conform declaraţiei martorului Z.Z.Z. ataşata în vol. 2 dup, filele 253 - 254, dosar urmărire penală şi fila 381 din Dosarul x/46/2012, F. a solicitat de la fiecare revoluţionar suma de câte 1.000 RON din care suma de 360 RON reprezentând cotizaţia către asociaţie, fără a fi eliberată chitanţă pentru toată suma Iuată şi încasată. Martorul a declarat că a plătit procentul de 15% inserat în contractul de reprezentare, solicitându-i-se, totodată, suma de 400 euro fără de care nu putea obţine drepturile băneşti de la Casa de Pensii).

Dovada faptului ca sumele nu au fost percepute in mod legal, deşi se eliberau chitanţe pentru anumite sume, o constituie si împrejurarea ca sumele au fost depuse în conturile personale ale inculpatului A., iar ulterior sumele au fost transferate în contul fiului său, A., fără ca acesta din urmă să aibă vreo calitate în cadrul asociaţiei.

Fiind întrebat, la momentul audierii de către instanţa, din ce raţiune nu au fost transferaţi banii în contul persoanei care a preluat conducerea asociaţiei după plecarea inculpatului A. la S.S.P.R., acesta a arătat că aşa era prevăzut în actul adiţional încheiat cu avocaţii, aşa a discutat şi hotărât cu organul de conducere al asociaţiei, iar Decizia îi aparţinea preşedintelui asociaţiei care avea atribuţia de gestionare patrimoniul, ca atare aşa a decis inculpatul atunci.

Din agenda ridicata de la domiciliul inculpatului A. cu ocazia percheziţiei domiciliare reiese că membrii familiei acestuia, A. şi H., au folosit în interes personal din banii încasaţi ca foloase necuvenite de la membri revoluţionari prin folosirea influenţei şi autorităţii suma totală de 508.235 RON, bani din care a fost achitată contravaloarea unui autoturism pentru inculpatul A.

O parte din sumele încasate ca foloase necuvenite a fost folosită pentru anumite instituţii sau anumite persoane din cadrul unor instituţii, aşa cum reiese din conţinutul agendei ridicata de la domiciliul inculpatului A. cu ocazia percheziţiei domiciliare, in care acesta ţinea o strictă evidenţă a sumelor de bani încasate ca foloase necuvenite. La pagina 41 din agendă sunt menţionate sumele de 1.000 RON şi 3.200 RON pentru S.S.P.R. (Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989), la pagina 114 sunt menţionate mai multe sume de bani ca fiind remise de o persoană cu numele de x la Casa de Pensii sau la G.F. Control (Garda Financiară), iar la pag. 129 din agendă este menţionată suma de 2.200 RON "Uşă Guvern " - fiind evident ca sumele au fost folosite pentru ca funcţionarii să faciliteze eliberarea cu prioritate a certificatelor şi adeverinţelor, cercetările fiind disjunse cu privire la săvârşirea unor fapte de trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, abuz în serviciu.

În vederea încasării sumelor de bani, inculpatul A. s-a folosit de membrii familiei sale, în care avea cea mai mare încredere, respectiv de soţia sa, inculpata H., cât şi de fiul său, inculpatul A., după ce în prealabil ceilalţi membri ai grupului C., E., G., F., I. şi J. efectuau demersuri la membri revoluţionari pentru a-i determina să încheie contractele de reprezentare sau să plătească sumele de bani aferente acestor contracte.

Acţiunile inculpaţilor s-a derulat pe etape, fiind îndeplinit în cele din urmă scopul de a se incasa sume necuvenite, prin implicarea fiecărui membru în funcţie de sarcinile care îi reveneau, fără ca toţi membrii grupului să se cunoască îndeaproape, dar fiecare având reprezentarea implicării si a altora în întreaga activitate infracţională.

În ceea ce priveşte implicarea inculpatului C., pe lângă rolul activ pe care l-a avut in determinarea membrilor revoluţionari, din cadrul filialei Buzău al cărui preşedinte era, de a încheia contracte de reprezentare, acesta se ocupa si de distribuirea certificatelor de revoluţionar preschimbate şi adeverinţelor aferente pentru obţinerea drepturilor în baza Legii nr. 341/2004. Din convorbirea telefonică cu U.U.U. a reieşit că inculpatul urmărea ca persoanele care primiseră aceste documente (fiind indicaţi în convorbire numiţii I.I.I.I., K.K.K.K., L.L.L.L.) să plătească şi sumele de bani aferente contractelor de reprezentare:

"C.: Să fie al dracului! Are certificatu’ aici la noi, are de plătit 25 de milioane plus trei şase sute, n-are contract."

Din convorbirea purtată de inculpatul C. cu inculpatul A. rezultă înţelegerea acestora cu privire la distribuirea certificatelor de revoluţionar cât si cu privire la identificarea persoanelor care nu plătiseră contravaloarea contractelor de reprezentare, pentru a-i determina să plătească sumele de bani:

"C.: Da, domnu’ preşedinte! Să trăiţi! A.: Măi jigodie ordinară! C.: Ce-ai păţit. A.: Ai venit iarăşi, ţi-ai umplut geanta cu certificate...(...) A.: Caută-i p-ăia care ţi i-am dat pe listă! C.: Da, dragul meu! Sigur că da! Marţi, ş-aşa am să mai aduc cel puţin unu, doi, să mai plătească !"

Din altă convorbire dintre cei doi inculpaţi, a reieşit că inculpatul C. conduce la Bucureşti membrii revoluţionari pentru a plăti sumele de bani aferente contractelor de reprezentare: "C.: Că mai îţi aduc unu să plătească, fii atent, şi pe urmă mai îţi aduc încă vreo patru (...) neinteligibil (...). A.: Bine! C.: Ia adeverinţe! Băi, omule, am unu, mă, caută-i adeverinţa !"

Dovada faptului ca se încasau sumele bani aferente contractelor de reprezentare a reieşit din convorbirea purtată de inculpatul C. cu o persoană de sex bărbătesc neidentificată, valoarea fiind de 15 %, conform clauzelor contractuale: "Bărbat: Cât trebuie de la (...) la Metrou, la băieţii ăia, acolo. C.: Ce. ..neinteligibil (...). Bărbat: Cât la sută. C.: 15% din valoare, din ce-aţi luat".

Obţinerea de foloase necuvenite ca urmare a distribuirii certificatelor şi adeverinţelor pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii a reieşit si din convorbirea dintre inculpaţii C. şi A.: "Domnul: D-aia te-am şi lăsat în pace. Băi nene, ia fi atent la mine. Spune-mi te rog, mâine după amiază pot să vin să iau certificatele alea. C.: Ă, băi (...). Domnul: Ă, ia zii. A.: Dacă-mi trimiţi în cont un milion jumate de euro (...). Domnul: De unde (...) Ce eşti nebun. C.: (...) vii tu cu geamantanu’.(...) A.: Păi, bă, bă, ieri iar, iar ai plecat ca un nabab d-aicea, cu treizeci de adeverinţe.(…) Domnul: Ă, îţi mai aduc probabil încă trei mâine, să plătească.

În unele cazuri, inculpatul C. încasa banii de la persoanele care obţinuseră certificatul de revoluţionar preschimbat şi-i I. la sediul asociaţiei din Bucureşti, după cum a reieşit din convorbirea telefonică purtată de acesta cu o persoană de sex feminin neidentificată:

"C.: Băi, să-i spui lu x că e rezolvată, (...) ! Mâine seară trebe’ să duc banii la Bucureşti!

În conţinutul agendei ridicata cu ocazia percheziţiei domiciliare este menţionat şi numele inculpatului C., la paginile 34, 38 şi 114, din care rezultă că acesta, în cursul anului 2010, a primit suma totală de 70.000 RON, iar la data de 14.03.2011 a primit suma de 150.000 RON, sumele de bani provenind din încasările cu titlu necuvenit de la membrii revoluţionari.

Aspectul exercitării de presiuni psihice asupra membrilor asociaţiei este probat si cu procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtată de inculpatul C. cu o persoană căreia i se adresează x, în care îl avertizează că cei care nu au plătit contravaloarea contractului le-a fost intentată acţiune la tribunal de către A. şi că ar fi bine să îşi plătească " danganalele". La finalul discuţiei C. recunoaşte că ştia despre inculpatul A. că şi-a folosit influenţa asupra unor funcţionari publici din cadrul S.S.P.R. pentru preschimbarea certificatelor: C.: Am fost la Bucureşti şi mi-a zis A. că ă (...) cei care n-au plătit contractu’ ăla, ştii, le-a intentat acţiune-n tribunal şi eşti pe listă printre ăia. Tu n-ai ridicat banii (...) x: Şi cum fac, ă... că despre ce sumă e vorba. C.: Păi, e 15%, mă! Trebuie să vii cu hârtiile alea acolo, la mine, într-o zi, acolo, la birou, ca să-ţi calculăm, că ei au făcut două tipuri de contracte: unele au fost cu 5% plus o sută douăzeci de milioane, ulterior s-au încheiat cu 15 la to (...) la sută. Să vedem ce variantă susţinem, ca să dai mai puţin. M-ai înţeles. Eu îţi vreau bine, dracului, pân’ la urmă! P.P.P.P.: Păi, îţi dai seama că la început ţi se pare mult, da’ când intri în ei şi începi să-ţi acoperi din (...) C.: Da, da’ tre’ să te gândeşti că fără ei, P.P.P.P., nu luai nimic!"

De asemenea, inculpatul C. condiţiona remiterea adeverinţei în baza căreia se obţineau drepturile conferite de Legea nr. 341/2004 de încheierea contractelor de reprezentare. Din convorbirea cu o persoana numita W.W.W., a reieşit că membrii erau obligaţi să plătească sumele de bani stipulate în contractele de reprezentare, iar în cazul în care nu plăteau, trebuia să predea certificatul preschimbat pentru anulare:

"C.: N-are contract! N-are, n-a făcut " (...) C.: Sigur, aşa e, zice nea VV.V., da. Da’ treaba e că acuma l-a prins la înghesuială. Vrea adeverinţă, face contract! Nu vrea adeverinţă, ia p (...) a! (...) C.: Mă, nene, adică nu-i iese niciun avantaj. Atuncea să dea certificatu’ să i-l anulez, mă, nene, mă! Că nu e singuru’ de la uzină! Toţi! M.M.M.M., N.N.N.N. nu ştiu care, toţi, toţi, toţi m-au înnebunit că nu iau bani! Mă, nene, în contract scrie că ai obligaţia să dai zece milioane, plus trei’şase de milioane, în trei ani! I-am zis lu’ A. să le facă notificare la toţi. Eu m-am săturat să-i anunţ, ai înţeles."

Referitor la legalitatea contractelor de reprezentare, Curtea a constatat că menţiunile proceselor-verbale de redare a convorbirile telefonice se coroborează cu declaraţiile martorilor (dintre care O.O.O.O., B.B.B.B., H.H.H., Z.Z.Z.) care au declarat că nu au înţeles să plătească cota parte din valoarea îndemnizaţiilor reparatorii, la care aveau dreptul prin lege, dar s-au simţit forţaţi de ameninţările ca nu îşi vor mai putea obţine drepturile băneşti sau ca vor fi excluşi din asociaţie (conform anunţului afişat la sediu). Pentru aceste considerente, Curtea nu poate reţine apărarea formulată de inculpat în sensul că respectivele contracte de reprezentare ar fi fost legale, întrucât consimţământul membrilor revoluţionari la încheierea acestora a fost viciat.

Unii martori au avut îndoieli în privinţa validităţii încheierii contractelor de reprezentare, dar au considerat că sunt legale, întrucât erau redactate de către o persoana care poseda cunoştinţe juridice, referindu-se la avocat. Martorul P.P.P.P. a considerat nul contractul de reprezentare pe care l-a încheiat, întrucât preşedintele asociaţia avea obligaţia sa reprezinte pe membri chiar şi în lipsa acestui contract. O parte dintre membrii revoluţionari nu au citit prevederile contractului, semnându-l în alb, altă parte l-au semnat ulterior eliberării certificatului de revoluţionar. Mai mult, astfel cum a constatat si martorul H.H.H., contractul nu era semnat pe fiecare pagina, acestui martor nefiindu-i prezentate toate filele din acest contract. ca atare, erau îndreptăţite nemulţumirile exprimate de numeroşi martori legate de sumele de bani pe care erau ameninţaţi şi somaţi să le plătească.

Unii martori audiaţi în faza cercetării judecătoreşti si-au nuanţat declaraţiile, afirmând ca au încheiat contractele de reprezentare fără să li se impună (în primul ciclu procesual: Q.Q.Q.Q. fila 147 vol. VII, R.R.R.R. fila 169 vol. VI, S.S.S.S. fila 150 vol. VII, T.T.T.T. fila 151 vol. VII, U.U.U.U. fila 158 vol. VII, V.V.V.V. fila 312, vol. VII, în al doilea ciclu procesual: Y. fila 1037 vol. II.I., A.A. fila 1056 vol. III, B.B. vol. III fila1067). În faţa instanţei de judecata şi-au menţinut declaraţiile îndeosebi persoanele care plătiseră cota procentuală aferentă contractelor şi care si-au exprimat în continuare aceleaşi critici referitoare la procedura de încheiere a contractelor de reprezentare.

Curtea a reţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, ca fiind mai apropiate de momentul săvârşirii infracţiunilor, remarcând că si-au schimbat declaraţiile martorii care nu au plătit cota procentuală aferentă contractelor, deci nu au suferit un prejudiciu material efectiv, dar şi aceştia au susţinut că îşi menţin declaraţiile date in cursul urmăririi penale.

Un rol în obţinerea şi distribuirea cu prioritate a certificatelor de preschimbate, cât şi a adeverinţelor pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii către membri revoluţionari îndreptăţiţi, l-a avut inculpatul I., având funcţia de inspector principal în cadrul S.S.P.R.

Deşi inculpatul a negat ca ar fi distribuit certificate, întrucât nu avea aceasta atribuţie conform fişei postului, în fapt a primit sarcina distribuirii certificatelor de revoluţionar preschimbate, astfel cum a reieşit din declaraţia martorului R.R.R.R., martorului A.A. (aşa cum s-a arătat mai sus). Totodată, martorul K.K., care a fost şeful inculpatului I., a declarat că sarcina distribuirii certificatelor de revoluţionar nu îi revenea inculpatului I., însă începând cu anul 2010, ca urmare a numărului mare de certificate, a primit însărcinarea de la S.S.P.R. de a suplimenta echipele cu oameni pentru distribuirea certificatelor, dând aceasta sarcina directorilor teritoriali din direcţia pe care o conducea martorul. In acest context, martorul a arătat ca ăi inculpatul I. a distribuit certificate o data sau de doua ori, dar nu făcea acest lucru in mod curent. A mai arătat că, probabil, inculpatului I. i-au fost predate şi certificatele rămase nedistribuite.

S-a constatat că mai existau persoane care, fără să aibă stabilite atribuţii de distribuire a certificatelor, au distribuit totuşi astfel de certificate la solicitarea S.S.P.R., martorul W.W.W.W. fiind unul dintre aceste persoane

De asemenea, din convorbirile telefonice a reieşit că inculpatul I. l-a ajutat pe inculpatul A. prin distribuirea certificatelor de revoluţionar preschimbate şi adeverinţelor pentru obţinerea îndemnizaţiilor reparatorii cu prioritate membrilor care încheiau contracte de reprezentare sau condiţionând persoanele cărora li se eliberau aceste certificate să aibă încheiate contracte de reprezentare cu inculpatul A.. In acest sens este discuţia purtată de inculpatul I. cu K.K.K.K.:

"I.: Spune şi mie, te rog, contractele de la toţi băieţii ăştia care mi i-ai dat! K.K.K.K.: Da. Păi, ia ... unele le am şi u (...), unele să mă duc să le iau de la ei, d-acas’. Ţi le-aduc (...). Păi, cum fac. I.: (…) neinteligibil (...). K.K.K.K.: Le aduc eu personal. I.: Nu ştiu, tată. Mi le pui în plic (...). Să-mi ajungă mie cât mai repede, aicea". Din altă discuţie cu aceeaşi persoană reiese acelaşi aspect, al ajutorului dat inculpatului A., pentru eliberarea si distribuirea cu prioritate a certificatelor preschimbate:

"I.: Bine. Nu-i prob (...). Dacă mi-aduci contractele mă duc la M.M. (...), A. şi mă cert cu el, nu-i problemă! K.K.K.K.: Da, dar eu nu înţeleg ce treabă are A. I.: Măi omule, tu înţelegi că el le-a băgat dosarele (...) K.K.K.K.: Vin eu şi (...). Auzi, da’ lu’ X.X.X.X. o rezolvi. I.: Cine-i X.X.X.X. şi K.K.K.K.: Ei. I.: Cine (...). K.K.K.K.: Care am trimis-o eu la tine, da! A semnat".

Inculpatul I., fiind audiat in cursul cercetării judecătoreşti, a afirmat că acele contracte la care a făcut referire în discuţiile cu K.K.K.K. ar fi fost "contracte de sponsorizare" pe care martorul trebuia sa le încheie pentru a-si rezolva o problemă medicala. Curtea nu a reţinut acesta explicaţie ca fiind adevărata, câtă vreme inculpatul însuşii, în cadrul conversaţiei, a făcut o conexiune între contract şi A., iar când numitul K.K.K.K. s-a arătat surprins de legătura cu A., inculpatul I. i-a explicat că "el le-a băgat dosarele" - fiind astfel evident că discuţia se referea la contractele de reprezentare încheiate pentru dosarele de preschimbare certificate.

Această convorbire telefonică nu este singura purtata de inculpatul I. în legătură cu contractele de reprezentare. Din convorbirea purtată in data de 28.05.2010 intre martora Y.Y.Y.Y. şi inculpat, conform procesului-verbal ataşat în vol. 4 dup filele 9-11 a reieşit că pentru activităţile sale de ajutor pentru încasarea sumelor de bani în baza contractelor de reprezentare, inculpatul pretinde în nume personal de la martora o sumă de bani, deşi martora i-a precizat că pentru contractul de reprezentare a achitat şi inculpatului A.: Y.Y.Y.Y. (P.C.): Am achitat, am achitat şi la domnu’ A. şi am oprit (...) I.: Am înţeles. P.C.: (...) şi pentru dumneavoastră. Da. Bine. I.: Ce-aţi achitat la domnu’ A. Ce treabă are (...) ş P.C.: Păi, mi-a luat zece la sută pe contract. Nu mi-aţi zis să mă duc la contract. I.: Păi, ăia era... Ah, bine că mi-aţi spus. P.C.: Pă cuvânt! I.: Păi, cum. Ăia trebuia să ajungă la mine. Bine. P.C.: Da. Deci (...) I.: (...) Vorbim, vorbim mâine. Vorbim mâine P.C.: Atunci aveţi şi de acolo de luat I.: Păi, ăia-s ai mei, nu-s ai lui, că el n-a făcut nimica. P.C.: Nu ştiu. Mi-a cerut .. I.: Da. P.C.: (...) pe contract, ştiţi. (...) P.C.: (...) vă dau şi dumneavoastră cât am dat şi dumnealui. I.: Bine. Bine, bine. P.C.: Dacă vă luaţi d-acolo partea după aceea.

Pentru ajutorul dat persoanelor cu funcţii de conducere din cadrul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, pentru eliberarea cu prioritate a certificatelor de revoluţionar, cât şi a adeverinţelor pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii în baza Legii nr. 341/2004, inculpatul I., în afara sumelor pretinse de acesta personal, a primit sume de bani şi de la inculpatul A. În agenda ridicată de la domiciliul inculpatului A., în care acesta ţinea o evidentă strictă a sumelor de bani Încasate ca foloase necuvenite de la membrii revoluţionari şi a modului de folosire a acestora, la pagina 79 este înscris numele inculpatului I. şi diferite date în dreptul cărora se regăsesc menţionate sume de bani. Din aceste date rezultă că inculpatul I. a primit în cursul anului 2010, suma totală de 80.000 RON, cu menţiunea că suma de 5.000 RON a fost primită la data de 13.02.2010 de la persoana cu numele de G. (inculpatul G.).

Din actele dosarului a reieşit că si inculpatul E. l-a ajutat pe inculpatul A. în activitatea infracţională, determinând membri revoluţionari din cadrul Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel să încheie contracte de reprezentare şi să plătească sume de bani în baza acestor contracte, efectua şi demersurile de a ridica certificatele de revoluţionar preschimbate şi adeverinţele pentru obţinerea indemnizaţilor reparatorii în baza Legii nr. 341/2004 de la inculpatul A. şi le I. membrilor revoluţionari numai dacă aceştia aveau încheiate contracte de reprezentare (conform declaraţiei martorului Y. redata mai sus).

Atitudinea de subordonare a inculpatului E. faţă de inculpatul A. a reieşit chiar din declaraţia primului, in care a arătat ca a discutat, în calitatea sa de preşedinte al asociaţiei Câmpulung Muscel cu A., care le-a dat avize (necesare conform Legii nr. 341/2004 pentru depunerea dosarelor în vederea preschimbării certificatelor) şi le-a spus ca el face si contractele de reprezentare. Deşi inculpatul E., fiind audiat de instanţă, a recunoscut ca putea sa ia si singur hotărâri prin Adunarea Generală, i-a spus inculpatului A. că nu ia decizii.

Din declaraţia martorului A.A. a rezultat că inculpatul E. executa ordinele inculpatului A. şi de fiecare dată când inculpatul A. se deplasa la Câmpulung se strângeau sume de bani de la membrii revoluţionari pentru a-i achita acestuia cazarea şi masa la hotel.

Implicarea inculpatului E. în activitatea infracţională reiese si din convorbirea telefonica dintre inculpat si Z.Z.Z.Z. E. îi comunică acestuia că inculpatul A. l-a ajutat în rezolvarea unor dosare şi adeverinţe şi acesta ar fi obţinut sume de bani ca urmare a intervenţiei sale:

"C.S.: Nici eu nu pot. Nici eu nu pot. Dacă mai vorbeşti, spune-le că m-a chemat A., că, mi-a mai rezolvat nişte dosare, nişte adeverinţe (...) R.E.: Da. A. îşi face treaba lui şi, uite, bine că (...) C.S.: Da’ uite, c-a rezolvat ce nu, nu, nu se putea rezolva (...) R.E.: Da! C.S.: Şi e mulţi. Îşi face şi treaba lui, aia e (...) R.E.: Da, (...) neinteligibil (…) C.S.: (...) e clar...R.E.: (...) treabă, da. C.S.: Îşi umple şi buzunarele şi-asta e. R.E.: Şi le-a umplut rău dă tot C.S.: Dă tot (...). Păi, numa’ dă la mine are vreo (...) cincizeci dă inşi. R.E. Ă! C.S.: Plus din ţară, plus de cutare. Am văzut eu! Asta e (...) R.E.: S-a descurcat."

În agenda ridicată de la domiciliul inculpatului A., în care acesta ţinea evidentă sumelor de bani încasate ca foloase necuvenite si a modului de folosire a acestora, la pagina 19 este înscris numele inculpatului E. cu suma de 2.000 RON dată cu împrumut.

De asemenea si inculpatul G. care a deţinut funcţia de prim vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, a participat activ in cadrul grupării infracţionale, având rolul său de determinare a membrilor revoluţionari să încheie contracte de reprezentare, în exercitarea influenţei pe care o avea asupra membrilor revoluţionari, cu scopul de a obţine sume de bani (aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor H.H.H. si J.J.J.).

Din conţinutul aceleiaşi agende ridicate cu ocazia percheziţiei, rezultă că pentru activitatea sa în cadrul grupului, inculpatul a folosit din banii încasaţi ca foloase necuvenite de la membrii revoluţionari suma totală de 123.540 RON. Sumele de bani încasate în mod legal, cu titlu de cotizaţii de la membrii revoluţionari, au fost contabilizate separat si au fost folosite in beneficiul asociaţiei, aşa cum reiese din înscrisurile depuse de inculpatul G. prin care a justificat cheltuielile efectuate.

Inculpatul J., şofer în cadrul S.S.P.R., avea sarcina încasării sumelor de bani, alături de inculpatul I., după cum reiese din convorbirea purtata cu numitul A.A.A.A.A. (vol. 4 dup. fila 32), iar provenienţa sumelor de bani încasate de inculpatul J. (respectiv sume prevăzute in contractele de reprezentare) a rezultat din convorbirea pe care a purtat-o cu numita B.B.B.B.B.: J.: Deci, te rog eu frumos! A. (…) frăţioare, fii atent! Eu vreau banii dă la tine (...) de la (...). Nu de la tine, de la taică-tu, douăş’patru dă milioane (...) ăăă (...) jumătate din ce-a luat, din cincizeci şi patru. Şi cu aia, cu datoria, înţeleg. Aveţi probleme, nu ştiu ce (...). Dar, haideţi să (...) să respectăm nişte reguli, că dacă nu le respectăm, e (...) pentru noi, o să fie (...) n-o să fie bine, m-ai înţeles. Deci, hai, te rog eu frumos, respectaţi regulile că eu am fost om cu voi şi văd că (...). Da. (….) J.: Auzi Ia zi-mi şi mie contractu’ lu’ (…) cu tata lu’ (...) B.B.B.B.B. ăla. Pe cât e făcut. Pe doişpe (...). Pe treişpe sau pe cinşpe.

Pe unii membri revoluţionari inculpatul i-a îndrumat să-şi ridice adeverinţele pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii de la inculpatul A. şi să plătească direct acestuia (convorbirea telefonică purtată de J. cu o persoană cu numele x vol. 5, filele 106-107).

Persoanele care apar in convorbirile telefonice si martorii audiaţi aveau cunoştinţă de implicarea fiului inculpatului A. (A.) care apela diverse persoane şi le solicita să plătească sumele de bani prevăzute în contractele de reprezentare, precum şi implicarea soţiei inculpatului A. (H.) si a inculpatei L. în calitate de contabilă în activitatea infracţională, cele două ocupându-se cu eliberarea chitanţelor pentru a da un titlu de legalitate încasărilor, deşi toţi cunoşteau ca banii proveneau din contractele de reprezentare impuse de membrii grupării. Din declaraţiile martorilor a reieşit, contrar susţinerilor inculpatei L., că ambele inculpate, deşi nu aveau nici o calitate oficiala in cadrul asociaţiei, s-au ocupat de încasarea banilor ce erau obţinuţi în mod fraudulos prin folosirea influentei şi autorităţii de către conducerea asociaţiei.

De asemenea, pentru a da aparenta de legalitate încasărilor acestor sume de bani s-a încercat crearea aparentei că asociaţia a acordat împrumuturi membrilor revoluţionari, inculpatele H. şi L. punând la dispoziţia membrilor asociaţiei contracte de împrumut şi dispoziţii de plata care nu erau datate, în vederea semnării Martorii cărora cele două inculpate le-au pus la dispoziţie aceste documente spre semnare, li s-a spus fie că reprezintă "contracte de reprezentare", fie ca îşi vor primi în scurt timp banii (martorii C.C.C.C.C., D.D.D.D.D., D.D.D., E.E.E.E.E. - fila. 259 şi urm. vol. VI, Dosar nr. x/46/2012).

După percheziţia efectuată la biroul preşedintelui Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România din data de 06 ianuarie 2011 au fost identificate la sediul asociaţiei un număr de 53 de contracte de împrumut a unor membri revoluţionari, cu suma totală de 5.500.000 RON conform concluziilor controlului efectuat Garda Financiară - Comisariatul General. Din procesele-verbale semnate de membrii conducerii asociaţiei rezultă că sumele împrumutate au fost aprobate de către conducerea asociaţiei.

Contractele de împrumut aparent au fost încheiate în cursul anului 2010 cu membri revoluţionari care nu ar fi obţinut indemnizaţiile reparatorii în baza Legii nr. 341/2004, existând clauza restituirii sumelor respective în termen de 48 de ore după obţinerea indemnizaţiilor.

In urma verificărilor, s-a constatat că majoritatea membrilor revoluţionari care semnaseră contractele de împrumut, obţinuseră indemnizaţiile reparatorii înainte de încheierea contractelor de împrumut.

O parte din martorii audiaţi, care au semnat contractele de împrumut, au declarat că au primit banii, fără sa cunoască clauzele contractuale (martorul F.F.F.F.F. vol. II, fila 652 ds. inst., A.A.A. fila 1699 vol. V ds. inst.), iar altă parte dintre martori au declarat că au semnat astfel de contracte fără să primească în realitate sume de bani (martorul D.D. fila 1078 vol. II ds. inst., martorul E.E. fila 1089 vol. II ds. inst.).

Majoritatea membrilor revoluţionari care au semnat astfel de contracte, au relatat că au semnat aceste contracte în anul 2011, după ce organele de urmărire penală au efectuat percheziţie la sediul asociaţiei. Martora V. care, in calitate de cenzor, a semnat procese-verbale de acordare împrumuturi către membrii asociaţiei, a declarat că "a fost păcălită" să procedeze astfel, încheind ea însăşi un contract de împrumut, fără a primi banii ( fila 703 vol. II ds. inst).

Dintre martorii care au relatat iniţial că au încheiat contractele de împrumut în anul 2010, unii au revenit recunoscând că de fapt au semnat contractele în anul 2011. Unii martori care au declarat iniţial ca au primit banii, au revenit ulterior si au arătat că nu au primit sumele de bani. Relevantă este declaraţia martorului P. (fila 58 vol. 23 dup, vol. II fila 530 ds. inst), care a arătat ca nu a primit suma de bani in baza contractului de împrumut, dar a semnat atât contractul de împrumut, cât şi dispoziţia de plata la solicitarea inculpatei H., in următoarele împrejurări:

"Prin luna februarie 2011, mă aflam întâmplător la sediul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, iar H. mi-a propus ca asociaţia să-mi acorde un împrumut în valoare de 100.000 RON. Eu am fost de acord şi în împrejurările respective am semnat înscrisurile mai sus menţionate. Eu nu am încasat suma respectivă, dar H. m-a asigurat că-i voi primi în câteva zile. Nu am primit suma până în prezent. Declar că iniţial eu am mărturisit mincinos în faţa organelor de urmărire penală întrucât m-am lăsat influenţat de Decizia altor martori chemaţi în vederea audierii odată cu mine, care hotărâseră de asemenea să declare mincinos".

Martorul O. fiind audiat a doua oara in cursul urmăririi, precum şi în cursul judecăţii (fila 519 vol. II) a precizat aceleaşi aspecte referitoare la încheierea contractelor de împrumut, respectiv faptul că in luna martie 2011, în timp ce se afla la sediul asociaţiei, H. i-a cerut să semneze un contract de împrumut, precum şi o dispoziţie de plată care atesta că martorul ar fi încasat în mod nereal suma de 150.000 RON, data consemnata pe aceste documente fiind 05.06.2010. În realitate, martorul nu a primit aceşti bani, dar a primit asigurări din partea numitei H. că banii îi vor fi acordaţi în câteva zile. Martorul a arătat că iniţial a făcut alte declaraţii în faţa organelor de urmărire penală întrucât i-a fost teamă că îi vor fi ceruţi banii pe care a atestat în mod nereal că îi împrumutase precum şi din cauza poziţiei oficiale a lui A., care era secretar de stat în acel moment.

A reieşit din aceste declaraţii influenta pe care inculpatul A. o avea asupra membrilor revoluţionari, unii dintre martorii ce fuseseră audiaţi prezentându-se din proprie iniţiativa la D.N.A. pentru a solicita reaudierea, abia după arestarea preventivă a celor 3 inculpaţi (A., C. si E.).

Inculpaţii C. şi F. au semnat, la rândul lor, astfel de contracte de împrumut: primul a încheiat două contracte de împrumut( fiecare pentru suma de 150.000 RON), iar al doilea un singur contract pentru suma de 100.000 RON.

Inculpatul C. a declarat în faţa organului de urmărire penala că a primit toata suma împrumutata (300.000 RON), însă ulterior a revenit si a recunoscut că i s-a dat doar o parte din această sumă (respectiv, 180.000 RON). Inculpatul a arătat că la prima audiere din 2011, a fost influenţat sa declare in acel mod de către o persoana numită "x", greşeală pe care şi-o însuşeşte. Mai mult, inculpatul s-a conformat solicitării formulate de A., de a-i aduce patru persoane de încredere de la Buzău la Bucureşti pentru a semna contracte de împrumut. Inculpatul a relatat că inculpata H. i-a adus la cunoştinţă că a fost un control al Gărzii Financiare, ca exista nişte nereguli contabile si că trebuie sa semneze nişte contracte de împrumut care erau antedatate, inculpatul recunoscând ca niciodată nu a judecat prea serios ceea ce a făcut.

Aspecte referitoare la semnarea "în alb" a contractelor de împrumut la solicitarea inculpatelor L. şi H., au reieşit şi din declaraţia inculpatului F. care a relatat că au fost încheiate contractele după vizita D.N.A., prin luna februarie, când holul asociaţiei era ticsit de oameni, iar L şi H. îi rugau sa semneze, întrucât sunt documente ridicate de D.N.A. Li s-a spus ca trebuie semnate documentele pentru a fi transmise cu adresa la Direcţia Naţională Anticorupţie. Inculpatul a arătat că au mai semnat înscrisuri sau adrese în alb, către diverse instituţii, şi au fost în regulă. Inculpatul a mai susţinut că nu a primit suma de 5.000 RON menţionată în agenda inculpatului A. şi nici nu a solicitat acordarea împrumutului.

Cei doi inculpaţi au declarat că nu au cunoştinţă ca membri revoluţionari să fi formulat cereri de împrumut pentru sume mari de bani, iar în evidenţa înaintată organului de urmărire penală nu se regăsesc cereri pentru împrumutul sumei totale de 5.500.000 RON şi nici pentru persoanele care au semnat cele 54 contracte de împrumut, fiind mai mult decât evident că acele contracte au fost întocmite în mod fictiv, cu scopul de a justifica sumele încasate necuvenit, prin crearea aparenţei ca au fost folosite în cadrul unor împrumuturi.

Sprijinul acordat de inculpatul K., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, a constat în emiterea de notificări persoanelor care refuzau să plătească sumele de bani stipulate în contractele de reprezentare, ajutându-i astfel pe membrii grupului infracţional să obţină sumele de bani prin folosirea influenţei şi autorităţii.

Inculpatul a susţinut că, în baza unui contract de asistenta juridica, a redactat un proiect de contract denumit impropriu "contract de reprezentare", el fiind in realitate o convenţie civilă între asociaţie şi membrii acesteia, care a suferit modificări în urma discuţiilor dintre conducere si membrii asociaţiei, asupra cărora nu s-au făcut presiuni sau ameninţări pentru a-l semna. A mai afirmat că a efectuat înregistrarea contractelor de reprezentare si emiterea notificărilor de plata către membrii revoluţionari in baza contractelor de asistenta juridică. Aceasta apărare a inculpatului nu justifică, însă, neregulile enumerate mai sus referitoare la faptul că un exemplar al contractului nu se înmâna membrului revoluţionar, contractele se încheiau uneori ulterior obţinerii certificatelor preschimbate de către membrii revoluţionari, contractele erau semnate numai de către membrii revoluţionari si doar in cazul in care se emiteau somaţiile de plata pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, se proceda la semnarea contractelor de către inculpatul A. si K. - aspecte ce demonstrează că inculpatul K. a avut reprezentarea faptului că ii ajută pe membrii grupării.

În urma verificărilor efectuate de către Garda Financiară - Comisariatul General au fost identificate contracte de asistenţă juridică încheiate de inculpatul K. cu Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, reprezentată de inculpatul A., care nu aveau prevăzute onorarii.

In baza contractului de asistenţă juridică nr. 90926 din 06.02.2010, Cabinetul individual de avocatură K. a emis factura nr. x la data de 28 februarie 2012 (ulterior reţinerii inculpatului A.) pentru cumpărătorul Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 pentru suma de 3.800.000 RON, reprezentând onorariu conform contractului. În cuprinsul contractului de asistenţă juridică nu s-a specificat cuantumul onorariului, însă la rubrica "alte clauze" s-a menţionat "stabilirea şi plata onorariului se va face prin act adiţional". Din verificările efectuate de către Garda Financiară - Comisariatul General, nu au fost identificate documente privind prestarea de către Cabinetul individual de avocatură K. a unor servicii sau activităţi care să justifice suma de 3.800.000 RON şi nici vreun act adiţional la contractul de asistenţă juridică nr. x din 06.02.2010 în care să se specifice un eventual onorariu şi prestările de servicii efectuate de cabinetul de avocatură.

Factura a fost semnată de către inculpatul A., la rubrica " numele delegatului ", cu toate că acesta nu avea nici o calitate în cadrul asociaţiei de revoluţionari.

În baza acestei facturi, la data de 29 februarie 2012, Cabinetul individual de avocatură K. a emis chitanţa nr. x din care rezultă că ar fi primit de la Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 suma de 3.400.000 RON.

Fiind audiat în legătură cu emiterea acestor documente, inculpatul K. a precizat că la data de 28.02.2012 a luat legătura cu L. despre care ştia că este contabila asociaţiei cât şi cu A., fiul inculpatului A., cărora le-a solicitat să-i plătească banii pentru muncă prestată, întrucât a asistat in toamna anului 2011 la nişte discuţii din care rezulta ca banii erau scoşi din conturile lui A., fără ca inculpatul sa cunoască destinaţia acestora. L. si A. au fost de acord să îi plătească banii, cu condiţia ca inculpatul sa emită o factura de 3.800.000 RON şi să emită chitanţa pe 3.400.00 RON numerar. K. a precizat că în realitate nu a primit suma de 3.400.000 RON, ci numai suma de 397.000 RON care i-a fost virată în contul cabinetului de avocatură deschis la G.G.G.G.G., că nu a avut act adiţional la contractul de asistenţă juridică nr. x din 6.02.2010 şi nici documente pentru justificarea sumei stipulată în factură.

A menţionat inculpatul că a avut o înţelegere cu A., la discuţie asistând si V.V., ca plata onorariului sa se facă în raport de numărul revoluţionarilor pentru care a prestat servicii si să fie în cuantum de 250 RON pentru fiecare membru.

A susţinut inculpatul că nu a solicitat întocmirea unui act adiţional la contractul de asistenta juridica, deoarece avea de gând sa anuleze factura pentru suma de 3.800.000 RON si sa emită o alta factura, pentru suma reala care i se cuvenea.

Întocmirea acestor documente a reprezentat, conform susţinerilor inculpatului, o garanţie ca va incasa onorariile ce i se cuveneau, apărare ca nu poate fi admisă de instanţă, întrucât garantarea unei plaţi nu se poate efectua prin emiterea unei chitanţe care face dovada plăţii în sine.

În declaraţia data in cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor anterioare, motivând ca la data audierii în cursul urmăririi penale a fost nervos şi ameninţat de procuror, care nu a dorit sa primească la dosar înscrisurile prezentate de inculpat. Inculpatul a arătat în faţa instanţei că a primit suma de 3.400.000 RON în numerar, la domiciliul său, adusa de A., iar diferenţa de 393.000 RON a primit-o după câteva zile prin transfer bancar. Inculpatul a enumerat prestaţiile efectuate de-a lungul timpului, în calitate de avocat, pentru asociaţie si membrii acesteia, arătând ca a solicitat plata onorariului pentru toata activitatea desfăşurată în cadrul asociaţiei timp de 5 ani, în baza contractelor de asistenta juridica si a avut în vedere la calcularea onorariului tabelul de evidenta al membrilor asociaţiei.

Instanţa a înlăturat această din urmă declaraţie ca nesinceră, deoarece nu se coroborează cu alte probe, înmânarea unei sume atât de mari de bani de către A. nefiind făcută în prezenta vreunui martor si nici cu înscrisuri nu s-a dovedit cum a intrat inculpatul A. în posesia unei astfel de sume în momentul respectiv.

Nici afirmaţia inculpatului K. că ar fi stabilit împreună cu A. valoarea de 250 RON per membru revoluţionar pentru serviciile prestate nu a fost primită de instanţă, întrucât nu a fost consemnata în scris, contractele de asistenta juridica nu conţineau clauze referitoare la cuantumul onorariului (ci doar menţiunea ca plata onorariului se face in raport de numărul de membri revoluţionari), părţile contractante urmând să stabilească de comun acord onorariul, prin semnarea unui act adiţional - care nu a fost întocmit.

Scopul în care inculpatul K. a întocmit în fals factura nr. x din 28.02.2012 şi chitanţa nr. x din 29.02.2012 şi a primit suma de 393.000 RON de la inculpatul A., a fost acela de a ascunde si disimula adevărata natură a provenienţei sumelor de bani obţinute de inculpatul A. împreună cu ceilalţi inculpaţi, cunoscând că aceste sume de bani provin din săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Inculpaţii fiind audiaţi (cu excepţia inculpatului J. care nu s-a prezentat in vederea audierii şi H. care a arătat ca nu doreşte sa dea declaraţie), nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecata, susţinând în esenţă că nu a existat un grup infracţional organizat, ca nu s-au făcut presiuni sau ameninţări asupra membrilor revoluţionari pentru a încheia contractele de reprezentare si pentru a achita sume de bani în baza acestora, iar contractele de împrumut au fost încheiate, deşi nu toţi membrii au primit sumele împrumutate, întrucât aceştia aveau încredere ca vor primi banii. Simplele afirmaţii ale inculpaţilor referitoare la o stare de fapt diferită de cea reţinută de instanţă, fără coroborarea acestora cu alte mijloace de probă, nu pot fi acceptate ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpaţi, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe ansamblul probator administrat, astfel cum a fost evocat mai sus.

În legătură cu apărările inculpaţilor, Curtea a constatat că niciuna dintre acestea nu este în măsură a justifica concluzia că în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, că faptele pentru care au fost trimişi în judecată nu ar exista sau că nu ar exista probe că au fost săvârşite de către inculpaţi, spre a putea fi dat curs favorabil solicitării acestora, de absolvire integrală de orice răspundere penală.

În drept, în concordanţă cu accepţiunea textului incriminator prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (căruia îi corespunde art. 367 Noul C. pen.), grupul infracţional organizat există în cauză, cei şapte inculpaţi au acţionat coordonat, fiecare a întreprins activităţi determinate, faptele infracţionale convenite prezintă gravitate şi ele au antrenat obţinerea de foloase materiale ilicite pentru membrii grupului (Decizia penală nr. 3238 din 14.10.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Din analiza materialului probator administrat, a rezultat fără dubiu că inculpaţii A., C., E., G., F., I. şi J., în perioada 2009 - 2011, din iniţiativa primului, au constituit un grup infracţional organizat care a funcţionat în perioada anterior menţionată şi a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave de corupţie şi de spălare a banilor, pentru a obţine direct sau indirect beneficii financiare pentru membrii grupului, faptele întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Din punctul de vedere al întrunirii cerinţelor legale pentru existenţa grupului infracţional organizat, Curtea a constatat că fiecare dintre inculpaţi a avut un rol bine determinat în realizarea scopului urmărit, respectiv, fiecare uzând în activitatea infracţională de funcţiile pe care le deţineau, aspecte care au fost detaliate cu prilejul expunerii situaţiei de fapt. (A. - preşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, C. - vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România şi preşedinte al Filialei Buzău, E. - preşedinte al Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel, G. - prim vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, F. - secretar general al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, I. - inspector grd. I în cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi J. - şofer în cadrul S.S.P.R.)

Succesiunea evenimentelor analizate în cauză şi modul în care inculpaţii au acţionat au dovedit fără dubiu că inculpatul A. a fost iniţiatorul si conducătorul grupului organizat, la care au aderat ceilalţi inculpaţi, fiind întrunită aşadar condiţia prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (art. 367 Noul C. pen.), privind numărul minim de membri ai grupului. Din punctul de vedere al caracterului organizat al activităţii infracţionale şi al duratei acesteia, orice alte menţiuni sunt de prisos din moment ce chiar din expunerea situaţiei de fapt rezultă că sunt întrunite cerinţele legale pentru ca activitatea inculpaţilor să fie calificată ca fiind specifică unui grup infracţional organizat.

Curtea a mai reţinut că scopul grupului infracţional a fost obţinerea de către inculpaţi in mod direct sau indirect beneficii financiare pentru membrii grupului, sens în care au recurs la comiterea de infracţiuni. Altfel spus, planul conceput de către inculpatul A. nu ar fi putut fi adus la îndeplinire fără participarea inculpaţilor C., E., G., F., I. şi J. care au acţionat la instigarea iniţiatorului grupării infracţionale.

În cauză inculpaţii au acţionat în mod premeditat, bine organizat, cu roluri clar stabilite, pentru o perioadă mare de timp, toate aceste aspecte conducând la concluzia că nu ne aflăm în faţa unei simple participaţii penale, ci a unui grup infracţional organizat. De asemenea, împrejurarea că unii inculpaţi nu se cunoşteau între ei sau că au acţionat în cadrului grupului pe o perioadă mai scurtă ori că au avut o contribuţie concretă mai redusă în cadrul grupului nu prezintă nicio relevanţă, câtă vreme au avut reprezentarea faptului că activează în cadrul unui grup infracţional, în care şi-au manifestat dorinţa expresă de a se integra.

1. Fapta inculpatului A., care în perioada 2009 - 2010, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de preşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, şi-a folosit influenţa şi autoritatea asupra membrilor revoluţionari, pretinzând şi primind de la aceştia în mod repetat, ilegal şi necuvenit pentru sine şi membri grupului suma totală de 9.453.390 RON, sumă pentru care inculpatul şi cei care l-au sprijinit şi-au traficat influenţa şi autoritatea, în vederea obţinerii sumei anterior menţionate, prin folosirea frauduloasă a calităţii deţinute în cadrul persoanei juridice fără scop patrimonial pe care o conducea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969

În calitatea deţinută de preşedinte al asociaţiei anterior menţionate, inculpatul avea aptitudinea şi capacitatea, în cadrul persoanei juridice fără scop patrimonial, de a determina membri asociaţiei pe care o conducea, datorită funcţiei pe care o deţinea, să plătească în mod ilegal suma de bani anterior menţionată, sumă de bani care, ulterior, prin manopere frauduloase a fost însuşită în mod necuvenit de membri grupului infracţional constituit.

Fapta inculpatului A., care în calitate de preşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2011, a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 9.453.390 RON prin crearea aparenţei că suma provine din încheierea unor contracte de reprezentare cu membri revoluţionari ai asociaţiei şi, de asemenea, prin crearea aparenţei că o parte din suma de bani menţionată a fost folosită de asociaţie la împrumutul unor membri revoluţionari care nu şi-ar fi primit drepturile în baza Legii nr. 341/2004, prin încheierea unui număr de 54 contracte de împrumut care conţin clauze vădit neconforme cu realitatea, întrucât majoritatea persoanelor care au încheiat aceste contracte îşi primiseră deja drepturile în baza Legii nr. 341/2004, cu menţiunea că inculpatul cunoştea că suma de bani provine din săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de sume de bani în mod necuvenit şi de însuşire a acestei sume alături de ceilalţi membri ai grupului infracţional constituit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. si completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpatul A. în concurs real, s-a dispus faţă de acesta aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

2. Fapta inculpatului C., care în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România şi de preşedinte al Filialei Buzău, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale şi-a folosit influenţa şi autoritatea asupra membrilor revoluţionari din cadrul Filialei Buzău, determinând pe aceştia în mod repetat să plătească în mod ilegal şi necuvenit pentru membri grupului infracţional constituit, sprijinindu-l în această modalitate pe inculpatul A. să îşi exercite în mod fraudulos influenţa şi autoritatea asupra membrilor asociaţiei, respectiv să dobândească în mod necuvenit sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Fapta inculpatului C., care în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România şi de preşedinte al Filialei Buzău, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale în perioada 2009 - 2011, a determinat membri revoluţionari din cadrul Filialei Buzău să încheie contracte de reprezentare cu inculpatul A., în calitate de reprezentant al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, pentru a disimula adevărata natură a provenienţei sumelor de bani încasate de la membri revoluţionari şi prin crearea aparenţei că o parte din sumele de bani încasate au fost folosite de asociaţie la împrumutul unor membri revoluţionari sau la împrumutul pentru sine cu suma totală de 300.000 RON, în baza a două contracte de împrumut, contracte care conţin clauze vădit neconforme cu realitatea, întrucât acesta la data încheierii contractelor, îşi primise deja drepturile în baza Legii nr. 341/2004, cu menţiunea că inculpatul cunoştea că sumele de bani provin din săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de sume de bani în mod necuvenit, iar aceste sume au fost însuşite necuvenit de către membri grupului infracţional constituit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpatul C. în concurs real, s-a dispus faţă de acesta aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

3. Fapta inculpatului E., care în calitate de preşedinte al Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel, asociaţie afiliată la Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, care în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2010, i-a sprijinit pe inculpaţii A., F. şi G., precum şi pe ceilalţi membri ai grupului, să obţină în mod ilegal şi necuvenit sume de bani de la membri revoluţionari ai Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel, sume ce se includ în cuantumul sumei totale 9.453.390 RON obţinute prin exercitarea influenţei şi autorităţii de către membri grupului infracţional constituit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În cadrul participaţiei penale a inculpatului anterior menţionat, acesta i-a determinat pe membri asociaţiei pe care o reprezenta să încheie contracte de reprezentare cu asociaţia reprezentată de inculpatul A.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpatul E. în concurs real, s-a dispus faţă de acesta aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

4. Fapta inculpatului F., care în calitate de secretar general al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2011, şi-a folosit influenţa şi autoritatea asupra membrilor revoluţionari, pretinzând împreună cu inculpaţii A. şi G. şi primind de la aceştia în mod repetat, ilegal şi necuvenit pentru membrii grupului infracţional suma totală de 9.453.390 RON, prin traficarea influenţei şi autorităţii, în vederea obţinerii sumei anterior menţionate, prin folosirea frauduloasă a calităţii deţinute în cadrul persoanei juridice fără scop patrimonial pe care o conducea alături de ceilalţi inculpaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Fapta inculpatului F. care în calitate de secretar general al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2011, împreună cu inculpatul A. şi inculpatul G., a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 9.453.390 RON prin crearea aparenţei că suma provine din încheierea unor contracte de reprezentare cu membri revoluţionari ai asociaţiei şi, de asemenea, prin crearea aparenţei că o parte din suma de bani menţionată a fost folosită de asociaţie la împrumutul unor membri revoluţionari care nu şi-ar fi primit drepturile în baza Legii nr. 341/2004, prin încheierea unui număr de 54 contracte de împrumut care sunt nereale, un contract pentru suma de 100.000 RON fiind încheiat în numele său, cu menţiunea că inculpatul cunoştea că suma de bani provine din săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de sume de bani în mod necuvenit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. si completări cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen..din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpatul F. în concurs real, s-a dispus faţă de acesta aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

5. Fapta inculpatului G., care în calitate de prim vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, şi-a folosit influenţa şi autoritatea asupra membrilor revoluţionari, pretinzând şi primind de la aceştia în mod repetat, ilegal şi necuvenit pentru sine şi membri grupului suma totală de 9.453.390 RON, sumă pentru care inculpatul şi cei care l-au sprijinit şi-au traficat influenţa şi autoritatea, în vederea obţinerii sumei anterior menţionate, prin folosirea frauduloasă a calităţii deţinute în cadrul persoanei juridice fără scop patrimonial pe care o conducea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpatul G. în concurs real, s-a dispune faţă de acesta aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

6. Fapta inculpatei H., care fără să aibă vreo calitate în cadrul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în perioada 2009 - 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a sprijinit pe inculpatul A., să încaseze necuvenit de la membri revoluţionari suma totală de 9.453.390 RON, pentru Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, prin traficarea funcţiei şi a influenţei deţinute de acesta, prin eliberarea unor chitanţe care creau aparenţa încasării în mod real a unor sume, şi de asemenea, a efectuat demersuri asupra unor membri revoluţionari, care îşi primiseră certificatele de revoluţionari preschimbate şi obţinuseră sumele de bani în baza Legii nr. 341/2004, pentru a plăti sumele de bani necuvenite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. din 1969 rap la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

7. Fapta inculpatului A., care fără a avea vreo calitate în cadrul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în perioada 2010 - 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a sprijinit pe inculpatul A., să încaseze necuvenit de la membri revoluţionari suma totală de 9.453.390 RON, pentru Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, transferând o parte din sumele de bani încasate necuvenit în conturi personale şi, de asemenea, a efectuat demersuri asupra unor membri revoluţionari, care îşi primiseră certificatele de revoluţionari preschimbate şi obţinuseră sumele de bani în baza Legii nr. 341/2004, pentru a plăti sumele de bani necuvenite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Fapta inculpatului A., care fără să aibă vreo calitate la Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, împreună cu inculpata L., a remis inculpatului K. suma de 397.000 RON şi, de asemenea, a încheiat în fals, la data de 28 februarie 2012, cu K. o factură pentru suma de 3.800.000 RON, reprezentând onorariul conform contractului de asistenţă juridică nr. x/2010, cu toate că în acest contract nu se prevedea nici o sumă drept onorariu şi nici nu existau acte doveditoare a prestărilor de servicii de către Cabinetul de avocatură K., documentul fiind întocmit pentru a disimula adevărata natură a provenienţei sumei totale de 3.800.000 RON, cu toate că se cunoştea că sumele de bani proveneau din săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani sau foloase necuvenite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălarea banilor, faptă prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. si completări rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Mai mult decât atât, aşa cum s-a arătat, în această modalitate, au încercat să justifice însuşirea sumei anterior menţionate, care se regăsea, la un moment dat, în conturile personale.

Fapta inculpatului A., care la data de 28 februarie 2012, a semnat în fals factura cu nr. x/28.02.2012, întocmită de Cabinetul de avocatură K., din care rezultă prestarea de servicii de acest cabinet de avocatură către Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989, în baza unui contract de asistenţă juridică din anul 2010, cu toate că în acest contract nu se prevedea nici o sumă drept onorariu şi nici nu existau acte doveditoare a prestărilor de servicii de către Cabinetul de avocatură K., factura fiind prezentată organelor de control din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General pentru a justifica cheltuielile efectuate de către Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 România, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. şi ped. de art. 290 C. pen. din 1969.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpatul A. în concurs real, s-a dispus faţă de acesta aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen..din 1969

8. Fapta inculpatului I., care în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de inspector I în cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, l-a sprijinit pe inculpatul A. cât şi pe inculpaţii G. şi F. să obţină în mod ilegal şi necuvenit suma totală de 9.453.390 RON de la membri revoluţionari care şi-au preschimbat certificatele de revoluţionar şi au obţinut adeverinţe pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii în baza Legii nr. 341/2004, acţionând în calitatea sa de funcţionar pentru eliberarea cu prioritate a certificatelor preschimbate şi adeverinţelor şi obţinând din această activitate în mod necuvenit suma totală de 80.000 RON de la inculpatul A., cât şi alte sume de bani obţinute în mod direct de la membri revoluţionari, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpatul I. în concurs real, s-a dispus faţă de acesta aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

9. Fapta inculpatului J., care în calitate de şofer în cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, în perioada 2009 - 2010, l-a sprijinit pe inculpatul A. să obţină în mod ilegal şi necuvenit suma totală de 9.453.390 RON de la membri revoluţionari care şi-au preschimbat certificatele de revoluţionar şi au obţinut adeverinţe pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii în baza Legii nr. 341/2004, acţionând pentru eliberarea cu prioritate a certificatelor preschimbate şi adeverinţelor şi ajutând membri revoluţionari să-şi completeze dosarele de la S.S.P.R. cu diferite documente pentru a primi avizul comisiilor în vederea preschimbării certificatelor, obţinând pentru sine de la membri revoluţionari sume de bani sau alte foloase necuvenite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpatul J. în concurs real, s-a dispus faţă de acesta aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

10. Fapta inculpatului K., care în perioada 2009 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de titular al Cabinetului de avocatură K., i-a sprijinit pe inculpaţii A. şi inculpaţii G. şi F. să obţină în mod ilegal şi necuvenit pentru aceştia suma totală de 9.453.390 RON, determinând pe unii dintre membri revoluţionari să plătească foloasele necuvenite, prin emiterea unor notificări şi primind de la asociaţie pentru această activitate suma totală de 135.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de folosirea influenţei ori autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, faptă prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În calitatea deţinută, inculpatul K. i-a sprijinit prin cunoştinţele sale juridice pe inculpaţi să creeze aparenţa de legalitate a sumelor de bani încasate în modalitatea descrisă anterior.

Fapta inculpatului K., care în calitate de titular al Cabinetului de avocatură K., în înţelegere cu inculpaţii A. şi L., a întocmit în fals factura nr. 0212662 din 28 februarie 2012, reprezentând onorariul conform contractului de asistenţă juridică nr. 90926/2010, cu toate că în acest contract nu se prevedea nicio sumă drept onorariu şi nici nu existau acte doveditoare a prestărilor de servicii de către Cabinetul individual de avocatură K. şi chitanţa nr. x din 29 februarie 2012, din care rezultă că a primit de la Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 România suma de 3.400.000 RON, iar ulterior, în luna aprilie 2012 a primit de la inculpaţi suma de 397.000 RON, scopul întocmirii documentelor fiind acela de a ascunde şi disimula adevărata natură a provenienţei sumelor de bani obţinute de inculpatul A. împreună cu ceilalţi inculpaţi prin folosirea influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, sprijinindu-l astfel pe inculpatul A. şi grupul infracţional organizat să-şi însuşească sumele de bani în modalitatea descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălarea banilor, faptă prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen..din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului K., care în datele de 28 februarie 2012 şi 29 februarie 2012, în calitate de titular al Cabinetului de avocatură K., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în fals factura nr. x din 28 februarie 2012, pentru cumpărătorul Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 pentru suma de 3.800.000 RON,sumă reprezentând onorariul conform contractului de asistenţă juridică nr. x din 06.02.2010, care nu prevedea o astfel de sumă şi nici nu s-au regăsit documente din care să rezulte prestaţii juridice către asociaţie, iar la data de 29 februarie 2012, a emis chitanţa nr. 0252 din care rezultă că a primit de la Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 suma de 3.400.000 RON, cele două documente fiind folosite la controlul efectuat de Garda Financiară - Comisariatul General pentru dovedirea cheltuielilor efectuate de asociaţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. şi ped. de art. 290 C. pen..cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite de inculpatul K. în concurs real, s-a dispus faţă de acesta aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

11. Fapta inculpatei L. care împreună cu inculpatul A. a remis inculpatului K. suma de 397.000 RON şi, de asemenea, a hotărât împreună cu inculpatul K. şi inculpatul A. încheierea în fals, la data de 28 februarie 2012, a unei facturi de către inculpatul K. pentru suma de 3.800.000 RON, reprezentând onorariul conform contractului de asistenţă juridică nr. x/2010, cu toate că în acest contract nu se prevedea nicio sumă drept onorariu şi nici nu existau acte doveditoare a prestărilor de servicii de către Cabinetul de avocatură K., cât şi a unei chitanţe din care rezulta că inculpatului K. a primit de la asociaţie suma de 3.400.000 RON, scopul întocmirii acestor documente fiind disimularea provenienţei sumelor de bani încasate necuvenit de către inculpaţii A., F. şi G., cât şi cheltuirea acestor sume de bani de către asociaţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălarea banilor, faptă prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicabilă în speţă, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, a prevăzut că noua legislaţie penală intră în vigoare la data de 01.02.2014.

Cu referire la încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, în lumina aplicării legii mai favorabile în raport de intrarea în vigoare a noului C. pen., Curtea a avut în vedere că, prin Decizia nr. 5 pronunţată în Dosarul nr. x/1/2014/HP/P, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că: " în aplicarea art. 5 din C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii mai favorabile".

De asemenea, prin Decizia nr. 265 din 06.05.2014 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20.05.2014, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr.  x/118/2012, constatându-se că dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Din această perspectivă, în determinarea legii penale mai favorabile în cazul concret al inculpaţilor, Curtea a efectuat o analiză comparativă globală a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situaţia acestora.

Deşi Ministerul Public şi inculpaţii G., I. si L. au solicitat schimbarea încadrării juridice susţinând că Noul C. pen. este mai favorabil inculpaţilor, chiar şi în condiţiile aplicării regulilor concursului de infracţiuni, faţă de limitele de pedeapsă mai reduse prevăzute în noile reglementări penale, Curtea a reţinut că vechea reglementare este mai favorabilă, pentru următoarele argumente:

In ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) si (2) din Legea nr. 39/2003, este sancţionată iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup cu închisoare de la 5 la 20 de ani,iar disp. art. 367 din C. pen. în care se regăsesc în prezent elementele constitutive ale grupului infracţional organizat, sancţionează această infracţiune cu o pedeapsă cuprinsă între 1 si 5 ani închisoare, iar la alin. (2) pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Cât priveşte infracţiunea de prev. de art. 13 din legea nr. 78/2000 s-a observat că aceasta nu a suferit modificări.

Referitor la infracţiunea de spălare de bani s-a observat că la data comiterii, aceasta era reglementată prin art. 23 din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, şi care prevedea următoarele:

"Art. 23. - (1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:

b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

2) Asocierea sau iniţierea unei asocieri, aderarea ori sprijinirea, sub orice formă, a unei astfel de asocieri, în scopul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.

(3) Tentativa se pedepseşte".

În urma republicării Legii nr. 656/2002, în Monitorul Oficial nr. 702 din 12.10.2012, s-a procedat la o nouă numerotare a articolelor, astfel că infracţiunea de spălare de bani a fost prevăzută la art. 29 din Legea nr. 656/2002, având următorul conţinut:

"Art. 29. - (1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:

b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

(2) Tentativa se pedepseşte.

(3) Dacă fapta a fost săvârşită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii, instanţa aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 531 alin. (3) lit. a)-c) din C. pen.

(4) Cunoaşterea, intenţia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanţele faptice obiective".

Din analiza comparativă a textelor s-a observat, în esenţă, că faptele de spălare de bani incriminate în varianta iniţială, prev. de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, au rămas incriminate ca infracţiuni în aceeaşi formă, însă prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, neputându-se astfel vorbi de o schimbare de încadrare juridică.

Curtea a avut în vedere că aplicarea legii penale mai favorabilă se apreciază în mod global, astfel că instanţa a ţinut seama de dispoziţiile Legii nr. 656/2002, anterioară republicării în Monitorul Oficial, în vigoare la data săvârşirii faptelor.

Infracţiunea prev. art. 290 C. pen. din 1969 este sancţionată cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar disp. art. 322 din C. pen. în care se regăsesc în prezent elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privata (care nu au suferit modificări) sancţionează această infracţiune cu o pedeapsă cuprinsă între 6 luni la 3 ani sau amenda închisoare, remarcându-se ca limitele de pedeapsă sunt mai mari in noua reglementare.

Deşi infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 are un regim sancţionator mult mai aspru decât art. 367 C. pen. actual, instanţa a avut în vedere că vechea reglementare a sancţionării concursului de infracţiuni este mai favorabilă, întrucât in Noul C. pen. instituţia contopirii pedepselor atrage aplicarea unui spor obligatoriu si fix.

În ceea ce priveşte pe inculpaţii faţă de care instanţa s-a orientat către aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit vechiul C. proc. pen., dispoziţiile C. pen. din 1968 sunt mai favorabile, în condiţiile în care în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în sarcina inculpaţilor sfera obligaţiilor este mai restrânsă (nu este prevăzută obligaţia prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii), iar la împlinirea termenului de supraveghere, are loc reabilitarea de drept a condamnatului. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 care furnizează criteriile pe baza cărora urmează să fie determinată legea penală mai favorabilă.

De asemenea, sfera de aplicare a circumstanţelor atenuante este mai largă în C. pen. din 1969, împrejurările enumerate in disp. art. 74 alin. (1) C. pen. din 1969 având caracter exemplificativ. Circumstanţele atenuante pot determina în vechea reglementare coborârea pedepsei sub minimul special, pe când noile efecte ale circumstanţelor atenuante (reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă) sunt mai restrânse, deci mai puţin favorabile decât în vechea reglementare.

Faţă de toate considerentele anterior expuse, Curtea a constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 396 alin. (2) C. proc. pen. pentru a dispune condamnarea inculpaţilor, respectiv a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi cu forma de vinovăţie cerută de lege, astfel că a procedat la condamnarea acestora, cu reţinerea pe lângă fiecare infracţiune a disp. art. 5 C. pen.

Având în vedere cele expuse, Curtea a aplicat inculpaţilor câte o pedeapsă cu închisoarea care să răspundă scopului acesteia definit prin art. 52 C. pen. din 1969. În aplicarea fiecărei pedepse, Curtea a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, şi anume: limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen. din 1969 şi în legile speciale aplicabile în speţă pentru infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi în privinţa cărora s-a stabilit răspunderea penală, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, persoana fiecărui inculpat, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite şi împrejurările care atenuează răspunderea penală.

Sub acest aspect, Curtea a reţinut faţă de toţi inculpaţii (cu excepţia inculpatului A.) circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (constând în lipsa antecedentelor penale) şi alin. (2) - reprezentat de rolul redus al acestor inculpaţi în mecanismul infracţional, în exercitarea atribuţiilor fiecăruia, astfel cum a fost expus pe larg in cuprinsul considerentelor sentinţei penale. Personalitatea autoritară a preşedintelui Asociaţiei (A.) s-a suprapus peste caracterul influenţabil al persoanelor cu care colabora. Calitatea de lider al grupării infracţionale al inculpatului A. reiese din toate probele administrate, la fel capacităţile sale remarcabile de a-si exercita influenţa in sens negativ asupra revoluţionarilor, urmărindu-şi propriile interese.

Aceste aspecte referitoare la persoana inculpaţilor C., E., G., F., I., J., H., A., K. si L. au scos în evidenţă o periculozitate mai scăzută, la care se adaugă faptul să sunt persoane bine integrate in familie si societate, unii dintre ei s-au remarcat in timpul Revoluţiei din decembrie 1989 şi după săvârşirea infracţiunilor si până în prezent au înţeles să îşi schimbe atitudinea dovedind respect faţă de lege si fata de valorile sociale ocrotite de ea.

De asemenea, s-a avut în vedere modul organizat de comitere a infracţiunilor, perioada de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, respectiv 2009-2011 şi valoarea extrem de mare a prejudiciului cauzat.

Faptele inculpaţilor trebuie analizate nu numai din prisma pericolului social al acestora la momentul săvârşirii faptelor, ci şi prin raportare la perioada lungă de timp care a trecut până la soluţionarea cauzei în mod definitiv, timpul scurs de la data comiterii faptelor fiind de natură să estompeze gravitatea faptelor sau periculozitatea infractorilor şi, pe cale de consecinţă, Curtea s-a orientat spre pedepse mai blânde în cadrul procesului de individualizare.

De asemenea, Curtea a considerat că individualizarea pedepselor pentru fiecare dintre inculpaţi este indisolubil legată de rolul pe care aceştia l-au avut în derularea activităţii infracţionale, astfel cum a fost evocat in cadrul situaţiei de fapt.

În raport de criteriile de individualizare menţionate mai sus, Curtea a stabilit o pedeapsă proporţională cu contribuţia fiecărui inculpat la realizarea activităţii infracţionale în ansamblul său, cu reţinerea circumstanţelor atenuante in cazul inculpaţilor C., E., G., F., I., J., H., A., K. şi L. prev. de art. 74 C. pen. din 1969 şi consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 alin. (1) C. pen.

În stabilirea pedepsei accesorii, precum şi a celei complementare, Curtea a avut în vedere Decizia nr. 74/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, precum şi principiile stabilite pe cale jurisprudenţială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Sabou şi Pârcălab contra României, Hirst contra Marii Britanii), apreciind în concret necesitatea complinirii funcţiei de constrângere, specifică pedepsei privative de libertate cu necesitatea îndepărtării inculpaţilor de la activităţile care presupun încrederea publică ori exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie sau desfăşura o activitate de natura celeia de care s-au folosit inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii.

În acest context, faţă de natura şi gravitatea faptelor săvârşite, s-a apreciat că inculpaţii A., C., E., G., F., I., J. sunt nedemni de a exercita dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat prevăzute de art. 66 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969. Curtea a constatat că si activitatea infracţională a fost posibilă datorită funcţiei sau profesiei pe care aceşti inculpaţi o exercitau, ceea ce justifică aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen. din 1969, astfel că a interzis exercitarea lor pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 66, art. 71 C. pen. din 1969, făcând aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Curtea a apreciat că pentru inculpatul A. singura modalitate de îndeplinire a scopului coercitiv şi de reeducare al pedepsei, raportat la cuantumul ridicat al acesteia, singura posibilitate legală este cea a executării efective în regim de detenţie.

Faţă de inculpaţii C., E., G., F., I., J., H., A., K. si L., Curtea a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat prin executarea pedepsei în stare de libertate, faţă de elementele ce caracterizează persoana acestor inculpaţi (persoane cu studii superioare, bine integrate în societate, care nu au avut iniţiativa în schema infracţională), fată de comportamentul lor anterior, corespunzător, dar şi ulterior comiterii faptelor, fată de perspectivele de reintegrare în societate prin desfăşurarea unei activităţi licite, motiv pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pronunţarea condamnării constituind un avertisment serios pentru aceşti inculpaţi.

Curtea a apreciat că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 86¹ C. pen. din 1969 si, chiar fără executarea pedepselor în regim de detenţie, inculpaţii sus menţionaţi nu vor mai săvârşi alte infracţiuni, însă fiind necesară supravegherea conduitei lor viitoare pentru o perioadă determinată, va dispune suspendarea executării pedepselor sub supravegherea Serviciului de Probaţiune.

Având în vedere că fată de inculpaţii A., C. şi E. au fost luate masuri preventive in prezenta cauză, Curtea a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului A., începând cu data de 27.02.2012 şi până la 27.04.2013, când inculpatul a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin Încheierea nr. x/F din data de 02 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/46/2012/a16*, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1465 din 26.04.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curtea a constatat că în cursul judecăţii a fost revocată măsura controlului judiciar faţă de inculpatul A., prin Decizia nr. 1093 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 01.09.2015 în Dosarul nr. x/1/2014/a3.

De asemenea, a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului C., începând cu data de 27.02.2012 şi până la 27.04.2013, când inculpatul a fost liberat provizoriu pe cauţiune prin Încheierea nr. x/F din data de 02 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/46/2012/a16*, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1465 din 26.04.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curtea a constatat că în cursul judecăţii a fost revocată măsura controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpatul C., prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la data de 06.10.2015 în Dosarul nr. x/1/2014.

În baza art. 217 alin. (7) C. proc. pen. rap. la art. 404 alin. (4) lit. h) C. proc. pen. a dispus plata din cauţiunea stabilită prin Încheierea nr. x/F din data de 02 aprilie 2013 a Curţii de Apel Piteşti a cheltuielilor judiciare la care este obligat inculpatul C.

S-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului E., începând cu data de 27.02.2012 şi până la 27.04.2013, când inculpatul a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin Încheierea nr. x/F din data de 02 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. x/46/2012/a16*, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1465 din 26.04.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curtea a constatat că în cursul judecăţii a fost revocată măsura controlului judiciar faţă de inculpatul E., prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la data de 06.10.2015 in Dosarul nr. x/1/2014.

Sub aspectul laturii civile, Curtea a constatat că la data de 04.07.2012 Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând despăgubiri materiale, constând în însuşirea de către inculpaţi a cotei cuprinsa intre 15% - 20% din indemnizaţiile reparatorii încasate de persoanele care au obţinut în mod nelegal certificate de revoluţionar, fără a preciza cuantumul pretenţiilor.

De asemenea, M. s-a constituit parte civilă solicitând despăgubiri civile in cuantum de 7.000 RON, din care 2000 RON reprezentând suma achitată în anul 2010 cu titlu de comision pentru diligenta depusa in vederea preschimbării certificatului de revoluţionar si 5.000 RON reprezentând cheltuieli acumulate in perioada 2006-2010 pentru diverse activităţi impuse de inculpatul A.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulata de M., Curtea a constatat ca aceasta nu a fost dovedită, partea civilă nedepunând înscrisuri în dovedirea pretenţiilor formulate.

De asemenea, şi acţiunea civilă formulata de Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 a fost respinsă ca neîntemeiată, din următoarele considerente:

Sumele de bani dobândite prin săvârşirea faptei cauză sunt cele încasate în mod necuvenit in baza contractelor de reprezentare încheiate în vederea preschimbării certificatelor de revoluţionar, fără respectarea dispoziţiilor legale.

Pe de o parte, critica formulata de inculpaţii C. şi F. că Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 Bucureşti nu poate avea calitate de parte civilă în prezenta cauza este neîntemeiată, întrucât prin preschimbarea certificatelor de revoluţionar fără respectarea dispoziţiilor legale, persoanele au obţinut indemnizaţii reparatorii in baza Legii nr. 341/2004, ceea ce a produs un prejudiciu părţii civile.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că la acest moment nu se poate stabili valoarea totală a prejudiciului si nici partea civilă nu a precizat-o, întrucât aceasta valoare ar reieşi numai ca urmare a anulării certificatelor de revoluţionar preschimbate in mod ilegal. Or, anularea certificatelor de revoluţionar preschimbate nu a fost dispusă pana in prezent, iar infracţiunile de falsificare a acestora nu fac obiectul prezentei cauze.

Din actele aflate la dosarul cauzei a reieşit că inculpaţii A., C., E., F., G., H., A., I., J., K. au perceput si si-au însuşit, fără baza legala, sume de bani prin emiterea de chitanţe în perioada 2009 - 2011 de la membrii revoluţionari pe baza obligaţiilor asumate prin contractele de reprezentare. Astfel, din raportul efectuat de organele financiare a reieşit că sumele de bani ce constituie foloase necuvenite pentru membrii grupului sunt in cuantum de 9.453.390 RON, sumă însuşită de inculpaţii în cauză, întrucât nu s-a mai găsit în conturile asociaţiei.

Dat fiind faptul că banii obţinuţi de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunilor nu au fost restituiţi, întrucât măsura de siguranţă a confiscării speciale este o sancţiune de drept penal, preventivă, ce se aplică individual, iar banii obţinuţi de inculpaţi au fost folosiţi de aceştia împreună instanţa a dispus confiscarea asupra sumei de 9.453.390 RON, în baza art. art. 118 alin. (1) lit. e) şi art. 118 alin. (4) C. pen. din 1969 raportat la art. 25 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 33 din Legea nr. 656/2002 Republicată) cu apl. art. 5 N. C. pen., sau confiscarea bunurilor aparţinând acestor inculpaţi până la concurenţa acestei valori, respectiv câte 945.339 RON, de la fiecare.

Având în vedere că de la inculpaţii A., C., E., F., G., H., A., I., J., K. va fi confiscată suma de 945.339 RON de la fiecare, Curtea în art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 şi următoarele C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 24¹ din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 32 din Legea nr. 656/2002- Republicată), a menţinut măsurile asiguratorii dispuse de procuror privind sechestrul penal instituit asupra bunurilor imobile şi mobile aparţinând acestor inculpaţi şi poprirea asupra sumelor de bani în RON şi valută, prezente şi viitoare din conturile acestor inculpaţi până la concurenţa sumei de 9.453.390 RON.

În baza art. 256 C. proc. pen., combinat cu art. 397 C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

A desfiinţat înscrisurile falsificate, respectiv chitanţa nr. x din 29.02.2012 pentru suma de 3.400.000 RON şi factura nr. x din 28.02.2012 pentru suma de 3.800.000 RON emise de Cabinetul de Avocat K. pentru A.R.A.D. 1989 România .

Referitor la cheltuielile judiciare, Curtea a stabilit in sarcina inculpaţilor A., C. şi E., suma de cate 46.000 RON fiecare (din aceasta suma, 22.000 RON pentru fiecare inculpat reprezint cheltuieli judiciare efectuate in cursul urmăririi penale). De asemenea, Curtea a stabilit in sarcina inculpaţilor F., G., H., A., I., J., K. şi L. suma de câte 41.000 RON fiecare (din aceasta suma, 20.000 RON pentru fiecare inculpat reprezintă cheltuieli judiciare efectuate in cursul urmăririi penale).

Sumele menţionate acoperă cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor precum şi celelalte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea întregului procesului penal.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpaţii F., A., B., E., C., K., I., L., J., G. şi H.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie. În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate, s-a învederat că, în cazul inculpaţilor C., E., F., G., I. şi J., prima instanţă a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, în condiţiile în care, potrivit art. 86¹ alin. (2) din C. pen. din 1969, o astfel de modalitate de executare putea fi stabilită numai în cazul unei pedepse rezultante pentru un concurs de infracţiuni de cel mult 3 ani.

Cu privire la al doilea motiv de apel, care vizează netemeinicia hotărârii de condamnare în ceea ce priveşte sancţiunile penale stabilite în cazul tuturor inculpaţilor, în primul rând, a criticat greşita reţinere a circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor, cu excepţia inculpatului A., cu consecinţa stabilirii unor pedepse netemeinice, sub minimul special prevăzut de lege.

A învederat că inculpaţii G., F. şi C., în funcţiile de prim-vicepreşedinte, secretar general şi, după caz, vicepreşedintele Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, cel din urmă fiind şi preşedinte al Filialei Buzău, au avut un rol la fel de important cu cel al inculpatului A. în constituirea şi funcţionarea grupului infracţional organizat şi în condiţionarea primirii de către membrii Asociaţiei a drepturilor recunoscute de Legea nr. 341/2004, folosindu-şi cu aceeaşi intensitate autoritatea conferită de funcţiile de conducere deţinute în cadrul Asociaţiei, acest lucru rezultând din declaraţiile martorilor audiaţi, membri ai Asociaţiei, cât şi din înregistrările convorbirilor pe care le-au purtat în legătură cu condiţiile în care, în deplin acord cu scopul urmărit de grupul infracţional, trebuiau încheiate contracte de reprezentare în contextul preschimbării certificatelor de revoluţionar şi acordării adeverinţelor pentru calcularea retroactivă a drepturilor băneşti.

S-a mai arătat că, deşi cei trei inculpaţi nu au fost la fel de agresivi ca şi inculpatul A., aceştia au participat în egală măsură, prin folosirea autorităţii funcţiilor, la pervertirea scopului unei asociaţii legal constituite într-o activitate destinată îmbogăţirii lor personale şi a inculpatului A., în contextul normativ al recunoaşterii unor drepturi băneşti suplimentare în favoarea membrilor revoluţionari.

În cazul inculpatului E., a învederat că, într-una dintre discuţiile interceptate, acesta se arată chiar invidios pe averea făcută de inculpatul A. în legătură cu preschimbarea certificatelor de revoluţionar, având reprezentarea scopului concret urmărit de grupul infracţional pe care l-a sprijinit.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I. şi J., s-a arătat că, la individualizarea pedepselor trebuia să se ţină cont de faptul că aceştia erau funcţionari publici angajaţi ai Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor şi că au profitat de această activitate pentru a sprijini activitatea infracţională a grupului coordonat de către inculpatul A., astfel încât, în contextul normativ al preschimbării certificatelor, să obţină, la rândul lor, foloase băneşti de la membrii revoluţionari. Astfel, a susţinut că în cazul celor doi inculpaţi se impune dozarea pedepselor în raport cu calitatea lor de funcţionari publici, angajaţi ai autorităţii competente să elibereze certificatele de revoluţionari şi adeverinţele necesare pentru plata retroactivă a drepturilor băneşti.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A. şi H., fiul, respectiv soţia inculpatului A., a apreciat că pedepsele aplicate pentru complicitatea la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 nu au fost dozate corespunzător eforturilor depuse de inculpaţi pentru colectarea sumelor de bani în baza unor pretinse contracte de reprezentare, având cunoştinţă că această colectare se realiza sub autoritatea inculpatului A. şi în folosul acestuia, iar nu în conturile Asociaţiei.

A susţinut că inculpaţii A. şi H. au urmărit îndeaproape şi au contabilizat în fapt întregul profit obţinut necuvenit de către inculpatul A. de la membrii Asociaţiei, astfel încât sancţiunile în cazul acestora trebuie să ţină cont de aportul lor efectiv.

În ceea ce o priveşte pe inculpata L., a apreciat că materialul probator evidenţiază implicarea sa activă, ca persoană de încredere a inculpatului A., în ascunderea adevărului în ceea ce priveşte circulaţia sumelor de bani colectate ilicit de către acest inculpat de la membrii Asociaţiei, astfel încât, o pedeapsă suspendată sub supraveghere nu realizează scopul preventiv şi educativ al sancţiunii penale.

În privinţa inculpatului K., a apreciat că prima instanţă nu a dat relevanţa cuvenită faptului că acest inculpat s-a folosit de calitatea sa de avocat pentru a-l sprijini pe inculpatul A. să obţină necuvenit sumele de bani de la membrii Asociaţiei de Revoluţionari, urmărind la rândul său să obţină o mare sumă de bani din cea colectată de către inculpatul A.

A mai susţinut că prima instanţă trebuia să ţină cont de faptul că inculpatul K. este, de fapt, arhitectul contractelor de reprezentare care au fost folosite în prezenta cauză şi sub acoperirea cărora inculpatul A. şi-a alimentat conturile proprii, contracte despre care inculpatul K. ştia că nu erau înregistrate la Asociaţie. De fapt, inculpatul K. cunoştea şi faptul că o parte din contracte nu erau semnate de către membrii revoluţionari, erau semnate în alb, iar unele dintre acestea erau semnate numai de către inculpatul A., aşa cum s-a descoperit cu ocazia percheziţiilor.

În fapt, inculpatul K. era sprijinul juridic de nădejde al inculpatului A. şi, a urmărit, la rândul său, să se îmbogăţească pe seama revoluţionarilor, membri ai Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, profitând şi el de contextul normativ al preschimbării certificatelor de revoluţionar.

Având în vedere că, în opinia parchetului, inculpatul K. şi-a pus profesia de avocat în slujba unei activităţi infracţionale, urmărind să obţină pentru sine o parte importantă din sumele de bani despre care ştia că sunt colectate ilicit de la membrii asociaţiei, a apreciat că pentru complicitatea la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 se impune stabilirea unei pedepse similare cu cea stabilită în sarcina inculpatului A. pentru autoratul la această infracţiune, urmând ca pedeapsa rezultantă să fie stabilită în mod corespunzător, în detenţie efectivă.

În cazul inculpatului A., a solicitat să se aibă în vedere că activitatea infracţională a acestuia impune majorarea pedepselor cu câte un an închisoare.

În final, având în vedere că inculpaţii au subminat existenţa Legii Asociaţiei de Revoluţionari pentru a obţine foloase personale, contrar scopului urmărit prin însăşi Revoluţia din decembrie 1989, că aceştia au acţionat pe o perioadă îndelungată de timp şi au afectat un număr mare de persoane de la care au obţinut în total un folos de peste două milioane de euro, precum şi faptul că au încercat să influenţeze aflarea adevărului în cauză şi au purtat discuţii din care rezultă inclusiv ameninţări cu moartea la adresa procurorului de caz în perioada urmăririi penale, a considerat că numai detenţia efectivă ar putea conduce la realizarea scopului preventiv şi educativ al pedepsei.

Parchetul a apreciat că, deşi inculpaţii sunt în vârstă şi invocă faptul că au participat la Revoluţia din decembrie 1989, precum şi diferite probleme de sănătate, adevărata personalitate şi conduita lor concretă rezultă din înregistrările aflate la dosar coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi.

Apelanţii intimaţi inculpaţi A., H. şi B. au criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Cu privire la infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, s-a susţinut că fapta imputată nu există şi, drept urmare, se impune soluţia de achitare pentru inculpatul A., pentru următoarele argumentele:

Aşa cum s-a arătat în doctrină şi cum s-a decis în jurisprudenţă, pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este necesar să se dovedească prin probe obţinute legal una dintre cele patru modalităţi normative prin care se poate realiza elementul material al laturii obiective al acestei infracţiuni şi anume, iniţiere, constituire, aderare şi sprijinire.

Sub aspectul laturii subiective, se cere a fi dovedită o intenţie calificată, concretizată în aceea că membrii unui asemenea grup au urmărit să acţioneze în mod coordonat, în scopul comiterii uneia dintre infracţiuni, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

Or, în opinia apărării, ne aflăm exact în această situaţie, în care nu există nicio probă că inculpatul A. ar fi iniţiat sau constituit un grup infracţional organizat. Dimpotrivă, în dosar s-a dovedit că inculpatul A. a activat legal în cadrul Asociaţiei decembrie 1989, înfiinţată în anul 1992 prin sentinţa civilă nr. 80/1992 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti, asociaţie care ulterior a avut mai multe denumiri până la cea de astăzi.

De asemenea, este dovedit faptul că, în toată perioada, de la înfiinţarea acestei Asociaţii prin hotărâre judecătorească, inculpatul A. şi-a desfăşurat activitatea legal, pe baza unui statut verificat şi aprobat potrivit legii de către instanţa de judecată competentă la care a făcut referire.

Sub aspectul scopului, s-a susţinut că este dovedit faptul că, această asociaţie legal constituită, în cadrul căreia activa inculpatul A., şi-a desfăşurat activitatea în scopurile legal prevăzute în statut, având o structură legal compusă dintr-un birou executiv format din preşedinte, prim-vicepreşedinte, etc.

În cauză, s-a dovedit că, deşi Legea nr. 341/2004 a intrat în vigoare prin publicare în Monitorul Oficial nr. 654 din 20.07.2004, iar art. 9 alin. (1) şi (2) din această lege prevedea textual şi imperativ că în termen de şase luni se vor preschimba certificatele de revoluţionar şi se vor acorda drepturile reparatorii prevăzute de lege, Guvernul României şi S.S.P.R. nu au respectat prevederile acestei legi. Astfel, câteva mii dintre membrii revoluţionari, fiind profund revoltaţi de această situaţie, au început acţiuni de protest, manifestaţii, greve şi demonstraţii în faţa Guvernului, Parlamentului, Curtea Europeană şi Parlamentul European.

În aceste condiţii de mare presiune, la data de 14.09.2007, după doi ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004, S.S.P.R. - Guvernul României, confruntat cu multe şi repetate acţiuni de protest, a transmis acea adresă nr. x/26/CR, sub forma unui comunicat.

Potrivit susţinerilor unor martori, prin acest comunicat, s-a ordonat să nu se mai permită demersuri personale la poarta S.S.P.R. - ului pentru obţinerea preschimbării certificatelor, ci numai prin reprezentarea membrilor revoluţionari, iar la final s-a menţionat că aceste măsuri au ca principal scop stoparea prezenţei zilnice la poarta S.S.P.R. - ului a membrilor Asociaţiei mai sus menţionate.

Astfel, pentru respectarea acestor măsuri, care erau adresate preşedintelui asociaţiei şi care impuneau ca obţinerea certificatelor preschimbate şi a drepturilor reparatorii să se realizeze numai prin reprezentanţii legali, conducerea asociaţiei a fost obligată să se conformeze, iar drept urmare a fost întocmit şi afişat acel anunţ existent la fila 205, volumul 2 din dosarul de urmărire penală, în care membrii Asociaţiei erau avertizaţi că problemele referitoare la aplicarea Legii nr. 341/2004 vor fi rezolvate numai prin conducerea Asociaţiei şi nu de către fiecare membru, prin demersuri personale.

Aşadar, din aceste probe se poate desprinde concluzia că reprezentarea membrilor revoluţionari pentru obţinerea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 a fost o măsură impusă de Guvernul României, S.S.P.R., şi nu o hotărâre a unui grup infracţional organizat, compus din inculpatul A. şi ceilalţi inculpaţi. În acest sens, este edificatoare declaraţia martorului V.V., avocat, din şedinţa de judecată din data de 07.10.2016 de la Curtea de Apel Piteşti.

A apreciat că este important de precizat şi faptul că soluţia reprezentării membrilor revoluţionari, gândită şi impusă de Guvernul României pentru a stopa acele proteste, a fost privită ca şi o soluţie benefică pentru obţinerea drepturilor lor legale, de altfel, singura care s-a dovedit a fi eficientă. Deci, în acest fel s-a ajuns la organizarea de către conducerea Asociaţiei, prin preşedintele A., a acelor şedinţe din teritoriu, de explicare a necesităţii contractelor de reprezentare şi la angajarea caselor de avocatură pentru obţinerea hotărârilor judecătoreşti de obligare a Guvernului să acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004. Prin urmare, în cauză nu a existat nicio faptă de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat şi, în consecinţă, se impune achitarea inculpatului A. pentru această infracţiune.

În ceea ce priveşte infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii de bani sau alte foloase, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, s-a susţinut, în esenţă că pentru această infracţiune şi pentru complicitatea lui A. şi H. la această infracţiune se impune, de asemenea, achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Aşa cum s-a arătat în doctrină şi s-a decis în jurisprudenţă, existenţa elementului material al laturii obiective a acestei infracţiuni presupune dovedirea unei acţiuni a autorului şi, respectiv un ajutor al complicelui de a exercita o anumită presiune asupra unei persoane, bazându-se în primul rând pe poziţia şi ascendentul pe care funcţia ocupată i-l conferă. Totodată, pentru întregirea laturii obiective trebuie să se dovedească şi o cerinţă esenţială rezultată din textul incriminator, şi anume că acţiunea de folosire a influenţei sau autorităţii trebuie să producă, ca urmare imediată, acel sub-element al laturii obiective, o anumită stare de panică asupra persoanei căreia i se adresează, punând-o în situaţia chiar de a ceda la insistenţele autorului. Or, în cauză nu s-a dovedit o acţiune de exercitare a unei presiuni asupra membrilor revoluţionari pentru încheierea contractelor de reprezentare, ca element al laturii obiective a acestei infracţiuni şi nu s-a dovedit nici acea cerinţă esenţială, rezultată din textul incriminator, a producerii vreunui fel de panică asupra persoanei care să aibă ca rezultat cedarea la insistenţele autorului. Dimpotrivă, s-a dovedit că încheierea contractelor de reprezentare a fost o soluţie înţeleasă şi acceptată de bună voie de către membrii revoluţionari, o soluţie benefică, impusă de imposibilitatea obţinerii drepturilor lor legale prevăzute de Legea nr. 341/2004.

Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor date atât în primul ciclu procesual, cât şi în cel de-al doilea, respectiv U.U.U.U., C.C.C.C.C., H.H.H.H.H., K.K.K., I.I.I.I.I., J.J.J.J.J., Z.Z.Z., K.K.K.K.K., L.L.L.L.L., M.M.M.M.M., V.V.V.V., N.N.N.N.N., Q.Q.Q.Q., W.W.W.W., E.E.E.E.E., O.O.O.O.O., P.P.P.P.P., Q.Q.Q.Q.Q., R.R.R.R.R., S.S.S.S.S., U.U.U.U.U., V.V.V.V.V., F.F.F., W.W.W.W.W., X.X.X.X.X., Y.Y.Y.Y.Y., Z.Z.Z.Z.Z., A.A.A.A.A.A., B.B.B.B.B.B., D.D.D.D., K.K. şi C.C.C.C.C.C.

Aceeaşi realitate, referitoare la încheierea de bunăvoie a acestor contracte, care erau nişte contracte civile, rezultă şi din declaraţiile martorilor date în cel de-al doilea ciclu procesual, respectiv: D.D.D.D.D.D., E.E.E.E.E.E., T., C.C., W.W., V.V., G.G. şi I.I.

Cu privire la împrumuturi, s-a susţinut că instanţa de fond a ignorat realitatea rezultată din declaraţiile membrilor revoluţionari, şi anume aceea că Asociaţia a folosit o parte din sumele de bani încasate pentru acordarea unor împrumuturi celor aflaţi în situaţii financiare grele. În acest sens, sunt edificatoare declaraţiile martorilor: L.L.L.L.L., S.S.S.S., N.N.N.N.N., G.G.G.G.G.G. şi D.D.D.D.D.

De asemenea, instanţa de fond a ignorat şi faptul că realitatea acestor împrumuturi, uneori într-o sumă foarte mare, a fost confirmată exact de un caz de acest gen al inculpatului C.

Un alt argument este acela că, iniţial, a existat un dosar la Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală, soluţionat prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. x/P/2010 din 13.07.2011, motivându-se, în esenţă, că relaţia dintre făptuitorii A. şi ceilalţi a fost de natură civilă şi nu penală, concretizată în acele contracte de reprezentare.

Un alt argument ignorat de către instanţa de fond este acela că, sumele de bani încasate cuvenit din contractele de reprezentare au fost depuse într-un cont deschis, pe numele inculpatului A., cu menţiunea expresă făcută în foile de vărsământ, conform cărora banii provin din contractele de reprezentare, această realitate rezultând din actul adiţional la contractul de asistenţă juridică aflat la dosar.

Cu privire la faptul dacă s-au eliberat sau nu chitanţe, sunt edificatoare declaraţiile martorilor care atestă că inculpata H. a eliberat chitanţe pentru toate sumele reale încasate, respectiv: H.H.H.H.H.H., Z.Z.Z., Q.Q.Q.Q.Q., P.P.P.P.P. şi V.V.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, s-a susţinut că această infracţiune există atunci când este dovedită situaţia premisă, respectiv acea realitate preexistentă a dovedirii săvârşirii, în prealabil, a unei alte infracţiuni din care să provină bunul supus "albirii". Or, atâta vreme cât pentru argumentele expuse mai sus se impune achitarea pentru această infracţiune, deoarece nu sunt întrunite elementele conţinutului juridic ale acestei infracţiuni, s-a solicitat achitarea atât pentru autor, cât şi pentru complice.

În legătură cu complicitatea inculpatului A. la această infracţiune şi, respectiv, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pe care ar fi săvârşit-o, de asemenea, s-a solicitat achitarea, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală, în accepţiunea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Cu privire la această ultimă solicitare, s-a arătat că în cercetarea judecătorească, care s-a efectuat prin cele două cicluri procesuale, s-a dovedit că aceste acuzaţii nu corespund adevărului. Astfel, s-a arătat că, din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti a rezultat că factura întocmită la data de 28.02.2012 pentru suma de 3.800.000 RON, reprezentând onorariul pentru inculpatul K., nu a fost emisă în fals, cum greşit s-a reţinut în rechizitoriu şi preluat în sentinţă, întrucât, în realitate, avocatul K. a activat, a avut încheiat un contract de prestări de servicii şi a lucrat timp de 4 ani, acordând servicii juridice celor 4.330 de membri ai Asociaţiei, aşa cum a explicat chiar el şi cum au confirmat toţi martorii care cunoşteau această situaţie. În plus, sumele de bani care au fost încasate de inculpatul K. au fost raportate Baroului Bucureşti.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, s-a solicitat respingerea acesteia, nefiind îndeplinită prima dintre condiţiile cumulative care se cer a fi întrunite pentru exercitarea acţiunii civile în procesul penal, şi anume aceea ca infracţiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral. Or, infracţiunile imputate inculpaţilor sunt infracţiuni de pericol şi nu de rezultat.

Totodată, s-a apreciat că nu se justifică nici măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 9.453.309 RON, fiind cert dovedit că se impune achitarea pentru infracţiunea de folosirea influenţei şi a autorităţii în scopul obţinerii de bani sau alte foloase.

Apelanta intimată inculpată L. a solicitat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., achitarea sa pentru complicitate la infracţiunea de spălare de bani, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, faţă de modalitatea reţinută de acuzare.

În acest sens, a solicitat să se observe contradictorialitatea dintre acuzaţii, în sensul că, o dată se reţine că inculpata L. a remis suma de bani inculpatului K., iar apoi se reţine că, împreună cu inculpaţii A. şi K., a hotărât încheierea în fals a unei facturi şi a unei chitanţe. Aşadar, nici din materialul probator aflat la dosarul cauzei şi nici din modalitatea de descriere a faptei, nu rezultă cu exactitate persoana căreia inculpata L. i-ar fi acordat ajutorul.

S-a reţinut, pe de o parte, că ar fi făcut acest lucru, procedând în modalitatea descrisă de autorul actului de inculpare, reţinută de instanţa de fond, în scopul disimulării provenienţei sumelor de bani încasate necuvenit de către inculpaţii A., F. şi G., iar pe de altă parte, pentru a disimula provenienţa sumei de bani încasate necuvenit de către cei trei inculpaţi, A., F. şi G., dar ajutaţi şi de ceilalţi coinculpaţi din dosarul cauzei.

Prin urmare, s-a apreciat că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpata ar fi cunoscut că aceşti bani provin din infracţiuni.

Mai mult decât atât, s-a motivat faptul că inculpaţii au profitat de funcţiile deţinute în cadrul Asociaţiei, dar, pe de altă parte, despre inculpata L. se arată că, de fapt, nu a avut nicio calitate în această Asociaţie.

La dosarul cauzei există suficiente înscrisuri din care rezultă că, de fapt, inculpata L. avea un contract de voluntariat şi că mergea periodic la sediul Asociaţiei. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile acesteia date atât în faţa organului de urmărire penală, cât şi în cele două cicluri procesuale, în care precizează că, de fapt, Asociaţia, fiind guvernată de Ordonanţa nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, are un alt regim al contabilităţii, în sensul că doar o dată pe an se depune un bilanţ contabil. Aşadar, nu a fost prezentă zi de zi, aşa cum încearcă Ministerul Public să acrediteze ideea, ca om de încredere al familiei A.

Apelantul intimat inculpat I. a arătat că primul motiv de apel vizează faptul că soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, al doilea motiv vizează prejudiciul, care, în opinia apărării, nu există, iar al treilea motiv vizează legalitatea reţinerii ca probe a convorbirilor telefonice, care, din punctul său de vedere, au fost obţinute cu încălcarea legii

În legătură cu primul motiv de apel, referitor la faptul că soluţia pronunţată de instanţa de apel este nelegală şi netemeinică, în ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, a susţinut că instanţa de fond a preluat în totalitate argumentele organului de urmărire penală şi a apreciat că o asociaţie de revoluţionari, constituită conform legii, s-a transformat pe parcurs, în activitatea sa, într-un grup infracţional organizat.

Cu referire la acest aspect, s-a susţinut că inculpatul I. nu avea cum să facă parte din acel grup organizat, pe considerentul că nu s-a probat existenţa grupului organizat şi nici a unui grup de revoluţionari. De altfel, aceasta a fost percepţia inculpatului pe parcursul activităţii şi, ulterior, cu ocazia cercetărilor în prezenta cauză.

A solicitat să se aibă în vedere că pe mulţi dintre inculpaţii din prezenta cauză inculpatul i-a cunoscut odată cu declanşarea procedurilor judiciare, acest lucru fiind demonstrat cu declaraţiile date de către aceştia, iar relaţia cu ceilalţi inculpaţi pe care i-a cunoscut mai dinainte, în raport cu activitatea sa, a fost una normală, firească, de colaborare. De altfel, trebuie reţinut faptul că inculpatul I., funcţionar public în cadrul Serviciului pentru Problemele Revoluţionarilor de pe lângă Guvernul României, avea calitatea de gestionar al tuturor certificatelor emise în România şi din momentul în care aceste certificate ieşeau de la tipar, absolut toate ajungeau la el, după care plecau către Asociaţiile de revoluţionari.

S-a apreciat că, atribuţiile de serviciu ale inculpatului I. nu pot fi interpretate ca nişte acte materiale ale infracţiunii de grup organizat, întrucât acesta a ţinut doar evidenţa acestor certificate, nu a distribuit niciun certificat sau adeverinţă. Mai mult decât atât, pentru existenţa grupului organizat şi a infracţiunilor reţinute, inculpatul nici nu a pretins în vreo împrejurare vreo sumă de bani sau alte foloase materiale. Totodată, a susţinut că nu orice pluralitate de infractori reprezintă un grup infracţional organizat.

A solicitat să se observe că, atât în sentinţa instanţei de fond, cât şi în rechizitoriu, singurele probe cu referire la această activitate, în sensul că inculpatul a făcut parte din grupul organizat, sunt următoarele: se zice "cu certitudine", "cu siguranţă", "cert că a participat", "este cert că .(…)". De altfel, există o practică a organului de urmărire penală, fapt dovedit şi astăzi de reprezentantul parchetului, care, cu referire la activitatea infracţională şi la apelul declarat de către parchet, a arătat că inculpaţii au participat, în egală măsură, în calitate de funcţionari publici, la săvârşirea infracţiunii Or, atunci când este învinuită o persoană, se impune să existe probe certe şi acestea să fie indicate cu siguranţă.

De asemenea, a solicitat să se observe că între inculpaţi existau opinii total diferite, care făceau imposibilă asocierea lor într-un grup organizat. În acest sens, a făcut trimitere la declaraţia inculpatului G., referitoare la inculpaţii F. sau A. ori la familia inculpatului A., în condiţiile în care G. era prim-vicepreşedinte al acestei Asociaţii.

Un alt aspect care evidenţiază această imposibilitate de asociere a inculpaţilor într-un grup organizat, este acela că, din momentul în care a fost promovat secretar de stat inculpatul A., acesta şi-a lăsat familia să administreze conturile băneşti ale Asociaţiei şi nu altă persoană din aşa-zisul grup infracţional organizat.

S-a susţinut că, sub aspectul laturii obiective, nu există probe care demonstrează iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, iar sub aspectul laturii subiective, trebuie să existe acea intenţie calificată, în sensul că membrii grupului, inclusiv inculpatul, cu intenţie, s-au constituit într-un grup organizat pentru a săvârşi infracţiuni, însă această intenţie nu există. În acest sens, a făcut trimitere la deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, respectiv Decizia nr. 3238 din 14.10.2008 şi Decizia nr. 3780 din 19.11.2012 cu privire la existenţa intenţiei calificate a probelor în asemenea situaţii.

A solicitat să se aibă în vedere că există documente din care rezultă că acea organizaţie de revoluţionari era constituită legal, în sensul că avea un preşedinte, un vicepreşedinte, un birou executiv, un secretar general, iar convorbirile purtate între revoluţionari nu dovedesc, în nicio împrejurare, constituirea unui grup infracţional sau cel puţin a unui grup din care să facă parte şi inculpatul I.

În ceea ce priveşte infracţiunea de folosire a influenţei şi a autorităţii în scopul obţinerii de bani pentru sine ori pentru altul, a solicitat să se aprecieze dacă se poate reţine că inculpatul I. avea calitatea de complice, având în vedere că, existenţa elementului material la o astfel de infracţiune presupune exercitarea unei anumite presiuni asupra persoanei în legătură cu care se foloseşte influenţa. Aşadar, tocmai acest lucru trebuia dovedit de organul de urmărire penală şi de instanţa de fond în cursul cercetării judecătoreşti, însă nu s-a adus nicio probă cu referire la inculpatul I.

În rechizitoriu s-a afirmat şi s-a reluat cuvânt cu cuvânt, la pagina 85 din rechizitoriu şi pagina 36 din sentinţă, că inculpatul I. a obţinut pentru sprijinul acordat inculpaţilor A., G. şi F. suma de 80.000 RON; or, atunci când a fost audiat, acesta a precizat că aceşti bani reprezentau indemnizaţia de revoluţionar pe care trebuia să o ridice de la Casa de Pensii, întrucât nu o primise cu trei ani în urmă şi nu a primit-o nici în momentul de faţă.

Singura probă, dar şi aceea sub un mare semn de întrebare, este declaraţia dată de martorul A.A., în care a precizat că "îl cunoştea pe inculpat, întrucât acesta venea în mai multe rânduri la sediul Asociaţiei din Câmpulung şi le aducea membrilor revoluţionari certificatele preschimbate. Inculpatul nu primea sume de bani de la membrii asociaţiei, ci primea tot produse şi cazarea fiindu-i (...)".

Acelaşi martor a mai dat, sub prestare de jurământ, încă două declaraţii în faţa instanţelor de judecată şi, deşi a fost întrebat insistent de către preşedintele completului de judecată şi apoi de către ceilalţi colegi, care aveau interes să stabilească acest lucru, nu a mai declarat şi a spus că aceasta este realitatea.

În acest context, instanţa de fond a motivat că, întrucât au trecut trei ani de la prima declaraţie la celelalte, martorul nu avea cum să-şi mai reamintească. Prin urmare, a considerat că ar fi trebuit să fie reţinută ca principală motivarea instanţei de fond, şi nu cealaltă probă luată în contradictoriu, sub prestare de jurământ, într-un alt climat care se invocă uneori la organul de urmărire penală şi care nu a mai fost scrisă de anchetator, cum au fost scrise celelalte.

În ceea ce priveşte prejudiciul de 9.453.390 RON, a considerat că, în condiţiile în care existau nişte chitanţe, acest prejudiciu nu există. A arătat că Asociaţia Metrou nu a fost păgubită, nu s-a constituit parte civilă şi nu a plătit nicio sumă de bani Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor ori bugetului de stat, în vreo altă formă.

Cât priveşte convorbirile telefonice interceptate, a apreciat că acestea au fost obţinute cu încălcarea legii În acest sens, s-a arătat că există autorizaţia dată în anul 2010 pentru inculpatul I., pentru interceptarea şi pentru înregistrarea comunicaţiilor electronice efectuate de acesta cu încă trei telefoane, unul al lui, unul al soţiei şi unul al mamei, însă nu ştie pentru ce infracţiuni a fost luată această autorizaţie, în condiţiile în care mandatele vizau securitatea naţională, iar interceptările respective au fost folosite într-o cu totul altă situaţie.

Concluzionând, în temeiul art. 420 pct. 10) raportat la art. 421 pct. 2) din C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului şi achitarea inculpatului, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

Apelantul intimat inculpat F. a solicitat să se observe că, pe tot parcursul rechizitoriului şi apoi printr-o preluare foarte lejeră a instanţei, se face o asociere permanentă între numele său cu cele ale inculpaţilor A. şi G. Permanent, unde apare A. trebuie să apară şi F., în virtutea funcţiei pe care acesta o deţine. Or, faptul că inculpatul deţinea o astfel de funcţie în cadrul Asociaţiei nu este îndeajuns pentru a considera că a şi săvârşit faptele pentru care a fost cercetat şi ulterior condamnat.

A solicitat să se aibă în vedere că, în cadrul acestei Asociaţii, conform statutului, există aproximativ 30 de vicepreşedinţi, iar niciunul dintre aceştia nu are o putere mai mare sau mai mică decât F. Ar fi dorit ca, în cadrul rechizitoriului şi, ulterior, în instanţă, să regăsească în concret faptele de care este acuzat inculpatul, şi anume, să ştie prin ce fapte a iniţiat sau constituit grupul şi prin ce fapte a creat presiuni asupra unor persoane.

Este adevărat că, la dosarul cauzei există un număr mare de interceptări, însă niciuna dintre acestea nu îl vizează pe inculpatul F. Mai mult decât atât, a făcut şi obiectul unei descinderi domiciliare şi a solicitat instanţei să îi acorde înţelegere, întrucât la ora 6 dimineaţa s-a trezit cu "mascaţii" peste el, care au procedat la efectuarea unei percheziţii, însă, în opinia sa, astfel de descinderi au loc în cazul în care se ştie că persoana pe care urmează să o calci face parte dintr-un clan şi e posibil să riposteze. Or, după ce inculpatul F. a fost filat atâta vreme, consideră ce este greu să îţi formezi o astfel de opinie. De altfel, nici la acea percheziţie nu s-a găsit absolut nimic care să-l încrimineze pe inculpat.

A solicitat să se observe că nu există niciun fel de probă pe care să încerce să o combată, aflându-se într-o situaţie ingrată de a face apărări în lipsa oricărei acuzaţii concrete.

Aşa cum a arătat, inculpatul F. activa doar câteva ore pe zi în cadrul Asociaţiei, nu stătea acolo o perioadă foarte lungă de timp.

Din declaraţia martorei D.D.D., contabil, reiese că inculpatul nu era în relaţii foarte bune cu inculpatul A., iar din alte declaraţii reiese faptul că a avut chiar o părere divergentă cu privire la acel comision şi a părăsit şedinţa, astfel încât nu a mai întocmit acel proces-verbal pe care trebuia să-l redacteze, fiind secretar.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, a solicitat să se observe conduita total sinceră a inculpatului. Acesta a fost primul care s-a dus la procuror şi a spus că nu a auzit de aşa ceva şi că nu a semnat, explicând foarte clar toată procedura prin care se acordau împrumuturi, doar cele privind sume modice, pentru ajutorarea reală a celorlalţi membri revoluţionari. Mai mult decât atât, când s-a întors la Asociaţie, i-a îndemnat şi pe alţi colegi să meargă şi să spună adevărul, să revină asupra declaraţiei iniţiale şi să spună că, într-adevăr, s-au încheiat contracte, însă nu s-au primit banii. Ulterior, acele persoane s-au dus şi au declarat acest lucru în faţa parchetului.

Aşadar, inculpatul F. este cel sincer, care recunoaşte acest lucru şi spune că ajută la anchetă, însă în faţa instanţei au venit nişte martori, care au arătat că ei au luat banii. Văzând că nu erau nişte declaraţii tocmai credibile, parchetul i-a întrebat dacă sunt de acord să fie supuşi la testul cu detectorul de minciuni, aceştia fiind de acord, însă nu s-a concretizat nimic. Prin urmare, consideră că nu s-a încercat aflarea adevărului până la capăt.

Cu privire la maşina x, a solicitat să se observe, vizavi de prejudiciu, că din acest pretins prejudiciu a fost cumpărată şi acea maşină, dar nimeni nu a scăzut suma aceasta. Maşina este pe numele Asociaţiei şi, practic, intră în patrimoniul acesteia, iar faptul că este condusă de domnul x, care a fost jurist şi care a fost astfel recompensat de domnul A., este o altă problemă.

A solicitat să se aibă în vedere chiar declaraţia inculpatului A., care, în virtutea funcţiei pe care o deţinea, lua toate deciziile, fără aprobarea celorlalţi şi fără a se sfătui cu aceştia.

A mai arătat că inculpatul F. nu a mers niciodată prin ţară să promoveze aceste contracte şi nu a făcut presiuni asupra nimănui, astfel încât nu înţelege în ce măsură există probe la dosar care ar putea să creeze măcar o vagă impresie de complicitate, de aderare, de constituire şi de folosire a influenţei.

Este adevărat că apare o singură dată şi numele F. într-o convorbire dintre domnul C. cu o terţă persoană, vorbind despre o altă persoană, X.X.X., însă parchetul s-a mulţumit să dea o anumită interpretare, nu a încercat măcar să vadă cu cine a vorbit, dacă l-a trimis sau nu la F., dacă a ajuns sau nu la acesta.

Astfel, pentru a lămuri această situaţie, a făcut demersuri personale să afle cine a fost acolo, ocazie cu care a aflat cine este X.X.X., solicitând audierea acestuia şi a încă doi revoluţionari din aceeaşi filială. Prezentându-se în faţa instanţei, cei doi revoluţionari au declarat că s-au întâlnit cu F., iar acesta nu a făcut nimic altceva, decât să le dea datele de contact şi să le explice ce să pună în plicurile pentru Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, iar martorul X.X.X. nu a putut fi audiat, întrucât nu a mai fost găsit la adresă, constatându-se imposibilitatea audierii acestuia.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpatului F.

Apelantul intimat inculpat C. a invocat trei motive de apel, din care primul dintre acestea priveşte faptul că instanţa de fond nu a respectat principiul unui proces echitabil şi al egalităţii de arme în privinţa părţilor din proces.

Astfel, aşa cum jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este constantă în această privinţă, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa să examineze probele esenţiale ale cauzei şi nu să se mulţumească să confirme rechizitoriul, trebuind să motiveze hotărârea. Or, instanţa de fond s-a mărginit la a relua argumentele şi situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu şi nu a făcut nicio analiză proprie a probelor pe care le-a administrat în cauză. Mai mult decât atât, a înlăturat declaraţiile martorilor, susţinând că nu ar putea fi luate în calcul, deoarece declaraţiile date la urmărirea penală sunt mai aproape de eveniment şi sunt mai veridice. Or, o astfel de argumentare a instanţei de fond duce la o singură concluzie, şi anume, de ce s-ar mai face cercetare judecătorească dacă toate probele administrate în faţa procurorului sunt de neatins.

Al doilea motiv de apel pe care l-a invocat priveşte mandatul de ascultare pe siguranţă naţională, care nu poate fi luat în considerare în cauză, întrucât este nul. Din punctul său de vedere, este nelegal să se ia în calcul acel mandat de ascultare, inclusiv toate interceptările care au fost aduse la dosar ca şi probe în baza acestuia. Prin urmare, a solicitat înlăturarea tuturor convorbirilor telefonice, prin neanalizarea acestora, deoarece au fost obţinute în mod nelegal.

În ceea ce priveşte grupul infracţional, aderarea la grupul infracţional, constituirea, iniţierea, de care este acuzat inculpatul C., a susţinut că, din punctul său de vedere, acest grup nu există şi, pe cale de consecinţă, solicită achitarea sa pentru această infracţiune. Este adevărat că la dosarul cauzei există dovezi, din care rezultă că aşa-zisul grup este de fapt o asociaţie, ce are structuri de conducere conform unei hotărâri judecătoreşti de înfiinţare a acestei asociaţii şi a unui statut, dar nu se pot confunda aceste calităţi de preşedinte, vicepreşedinte şi comitet de conducere, cu o aderare şi o constituire a unui grup infracţional. Din contră, această Asociaţie a fost înfiinţată pentru apărarea drepturilor revoluţionarilor, care nu îşi puteau valorifica drepturile pe care le aveau conform legii, din cauza unor dorinţe politice, nepolitice sau a unor duşmănii între Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor şi inculpatul A.

Această Asociaţie a fost constituită potrivit legii, în scopul apărării drepturilor revoluţionarilor şi nu în scopuri ilegale, cum prevede infracţiunea de grup organizat.

Cu privire la infracţiunea de folosire a autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bunuri şi foloase, s-a solicitat achitarea inculpatului, susţinând că, din toate probele administrate în cauză, nu a rezultat în niciun fel influenţa sau presiunea pe care să o fi exercitat inculpatul C. asupra membrilor Asociaţiei - Filiala Buzău să încheie acele contracte de reprezentare ci, dimpotrivă, la dosarul cauzei există procesul-verbal al adunării prin care s-a hotărât să se încheie aceste contracte şi comisionul care urma a fi plătit din acele contracte, la care inculpatul C. nu a fost prezent, fapt care rezultă clar din procesul-verbal al acelei şedinţe.

În ceea ce priveşte membrii Asociaţiei - Filiala Buzău, al cărui preşedinte era inculpatul C., a arătat că nu s-a luat această decizie în Adunarea Generală a filialei, decât după ce acel material şi acea propunere au fost prezentate de conducerea centrală de la Bucureşti, respectiv de inculpatul A. Membrii Asociaţiei au încheiat de bună voie aceste contracte, nu i-a silit nimeni să le încheie, iar la dosarul cauzei există 134 de declaraţii notariale date de către aceştia, în care arată că nu inculpatul C. i-a forţat să încheie aceste contracte, a fost voinţa lor, înţelegând că acesta este singurul mod în care pot să ajungă la drepturile care li se ofereau conform legii.

Prin urmare, a solicitat să se constate că inculpatul nu se face vinovat nici de săvârşirea acestei infracţiuni.

În ipoteza în care instanţa nu va înlătura convorbirile telefonice, a arătat că există o convorbire telefonică care îl avantajează pe inculpatul C., dar nu este reţinută decât trunchiat în rechizitoriu, şi anume convorbirea dintre I.I.I.I.I.I. şi A., care spune:

"pe C. nu-l interesează, nu vrea să ducă niciun ban, nu se bagă". Această convorbire avantajoasă a inculpatului C. nu este luată în considerare în niciun fel nici de către instanţă, nici de către parchet.

În principal, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, s-a arătat că a făcut dovada, pe parcursul cercetării judecătoreşti, că împrumutul pe care C. l-a obţinut de la Asociaţie este unul real. Acesta a făcut o cerere către Asociaţie, pentru a i se acorda un împrumut în valoare de 300.000 RON, justificând situaţia precară a societăţii comerciale pe care o deţinea şi astfel acest împrumut s-a acordat în două tranşe, respectiv de 30.000 RON şi de 150.000 RON, inculpatul făcând dovada că a introdus aceşti bani imediat în firma care era administrată de către soţia sa.

A susţinut că, din punctul său de vedere, acuzaţia de spălare de bani nu se justifică. De fapt, la dosarul cauzei există dovezi că inculpatul nu a cunoscut faptul că acele comisioane, din contractele de reprezentare, s-au dus în alte conturi, decât în cele ale Asociaţiei, respectiv în conturile personale ale inculpatului A. şi apoi ale fiului acestuia.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat achitarea inculpatului, în principal, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., iar în subsidiar în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen.

Într-un subsidiar mai îndepărtat, dacă instanţa va considera că inculpatul se face vinovat de săvârşirea acestor infracţiuni, a solicitat să se dea o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante, să se aibă în vedere faptul că inculpatul s-a aflat în arest preventiv 441 de zile şi să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Apelantul intimat inculpat G. a arătat că, prin motivele de apel formulate, a criticat fructificarea anormală a unor elemente probatorii de către instanţa fondului şi a făcut referire la acel înscris, intitulat anunţ, emis de conducerea Asociaţiei, care, într-adevăr, este semnat de G.

S-a arătat că, în faţa instanţei de fond, s-a explicat de către mai multe persoane necesitatea afişării acestui anunţ, care rezulta din faptul că, pe o situaţie cvasiconflictuală, un număr mare de membri se prezentau personal la S.S.P.R. şi se manifestau zgomotos. Din această cauză, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a emis şi o adresă care există la dosarul cauzei, respectiv adresa nr. x/CR din 2006, prin care chiar conducerii Asociaţiei i se atrăgea atenţia să ia toate măsurile ca membrii acesteia să respecte prevederile privind reprezentativitatea. Poate că, din punct de vedere managerial, a fost o exagerare să li se spună oamenilor că dacă mai merg personal, vor fi scoşi din Asociaţie, însă acest element nu poate fi fructificat de către instanţă, în sensul că ar fi o obligare a membrilor să semneze contracte de reprezentare.

O a doua situaţie, care l-a adus pe inculpat în faţa unei condamnări, este argumentată de către instanţa de fond printr-o referire la o consemnare într-o agendă găsită la coinculpatul A.. Or, acea menţiune nu face referire la o situaţie care să-i poată fi imputată inculpatului, întrucât felul în care a contabilizat situaţiile şi a folosit sumele a fost făcut exclusiv în beneficiul Asociaţiei.

A arătat inculpatul că ultimul element pentru care s-a dispus condamnarea sa este consemnarea declaraţiilor şi fructificarea pentru condamnare a declaraţiilor martorilor K.K.K.K.K.K. şi J.J.J. Din acest punct de vedere, s-a arătat că instanţa de fond a făcut o confuzie între încheierea procurilor, pentru care nu a fost trimisă în judecată nicio persoană, acestea nefiind nişte documente cu caracter oneros, întrucât nu făceau altceva decât să dea posibilitatea participării la o şedinţă, şi încheierea efectivă a contractelor de reprezentare. Or, încheierea contractelor de reprezentare nu poate să-i fie imputată inculpatului G., întrucât cei doi martori vorbeau strict de procuri, iar activitatea inculpatului s-a rezumat numai la exercitarea prerogativelor funcţiei pe care o avea, respectiv funcţie de conducere.

În opinia apărării, nu există nicio probă hotărâtoare referitoare la obţinerea de către inculpatul G. a vreunui folos din pretinsa activitate infracţională.

A susţinut că este o situaţie comună şi pentru inculpatul J., o problemă care vizează intenţia, latura subiectivă a infracţiunii, întrucât, atâta timp cât nu este dovedit în niciun fel scopul, ca element intenţional, se poate pune problema chiar a săvârşirii faptei infracţionale pentru care au fost trimişi în judecată.

Concluzionând, s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpatul G. şi pronunţarea unei hotărâri de achitare pentru acuzaţia de grup infracţional, întrucât fapta nu există, pentru că niciuna dintre acţiunile care îi sunt imputate nu se circumscriu unui element material incriminator, sub niciuna dintre variantele normative prevăzute în lege.

De asemenea, s-a solicitat achitarea şi pentru acuzaţia de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, susţinând că nicio activitate a inculpatului G. nu poate fi calificată ca fiind de exercitare a autorităţii sau a influenţei în scopul care este indicat de norma de incriminare.

Apelantul intimat inculpat J. a solicitat să se aibă în vedere faptul că, în cadrul cercetării judecătoreşti, s-a făcut dovada unui conflict care a existat între A. şi J., precum şi dovada faptului că J. nu era şoferul lui A., ci era angajat curier, la dosarul cauzei fiind depusă, în copie, legitimaţia de serviciu a acestuia, pe care scria " curier".

Martorii audiaţi în cadrul cercetării judecătoreşti au arătat că acesta însoţea persoanele din instituţie, deoarece Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor nu permitea accesul fără însoţitor, iar de aici rezultă şi percepţia pe care unii martori au avut-o, de implicare a lui J. în faptele descrise de actul de sesizare.

Prin urmare, s-a solicitat achitarea inculpatului J., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului care, în opinia sa, au o dublă valenţă, în sensul că o dată îl califică, fără niciun antecedent penal şi cu o carieră, ca neaparţinând unei tipologii umane care să se preteze la astfel de acte infracţionale, iar o a doua valenţă poate fi fructificată în cadrul solicitării pe care o face în subsidiar, şi anume de a menţine o soluţie de condamnare la o pedeapsă neprivativă de libertate.

A considerat că se impune să facă referire şi la caracterul uman al actului de justiţie, având în vedere că inculpatul suferă de afecţiuni în stare terminală, care nu i-au permis să plece de la spital şi să se prezinte în faţa instanţei.

Aşadar, în subsidiar, în ipoteza în care instanţa se va orienta spre o pedeapsă în ceea ce îl priveşte pe inculpatul J., s-a solicitat ca această pedeapsă să nu fie una privativă de libertate.

Apelantul intimat inculpat K. a solicitat achitarea sa pentru toate cele trei infracţiuni de care este acuzat, având în vedere motivele de apel pe care le-a formulat în scris şi pe care le-a prezentat instanţei, în acest sens făcând referire la discontinuitatea completului de fond, precum şi la neadministrarea probatoriului, mai ales cel solicitat prin audierea numitei J.J.J., martor principal al acuzării, care a avut interese contrare cu revoluţionarii.

A susţinut că nu se poate reţine complicitatea de care este acuzat, având în vedere că a desfăşurat o muncă efectivă în cadrul Asociaţiei şi a avut chiar un birou, a stat ore întregi în cadrul acestei asociaţii, în care se perindau chiar şi 100 de membri pe zi, cărora le acorda asistenţă juridică şi, implicit, trebuia să ia contact şi cu conducerea Asociaţiei. Actele prin care a desfăşurat activităţile au fost legale, respectiv cele ale Cabinetului de Avocatură pe care îl reprezenta, cât şi actele de constituire ale Asociaţiei Metrou.

Cu privire la contractele de reprezentare, a subliniat că, înainte de a fi făcute de inculpat, acestea au mai fost efectuate şi de către alţi doi avocaţi, care, de asemenea, nu au luat bani înainte pentru prestarea serviciilor.

S-a mai arătat că inculpatul K. avea cunoştinţă de situaţia imobiliară a sediului Asociaţiei şi dorea ca, prin obţinerea sumelor care au fost trecute procentual, să cumpere acest imobil, să îl renoveze şi să îl aducă într-o stare de folosinţă cât mai acceptabilă, unde să poată desfăşura activităţi pentru toţi membrii Asociaţiei.

Totodată, s-a susţinut că nu se poate reţine nici faptul că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunea de fals prin emiterea facturii, întrucât nimeni nu doreşte să presteze o muncă fără să primească o remuneraţie. Este adevărat că era o singură factură, însă, la barou, dacă se plăteşte o sumă mai mare, se plăteşte o singură dată o sumă mai mică, ca taxă de barou, iar dacă se fac 10 chitanţe, se plăteşte de 10 ori mai mult pentru că aşa este procedura administrativă a baroului şi, probabil, de aceea inculpatul a tăiat o singură factură.

Cu privire la activitatea desfăşurată, a arătat că a întocmit 4.400 de contracte de reprezentare, declaraţii, împuterniciri, acte adiţionale, notificări către membri şi multe alte acte în baza contractelor de reprezentare.

Falsul în înscrisuri nu poate fi probat, întrucât este vorba de acte făcute de către Cabinetul de avocatură, prin persoana inculpatului, şi reprezintă munca prestată în cadrul Asociaţiei pe parcursul celor 4 ani.

Faţă de toate aceste motive, s-a solicitat ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (3) combinat cu art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) din C. proc. pen. anterior, să se dispună achitarea inculpatului pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina acestuia.

Totodată, arătat că nu este de acord cu soluţia pe latura civilă, având în vedere că cele trei fapte, de care este acuzat inculpatul, sunt infracţiuni de pericol, deci nu este vorba de un prejudiciu efectiv cauzat.

Apelantul intimat inculpat E. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât există cauze justificative de neimputabilitate, având în vedere că inculpatul s-a conformat hotărârilor Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, pentru că avea obligaţia legală de a se interesa de dosarele membrilor pe care îi avea în Asociaţie.

Întrucât persoanelor din provincie le era greu să vină la sediul S.S.P.R., inculpatul E. suna aproape zilnic acolo şi se interesa ce se întâmplă cu dosarele membrilor respectivi.

În final, s-a arătat că inculpatul E. nu a luat bani, iar la percheziţia efectuată la domiciliul acestuia nu s-au găsit sume de bani şi nici documente care să-l încrimineze.

În cursul cercetării judecătoreşti, în faza procesuală a apelului, prin încheierea de şedinţă din data de 30 aprilie 2018, s-a luat act că inculpaţii F., A., B., E., C., K., I., L. şi G. şi-au manifestat, în mod expres, voinţa de a da declaraţii în faţa instanţei de apel, în condiţiile art. 420 alin. (4) din C. proc. pen.

De asemenea, s-a luat act că inculpata H. nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, din cauza stării sale de sănătate, constatând, aşadar, imposibilitatea audierii acesteia.

Prin aceeaşi încheiere, cu privire la cererile de probatorii formulate de apelanţii inculpaţi, pentru motivele menţionate în cuprinsul încheierii, s-au dispus următoarele:

I.1. Pentru apelanţii inculpaţi A., B. şi H.:

- 1. S-au respins cererile de constatare a nulităţii absolute a probaţiunii obţinute nelegal în cauză, constând în interceptări şi înregistrări ale unor convorbiri telefonice purtate de persoane neidentificate şi de persoane necunoscute şi, respectiv, de excludere a acestor probe şi de eliminare a mijloacelor de probă prin care au fost administrate în cauză aceste probe, apreciind că solicitările formulate reprezintă apărări pe fondul apelului.

- 2. S-a respins cererea subsidiară de emitere a unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti pentru a comunica instanţei identitatea persoanelor neidentificate care au purtat convorbiri telefonice interceptate cu inculpaţii şi, respectiv, de ascultare, în calitate de martori, a acelor persoane.

- 3. S-a respins cererea de emitere a unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti pentru a comunica instanţei adresele persoanelor identificate (fără date de stare civilă) care au purtat convorbiri telefonice interceptate cu inculpaţii şi cu numiţii K.K.K.K., L.L.L.L.L.L. şi A.A. şi, respectiv, de ascultare, în calitate de martori, a acelor persoane şi, pe cale de consecinţă, s-a respins cererea de emitere a unei adrese către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 în vederea comunicării dosarelor de preschimbare a certificatelor de revoluţionar a persoanelor respective.

- 4. S-a admis cererea de emitere a unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti pentru a comunica instanţei sesizarea Serviciului Român de Informaţii în baza căreia au fost emise mandatele de interceptare, precum şi activităţile de supraveghere efectuate de către Serviciul Român de Informaţii în această cauză.

- 5. S-a respins cererea de reaudiere a martorilor A.A., P.P.P., R.R.R., U.U.U.U., K.K.K., I.I.I.I.I., L.L.L., D.D.D.D.D.D., S., U., C.C., G.G., W.W.W.W.W., M.M.M.M.M.M., N.N.N.N.N.N., Y.Y.Y.Y.Y., N.N.N.N.N., G.G.G.G.G.G., O.O.O.O.O.O. şi P.P.P.P.P.P.

- 6. S-a admis proba cu înscrisuri, constând în: adresa din 14.09.2006 emisă de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor; procesul-verbal de amânare a acordării împrumuturilor şi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. x/2010.

I.2. Pentru apelantul inculpat C.:

- 1. S-a constatat că solicitarea, în baza Deciziei nr. 91 din 28.02.2018 a Curţii Constituţionale, de constatare a nulităţii mandatului de ascultare şi de înlăturare a tuturor mijloacelor de probă constând în interceptările efectuate în cauză reprezintă o apărare de fond, care va fi analizată ca atare, odată cu pronunţarea cu privire la apelurile declarate în cauză.

- 2. S-a respins cererea de reaudiere a tuturor martorilor din dosar şi de audiere a martorilor Q.Q.Q.Q.Q.Q. şi O.O.

- 3. S-a respins cererea de audiere, în calitate de martori, a numiţilor R.R.R.R.R.R., S.S.S.S.S.S. şi I.I.I.I.I.I.

- 4. S-a respins cererea subsidiară de efectuare a unei expertize criminalistice a vocii şi vorbirii.

- 5. S-a respins cererea de ascultare, în şedinţă publică, a tuturor CD - urilor aflate la dosarul cauzei conţinând înregistrarea convorbirilor telefonice dintre inculpat şi terţe persoane.

- 6. S-a respins cererea de efectuare a unei expertize contabile judiciare.

- 7. S-a admis proba cu înscrisuri pe situaţia de fapt şi în circumstanţiere şi a constatat că a fost administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul instanţei de fond.

I.3. Pentru apelantul inculpat I.:

- 1. S-a respins cererea de reaudiere a martorilor din rechizitoriu.

- 2. S-a respins cererea de efectuare a unei expertize contabile judiciare.

- 3. S-a respins cererea de efectuare a unei expertize grafoscopice.

- 4. S-a respins cererea de emitere a unei adrese către Parchet pentru a comunica instanţei identitatea persoanelor neidentificate care au purtat convorbiri telefonice interceptate cu inculpaţii şi, respectiv, de ascultare, în calitate de martori, a acelor persoane.

- 5. S-a constatat că mandatele emise de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. x din 19. XI.2010 şi nr. x din 20.05.2010, sunt depuse la dosarul de urmărire penală.

- 6. S-a respins proba cu înscrisuri pe situaţia de fapt.

- 7. S-a respins cererea privind efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti pentru a comunica dacă, între această unitate de parchet şi Curtea de Apel Piteşti, există vreun protocol de colaborare, sens în care instanţa curţii de apel se obligă ca în dosarele trimise de Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti să pronunţe hotărâri de condamnare.

I.4. Pentru apelantul inculpat F.:

- 1. S-a luat act că inculpatul a renunţat la solicitarea de readministrare a probelor de la fond şi administrare a probelor care au fost respinse.

- 2. S-a respins cererea de efectuare a unei expertize contabile judiciare.

- 3. S-a admis proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

I.5. Pentru apelantul inculpat K.:

- 1. S-a respins cererea de emitere a unei adrese către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989.

- 2. S-a respins cererea de audiere, în calitate de martor, a numitului T.T.T.T.T.T.

- 3. S-a admis proba cu înscrisuri şi a constat că a fost administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul instanţei de fond.

I.6. Pentru apelantul inculpat J., s-a admis proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

I.7. Pentru apelantul inculpat G.:

- 1. S-a respins proba testimonială nouă constând în audierea numitului U.U.U.U.U.U.

- 2. S-a respins cererea de reaudiere a martorului T.

În şedinţa publică de judecată din data de 14 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., respectiv art. 379 alin. (1) din C. proc. pen., s-a procedat la audierea inculpaţilor A., E. şi K.

În şedinţa publică de judecată din data de 11 iunie 2018 au fost audiaţi inculpaţii A., I. şi C.

La acelaşi termen de judecată, inculpata L. a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond şi că nu doreşte să facă alte precizări în apel, poziţia procesuală a acesteia fiind consemnată în scris în cuprinsul unei declaraţii, care a fost ataşată la dosarul cauzei.

În şedinţa publică de judecată din data de 25 iunie 2018 a fost audiat inculpatul G., depoziţia acestuia fiind consemnată în proces-verbal separat şi ataşat la dosarul cauzei.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte, secţia penală, constată următoarele:

I. În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţii A., L., H., A., K., I., J., C., G., F. şi E., Înalta Curte le apreciază ca fondate, în considerarea următoarelor argumente:

I.1. Cu referire la criticile de nelegalitate invocate de către apelanţii inculpaţi, Înalta Curte reţine următoarele:

I.1.1. S-a constatat că, în cauză, nu a fost încălcat principiul continuităţii completului de judecată, pentru motivele inserate în încheierea de şedinţă din data de 30 aprilie 2018, care face parte integrantă din prezenta decizie.

În plus, faţă de cele menţionate în încheierea de şedinţă mai sus indicată, din analiza cauzelor soluţionate, de-a lungul timpului, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în care a fost invocată încălcarea art. 6 al Convenţiei, în aspectul privind caracterul echitabil al procedurii şi dreptul la apărare al acuzatului, ce ar fi rezultat din nerespectarea principiului nemijlocirii (cauzele Emilian Vasile Cutean contra României, hotărâre din 02 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 261 din 20 aprilie 2015; Cerovšek şi Božičnik contra Sloveniei, hotărârea din 07 martie 2017; P.K. contra Finlandei, Decizia de inadmisibilitate din 09 iulie 2002; Graviano contra Italiei, hotărârea din 10 mai 2005; Škaro contra Croaţiei, hotărârea din 06 decembrie 2016; Beraru contra României, hotărârea din 18 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 944 din 23 decembrie 2014, etc.), rezultă că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa ca instanţa să observe comportamentul şi credibilitatea martorilor ale căror declaraţii pot avea consecinţe importante pentru inculpat şi, de asemenea, să audieze inculpatul a cărui vinovăţie este chemată să o stabilească.

Potrivit jurisprudenţei Curţii, regula nemijlocirii constituie o garanţie importantă a principiului echităţii în procesul penal, regulă în temeiul căreia, într-un proces penal hotărârea trebuie luată de judecătorii care au fost prezenţi la procedură şi la procesul de administrare a probelor. Această regulă nu are, însă, un caracter absolut, permiţând derogări ori de câte ori împrejurări excepţionale, cu caracter administrativ sau procedural, fac imposibilă participarea în continuare a unui judecător într-un proces.

Atunci când astfel de împrejurări excepţionale există, pentru a păstra echitatea de ansamblu a procedurii este necesar ca judecătorii care formează noul complet să înţeleagă în mod corespunzător probele şi argumentele părţilor. Acest lucru se poate realiza fie prin asigurarea disponibilităţii în formă scrisă a declaraţiilor (dar aceasta numai în cazul în care credibilitatea martorilor în chestiune nu este pusă la îndoială), sau, când se contestă credibilitatea martorilor, prin noi ascultări ale argumentelor relevante sau ale martorilor importanţi înaintea completului nou-format.

Prin urmare, în viziunea Curţii, readministrarea tuturor probelor anterior administrate în cauză nu este impusă de art. 6 al Convenţiei, completul de judecată, în noua sa compunere, urmând a determina dacă există o contestare argumentată a credibilităţii declaraţiilor administrate anterior şi aflate la dosarul cauzei, caz în care, pentru a asigura posibilitatea completului de a cunoaşte şi înţelege probele şi argumentele părţilor, se poate proceda fie la repunerea în discuţie a respectivelor argumente, fie la reaudierea inculpatului şi a martorilor importanţi.

În stabilirea modului optim de a proceda se va avea în vedere atât dacă, la administrarea anterioară a probei, acuzatul a fost asistat de avocat, dacă a avut posibilitatea exercitării depline a dreptului la apărare, prin adresarea de întrebări martorului, confruntarea cu acesta, contestarea credibilităţii sale etc., cât şi dacă acuzatul poate justifica motivat cererea sa de readministrare a probei, de exemplu prin posibile elemente de noutate, pertinente, pe care această reaudiere le-ar putea produce.

Raportând standardele trasate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la cauza de faţă, Înalta Curte constată că noul complet de fond, care a pronunţat şi hotărârea atacată, a procedat, în prezenţa inculpaţilor şi a apărătorilor aleşi sau/şi din oficiu ai acestora, la termenul din 15 septembrie 2016, la audierea martorului V.V.V.V.V.V. propus în apărare de inculpatul E. şi a admis suplimentarea probatoriului solicitată de inculpatul A. cu martorul W.W.W.W.W.W.; la termenul din 07 octombrie 2016, au fost ascultaţi martorii S.S. (propus în acuzare), T.T. şi U.U. (propuşi în apărare de inculpatul I.) şi V.V. (propus de inculpatul K.); la termenul din 09 decembrie 2016 au fost ascultaţi martorii W.W. (propus în acuzare), X.X. şi Y.Y. (propuşi în apărare de inculpatul I.), Z.Z., A.A.A., C.C.C. şi B.B.B. (propuşi de inculpatul F.).

De asemenea, la termenul din 09 decembrie 2016, noul complet de fond a pus în discuţie readministrarea probelor testimoniale, având în vedere dispoziţiile art. 351 din C. proc. pen. şi dispoziţiile Curţii Europene a Drepturilor Omului privind cauzele Beraru şi Cutean contra României şi a admis, în parte, cererile de readministrare a probatoriului, considerând că sunt neîntemeiate solicitările inculpaţilor de reluare a întregii cercetări judecătoreşti, pentru motivele inserate în cuprinsul încheierii de şedinţă.

Totodată, s-a constatat imposibilitatea audierii martorilor T.T.T.T.T.T. (propus de inculpatul K.), X.X.X.X.X.X. şi X.X.X. (propuşi de inculpatul F.), Z.Z.Z.Z.Z.Z., A.A.A.A.A.A.A. şi W.W.W.W.W.W. (propuşi de inculpatul A.).

La termenul din 20 ianuarie 2017, noul complet de fond a procedat la readministrarea probei cu audierea martorilor B.B.B.B., Q., V. şi Y., iar la următorul termen din 03 februarie 2017, instanţa de fond a procedat la ascultarea martorei D.D.D., propusă de inculpatul F.

La termenele ulterioare, instanţa de fond a procedat la reascultarea inculpaţilor care şi-au manifestat dorinţa de a da declaraţii, după cum urmează: A. (declaraţie la termenul din 19 mai 2017 şi supliment de declaraţie la termenul din 26 mai 2017); C., F. şi E. (la termenul din 26 mai 2017); G., A. şi I. (supliment de declaraţie), la termenul din 16 iunie 2017; K. (la termenul din 29 iunie 2017) şi L. (la termenul din 08 septembrie 2017).

I.1.2. În ceea ce priveşte critica vizând nemotivarea hotărârii atacate şi neadministrarea probatoriului, contrar celor susţinute, Înalta Curte constată că instanţa de fond a efectuat în cauză o cercetare judecătorească efectivă, de natură a asigura inculpaţilor apelanţi dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este garantat de art. 6 paragrafele 1 şi 3 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 8 din C. proc. pen. şi art. 24 din Constituţia României.

Din acest punct de vedere, se constată că, în considerentele sentinţei atacate este descrisă în întregime activitatea infracţională a fiecărui inculpat apelant, fiind precizată şi încadrarea în drept a faptelor presupus a fi comise de către aceştia. De asemenea, sunt analizate probele care susţin învinuirea adusă de Parchet, atât sub aspect penal, cât şi sub aspect civil.

Soluţionarea în fond a unei cauze penale implică pronunţarea asupra existenţei sau inexistenţei faptei, a săvârşirii acesteia de către inculpaţi, a caracterului ei penal şi a răspunderii penale a inculpaţilor.

Soluţia de condamnare cum este şi cea din cauză, trebuie să se bazeze pe probele administrate în speţă, iar obligaţia magistraţilor este de a verifica temeinicia şi legalitatea probelor strânse în cursul urmăririi penale, prin administrarea acestora în şedinţă publică, nemijlocit, oral şi contradictoriu, pentru a constata dacă ele pot constitui temei de condamnare iar pe de altă parte, judecătorii trebuie să administreze, la cererea părţilor cât şi din oficiu, orice alte probe necesare aflării adevărului şi totodată să încuviinţeze probele pertinente şi concludente necesare verificării apărărilor invocate de către inculpaţi.

Din economia normelor C. proc. pen. rezultă şi obligaţia instanţei de a reţine, motivat, care dintre probe exprimă adevărul şi, tot motivat, de a înlătura probele care nu îndeplinesc această cerinţă.

Instanţele de judecată nu sunt ţinute de încadrarea juridică a faptelor, date prin rechizitoriu şi, drept urmare, în cadrul cercetării judecătoreşti, magistraţii sunt obligaţi la efectuarea actelor procesuale şi procedurale impuse de soluţionarea în fond a cauzei penale.

Or, sub aspectul faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, Curtea de Apel a administrat toate probele care se impuneau pentru a clarifica dacă faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii.

Situaţia de fapt reţinută de Curtea de Apel corespunde unei cercetări judecătoreşti complete, soluţia pronunţată în aceste condiţii fiind consecinţa unei activităţi efective de judecată, a unei aprecieri complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, în ambele cicluri procesuale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin modalitatea în care s-a desfăşurat cercetarea judecătorească în prima instanţă, nu au fost încălcate principiile fundamentale ale procesului penal, şi anume: contradictorialitatea, nemijlocirea, alături de dreptul la apărare, iar în ansamblu, a dreptului la un proces echitabil al tuturor părţilor din dosar, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În concluzie, în ceea ce priveşte critica vizând nemotivarea hotărârii apelate, Înalta Curte reţine, din jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că obligaţia de motivare a hotărârii nu trebuie înţeleasă în sensul că ea trebuie să răspundă, în mod detaliat, fiecărui argument al părţilor, esenţial fiind ca hotărârea să indice, cu suficientă claritate, motivele pe care se întemeiază soluţia, într-o manieră care să permită părţilor să formuleze critici în cadrul căilor de atac prevăzute de lege; întinderea motivării unei hotărâri poate să difere de la caz la caz, iar o soluţie, motivată chiar sumar, nu încalcă dreptul la un proces echitabil în situaţia în care o astfel de hotărâre examinează efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii.

Cu referire expresă la critica privind neadministrarea probatoriului, Înalta Curte subliniază că soluţionarea unei cauze penale în baza unei probe nereadministrate de instanţa de judecată în faţa acuzatului nu este incompatibilă în sine cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, în procesul penal, cerinţa ca elementele de probă să fie produse întotdeauna în faţa persoanei acuzate nu este absolută, putând exista situaţii particulare, de excepţie, cu respectarea dreptului persoanei acuzate de a fi avut ocazia adecvată şi suficientă de a contesta proba şi de a solicita refacerea ei sau de a fi participat la administrarea probei (a se vedea mutatis mutandis hotărârea din 27 martie 2014, pronunţată în cauza Matytsina împotriva Rusiei, paragrafele 151-153).

Referitor la cauzele invocate de către inculpaţii A., H. şi A., instanţa de apel reţine că acestea nu sunt aplicabile în speţa de faţă, întrucât nu au fost folosiţi martori cu identitate protejată, ci s-au interceptat convorbiri telefonice purtate de inculpaţi cu persoane rămase neidentificate.

În cauza B.B.B.B.B.B.B. şi alţii v. Olanda, Curtea a reţinut că poate fi legitimă dorinţa autorităţilor naţionale de a păstra anonimatul unui agent, utilizat în activităţi secrete, nu numai în scopul protecţiei acestuia şi a familiei sale, ci şi pentru a nu compromite utilizarea sa în operaţiuni viitoare. Însă, având în vedere importanţa pe care o prezintă dreptul la o bună administrare a justiţiei într-o societate democratică, toate măsurile restrictive în privinţa exercitării dreptului la apărare trebuie să fie absolut necesare. În cauza analizată, Curtea a arătat că nu a fost justificată de o manieră suficientă necesitatea de a recurge la limitarea într-o asemenea măsură a dreptului la apărare, constatând că instanţa naţională nu a depus suficientă diligenţă pentru a evalua riscurile poliţiştilor şi ale familiilor acestora de a suferi represalii, nerezultând din hotărâre că instanţa a căutat să determine dacă reclamanţii erau în măsură să recurgă la represalii sau să determine alte persoane să le facă.

În cauza B.B.B.B.B.B.B. şi alţii v. Olanda, Curtea de la Strasbourg a criticat maniera în care autorităţile naţionale au administrat declaraţiile unor agenţi infiltraţi, a căror identitate nu a fost dezvăluită în faţa apărării. În speţă, cu ocazia audierii efectuate în faza de urmărire penală a procesului, martorii anonimi se aflau în aceeaşi cameră cu judecătorul de instrucţie, în timp ce acuzaţii şi avocaţii acestora erau într-o altă încăpere, comunicarea fiind realizată prin intermediul unei legături sonore. Curtea a considerat că în lipsa unei conexiuni video, apărarea nu avea posibilitatea de a observa reacţiile agenţilor infiltraţi la întrebările directe, ceea ce era absolut necesară pentru verificarea fiabilităţii declaraţiilor.

Curtea de la Strasbourg a subliniat în mod constant că în situaţia în care hotărârea de condamnare se întemeiază în mod exclusiv ori într-o măsură determinantă pe depoziţii făcute de către o persoană a cărei credibilitate nu putea fi verificată de către acuzat, drepturile apărării sunt limitate într-o măsură care este incompatibilă cu garanţiile înscrise în art. 6 din Convenţie. Jurisprudenţa Curţii pune la dispoziţie o multitudine de hotărâri în care condamnarea acuzatului se întemeia în mod exclusiv pe mărturii anonime (Visser v. Olanda, 26668/95 (14 februarie 2002), Unterpertinger v. Austria, 9120/80 (24 noiembrie 1986), Kostovski v. Olanda, 11454/85 (20 noiembrie 1989), A.M. v. Italia, 37019/97 (14 decembrie 1999), P.S. v. Germania, 33900/96 (20 decembrie 2001), Isgró v. Italia, 11339/85 (19 februarie 1991), Mayali v. Franţa, 69116/01 (14 iunie 2005), B.B.B.B.B.B.B. şi alţii v. Olanda, 21363/93, 21364/93, 21427/93, 22056/93 (23 aprilie 1997), Windisch v. Austria, 12489/86 (27 septembrie 1990), Saïdi v. Franţa, 14647/89 (20 septembrie 1993), Birutis şi alţii v. Lituania, 47698/99, 48115/99 (28 martie 2002), etc.

În cursul urmăririi penale inculpatul nu a avut posibilitatea de a pune întrebări martorilor cu identitatea protejată, iar în timpul cercetării judecătoreşti martorul sub acoperire nu a putut fi audiat, astfel că dreptul la apărare al inculpatului a fost limitat într-o manieră incompatibilă cu garanţiile prevăzute în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauza Taal împotriva Estoniei, hotărârea din 22.11.2005).

În cauza Diodor Neculai Văraru contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că a existat o încălcare a art. 6 paragraf 1 coroborat cu art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenţie, potrivit căruia orice acuzat are, în special, dreptul de a întreba sau de a solicita ascultarea martorilor acuzării şi de a obţine citarea şi ascultarea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzări. Or, instanţa de fond a procedat, deopotrivă, la ascultarea atât a martorilor apărării, câr şi a martorilor acuzări.

Curtea a constatat că, în cauza respectivă, dreptul apărării de a interoga martorii acuzării a fost încălcat, amintind că atunci când absenţa audierii martorilor este justificată de un motiv serios, declaraţiile martorilor absenţi nu trebuie să constituie, în principiu, unica probă a acuzării sau proba decisivă, ceea ce nu este cazul în speţă.

I.1.3. În ceea ce priveşte invocarea nulităţii absolute a interceptărilor şi a proceselor-verbale de redare, motivat de faptul că înregistrările (întocmite în baza unor mandate emise de Tribunalul Argeş şi de Curtea de Apel Piteşti) au fost efectuate de Serviciul Român de Informaţii, fiind astfel încălcate dispoziţiile referitoare la competenţa materială a organului de urmărire penală, sancţionabile cu nulitatea absolută, Înalta Curte reţine că solicitările sunt neîntemeiate, în virtutea următoarelor considerente:

În considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302 din 04.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 566 din 17.07.2017, instanţa de contencios constituţional a constatat următoarele:

"37. În legătură cu dispoziţiile referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, Curtea observă că începând cu C. proc. pen. din 1936 şi până la 1 februarie 2014 (deci pe parcursul unei perioade însemnate de timp) a existat o prezumţie absolută că încălcarea acestor norme produce o vătămare. În doctrină, s-a subliniat faptul că unele dintre dispoziţiile care reglementează desfăşurarea procesului penal au fost selectate de legiuitor şi înscrise în art. 197 alin. (2) din C. proc. pen. din 1968, încălcarea lor fiind considerată atât de gravă, încât atrăgea întotdeauna nulitatea actelor efectuate cu încălcarea lor.

38. Astfel, din analiza succesiunii în timp a dispoziţiilor ce reglementează cazurile de nulitate absolută, concluzia care se impune este că, în prezent, legiuitorul a apreciat că încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală nu mai reprezintă o încălcare atât de gravă încât să determine incidenţa nulităţii absolute.

Curtea observă că expunerea de motive care însoţeşte proiectul actului normativ nu face nicio referire la motivul eliminării acestui caz de nulitate absolută .

58. (...) eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală permite aplicarea în procesul penal a unui criteriu subiectiv de apreciere din partea organului de urmărire penală. Astfel, prin nereglementarea unei sancţiuni adecvate în cazul nerespectării de către organul de urmărire penală a competenţei sale materiale şi după calitatea persoanei, legiuitorul a creat premisa aplicării aleatorii a normelor de competenţă pe care le-a adoptat.

59. Pe de altă parte, Curtea reţine că incidenţa nulităţii relative în cazul nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală determină în sarcina celui ce o invocă obligaţia dovedirii unui interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate, a dovedirii unei vătămări a drepturilor sale prin nerespectarea dispoziţiei, a dovedirii imposibilităţii înlăturării acestei vătămări altfel decât prin desfiinţarea actului.

60. În ceea ce priveşte vătămarea ce trebuie dovedită, Curtea observă că în doctrină s-a apreciat că, deşi legea nu precizează în ce poate consta vătămarea procesuală, aceasta se poate constitui în încălcarea drepturilor pe care le au părţile în procesul penal. Totodată, în doctrină, s-a arătat că se poate defini vătămarea ca atingerea adusă principiilor fundamentale ale procesului penal din care rezultă posibilitatea de a nu se realiza scopul acestuia. De asemenea, s-a menţionat că, prin vătămare, se poate înţelege orice atingere adusă justiţiei sau intereselor legitime ale părţilor. Atingerea se aduce părţilor din proces în cazul în care li se încalcă un drept procesual ori o garanţie procesuală de natură a le asigura apărarea intereselor lor legitime în cursul procesului penal.

61. Aşa fiind, din analiza dispoziţiilor art. 282 din C. proc. pen. şi a celor reţinute de doctrină, Curtea constată că, în cazul nulităţii relative, vătămarea se referă la o încălcare a normelor ce are drept consecinţă o afectare a drepturilor procesuale ale persoanei îndreptăţite de a o invoca. Astfel, teoretic, orice încălcare de către organul de urmărire penală a normelor relative la drepturile procesuale poate determina o vătămare independent de respectarea regulilor de competenţă ale acestuia. În consecinţă, demonstrarea vătămării va putea fi realizată prin relevarea consecinţelor actului organului de urmărire penală, printr-o modalitate independentă, ce nu implică, întotdeauna, analiza respectării competenţei acestuia. Cu alte cuvinte, încălcarea de către organul de urmărire penală a normelor relative la drepturile procesuale poate produce o vătămare, chiar şi atunci când normele de competenţă au fost respectate, situaţie în care vătămarea e mai uşor de dovedit, fiind precis determinată.

62. Or, Curtea constată că dovedirea unei vătămări a drepturilor unei persoane exclusiv prin nerespectarea de către organul de urmărire penală a dispoziţiilor referitoare la competenţa după materie şi după persoană se transformă într-o probă greu de realizat de către cel interesat, ce echivalează, în fapt, cu o veritabilă probatio diabolica, şi implicit determină încălcarea dreptului fundamental la un proces echitabil. Tocmai de aceea legiuitorul codurilor de procedură penală anterioare a prevăzut sub sancţiunea nulităţii absolute nerespectarea normelor de competenţă materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, vătămarea procesuală fiind, în această situaţie, prezumată iuris et de iure.

63. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că, prin eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce decurge din respectarea principiului legalităţii, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 21 alin.  (3) din Constituţie (...)".

Înalta Curte reţine însă că, la momentul efectuării actului, încălcarea competenţei materiale a organelor de urmărire penală era prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii relative, iar evaluarea incidenţei nulităţii se realizează prin raportare la legea procesual penală în vigoare la momentul efectuării actului, întrucât legea procesual penală nu retroactivează, ceea ce înseamnă că nu poate fi invocată Decizia Curţii Constituţionale (care modifică o dispoziţie procesual penală) în privinţa actelor de procedură efectuate anterior publicării acesteia.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din C. proc. pen., legea procesual penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până la momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţiile tranzitorii.

În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României:

"Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor". Aceste prevederi constituţionale, reluate, la nivel legal, prin art. 11 alin. (3) şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, consacră efectele deciziilor Curţii Constituţionale, respectiv aplicarea pentru viitor şi caracterul general obligatoriu al acestora.

În ceea ce priveşte efectele unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut că "Decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi aplicarea pentru viitor" (Decizia nr. 847 din 08 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008).

În aceste condiţii, Decizia de constatare a neconstituţionalităţii se va aplica în privinţa raporturilor juridice ce urmează a se naşte după publicarea sa în Monitorul Oficial.

Aşadar, Înalta Curte reţine că o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepţiei până la publicarea deciziei de admitere, întrucât, ceea ce are relevanţă în privinţa aplicării deciziei Curţii Constituţionale este ca raportul juridic guvernat de dispoziţiile legii declarate neconstituţionale să nu fie definitiv consolidat (în acest sens este şi Decizia nr. 126 din 03 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016). În acest mod, efectele deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional se produc erga omnes.

Pe de altă parte, se constată că aspectul invocat nu reprezintă un caz de nerespectare a dispoziţiilor privind competenţa materială (sau funcţională) a organelor de urmărire penală, întrucât Serviciul Român de Informaţii nu a efectuat niciun act de urmărire penală în cauză, ci a oferit sprijin tehnic, cu respectarea dispoziţiilor art. 91¹ şi urm. din C. proc. pen. de la 1968 în vigoare la data efectuării actului, la administrarea unui mijloc de probă prevăzut de lege, care a fost realizat de organul de urmărire penală competent din punct de vedere material.

Astfel, din relaţiile transmise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, prin adresele nr. x/P/2011 din datele de 28.09.2016 şi de 21.06.2018, rezultă că procurorul este cel care a procedat la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise în condiţiile legii, prin transmiterea mandatelor Serviciului Român de Informaţii.

Ulterior, suporţi optici conţinând înregistrările convorbirilor au fost înaintaţi unităţii de parchet competente, care a procedat la efectuarea actelor procedurale de redare a convorbirilor telefonice, aspect care echivalează cu faptul că activitatea de înregistrare efectuată de Serviciul Român de Informaţii a fost una exclusiv tehnică, fără implicarea lucrătorilor acestui serviciu.

Înalta Curte reţine că nulitatea absolută determină întotdeauna anularea actelor procesuale şi procedurale efectuate cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de lege, precum şi a celor interzise de lege.

Nulitatea absolută reglementată de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., având în vedere şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302 din 04.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 566 din 17.07.2017, vizează încălcarea dispoziţiilor privind competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti şi a organelor de urmărire penală. De asemenea, nulitatea absolută vizează numai actele efectuate de o instanţă sau de un organ de urmărire penală ierarhic inferior celui competent.

Prin urmare, regulile de competenţă materială avute în vedere de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. vizează repartizarea prin lege a organelor judiciare, după anumite criterii, care pot fi anumite infracţiuni sau anumite acte ori măsuri dintr-o anumită fază a procesului penal (în acest sens, a se vedea paragraful nr. 53 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 302 din 04.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 566 din 17.07.2017), reguli care au fost respectate în cauză.

Or, administrarea probei cu sprijinul tehnic al altor organe specializate decât cele de urmărire penală nu intră în sfera de incidenţă a nulităţii absolute generată de nerespectarea competenţei materiale a organelor de urmărire penală, întrucât vizează sprijinul tehnic acordat pentru derularea unui procedeu probatoriu, care excedează noţiunii de "act de urmărire penală". În acest sens, sunt considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 779 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 24 mai 2018, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 91² alin. (1) din C. proc. pen. din 1968 sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate.

Astfel, instanţa de contencios constituţional a reţinut că sintagma "alte organe specializate ale statului" din dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Noul C. proc. pen. nu vizează persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere. În Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, Curtea şi-a fundamentat soluţia din perspectiva persoanelor care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică, iar nu din perspectiva persoanelor care asigură suportul tehnic pentru realizarea activităţii de supraveghere tehnică (paragraf 32).

Prin urmare, în considerentele Deciziei nr. 779 din 28 noiembrie 2017, Curtea Constituţională subliniază, în mod explicit, că soluţia dispusă în Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 cu privire la sintagma "alte organe specializate ale statului" nu a avut în vedere persoanele care asigură suportul tehnic pentru realizarea activităţii de supraveghere, ci persoanele care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică.

Or, din perspectiva efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016, eventuala nelegalitate a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor, care putea fi invocată şi anterior pronunţării hotărârii sus menţionate, trebuie examinată prin prisma regimului nulităţilor, întrucât, potrivit art. 102 alin. (3) din C. proc. pen., nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.

În acest sens, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 22 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 februarie 2018, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din C. proc. pen. şi s-a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "excluderea probei", din cuprinsul lor, se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei.

Aşadar, probele ar putea fi excluse dacă actul prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată este lovit de nulitate absolută ori de nulitate relativă, însă în acest din urmă caz trebuie să se fi produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte reţine că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în principiu nu este interzisă folosirea în procesul penal a unei probe obţinute în mod nelegal, dacă procedura, în ansamblul ei, este echitabilă, iar inculpatul a avut posibilitatea contestării ei. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite folosirea probelor nelegale în procesul penal, în anumite condiţii.

Astfel, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, utilizarea probelor obţinute în faza instrucţiei penale nu contravine art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atât timp cât dreptul la apărare a fost respectat (Hotărârea din 20 septembrie 1993, pronunţată în Cauza Saidi împotriva Franţei, paragrafele 43 şi 44, şi Hotărârea din 13 octombrie 2005, pronunţată în Cauza Bracci împotriva Italiei, paragrafele 51 şi 54). De aceea, utilizarea unei probe aşa cum a fost administrată în faza de urmărire penală nu poate fi luată în considerare dacă acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii, să o conteste în mod efectiv.

Totodată, în soluţionarea plângerilor având ca obiect încălcarea principiilor loialităţii şi legalităţii utilizării procedeelor probatorii speciale - investigatori, agenţi infiltraţi - Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu privire la necesitatea analizării atente a procedurilor judiciare prin care se produc aceste probe şi, în special, cu privire la verificarea respectării cerinţelor de contradictorialitate şi egalitate a armelor (Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunţată în Cauza Jasper împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragrafele 50-58, şi Hotărârea din 26 octombrie 2006, pronunţată în Cauza Khudobin împotriva Rusiei, paragrafele 133-135).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că, în anumite circumstanţe, autorităţile judiciare pot apela la declaraţiile administrate în faza "instrucţiei", în special în cazul refuzului persoanelor care le-au dat de a le reitera în public de teamă pentru consecinţele pe care acestea le-ar putea avea pentru siguranţa lor. Dacă inculpatul a avut o ocazie adecvată şi suficientă de a contesta astfel de mărturii, în momentul în care sunt făcute ori mai târziu, utilizarea lor nu violează în sine art. 6 paragrafele 1 şi 3 lit. d) din Convenţie (Hotărârea din 24 noiembrie 1986, pronunţată în Cauza Unterpertinger împotriva Austriei, paragrafele 31-33, Hotărârea din 20 septembrie 1993, pronunţată în Cauza Saidi împotriva Franţei, paragrafele 43 şi 44, şi Hotărârea din 23 aprilie 1997, pronunţată în Cauza B.B.B.B.B.B.B. împotriva Olandei, paragraful 55).

În acelaşi fel, în Cauza Schenk împotriva Elveţiei, instanţa de la Strasbourg a arătat că este în sarcina sa aprecierea în ansamblu a caracterului echitabil al procesului şi nu excluderea în principiu şi in abstracto a probelor administrate nelegal. În cauză, s-a constatat că reclamantului i-a fost respectat dreptul la apărare, chiar dacă cererile sale fuseseră respinse, întrucât acesta a putut contesta caracterul nelegal al înregistrărilor, pe motivul că nu fuseseră dispuse de un judecător, şi, pe de altă parte, a avut posibilitatea de a tăgădui autenticitatea înregistrărilor şi de a se opune la folosirea lor (Hotărârea din 12 iulie 1988, paragrafele 46-49).

De asemenea, în Hotărârea din 12 mai 2000, pronunţată în Cauza Khan împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragrafele 34 - 40, instanţa europeană a reţinut, în esenţă, că reclamantul a avut posibilitatea de a contesta în toate gradele de jurisdicţie autenticitatea înregistrărilor, precum şi posibilitatea folosirii lor ca probe în proces.

În aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanţa europeană a statuat, în jurisprudenţa sa, cu privire la necesitatea analizării atente a procedurilor judiciare prin care se administrează probe în procesul penal, la posibilitatea veritabilă, adecvată şi suficientă de a contesta legalitatea probatoriilor produse în faza "instrucţiei" (urmăririi penale), aspecte care presupun, în concret, posibilitatea părţilor de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea lor fapte sau împrejurări, inclusiv administrarea oricăror mijloace de probă ce ar demonstra nelegalitatea probatoriilor produse de organele de urmărire penală.

Din acest motiv, este necesară recurgerea la regulile de la sancţiunea nulităţii relative, respectiv la excluderea probelor doar în măsura în care s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod.

În conformitate cu dispoziţiile art. 282 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. cu referire la alin. (1) al aceluiaşi articol, încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului şi poate fi invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale.

Prin urmare, simpla invocare a unei încălcări nu este suficientă pentru anularea actelor, fiind necesar să se constate, cumulativ, o vătămare procesuală adusă celui care o invocă, dar şi o anumită gravitate a încălcării, care să releve anularea actelor procedurale ca unic remediu pentru înlăturarea acelei vătămări.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că inculpaţii nu au relevat în ce ar fi constat această vătămare ori motivele care ar impune anularea actului, limitându-se la a invoca doar simpla încălcare, sancţionabilă, în opinia acestora, cu nulitatea absolută.

Inculpaţii nu au învederat niciun aspect de nerespectare a dreptului la un proces echitabil ori a dreptului la viaţă intimă familială şi privată, precum şi a secretului corespondenţei, ci au solicitat să se constate efectul automat al deciziei Curţii Constituţionale cu privire la acte de procedură efectuate anterior publicării acesteia (ceea ce este inadmisibil, în raport de principiul tempus regit actum, prevăzut de art. 13 alin. (1) din C. proc. pen. - aplicarea legii procesuale penale în timp şi spaţiu), redat mai sus şi în baza normelor din C. proc. pen. de la 1968 (art. 91¹ şi urm.), care nu au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate admise prin Decizia nr. 51/2016 sus citate.

Procesele-verbale de redare a convorbirilor aflate la dosarul cauzei sunt întocmite de ofiţerul de poliţie judiciară delegat în acest sens de către procurorul din cadrul Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, nefiind aduse critici cu privire la exactitatea menţiunilor din cuprinsul acestora.

În plus, Înalta Curte, secţia penală reţine că argumentele invocate de apărare nu pot conduce la înlăturarea interceptărilor convorbirilor telefonice, având în vedere că acestea au fost obţinute şi folosite în prezenta cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 91¹ şi urm. din C. proc. pen. de la 1968, iar interceptarea convorbirilor telefonice, transcrise în procesele-verbale aflate în vol. III - VII ale dosarului de urmărire penală, a avut o bază legală (autorizaţiile emise de judecătorul competent), fiind respectate prevederile procesual penale existente la momentul constatării infracţiunilor.

În fine, instanţa de apel constată că inculpaţii au fost interceptaţi în temeiul prevederilor art. 91¹ şi art. 91² din C. proc. pen. de la 1968, şi nu în baza dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. - declarate neconstituţionale -, prevederi care nici nu erau în vigoare la data efectuării interceptărilor.

Soluţia legislativă prevăzută de art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. diferă de cea regăsită în articolele 91¹ şi 91² din C. proc. pen. de la 1968, care limitau sfera organelor ce puteau efectua interceptări la procuror şi organul de cercetare penală.

Cu alte cuvinte, vechea reglementare avea un conţinut diferit, în sensul că art. 91¹ şi 91² din C. proc. pen. de la 1968 atribuiau competenţa executării metodei de supraveghere tehnică exclusiv organelor de urmărire penală.

Din lecturarea conţinutului reglementării anterioare şi a noii reglementări, se poate constata cu uşurinţă faptul că nu ne aflăm în ipoteza preluării unei soluţii legislative.

În consecinţă, nu pot fi extinse efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016 şi asupra activităţilor de supraveghere tehnică desfăşurate de alte organe decât cele de urmărire penală, întrucât nu aveau această atribuţie în fosta redactare a C. proc. pen.

Aşadar, extinderea efectelor viciului de neconstituţionalitate asupra unor prevederi (art. 91¹ şi art. 91² din C. proc. pen. de la 1968) constatate în mod repetat a fi conforme legii fundamentale şi care nu cuprind sintagma aflată în conflict cu Constituţia României - "alte organe specializate ale statului" este excesivă şi neîntemeiată.

Astfel, printr-o jurisprudenţă constantă, atât anterior pronunţării şi publicării Deciziei nr. 51/2016 (Deciziile nr. 410 din 10 aprilie 2008, nr. 709 din 17 iunie 2008, nr. 348 din 17 martie 2009, nr. 962 din 25 iunie 2009, nr. 1.017 din 29 noiembrie 2012 şi nr. 92 din 27 februarie 2014), cât şi ulterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei sus menţionate (Deciziile nr. 50 din 02 februarie 2017, nr. 473 din 27 iunie 2017, nr. 734 din 23 noiembrie 2017, nr. 779 din 28 noiembrie 2017 şi nr. 155 din 27 martie 2018), instanţa de contencios constituţional a respins excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91¹ şi art. 91² din C. proc. pen. de la 1968, statuând că acestea sunt în deplin acord cu principiile şi valorile constituţionale.

În acest sens, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 709 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91² alin. (1) din C. proc. pen. din 1968, reţinând că dispoziţiile de lege criticate, ca, de altfel, întreaga secţiune din vechiul C. proc. pen. referitoare la interceptările şi înregistrările audio sau video, prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare, ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

Totodată, prin Decizia nr. 50 din 02 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 28 aprilie 2017, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91² alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. din 1968, Curtea Constituţională a arătat că însăşi instanţa europeană a validat prevederile legale contestate, prin Hotărârea din 26 aprilie 2007 pronunţată în Cauza Dumitru Popescu versus România. Astfel, Curtea de la Strasbourg, după ce a reţinut existenţa unei încălcări a art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, motivat de împrejurarea că la data comiterii faptelor legislaţia în materie era alta, a afirmat că în noul cadru legislativ (prin modificările aduse de Legea nr. 281/2003 şi Legea nr. 356/2006) există numeroase garanţii în materie de interceptare şi de transcriere a comunicaţiilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a celor nepertinente. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate oferă protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viaţă privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înţeles univoc (paragraful 42).

I.1.4. În ceea ce priveşte invocarea nulităţii absolute a interceptărilor şi a proceselor-verbale de redare, motivat de faptul că înregistrările (obţinute în baza unor mandate de siguranţă naţională emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), deşi efectuate de Serviciul Român de Informaţii, în calitate de organ competent, nu privesc fapte de siguranţă naţională, Înalta Curte reţine următoarele:

De plano, se constată că nu sunt afectate prin Decizia nr. 51 din 16.02.2016 a Curţii Constituţionale activităţile de supraveghere tehnică desfăşurate în baza unui mandat emis în condiţiile Legii nr. 51/1991, care reprezintă o reglementare specială derogatorie, exterioară considerentelor şi dispozitivului deciziei sus menţionate.

Situaţiile prevăzute în art. 3 din Legea nr. 51/1991, care se constituie în ipoteze de ameninţări la adresa siguranţei naţionale, reprezintă temeiul unei supravegheri tehnice în condiţiile art. 13 şi 14 din Legea nr. 51/1991, autorizată prin mandatul la care se referă art. 14-21 din aceeaşi lege.

Prin urmare, nu sunt aplicabile, în privinţa activităţilor autorizate, potrivit Legii nr. 51/1991, considerentele Deciziei nr. 51/15.02.2016, atât datorită sediului distinct al reglementarilor ( C. proc. pen., respectiv Legea specială nr. 51/1991), cât şi al obiectului distinct de analiză (restrângeri ale unor drepturi şi libertăţi legitimate de necesităţile unei instrucţii penale, respectiv de apărarea securităţii naţionale, temeiuri distinct tratate de art. 53 alin. (1) din Constituţia României).

Mai mult, prin specificul lor, activităţile de supraveghere tehnică îndeplinite potrivit Legii nr. 51/1991 fac parte dintr-o arie diferită de cea proprie investigaţiilor penale, care de altfel este singura antamată prin considerentele principale ale hotărârii instanţei de contencios constituţional. Astfel, în Decizia nr. 51 din 16.02.2016 s-a precizat că singurele organe care pot participa la îndeplinirea procedeelor probatorii la care se referă art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. sunt organele de urmărire penală, tocmai datorită naturii restrângerilor la care se referă art. 138 alin. (1) lit. a)-e) din C. proc. pen., specifice unei proceduri penale desfăşurate faţă de subiectul măsurilor (paragraful 34).

În schimb, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 91 din 28 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 20 aprilie 2018, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români" cuprinsă în art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României este neconstituţională.

În motivarea deciziei sus menţionate, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în ceea ce priveşte înregistrările realizate, se poate distinge între înregistrările realizate ca urmare a punerii în executare a unui mandat de supraveghere tehnică dispus potrivit C. proc. pen. şi înregistrările rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, în cadru extra procesual penal (paragraful 27).

În ceea ce priveşte prima categorie, aceea a interceptărilor şi înregistrărilor realizate în cadrul urmăririi penale în baza art. 138 şi următoarele din C. proc. pen., Curtea a reţinut că acestea constituie, potrivit art. 97 alin. (2) lit. e) coroborat cu art. 143 din acelaşi act normativ, mijloace de probă (paragraful 28).

Curtea a observat că dispoziţiile Legii nr. 51/1991 se referă la date şi informaţii din domeniul securităţii naţionale fără ca, în cuprinsul actului normativ, să fie reglementată vreo dispoziţie care să confere calitatea de mijloc de probă acestor date şi Informaţii De altfel, Curtea a constatat că obiectul de reglementare al Legii nr. 51/1991 este acela al cunoaşterii, prevenirii şi înlăturării ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere securităţii naţionale, iar nu reglementarea elementelor ce se pot constitui în probe sau mijloace de probă în procesul penal, acestea fiind prevăzute de titlul IV - Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii - din C. proc. pen. (paragraful 33), conchizând că dispoziţiile legii privind securitatea naţională nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă datelor şi informaţiilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991 (paragraful 35).

Curtea a constatat că modul de reglementare al sintagmei "aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români", cuprinsă în dispoziţiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991, determină o sferă largă de aplicare a acesteia şi că, în ceea ce priveşte categoria persoanelor care pot fi vizate de activităţile specifice culegerii de informaţii, care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, Legea nr. 51/1991 nu conţine o definire a acesteia, în sensul precizării sale concrete, ci stabileşte doar sfera de cuprindere prin enunţarea, în cadrul art. 3, a situaţiilor care constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României (paragrafele 73 - 74).

De asemenea, Curtea a reţinut că săvârşirea unor infracţiuni determinate, precum cele de corupţie, nu va putea fi calificată drept o ameninţare la adresa securităţii naţionale, chiar dacă faptele aduc atingere gravă anumitor drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor români. Aceasta deoarece, deşi unele infracţiuni sunt de natură să aducă atingere gravă anumitor drepturi şi libertăţi fundamentale fiind în interesul general sancţionarea acestor fapte, acestea nu au amploarea necesară calificării lor ca ameninţări la adresa securităţii naţionale (paragraful 81).

În fine, instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile criticate nu instituie reguli clare pentru a oferi cetăţenilor o indicaţie adecvată cu privire la circumstanţele şi condiţiile în care organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt împuternicite să recurgă la măsura supravegherii tehnice (paragraful 84).

În ceea ce priveşte efectele unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, rămân perfect valabile argumentele prezentate la filele nr. 109 - 110 din prezenta decizie, aşa încât, Înalta Curte nu le va mai relua.

Instanţa de apel reţine că, înainte de a aprecia asupra valorii unei probe, instanţa este obligată să verifice legalitatea administrării mijlocului de probă, deoarece în cazul în care se constată că mijloacele de probă sunt obţinute nelegal, acestea nu pot fi folosite în procesul penal, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (2) din C. proc. pen.

Or, în mod evident, conţinutul mandatelor de interceptare emise în baza Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României este incompatibil cu infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată apelanţii inculpaţi A., I. şi E., respectiv, folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite pentru toţi trei şi, în plus, pentru inculpatul A., spălare a banilor.

În consecinţă, pentru a verifica legalitatea emiterii mandatelor nr. x din 20 mai 2010 şi nr. x din 19 noiembrie 2010, era necesar ca instanţa de fond să verifice dacă emiterea acestor mandate s-a făcut în baza unor cereri de autorizare legale.

Este evident că activităţile apelanţilor inculpaţi A., I. şi E. nu constituiau o ameninţare la siguranţa (securitatea) naţională, aspect care pune în discuţie legalitatea emiterii acestor mandate, deoarece nu orice încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români, în înţelesul art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991, reprezintă un fenomen de amploare, care să producă efecte la nivelul statului şi să constituie o ameninţare la adresa securităţii naţionale.

Astfel, termenul de "securitate naţională" (respectiv, "siguranţă naţională", în reglementarea în vigoare la data emiterii mandatelor în discuţie) este unul care vizează protecţia statului, mai ales în ceea ce priveşte integritatea teritorială şi independenţa naţională, şi protecţia societăţii.

În acest sens, Curtea de la Strasbourg a statuat că "o anumită legislaţie care acordă competenţe cu privire la supravegherea secretă a corespondenţei şi telecomunicaţiilor este, în anumite condiţii excepţionale, necesară într-o societate democratică, în interesul securităţii naţionale şi/sau pentru prevenirea dezordinii sau crimei" (Hotărârea din 06 septembrie 1978, pronunţată în cauza Klass şi alţii împotriva Germaniei, paragraful 48). De altfel, în jurisprudenţa sa privind măsurile de supraveghere secretă (cauzele Iordachi şi alţii împotriva Moldovei, Weber şi Saravia împotriva Germaniei, etc.), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a elaborat garanţii minime, ce ar trebui prevăzute în dreptul statutar pentru a evita abuzurile de putere, printre care: natura infracţiunilor care ar putea genera emiterea unui mandat de interceptare; definirea categoriilor de persoane ale căror telefoane ar putea fi interceptate; limita duratei măsurii interceptărilor telefonice; procedura care trebuie urmată pentru examinarea, utilizarea şi stocarea datelor obţinute, etc.

În aceeaşi ordine de idei, Curtea Constituţională a statuat că "securitatea naţională" implică activităţi destinate menţinerii unei stări preexistente de linişte şi de siguranţă internă (Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 07 aprilie 2014, paragraful 343).

Prin urmare, activităţile derulate de Serviciul Român de Informaţii au ca scop obţinerea de informaţii, care să asigure cunoaşterea, prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor interne sau externe la securitatea naţională.

Pe de altă parte, art. 287 din C. proc. pen. de la 1968 obliga instanţa să verifice legalitatea şi temeinicia tuturor probelor, inclusiv a celor administrate de către organele de urmărire penală (în baza principiului rolului activ), pentru ca, după încheierea dezbaterilor, singurul temei al hotărârii ce va fi pronunţată să fie constituit de probe a căror autorizare şi administrare a fost temeinic analizată de către instanţă, orice probă obţinută în mod nelegal neputând fi folosită în procesul penal.

Or, în sprijinul tezei că interceptările convorbirilor telefonice în temeiul Legii nr. 51/1991 şi utilizarea informaţiilor astfel obţinute ca probe într-un proces penal vizând infracţiuni de drept comun (şi nu infracţiuni contra siguranţei naţionale) nu sunt în acord cu legea, pledează şi dispoziţiile Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii care stipulează că Serviciul Român de Informaţii, în activitatea sa informativă, nu poate decât să transmită informaţiile culese organelor de urmărire penală pentru valorificarea acestora ca indicii, şi nu ca probe (în sensul prevăzut de C. proc. pen.), în privinţa proceselor instrumentate pentru cercetarea unor infracţiuni de drept comun.

Conform dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 14/1992, doar actele de constatare ale unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale pot constitui mijloc de probă şi, în niciun caz, actele de constatare (interceptări şi înregistrări telefonice) ce ar cuprinde elemente de fapt privind infracţiuni de drept comun, întrucât art. 13 din aceeaşi lege interzice, în mod expres, ca organele Serviciului Român de Informaţii să efectueze acte de cercetare penală, deci inclusiv strângerea de probe ca principală activitate de cercetare penală.

Or, pentru a putea fi privite ca ameninţări la adresa securităţii naţionale, acţiunile/faptele trebuie să fie îndreptate fie împotriva unui subiect individual, fie împotriva unui subiect colectiv. Dacă acţiunile/faptele sunt îndreptate împotriva unui subiect individual, acesta trebuie să aibă calitatea cerută de lege, calitate care prin ea însăşi determină calificarea acestor acţiuni ca ameninţări la adresa securităţii naţionale. Pe de altă parte, dacă acţiunile/faptele sunt îndreptate împotriva altor subiecte, acestea trebuie să poată fi caracterizate prin existenţa unui număr de indivizi care împărtăşesc elemente comune.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, reţinând şi argumentele expuse în cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 91 din 28 februarie 2018 (în special, paragrafele nr. 33 şi 35 redate mai sus), Înalta Curte va înlătura din ansamblul probator administrat în cauză datele şi informaţiile din domeniul securităţii naţionale rezultate din activităţi specifice.

I.2. Pe fondul apelurilor declarate de către inculpaţii A., L., H., A., K., I., J., C., G., F. şi E., Înalta Curte reţine următoarele:

I.2.1. Referitor la infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, reţinută în sarcina inculpaţilor A., C., E., G., F., I. şi J., Înalta Curte reţine că, începând cu anul 2009, inculpatul A., având funcţia de preşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România (persoană care reprezenta Asociaţia în relaţia cu autorităţile publice şi alte organisme, potrivit art. 19 alin. (1) din Statutul Asociaţiei), împreună cu alţi membrii din conducerea asociaţiei (coinculpaţii C., E., G. şi F.), a iniţiat constituirea unui grup infracţional organizat, bine structurat, având ca scop obţinerea de beneficii financiare prin săvârşirea unor infracţiuni de corupţie şi spălare a banilor.

Astfel, inculpatul A., împreună cu inculpaţii F. (secretar general al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România) şi G. (prim vicepreşedinte al asociaţiei), au hotărât ca toţi membrii revoluţionari, care aveau dreptul să beneficieze de prevederile Legii nr. 341/2004 ("Legea recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptători care au contribuit la victoria revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov, din noiembrie 1987"), să-şi rezolve problemele numai prin intermediul conducerii asociaţiei, în caz contrar, aceştia urmând să fie excluşi din asociaţie.

În acest sens, pentru a da eficienţă hotărârii luate, dar şi pentru a obliga pe membrii revoluţionari să-şi rezolve problemele de preschimbare a certificatelor de revoluţionari, numai prin intermediul asociaţiei, conducerea asociaţiei a pus un anunţ la sediul acesteia din Bucureşti, care stipula:

"Membrii Asociaţiei care se vor prezenta la S.S.P.R. în nume propriu, pentru rezolvarea problemelor personale, vor fi excluşi din cadrul Asociaţiei. Toate problemele membrilor Asociaţiei, referitoare la Legea nr. 341/2004, vor fi rezolvate de conducerea Asociaţiei".

Din conţinutul acestui anunţ rezultă cu claritate că niciunul dintre membrii revoluţionari din cadrul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România nu putea să se prezinte la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor în nume propriu pentru rezolvarea problemelor privind preschimbarea certificatelor de revoluţionar în baza Legii nr. 341/2004, întrucât riscau să fie excluşi din cadrul asociaţiei.

Prin această modalitate, inculpaţii A., G. şi F. şi-au impus autoritatea şi influenţa asupra membrilor revoluţionari şi a celorlalţi membrii din conducerea asociaţiei, în scopul (realizat) de a obţine foloase necuvenite.

În apărare, inculpaţii au invocat faptul că "Anunţul" în cauză a fost emis urmare a unui comunicat al Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, către Asociaţie, prin adresa nr. x/26/CR din data de 14.09.2006 (depusă la fila nr. 1231, vol. IV, Dosar instanţă de fond nr. x/1/2014). Or, din cuprinsul adresei sus menţionate rezultă faptul că Asociaţiile de revoluţionari care au acordat vize în vederea preschimbării certificatelor de revoluţionar şi au depus dosare însoţite de cereri în numele membrilor acestora, au fost solicitate să ia toate măsurile, astfel încât, membrii acestora să respecte prevederile privind reprezentarea şi prezenţa la Comisia S.S.P.R. pentru preschimbarea şi obţinerea certificatelor preschimbate numai a reprezentanţilor legali ai acestora.

Prin urmare, din conţinutul comunicatului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 rezultă, fără dubiu, faptul că acesta se referă strict la reprezentarea membrilor Asociaţiilor şi prezenţa reprezentanţilor la şedinţele comisiei S.S.P.R. care verifica dosarele de preschimbare, iar nu la depunerea documentaţiei la sediul S.S.P.R. ori la rezolvarea tuturor problemelor referitoare la Legea nr. 341/2004.

Într-adevăr, potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată, numai preşedinţii Asociaţiilor care au acordat vize îi reprezentau pe membrii asociaţiilor la şedinţele Comisiei S.S.P.R., în vederea analizării dosarelor individuale şi a adoptării deciziei de preschimbare a certificatelor de revoluţionar, precum şi pentru obţinerea drepturilor care decurg din acestea.

Măsurile impuse de comunicatul Guvernului au avut ca scop stoparea prezenţei zilnice la poarta S.S.P.R. a membrilor Asociaţiilor, fapt care împiedica desfăşurarea normală a şedinţelor Comisiei S.S.P.R.

În ceea ce priveşte adresa S.S.P.R. nr. x/26/CR din 14.09.2006, martorul K.K. (director Direcţie de Monitorizare din cadrul S.S.P.R.), a precizat că reprezentarea membrilor revoluţionari de către preşedintele asociaţiei era obligatorie, în baza Legii nr. 347/2006 şi a H.G. nr. 1706/2006, doar în cazul şedinţelor Comisiei S.S.P.R.

A mai arătat martorul faptul că depunerea dosarului putea fi făcută atât personal, de către membrul Asociaţiei, cât şi de către reprezentant, prin procură notarială şi că, legal, nu era obligatorie încheierea contractelor de reprezentare, întrucât, potrivit Legii nr. 341/2004, reprezentarea pentru depunerea dosarului se făcea prin procură notarială, iar pentru acţionarea în instanţă era obligatorie încheierea contractelor de asistenţă juridică .

Referitor la apărarea inculpaţilor în sensul inexistenţei unei legături directe între anunţul respectiv şi încheierea contractelor de reprezentare, faţă de perioada mare de timp (circa doi ani) scursă între data afişării anunţului şi cea a încheierii contractelor, în acord cu instanţa de fond, şi Înalta Curte o apreciază neîntemeiată, având în vedere că, în perioada respectivă, inculpaţii A., F. şi G. şi-au impus autoritatea şi influenţa asupra celorlalte persoane din conducerea asociaţiei, dar şi asupra membrilor revoluţionari, pentru a-i determina să încheie contracte de reprezentare cu caracter oneros, în scopul de a obţine foloase necuvenite.

Indiferent de data întocmirii şi semnării, de către inculpatul G., a "Anunţului", mesajul transmis s-a propagat pe tot parcursul activităţii infracţionale, continuând să producă efecte şi după înlăturarea afişului, până la intervenţia organelor de urmărire penală.

Faptul că membrii revoluţionari au fost obligaţi (determinaţi de către inculpaţi prin folosirea autorităţii şi influenţei) să-şi rezolve problemele pe linia aplicării Legii nr. 341/2004, respectiv obţinerea indemnizaţiilor reparatorii în baza acestei legi, doar prin intermediul conducerii Asociaţiei, prin încheierea unor împuterniciri şi contracte de reprezentare cu titlu oneros, cât şi faptul că asupra lor a fost exercitată autoritatea inculpatului A. şi a celorlalţi inculpaţi cu funcţii de conducere în cadrul Asociaţiei sau preşedinţi de filiale, rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză.

Astfel, instanţa de apel reţine depoziţia martorului H.H.H., din cuprinsul căreia rezultă că inculpaţii A. şi G. i-au cerut, în anul 2008, în sediul asociaţiei, să autentifice o procură prin care să-l împuternicească pe inculpatul A. să-l reprezinte în faţa autorităţilor pentru obţinerea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, în acest sens, dându-i un model de procură, pe care, după autentificare, martorul a Iuat-o, în original, inculpatului G.

A arătat martorul că, iniţial nu a fost de acord cu încheierea procurii întrucât putea să se prezinte personal la sediul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor pentru a depune cererea de obţinere a certificatului preschimbat şi a adeverinţei pentru plata indemnizaţiilor reparatorii, însă inculpatul G. a insistat ca martorul să depună procura autentificată, ameninţându-l că, în caz contrar, îl va exclude din asociaţie şi va pierde toate drepturile.

Martorul a relatat şi despre afişul existent în anul 2008 pe uşa de la intrarea în sediul asociaţiei, la etajul 1, prin care se solicita membrilor să depună procuri autentificate prin care să-l împuternicească pe inculpatul A. pentru a-i reprezenta în obţinerea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, în caz contrar, urmând să fie excluşi din asociaţie şi se menţiona faptul că membrii asociaţiei nu au dreptul să se prezinte, în nume personal, la S.S.P.R. pentru a solicita preschimbarea certificatului şi obţinerea documentelor prevăzute de lege.

De asemenea, din depoziţiile martorei J.J.J. (fost membru al Asociaţiei), date în ambele faze procesuale a rezultat că a depus dosarul privind preschimbarea certificatului de revoluţionar prin intermediul Asociaţiei şi, după o perioadă de timp, s-a adresat inculpatului A. (cu care se afla în relaţii normale, fiind şi avocat la una dintre societăţile comerciale pe care acesta le administra), solicitând relaţii cu privire la dosarul depus. Acesta din urmă a îndrumat-o pe martoră să se adreseze inculpatului G. pentru relaţii, iar acesta, pe un ton arogant, a întrebat-o dacă a semnat procura.

În continuare, martora l-a întrebat pe inculpatul G. de ce este nevoie să semneze o procură, câtă vreme se putea reprezenta singură, iar inculpatul a atenţionat-o că trebuie să ţină cont şi de ce va urma după obţinerea certificatului preschimbat. Lovindu-se de refuzul martorei, inculpatul G. i-a replicat că "o să aştept mult şi bine după certificat".

Martora a precizat că auzise de la alţi revoluţionari că sunt trimişi să facă anumite procuri prin care îl împuterniceau pe inculpatul A. să le administreze drepturile în temeiul Legii nr. 341/2004.

În cadrul activităţii infracţionale a inculpaţilor A., F. şi G. şi-au adus contribuţia şi preşedinţi ai filialelor Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, aceştia din urmă fiind atraşi în grupul infracţional de către inculpatul A. pentru a determina membrii revoluţionari ai filialelor să-şi rezolve, de asemenea, problemele numai prin intermediul conducerii acestei asociaţii, scopul fiind acelaşi, de a obţine foloase necuvenite.

Printre preşedinţii de filiale care s-au implicat, în mod efectiv, în activitatea de determinare a membrilor revoluţionari pentru a-şi rezolva problemele de preschimbare a certificatelor de revoluţionari în baza Legii nr. 341/2004 a fost şi inculpatul C., care deţinea funcţiile de vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România şi de preşedinte al Filialei Buzău.

Totodată, în grupul infracţional a fost atras şi inculpatul E., preşedinte al Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel, asociaţie care a fost înfiinţată după anul 1992 şi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004, nu putea să avizeze dosarele de preschimbare a certificatelor de revoluţionari în baza acestei legi.

Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul E., în înţelegere cu inculpatul A., a hotărât ca o parte dintre membrii revoluţionari ai Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel să-şi preschimbe certificatele de revoluţionar în baza Legii nr. 341/2004 prin intermediul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, determinând membrii revoluţionari să încheie contracte de reprezentare cu inculpatul A.

În acest sens, martorul K.K.K. a precizat că a semnat înscrisurile prezentate de procuror (trei contracte de reprezentare încheiate între Asociaţia decembrie 1989 Metrou România şi martor, o împuternicire şi o declaraţie pe propria răspundere, toate din data de 30.07.2009) la sediul filialei Câmpulung a Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, formularele tipizate fiindu-i date de către preşedintele E. Acesta din urmă i-a spus că trebuie să completeze şi să semneze documentele respective în vederea preschimbării certificatului de revoluţionar, conform prevederilor Legii nr. 341/2004.

Inculpatul E. a precizat martorului că, dacă va obţine drepturile şi dacă se va folosi de ele, trebuie să plătească o cotizaţie către asociaţie, însă nu a precizat cuantumul acesteia.

După completarea şi semnarea contractului de reprezentare şi a celorlalte înscrisuri, martorul a înţeles de la E. că aceste documente vor fi înaintate direct la Bucureşti către Asociaţia decembrie 1989 Metrou România.

Din discuţiile purtate ulterior cu L.L.L. şi E., atât telefonic cât şi faţă în faţă, martorul a înţeles că trebuie să depună şi o procură autentificată prin care să-l împuternicească pe A., preşedintele Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, pentru a-l reprezenta la autorităţi pentru a beneficia de drepturile ce decurg din Legea nr. 341/2004 şi a obţine actele necesare în acest sens, martorul întocmind în acest sens o procură notarială autentificată sub nr. x din 27.10.2009 de BNP, M.M.M. din Tg. Mureş, pe care a trimis-o la filiala Câmpulung Muscel a Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România.

Din coroborarea depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză cu procesele-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice interceptate a rezultat că, din iniţiativa şi sub conducerea inculpatului A., s-a constituit grupul infracţional organizat compus din inculpaţii: C., vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România şi preşedinte al Filialei Buzău; E., preşedinte al Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel; G., prim vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România şi F., secretar general al Asociaţiei.

În cadrul grupului, fiecare inculpat avea un rol bine stabilit, ducând la îndeplinire hotărârile luate de conducerea Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România compusă din inculpaţii A., F. şi G. ori hotărârile luate de către inculpatul A.

Rolul de conducător al grupului îl avea inculpatul A., care deţinea funcţia de preşedinte al Asociaţiei, ceilalţi inculpaţi aducând la îndeplinire hotărârile luate de acesta.

În acest sens, s-a invocat în apărare faptul că Asociaţia s-a constituit în mod legal, însă modalitatea de constituire (legală sau nu) a Asociaţiei nu are relevanţă juridică în stabilirea caracterului infracţional al activităţii derulate de către inculpaţi. Dimpotrivă, tocmai structura legală a Asociaţiei a facilitat organizarea grupului infracţional organizat.

Inculpatul A., prin funcţiile de preşedinte în cadrul Asociaţiei şi de subsecretar de stat în cadrul S.S.P.R., avea capacitatea de a influenţa membrii revoluţionari să execute activităţi în defavoarea lor, profitând de dorinţa acestora de a intra cât mai repede în posesia certificatelor de revoluţionar preschimbate şi de faptul că termenul de preschimbare a certificatelor a fost prorogat de câteva ori, pe o perioada mare de timp.

Astfel, martorul N.N.N., vicepreşedinte al Asociaţiei, a precizat că Decizia de a încheia contractele de reprezentare a aparţinut inculpatului A., că nu s-au organizat adunări la nivelul Asociaţiei, ci a fost o discuţie a comitetului de conducere, după care informaţia a fost impusă în teritoriu.

Inculpatul G. a arătat că era "emblema Asociaţiei" şi, în această "calitate", se bucura de respectul membrilor revoluţionari prin faptul că a susţinut interesele acestora pentru rezolvarea problemelor specifice, inclusiv prin manifestări de stradă şi intrarea în greva foamei. Capacitatea sa de influenţă asupra membrilor este recunoscută de inculpat în depoziţia dată în faţa instanţei de fond în care a arătat că a fost luat la şedinţa cu membrii asociaţiei Buzău, în care s-a discutat despre încheierea contractelor de reprezentare, deşi era după două luni de greva foamei şi nu se putea concentra sau vorbi, ci doar pentru a fi "dat drept exemplu".

Din declaraţia inculpatului G. a rezultat că inculpatul A. era conducătorul grupului infracţional, acesta afirmând că:

"inculpatul A. m-a determinat, m-a pus să semnez contractul de reprezentare în calitate de prim vicepreşedinte, pentru a fi un exemplu pentru ceilalţi".

Inculpatul G. a recunoscut că a semnat şi contractele de împrumut după efectuarea percheziţiilor de către Direcţia Naţională Anticorupţie, în următoarele împrejurări:

"Într-o seară s-a prezentat la mine L., la sediul asociaţiei şi mi-a spus să le semnez repede, pentru că vrem să ajutăm amărâţii, referindu-se la revoluţionari (...). I-am spus să nu se grăbească, că aş dori să le semnez mai târziu. L. s-a îndepărtat doi paşi şi a strigat: Şefu, şefu, veniţi repede că acesta nu vrea să le semneze".

Prin declaraţia dată în faţa Înaltei Curţi, la termenul din 25 iunie 2018, inculpatul G. şi-a menţinut depoziţiile date anterior în cauză, precizând că a semnat acel anunţ, afişat în luna septembrie a anului 2006, în numele Asociaţiei, astfel cum a arătat prin declaraţia dată şi la debutul urmăririi penale în cauză, urmare a unei adrese emise de S.S.P.R.; că în cadrul Asociaţiei se desfăşurau activităţi nu tocmai legale, în sensul în care se depuneau tot felul de dosare, iar oamenii se plângeau că trebuie să mai primească şi bani, nici măcar nu ştiau în ce procent.

A mai arătat inculpatul că cei care primeau documente erau K., Y.Y.Y.Y.Y., N.N.N.N.N.N., L., C.C., H., A., tatăl şi fiul şi că, iniţial familia A. a adunat dosare, iar ulterior a încasat banii.

Faptul că inculpatul A. era coordonatorul grupului infracţional organizat a rezultat şi din depoziţia inculpatului C. (persoană cu atribuţii de conducere în cadrul Asociaţiei) care a arătat că, după efectuarea percheziţiilor de către Direcţia Naţională Anticorupţie, a fost apelat de către inculpatul A. care i-a solicitat să ia patru membri, oameni de încredere, pe care să îi aducă la Bucureşti, fără să i se spună motivul deplasării La sediul Asociaţiei a fost întâmpinat de către inculpata H. care i-a pus să semneze contracte de împrumut antedatate.

Inculpatul C. a precizat că nu a judecat prea serios ce a făcut, spunându-şi că este o formalitate şi a avut încredere în inculpatul A.

Cu alte cuvinte, inculpatul C. s-a supus solicitărilor coinculpatului A., fără a cere explicaţii

De asemenea, faptul că inculpatul A. era cel care dădea dispoziţii inculpatului C. a rezultat şi dintr-o convorbire telefonică purtată de cei doi, în data de 06.07.2012, începând cu ora 16:17:46:

"C.: Domnu’ preşedinte, să ne trăiţi!

A.: Băi, domnu’, te mai aştept mult ?

C.: Păi da, măi, văd că dumneavoastră suferiţi cu urechile, domnul preşedinte!

A.: Cum ?

C.: Am zis că la ora cinci sunt la Bucureşti! Aşa că mă scuzaţi, mai am timp pân’ la cinci!

A.: Da! Bine! Atunci (...) neinteligibil.

C.: Eu mă ţin de cuvânt, mă, omule! Da! Aduc un băiat care are de plătit şi... te rog să fii acolo să m-aştepţi că avem de vorbit, da.

A.: Da! Te aştept! Bine!

C.: Bine! Pa! Salut! Ura!"

Implicarea inculpatului C. în activitatea de determinare a membrilor revoluţionari din filiala Buzău să îşi rezolve problemele referitoare la Legea nr. 341/2004 prin intermediul conducerii Asociaţiei a rezultat şi din convorbirea purtată de acesta cu o persoană cu numele de U.U.U., convorbire din care reiese că inculpatul îşi exprimă nemulţumirea că terţe persoane îl "înjură în gura mare pe la Casa de Pensii, şi pe mine şi pe V.V.V., că le-am luat banii (…), că i-am nenorocit, că-şi face el asociaţie la Berca!".

Rezultă, aşadar, din discuţie că existau şi membrii revoluţionari care nu erau de acord cu activităţile inculpatului C., acesta din urmă încercând însă să ia legătura cu persoanele respective pentru a-şi impune autoritatea ("Ia să-l trimiţi încoace, mă, să (...)!". Tot din discuţie a rezultat că inculpatului i se impunea să se implice în această activitate de " ăştia de la Bucureşti " (inculpaţii A., G. şi F.), aspect recunoscut şi de către inculpat în depoziţiile date.

Pe de altă parte, din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat, cu certitudine, faptul că membrii revoluţionari încheiaseră procuri şi contracte de reprezentare cu inculpatul A., acesta gestionând şi sumele de bani încasate necuvenit. De asemenea, s-au încasat în mod necuvenit, în afară de sumele de bani pentru care s-au eliberat chitanţe de către inculpata H. şi alte sume de bani pentru care nu s-au eliberat documente de încasare.

Inculpaţii A., G., F. şi C. au fost semnatarii procesului-verbal prin care s-a hotărât încheierea contractelor de reprezentare între asociaţie şi membrii săi pentru preschimbarea certificatelor de revoluţionar.

Inculpaţii G. şi F. au participat, alături de inculpatul A., la şedinţa din data de 11 aprilie 2009, care a avut loc în cadrul filialei Buzău (astfel cum rezultă din procesul-verbal de şedinţă), unde au fost promovate aceleaşi contracte oneroase de reprezentare.

Totodată, aceiaşi inculpaţi (A., G. şi F.) au semnat şi procesul-verbal din data de 21 octombrie 2010 prin care s-a hotărât transferarea sumelor de bani ale asociaţiei din conturile deschise pe numele lui A. în conturi pe numele A. Rezultă, aşadar că inculpaţii G. şi F. cunoşteau că sumele de bani plătite în baza contractelor de reprezentare erau ţinute în conturile personale ale inculpatului A., şi nu în contul asociaţiei deschis la C.C.C.C.C.C.C.

Participarea inculpatului F. la şedinţa filialei Buzău conturează legătura dintre acesta şi inculpatul C. pe fondul punerii în aplicare a scopului urmărit de membrii grupului, iar convorbirea telefonică în care inculpatul C. face referiri la "Y.Y.Y." de la Bucureşti, care l-ar fi putut "vămui" pe un anume "X.X.X. " în legătură cu preschimbarea certificatelor de revoluţionar şi eliberarea adeverinţelor, completează probatoriul care relevă legătura dintre cei doi inculpaţi în plan infracţional.

Astfel, implicarea inculpatului F. în activitatea infracţională, în ceea ce priveşte încasarea unor sume de bani cu titlu necuvenit, a rezultat şi din procesul-verbal în care au fost consemnate convorbirile telefonice dintre inculpatul C. şi o persoană numită "W.W.W." În discuţie, inculpatul C., referindu-se la o persoană numită "X.X.X.", afirmă:

"I-am spus aşa:" (...) du-te la Bucureşti la unu’ care este secretar general al asociaţiei, se cheamă Y.Y.Y. "Am crezut că înţelege să se ducă şi el cu ceva! Îi face dosarul pe loc (...) şi l-a rezolvat! Ce să-i spun mai mult. (...) W.W.W., deci nu mă interesează existenţa acestui domn! Uite, mi-am călcat pe inimă şi repet, trimite-l la nea Y.Y.Y., ăla îl vămuieşte, poate îl şi rezolvă, da’ nu mă interesează dragul meu, mă înţelegi".

De asemenea, din depoziţia martorului Z.Z.Z., a rezultat că inculpatul F. solicita de la fiecare revoluţionar suma de câte 1.000 RON, din care suma de 360 RON reprezenta cotizaţia, fără să fie eliberată chitanţă pentru toată suma încasată.

Martorul a mai arătat că inculpaţii G. şi F. i-au spus că, după ce ridică suma de bani cuvenită în baza Legii nr. 341/2004, trebuia să plătească un procent de 15% din suma ridicată.

Numele inculpatului F. apare şi în conţinutul agendei ridicate de la inculpatul A., în care acesta ţinea evidenţa strictă a sumelor de bani încasate de la membrii revoluţionari ca foloase necuvenite, fiind menţionat la pagina nr. 19 cu suma de 5.000 RON, reprezentând "prime concediu".

Înalta Curte reţine că, în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate este legiferat că, prin "grup infracţional organizat" se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material".

Art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege incriminează iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Potrivit noilor reglementări cuprinse în art. 367 alin. (1) din C. pen., este incriminată ca infracţiune iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup. În alin. (6) al aceluiaşi articol, legiuitorul defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite, în mod cumulativ, mai multe condiţii

În primul rând, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane şi să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat. Cu privire la modul coordonat de funcţionare, este nevoie ca în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cât şi procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinaţii, etc.

O altă cerinţă esenţială pentru existenţa grupului infracţional organizat este ca acesta să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui "studiu" prealabil care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia.

În fapt, grupul trebuie să aibă o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activităţii infracţionale, o aşa zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite şi reguli de comportare specifice unei unităţi structurate.

Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiunea de iniţiere sau constituire a un grup infracţional ori de aderare sau sprijinire a acestuia.

Constituirea implică asocierea şi înţelegerea mai multor persoane în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti şi organiza infracţiuni prevăzute de lege.

Iniţierea presupune nu numai concepţia, ci şi activităţi de materializare a ideii, respectiv lămurire, întruniri, consfătuiri, planuri, etc.

Aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimţământului expres al unei persoane de a face parte din structura infracţională, în timp ce sprijinirea grupului presupune furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii infracţiunilor.

Sub aspectul laturii subiective, fapta este săvârşită cu intenţie directă, calificată prin scop, în sensul că făptuitorul trebuie să cunoască şi să fie de acord cu înfiinţarea, aderarea şi sprijinirea grupului, ştiind că urmează a fi comise infracţiuni grave şi trebuie să urmărească comiterea uneia sau mai multor infracţiuni.

În aceste coordonate teoretice de principiu expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că, în cauză, sunt întrunite trăsăturile specifice existenţei unui grup infracţional organizat şi anume: colaborarea dintre mai mult de trei persoane, în care fiecare are sarcini proprii stabilite; o organizare pentru o perioadă de timp, prin exercitarea anumitor forme de disciplină şi control, pentru săvârşirea de infracţiuni grave (prevăzute de art. 2 lit. b) pct. 14 - spălarea banilor, în cazul inculpatului A. şi pct. 15 - infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, respectiv, cea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, pentru toţi cei cinci inculpaţi) şi urmărirea obţinerii de beneficii materiale.

Astfel, în cauză există o colaborare între cinci persoane, iar activitatea infracţională a inculpaţilor în cadrul grupului, aşa cum a fost reţinută şi de către instanţa de fond, nu este identică. Ceea ce însă constituie un liant subiectiv în aprecierea contribuţiei fiecăruia, chiar şi a acelora care se aflau în contact doar cu un alt membru (inculpatul A.) şi nu cu toţi ceilalţi, dat fiind specificul activităţii - de determinare a membrilor revoluţionari să încheie contracte de reprezentare cu titlu oneros, era metoda vizată de către membrii grupului, respectiv folosirea autorităţii pentru obţinerea unor sume importante de bani.

Din acest punct de vedere, faptul că nu toţi membrii grupării s-au cunoscut, nu este de natură să înlăture existenţa grupului, întrucât, pentru întrunirea condiţiilor infracţiunii analizate este suficient ca fiecare inculpat să-şi îndeplinească propriile sarcini, fără a fi nevoie să cunoască întreaga structură a grupului.

Or, în ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpaţii au avut reprezentarea apartenenţei la acest grup infracţional organizat, chiar dacă nu au avut acces la toate informaţiile şi nu toţi au interacţionat între ei. Din acest motiv, apar ca nerelevante susţinerile unora dintre inculpaţi în sensul că se cunoşteau doar din vedere sau că nu au discutat niciodată între ei. De asemenea, nu interesează, din punct de vedere al încadrării juridice a faptei, împrejurarea că unii dintre inculpaţi au acţionat în cadrul grupului pe o perioadă mai scurtă sau că au avut o contribuţie redusă.

Pentru asigurarea succesului întregii operaţiuni, în considerarea rolului fiecăruia dintre inculpaţi şi în raport de acţiunile multiple şi succesive ce erau întreprinse pentru a se ajunge la determinarea membrilor revoluţionari să încheie contracte de reprezentare cu titlu oneros, fiecare membru al grupului desfăşura diferite activităţi.

Grupul infracţional avea o ierarhizare şi o structură bine determinată, liderul fiind inculpatul A. (astfel cum s-a arătat mai sus), persoană care avea la rândul său şi atribuţii de stabilire a "sarcinilor" celorlalţi membri. Repartizarea rolurilor în cadrul grupului infracţional s-a făcut în funcţie de abilităţile specifice.

Din analiza probatoriului administrat a rezultat că săvârşirea infracţiunilor a presupus o anumită organizare, o coordonare de atribuţii, o interdependenţă şi ritmicitate a actelor ilicite şi alăturarea eforturilor într-un consens ilicit neechivoc, pentru o perioadă suficientă de natură a imprima stabilitate şi durabilitate grupului, în vederea realizării unor scopuri infracţionale comune.

Grupul infracţional organizat compus din inculpaţii A. (conducătorul grupului), C., E., G. şi F. şi-a desfăşurat activitatea în perioada anilor 2009 - 2011, perioadă în care Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 a eliberat certificate de revoluţionar preschimbate în baza Legii nr. 341/2004 şi adeverinţe necesare pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii în conformitate cu această lege.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I. şi J., Înalta Curte reţine că niciuna dintre activităţile atribuite fiecăruia dintre aceştia nu se încadrează în obiectul material al laturii obiective a infracţiunii de sprijinire a unei grupări infracţionale.

Astfel, unul dintre elementele de tipicitate ale infracţiunii de sprijinire a unei grupări infracţionale îl reprezintă scopul special al acesteia, respectiv acela de a sprijini gruparea cu intenţia de a comite infracţiunile pentru care aceasta a fost constituită.

Sprijinirea unei grupări infracţionale presupune ca cel care sprijină să înţeleagă şi să dorească să intre în gruparea infracţională în scopul comiterii de infracţiuni. Or, o astfel de modalitate a comiterii infracţiunii implică intenţia directă din partea celui care sprijină, având în vedere scopul special al infracţiunii

Prin urmare, nu este suficient pentru existenţa infracţiunii, din punct de vedere subiectiv, ca făptuitorul să fi ştiut că sprijină o asociaţie, ci este necesar ca el să fi ştiut că asocierea pe care o sprijină este o asociere ce are ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni.

Din acest punct de vedere, din probele administrate rezultă că inculpaţii I. şi J. nu erau conştienţi de întreg angrenajul pus în mişcare de membrii grupului. Cu alte cuvinte, cei doi inculpaţi acuzaţi de sprijinire nu cunoşteau nici structura grupului, nici rolul fiecărui membru al acesteia şi nici scopul pentru care aceştia au decis constituirea grupului infracţional organizat.

În consecinţă, instanţa de apel reţine că inculpaţii I. şi J. nu pot fi sancţionaţi penal pentru sprijinirea unui grup infracţional organizat.

Astfel, în cuprinsul rechizitoriului se reţine că stabilirea rolului fiecărui inculpat în cadrul grupului organizat rezultă şi din convorbirea telefonică purtată între inculpaţii A. şi I., concluzionându-se în sensul că este cert faptul că în cadrul grupului, inculpatul I. era cel care elibera certificatele de revoluţionar preschimbate, iar inculpatul A. era interesat de obţinerea acestor certificate ale membrilor revoluţionari pe care le remitea aparţinătorilor numai dacă persoana în cauză avea împuternicire, procură şi obligatoriu contract de reprezentare.

În continuare, în actul de sesizare a instanţei se arată că, mai mult decât atât, inculpatul I. era cel care elibera şi adeverinţele pentru obţinerea drepturilor conform Legii nr. 341/2004, iar pentru această activitate obţinea în mod direct foloase necuvenite de la beneficiari sau sumele de bani erau remise de către inculpatul A.

Totodată, se reţine că grupul infracţional a fost sprijinit şi de către inculpatul J., care avea calitatea de şofer la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi, în conformitate cu ordinele primite în cadrul grupului organizat, distribuia certificatele de revoluţionar şi adeverinţele obţinute în baza Legii nr. 341/2004, efectuând demersuri pentru încasarea sumelor de bani aferente acestor contracte de reprezentare sau încasând sume de bani pentru distribuirea adeverinţelor eliberate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989, în vederea obţinerii indemnizaţiilor reparatorii, conform Legii nr. 341/2004.

De asemenea, din actele de urmărire penală a rezultat că inculpatul J. s-a implicat în activitatea infracţională, urmărind ca persoanele care obţineau certificatele de revoluţionar preschimbate şi adeverinţele pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii să plătească sume de bani şi tot acesta distribuia atât certificate de revoluţionar preschimbate în teritoriu, cât şi adeverinţele pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii, solicitând odată cu distribuirea acestor documente sume de bani.

Sunt considerate relevante, în acest sens, de către acuzare, convorbirile purtate de inculpatul J. cu diferiţi membrii revoluţionari, din care rezultă cu certitudine că acesta le pretinde să plătească sumele de bani pentru serviciile sale, printre care şi discuţiile purtate cu numiţii Q.Q.Q. şi P.P.P., cu o persoană cu apelativul "R.R." şi cu numitul R.R.R. . Din această ultimă convorbire (purtată de inculpatul J. cu numitul R.R.R.), procurorul reţine că rezultă cu certitudine că sumele de bani încasate de către inculpatul J. trebuiau să fie remise altor persoane de la care primise dispoziţie să facă încasările de la membri revoluţionari.

În sfârşit, în cuprinsul rechizitoriului se mai reţine şi că legătura dintre unii dintre membrii grupului infracţional cu inculpatul E. rezultă din declaraţia martorului A.A., dată în faza de urmărire penală, din care rezultă că inculpatul I. s-a deplasat în mai multe rânduri la sediul asociaţiei din Câmpulung pentru a aduce certificatele de revoluţionar preschimbate; că acesta, din câte ştie, nu primea sume de bani de la membrii asociaţiei, ci produse, cazarea şi masa fiindu-i achitate de membrii revoluţionari; nu cunoaşte dacă inculpatul I. a pretins sume de bani de la membrii revoluţionari din Câmpulung. Despre inculpatul J. martorul a arătat că a venit iniţial la asociaţie însoţit de secretarul de stat D.D.D.D.D.D.D. ori de I., când acesta din urmă avea funcţia de director la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, iar după ce s-a împrietenit cu inculpatul E. şi cu ceilalţi membrii ai asociaţiei, inculpatul J. a început să vină singur la sediul asociaţiei, fiind invitat de către E., iar membrii revoluţionari erau atenţi cu acesta, dându-i produse, iar martorul chiar şi sume de bani.

Din această declaraţie, reţine procurorul, rezultă în mod cert că inculpatul E. efectua demersuri şi la membrii grupului infracţional, respectiv la inculpaţii I. şi J., pentru preschimbarea cu prioritate a certificatelor de revoluţionar în baza Legii nr. 341/2004.

Înalta Curte constată că martorul A.A. şi-a schimbat depoziţia dată în faza de urmărire penală la momentul audierii sale de către instanţa de fond, arătând că sumele de bani au fost strânse în cadrul asociaţiei pentru depunere de coroane sau pentru repararea monumentelor eroilor ori ca şi ajutor în cazul unei inundaţii. Totodată, martorul a negat că inculpatul I. aducea certificatele de revoluţionar, precizând că acesta doar venea uneori la şedinţe.

Instanţa de apel reţine că inculpatul I. avea calitatea de inspector I asistent în cadrul Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 şi anterior de director al Direcţiei Programe şi Legislaţie din cadrul aceleiaşi instituţii.

Conform fişei postului depusă la filele nr. 3 - 4, vol. 24, dosar de urmărire penală, inculpatul avea ca şi atribuţii de serviciu, printre altele, distribuirea adeverinţelor către beneficiarii Legii nr. 341/2004, evidenţa, actualizarea şi modificarea bazei de date a beneficiarilor Legii nr. 341/2004, precum şi gestiunea documentelor de transport acordate în baza Legii nr. 341/2004.

Faptul că inculpatul I. îl cunoştea pe inculpatul A. şi că elibera, în virtutea atribuţiilor de serviciu, certificate asociaţiilor de revoluţionari (inclusiv Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, prin intermediul preşedintelui - persoană care reprezenta Asociaţia în relaţia cu autorităţile publice şi alte organisme, potrivit art. 19 alin. (1) din Statutul Asociaţiei) pentru a fi distribuite mai departe revoluţionarilor îndreptăţiţi la acestea nu reprezintă, în înţelesul legii penale, acte de sprijinire a unui grup infracţional organizat.

Prin urmare, nu se poate aprecia că inculpatul I. a sprijinit grupul infracţional organizat în cauză, câtă vreme nu rezultă, din ansamblul probator administrat, că acesta a avut reprezentarea unui grup organizat, şi nu a unui grup de revoluţionari. Atribuţiile acestuia de serviciu nu pot fi interpretate ca şi acte materiale care întregesc latura obiectivă a infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional.

Parchetul a invocat, ca şi mijloace de probă în acuzarea inculpatului I., procesul-verbal de redare a interceptării unei convorbiri telefonice purtate de acesta cu inculpatul A. din care rezultă că acesta din urmă se oferă să ridice certificatele eliberate de primul şi depoziţia martorului A.A. dată în faza de urmărire penală.

În sprijinul soluţiei de condamnare a inculpatului, instanţa de fond reţine numai depoziţia martorului sus menţionat din faza de urmărire penală, înlăturând, ca nesinceră, declaraţia acestuia din cursul cercetării judecătoreşti, cu motivarea că a fost dată după un interval de peste trei ani de la prima audiere (aspect care nu conduce la aprecierea nesincerităţii depoziţiei, ci la o relatare inexactă, incompletă, datorată trecerii timpului), că martorul şi-a menţinut depoziţia dată în cursul urmăririi penale şi că nu se coroborează cu convorbirile telefonice interceptate (în cazul inculpatului I. reţinându-se doar convorbirea despre care s-a făcut vorbire în paragraful anterior al prezentei decizii).

Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, iar în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Prin urmare, instanţa va înlătura ca nesinceră declaraţia martorului făcută în faţa sa prin care acesta a revenit asupra propriei susţineri din faza de urmărire penală, numai dacă modificarea comportamentului procesual nu este argumentată plauzibil şi temeinic.

În acest sens, prin jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în principiu, instanţele nu pot dispune condamnarea întemeindu-se în mod exclusiv pe declaraţiile persoanelor audiate doar în cursul urmăririi penale, cărora inculpatul nu a putut să le adreseze întrebări în mod direct sau prin intermediul avocatului său.

În fine, dincolo de aspectele reţinute mai sus referitoare la principiul liberei aprecieri a probelor şi la valoarea probatorie a declaraţiei martorului A.A., în contextul în care aceasta este unica probă reţinută de instanţa de fond în susţinerea acuzării şi, implicit, pentru dispunerea condamnării, Înalta Curte constată că însăşi depoziţia martorului din faza de urmărire penală (diametral opusă faţă de cea luată în cursul judecăţii) - din care rezultă, în esenţă, că inculpatul nu primea sume de bani de la membrii revoluţionari, ci produse şi avea asigurată cazarea şi masa - nu oferă suficiente elemente care să determine instanţa de apel, dincolo de orice îndoială rezonabilă - în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. - să ajungă la concluzia existenţei elementului de tipicitate a infracţiunii rezultat din scopul special al acesteia (sprijinirea grupării cu intenţia de a comite infracţiunile pentru care aceasta a fost constituită).

Pe de altă parte, instanţa de apel reţine că inculpatul J. avea calitatea de şofer în cadrul Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989.

Referitor la pretinsa legătură infracţională dintre inculpaţii A. şi J., se constată, dimpotrivă că între cei doi exista o situaţie conflictuală pe fondul căreia, de îndată ce inculpatul A. a fost învestit în funcţia de secretar de stat, a dat dispoziţie prin care i s-a luat maşina de serviciu inculpatului J. şi s-a exprimat public în sensul că prima persoană concediată va fi acesta din urmă.

De asemenea, din actele şi lucrările de la dosar a rezultat că inculpatul J. nu a fost niciodată şoferul inculpatului A., la dosarul cauzei fiind depusă, în xerocopie, legitimaţia de serviciu a acestuia, de "curier". În plus, în baza atribuţiilor de serviciu, inculpatul J. însoţea petenţii în instituţie, întrucât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor nu permitea accesul fără însoţitor.

Parchetul a invocat, ca şi mijloace de probă (procedee probatorii) în acuzarea inculpatului J., procesele-verbale de redare a interceptărilor unor convorbiri telefonice purtate de acesta cu diferiţi membrii revoluţionari, aceleaşi probe fiind reţinute şi de către instanţa de fond în sprijinul soluţiei de condamnare.

Fără a mai relua argumentele expuse în cazul inculpatului I. - perfect valabile şi în situaţia inculpatului J. - referitoare la principiul liberei aprecieri a probelor şi la valoarea probatorie a declaraţiei martorului A.A., Înalta Curte constată că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului în baza unicei probe rezultate din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, necoroborate însă cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.

Din depoziţia martorului A.A. dată în faţa instanţei de fond rezultă că inculpatul J., în calitate de şofer în cadrul S.S.P.R., transporta secretarii de stat la şedinţele ţinute la sediul filialei Câmpulung şi că i-a dat acestuia câteva sticle conţinând sirop şi ţuică, în scopul de a-şi face reclamă printre persoanele interesate de astfel de produse, care să cumpere apoi de la el, dar nu i-a dat inculpatului J. nicio sumă de bani şi nici nu avea vreun motiv să-i dea.

Fiind întrebat dacă inculpatul J. a adus vreodată vreun document de la Bucureşti ori a dus vreun astfel de înscris de la Câmpulung pentru dosarele din Bucureşti, martorul a răspuns negativ, cu precizarea că inculpatul nici nu avea astfel de atribuţii.

În fine, dincolo de aspectele reţinute mai sus - similar cu ipoteza inculpatului I. -, instanţa de apel constată că însăşi depoziţia martorului A.A. din faza de urmărire penală (în contradicţie cu cea luată în cursul judecăţii) - din care rezultă, în esenţă, că inculpatul J. vizita asociaţia din Câmpulung, iar membrii revoluţionari erau atenţi cu acesta, dându-i produse, iar martorul i-a dat şi sume de bani - nu oferă suficiente elemente care să determine Înalta Curte, dincolo de orice îndoială rezonabilă - în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. - să ajungă la concluzia întrunirii elementului de tipicitate a infracţiunii reieşit din scopul special al acesteia (sprijinirea grupării cu intenţia de a comite infracţiunile pentru care aceasta a fost constituită).

I.2.2. În ceea ce priveşte infracţiunea de folosirea influenţei şi autorităţii în formă continuată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau foloase necuvenite, reţinută în sarcina inculpaţilor A., C., G. şi F., respectiv de complicitate la această infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor E., I., J., H., A. şi K., Înalta Curte constată următoarele:

Prin funcţiile deţinute, atât în cadrul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, cât şi la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, inculpatul A. a avut un ascendent moral asupra membrilor revoluţionari, impunându-şi asupra acestora autoritatea pentru a-i determina să execute anumite activităţi în defavoarea acestora şi în beneficiul inculpatului.

Inculpatul A. şi-a impus influenţa şi autoritatea alături de ceilalţi membri din conducerea executivă a Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România - inculpaţii G. (prim vicepreşedinte) şi F. (secretar general).

Scopul influenţei şi autorităţii asupra membrilor revoluţionari asociaţi era de a obţine beneficii financiare necuvenite.

Iniţial, inculpaţii A., G. şi F. au obţinut de la membrii revoluţionari asociaţi sume importante de bani, fără a fi eliberate documente care să ateste încasarea sumelor. Ulterior, pentru a da aparenţa de legalitate sumelor de bani încasate, inculpatul A., în înţelegere cu inculpaţii C. (vicepreşedinte), G. şi F., au hotărât încheierea unor contracte de reprezentare cu membrii revoluţionari prin care se stipulau clauze cu caracter oneros în favoarea asociaţiei.

Astfel, potrivit contractului de reprezentare, asociaţia se obliga:

"să reprezinte, să susţină cu bună credinţă drepturile membrului asociat în faţa instanţelor judecătoreşti competente şi a tuturor autorităţilor publice prin efectuarea tuturor diligenţelor necesare raportate la prevederile legale în vederea realizării obiectivului contractului, să formuleze acţiuni în justiţie, în numele şi pentru membrul asociat, etc.", iar membrii asociaţi se obligau, printre altele, să achite către asociaţie sume de bani (15% din valoarea indemnizaţiei reparatorii), după încasarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004.

În temeiul acestor contracte de reprezentare (în număr de 4284, astfel cum au fost identificate şi inventariate, urmare a percheziţiei domiciliare efectuate la sediul asociaţiei, în biroul preşedintelui, la data de 06 ianuarie 2011), Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, în perioada anilor 2009 - 2011, a încasat de la membrii revoluţionari suma totală de 9.453.390 RON, prin emiterea unor chitanţe, sumă de bani care a fost însuşită de către inculpaţi.

Asociaţia decembrie 1989 Metrou România avea statut de persoană juridică fără scop lucrativ, iar membrii revoluţionari achitau, potrivit Statutului asociaţiei, cotizaţie, sumele de bani încasate în acest mod constituind împreună cu alte taxe, donaţii sau fonduri rezultate din acţiuni culturale, sportive ori alte activităţi, patrimoniul asociaţiei.

Sumele de bani rezultate din contractele de reprezentare au fost percepute fără o bază legală, constituind foloase necuvenite pentru membrii grupului, obţinute prin folosirea influenţei şi autorităţii

În baza încheierii acestor contracte, membrii revoluţionari erau obligaţi să plătească sume de bani, indiferent dacă beneficiau sau nu de prestare de servicii juridice în faţa instanţelor de judecată. Or, potrivit Statutului asociaţiei, membrii revoluţionari trebuiau să fie reprezentaţi în faţa autorităţilor şi a instituţiilor statului de drept, inclusiv pentru obţinerea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul A., împreună cu membrii familiei sale, respectiv coinculpaţii A. (fiu) şi H. (soţie), ţineau o evidenţă strictă a membrilor revoluţionari cărora li se eliberau certificatele de revoluţionar preschimbate şi adeverinţele pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii, dar şi a celor pentru care obţineau decizii de la casele de pensii pentru plata indemnizaţiilor reparatorii

Sumele de bani erau încasate de către inculpata H., după ce în prealabil, ceilalţi membri ai grupului (inculpaţii E., C., G. şi F.) efectuau demersuri către membrii revoluţionari spre a-i determina să încheie contractele de reprezentare sau să plătească sumele de bani aferente acestor contracte.

Sumele de bani încasate de la membrii revoluţionari ca şi foloase necuvenite au fost strict monitorizate de către membrii familiei A. (respectiv, inculpaţii A., H. şi A.), inclusiv în ceea ce priveşte folosirea lor.

Aceste sume de bani nu au fost folosite pentru Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, ci în scopuri personale de către membrii familiei A. şi pentru membrii grupului infracţional organizat şi ceilalţi inculpaţi care se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor.

Astfel, din datele înscrise în agenda ridicată de la domiciliul inculpatului A. cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 27 februarie 2012, rezultă că inculpatul I. a primit, în cursul anului 2010, suma totală de 80.000 RON, cu menţiunea că suma de 5.000 RON a fost primită la data de 13.02.2010 de la persoana cu numele de "Gică ", numele în cauză fiind atribuit inculpatului G. (pag. nr. 79).

Din cuprinsul aceleiaşi agende reiese că membrii familiei A. au folosit în interes personal din sumele de bani încasate ca şi foloase necuvenite de la membrii revoluţionari prin folosirea influenţei şi autorităţii suma totală de 508.235 RON, bani din care a fost achitată şi contravaloarea unui autoturism pentru inculpatul A.; inculpatul G. a folosit suma totală de 123.540 RON; inculpatului C. (paginile nr. 34, 38 şi 114), în cursul anului 2010, a primit suma totală de 70.000 RON, iar la data de 14.03.2011 a primit suma de 150.000 RON; inculpatul F. (pagina nr. 19) a primit suma de 5.000 RON, reprezentând "prime concediu"; inculpatul E. a primit suma de 2.000 RON, cu titlu de "împrumut", iar la pagina nr. 129 este menţionată suma de 2.200 RON "uşă guvern".

Inexplicabile, pe fondul lipsurilor financiare ale asociaţiei - lipsuri invocate, în apărare, de către inculpaţii G. şi F. ("asociaţia nu avea bani") -, sunt "primele de concediu" (astfel cum rezultă din conţinutul agendei) pe care le împărţea, cu generozitate, inculpatul A.

Totodată, Înalta Curte reţine că inculpatul G. este menţionat în numeroase rânduri în agenda inculpatului A., unde este trecut cu numele de "Gică", iar sumele menţionate nu au nicio legătură cu activitatea asociaţiei, astfel cum a susţinut inculpatul G., în apărare . Astfel, este consemnată suma de 1.000 RON dată inculpatului G. la 21 mai 2010 pentru "E.E.E.E.E.E.E. - bolnavă" şi "ajutor boală E.E.E.E.E.E.E."; suma de 1.000 RON la "15.10", "x pentru parastas x"; 550 RON la 22.10.2010 pentru "bancă"; 26.800 RON, cu menţiunea "x bancă"; 10.000 RON dată la "10.07", cu menţiunea "x (ziua lui cadou)".

De asemenea, din conţinutul agendei rezultă că din sumele încasate ca foloase necuvenite, o parte din bani au fost folosiţi pentru anumite instituţii sau pentru anumite persoane din cadrul unor instituţii Astfel, la pagina nr. 41 sunt menţionate sumele de 1.000 RON şi de 3.200 RON "pentru S.S.P.R.", iar la pagina nr. 114 sunt menţionate mai multe sume de bani ca fiind remise de o persoană cu numele de x la Casa de Pensii sau la G.F. Control.

Tot din cuprinsul agendei rezultă că o parte din sumele de bani încasate cu titlu necuvenit de la membrii revoluţionari prin folosirea influenţei şi autorităţii de către inculpaţii A., C., F. şi G., cu ajutorul dat de către inculpaţii E., H. şi A., au fost depuşi la diferite bănci, respectiv F.F.F.F.F.F.F., x şi G.G.G.G.G.G.G.

În ceea ce priveşte implicarea inculpatului C. în activitatea infracţională de a efectua demersuri pentru a determina membrii revoluţionari din cadrul Filialei Buzău, pe care o conducea, să încheie contracte de reprezentare şi să plătească contravaloarea acestor contracte, Înalta Curte reţine declaraţiile martorilor audiaţi în cauză coroborate cu procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor şi comunicărilor telefonice şi parţial cu depoziţiile inculpatului C.

Astfel, într-o convorbire purtată de către inculpat cu numitul U.U.U., primul arată că este acuzat, atât el, cât şi inculpatul A., că a luat banii oamenilor, că i-a nenorocit şi că este obligat să se implice în această activitate de "ăştia de la Bucureşti", în sensul de a lua legătura cu persoanele nemulţumite .

Totodată, inculpatul C. era cel care se ocupa de distribuirea certificatelor de revoluţionar preschimbate şi a adeverinţelor aferente pentru obţinerea drepturilor în baza Legii nr. 341/2004, urmărind ca persoanele care primiseră aceste documente (conform propriei sale susţineri dintr-o convorbire, numiţii I.I.I.I., K.K.K.K., L.L.L.L. şi x) să plătească şi sumele de bani aferente contractelor de reprezentare, acest aspect rezultând dintr-o altă convorbire telefonică purtată de către inculpat cu U.U.U.

Din alte convorbiri purtate între inculpaţii C. şi A. rezultă înţelegerea dintre cei doi cu privire la distribuirea certificatelor de revoluţionar şi la identificarea persoanelor care nu plătiseră contravaloarea contractelor de reprezentare, pentru a-i determina să plătească sumele de bani, dar şi faptul că inculpatul C. conduce la Bucureşti membrii revoluţionari pentru a plăti sumele de bani aferente contractelor de reprezentare.

În unele cazuri, inculpatul C. era cel care încasa sumele de bani de la persoanele care obţinuseră certificatul de revoluţionar preschimbat şi-i I. la sediul asociaţiei din Bucureşti.

Dovada faptului că erau încasate sumele de bani stipulate în contractele de reprezentare rezultă şi dintr-o convorbire purtată de inculpatul C. cu o persoană de sex bărbătesc rămasă neidentificată, valoarea fiind de 15% din suma recuperată, potrivit clauzelor contractuale.

Într-o altă convorbire telefonică purtată de inculpatul C. cu o persoană căreia i se adresează "Florin ", îl avertizează pe acesta din urmă că cei care nu au achitat contravaloarea contractului de reprezentare le-a fost intentată acţiune în justiţie de către inculpatul A. şi că ar fi bine să achite suma de bani, exercitând, aşadar, presiuni de natură psihică asupra membrilor revoluţionari . La finalul acestei discuţii telefonice, inculpatul C. recunoaşte că ştia despre inculpatul A. că şi-a folosit influenţa asupra unor funcţionari publici din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor pentru preschimbarea certificatelor de revoluţionari şi pentru obţinerea adeverinţei în baza căreia se obţineau indemnizaţii reparatorii, conform Legii nr. 341/2004.

De asemenea, dintr-o altă convorbire telefonică purtată cu o persoană căreia i se adresează "W.W.W.", rezultă că inculpatul C. condiţiona remiterea adeverinţei în baza căreia se obţineau drepturile conferite de Legea nr. 341/2004 de încheierea contractelor de reprezentare şi că membrii revoluţionari erau obligaţi să plătească sumele de bani stipulate în contracte, întrucât, în caz contrar, erau obligaţi să predea certificatele preschimbate în vederea anulării lor .

Procesul-verbal de redare a interceptării acestei ultime convorbiri telefonice se coroborează cu conţinutul Anunţului făcut de conducerea asociaţiei prin care se interzicea membrilor revoluţionari să se adreseze în nume propriu Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 pentru a obţine drepturile cuvenite în baza Legii nr. 341/2004, scopul special fiind acela ca inculpaţii să obţină beneficii de ordin financiar (foloase necuvenite).

De altfel, dovada faptului că inculpaţii obţineau foloase necuvenite de pe urma distribuirii certificatelor de revoluţionar preschimbate şi a adeverinţelor necesare pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii în baza Legii nr. 341/2004 rezultă şi dintr-o convorbire telefonică purtată între inculpaţii C. şi A.

În urma verificărilor efectuate, a rezultat că utilizatorul postului telefonic nr. x este inculpatul C.

Cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale, inculpatul C. a admis că s-a deplasat la sediul asociaţiei cu un singur membru revoluţionar pentru a plăti suma de bani, conform contractului de reprezentare, deoarece a fost rugat de membrul revoluţionar şi în ziua respectivă chiar urma să se deplaseze în alt scop în municipiul Bucureşti.

Susţinerile inculpatului sunt contrazise de probele administrate în cauză şi cu precădere de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice avute de acesta cu inculpatul A. şi cu alţi membrii revoluţionari, din care rezultă că, în mod frecvent, conducea membrii revoluţionari la sediul asociaţiei pentru ca aceştia să achite sumele de bani rezultate din contractele de reprezentare.

Inculpatul C. a mai susţinut că cele două contracte de împrumut a câte 150.000 RON sunt reale şi a încasat aceste sume la datele menţionate în dovada de primire. Or, din probele administrate în cauză a reieşit că inculpatul nu a formulat cereri de împrumut la asociaţie şi nu a primit sumele de bani stipulate în documentele datate în anul 2010, înscrisuri pe care le-a semnat pro causa, în scopul de a disimula adevărata provenienţă a sumelor de bani încasate în mod necuvenit.

De altfel, aşa cum a rezultat din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice pe care inculpatul le-a avut cu alţi membrii revoluţionari, acesta a condiţionat remiterea certificatelor de revoluţionar sau a adeverinţelor pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii în baza Legii nr. 341/2004 de încheierea unor contracte de reprezentare.

În faţa instanţei de fond, la termenul din 05 noiembrie 2012, inculpatul şi-a nuanţat depoziţiile date în cursul urmăririi penale, precizând că a condus trei persoane, în două rânduri, la Bucureşti, pentru a plăti sumele de bani reprezentând contravaloarea contractelor de reprezentare, la rugămintea acelor persoane şi pentru că, oricum, avea drum la Bucureşti. Referitor la împrumutul contractat, a arătat că deşi a luat în două tranşe o parte din împrumutul solicitat, sumă ce i-a fost predată efectiv de către inculpata H., nu s-a încheiat contract.

Inculpatul C. a revenit, aşadar, asupra depoziţiei din faza de urmărire penală, recunoscând că a primit doar o parte din suma împrumutată, respectiv 180.000 RON.

În al doilea ciclu procesual, la termenul de judecată din data de 26 mai 2017, inculpatul şi-a menţinut în totalitate declaraţiile date anterior în cauză. Cu ocazia dării acelei declaraţii, inculpatul a precizat că, în luna iunie a anului 2011, inculpatul A. i-a solicitat, prin telefon, să aducă la Bucureşti patru membri/oameni de încredere, care să aibă asupra lor cartea de identitate. L-a întrebat pe inculpatul A. care este motivul deplasării, dar nu a primit niciun răspuns şi, ajungând la sediul asociaţiei, a fost întâmpinat de către inculpata H. care i-a comunicat că Garda Financiară a efectuat un control, că s-au constatat nereguli contabile şi că trebuie să semneze, împreună cu cei patru membrii revoluţionari, contracte de împrumut antedatate 2010, dar "niciodată nu am judecat prea serios ceea ce am făcut".

În ceea ce priveşte implicarea inculpatului E. în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, sub forma complicităţii, Înalta Curte reţine că acesta l-a ajutat pe inculpatul A. în activitatea infracţională prin faptul că a determinat membrii revoluţionari din cadrul Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel să încheie contracte de reprezentare şi să plătească sume de bani în baza acestor contracte, efectuând şi demersurile necesare în vederea ridicării certificatelor de revoluţionar preschimbate şi a adeverinţelor pentru obţinerea indemnizaţilor reparatorii în baza Legii nr. 341/2004 de la inculpatul A. şi I. acestora membrilor revoluţionari, numai dacă aceştia aveau încheiate contracte de reprezentare.

Implicarea inculpatului E. rezultă atât din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, cât şi din procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice. Acesta avea cunoştinţă despre obţinerea de foloase personale de către inculpatul A. în legătură cu preschimbarea certificatelor de revoluţionar.

Astfel, martorul Y. a declarat în faza de urmărire penală, cu ocazia audierii sale din data de 07 mai 2012, că preşedintele E. i-a solicitat să semneze contractul de reprezentare cât mai urgent pentru ca acesta să urgenteze, la rândul lui, eliberarea certificatului, că inculpatul i-a solicitat semnarea contractului ca să-i dea certificatul, care se află în posesia sa şi că a primit efectiv certificatul prin luna iulie sau august 2010, la câteva săptămâni după ce a semnat contractul de reprezentare.

Fiind audiat în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2015, martorul a afirmat că, crede că a semnat contractul de reprezentare prin care să fie reprezentat de preşedintele filialei Câmpulung - inculpatul E., în procedura de schimbare a certificatului, dar nu era vorba de un act notarial; şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale referitor la plata unui procent în cazul primirii indemnizaţiei reparatorii, precizând că banii urmau să fie folosiţi pentru organizarea unei petreceri de socializare şi a precizat că îşi menţine depoziţia din cursul urmăririi penale, chiar dacă diferă de ce a declarat în faţa instanţei, fiind dată mai aproape în timp de evenimente.

De asemenea, într-o discuţie telefonică purtată cu Z.Z.Z.Z., inculpatul E. îi comunică primului că inculpatul A. l-a ajutat în rezolvarea unor dosare şi adeverinţe şi că acesta din urmă a obţinut sume de bani ca urmare a intervenţiei sale. Astfel, din cuprinsul convorbirii rezultă că inculpatul E. i-a procurat coinculpatului A. "cincizeci dă inşi" pentru semnarea contractelor de reprezentare şi plata comisionului, iar acesta din urmă şi-a "umplut buzunarele".

În faza de urmărire penală, inculpatul E. a refuzat să facă declaraţii, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei de fond, în ambele cicluri procesuale, la termenele din 05 noiembrie 2012 (în Dosarul nr. x/46/2012) şi din 26 mai 2017 (în Dosarul nr. x/1/2014), dar şi în faţa instanţei de apel, la termenul de judecată din data de 14 mai 2018, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei.

În ceea ce priveşte implicarea inculpatului A. în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte reţine, în plus faţă de cele menţionate la subpunctele I.2.1. şi I.2.2. (în preambulul acestuia din urmă), faptul că acesta efectua şi demersuri personale alături de ceilalţi inculpaţi, pentru a determina membrii revoluţionari să plătească sumele de bani, folosindu-şi, în acest sens, atât influenţa cât şi autoritatea funcţiei de preşedinte al asociaţiei.

În situaţia în care unii membrii revoluţionari refuzau să plătească sumele de bani prevăzute în contractele de reprezentare, inculpatul A., alături de membrii familiei sale, procedau la avertizarea persoanelor în cauză şi chiar la ameninţarea acestora.

În acest sens, relevantă este convorbirea telefonică purtată de inculpatul A. cu martorul E.E.E.E., respectiv convorbirea dintre inculpaţii H. şi A. . În această ultimă convorbire, fiul inculpatului A. - inculpatul A. se exprimă în mod clar în sensul că l-a avertizat pe tatăl său despre faptul că martorul E.E.E.E. nu va plăti suma de bani prevăzută în contractul de reprezentare, că acesta va ataca contractul prin acţiune în justiţie, că ştie de bani, "că se iau banii aşa, că nu se duc la avocaţi".

Implicarea directă a inculpatului A. în activitatea infracţională de încasare a sumelor de bani în mod necuvenit prin folosirea influenţei şi autorităţii asupra membrilor revoluţionari rezultă şi dintr-o convorbire telefonică purtată la data de 08.07.2010 cu o persoană necunoscută.

De asemenea, faptul că membrii revoluţionari asupra cărora inculpatul A. îşi exercita autoritatea şi influenţa cunoşteau implicarea şi a fiului acestuia, inculpatul A., dar şi a soţiei, inculpata H., reiese dintr-o convorbire telefonică purtată de inculpatul A. cu o persoană cu numele H.H.H.H.H.H.H.

Din convorbirea respectivă rezultă că inculpata H. elibera chitanţe pentru sumele percepute necuvenit, chitanţe care se eliberau pentru a da un titlu de legalitate al încasărilor, iar inculpatul A. ţinea evidenţa acestor sume de bani încasate necuvenit.

În ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, se constată, suplimentar, faptul că inculpaţii A. şi H. ("I.I.I.I.I.I.I. bancă") figurează ca beneficiari ai unor sume de bani, conform agendei inculpatului A., dintre care unele evidenţiază un vădit scop personal, cum ar fi, contravaloarea a două deplasări la mare pentru inculpatul A.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că, în urma controlului efectuat de către Garda Financiară - Comisariatul General, după percheziţia efectuată la biroul preşedintelui Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România din data de 06 ianuarie 2011, au fost identificate la sediul asociaţiei un număr de 54 de contracte de împrumut a unor membrii revoluţionari, cu suma totală de 5.500.000 RON şi mai multe procese-verbale semnate de membrii conducerii asociaţiei, din care rezultă că sumele împrumutate au fost aprobate de către conducerea asociaţiei.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că toate aceste contracte de împrumut a unor sume de bani au fost încheiate în cursul anului 2010 cu membrii revoluţionari care nu au obţinut indemnizaţiile reparatorii în baza Legii nr. 341/2004, existând clauza restituirii sumelor respective în termen de 48 de ore de la obţinerea indemnizaţiilor. În realitate, s-a constatat că majoritatea membrilor revoluţionari, care au semnat contractele de împrumut, au obţinut înainte de încheierea contractelor de împrumut indemnizaţiile reparatorii, iar clauzele contractelor erau nereale.

Cu privire la contractele în cauză, au fost audiaţi membrii revoluţionari care le-au semnat, unii dintre aceştia relatând că sunt reale şi că ar fi primit în realitate sumele de bani, fără să cunoască clauzele stipulate în contract (martorii F.F.F.F.F. - fila nr. 652, vol. II, dosar instanţă de fond; A.A.A. - fila nr. 1699, vol. V, dosar instanţă), iar majoritatea membrilor revoluţionari au declarat că au semnat astfel de contracte, fără ca în realitate să primească sume de bani (martorii D.D. - fila nr. 1078, vol. II, dosar instanţă; E.E. - fila nr. 1089, vol. II, dosar instanţă).

De asemenea, majoritatea membrilor revoluţionari care au semnat astfel de contracte, au relatat că, în realitate, le-au semnat în anul 2011, ulterior efectuării percheziţiei la sediul asociaţiei. Cu titlu de exemplu, se reţine că martora V. care, în calitate de cenzor, a semnat procesele-verbale de acordare a împrumuturilor către membrii asociaţiei, a arătat că "a fost păcălită" să procedeze astfel, încheind ea însăşi un contract de împrumut, fără a primi banii

Printre cei care au semnat astfel de contracte de împrumut au fost şi inculpaţii C. şi F. În acest sens, au fost identificate două contracte de împrumut, semnate de inculpatul C., fiecare pentru suma de 150.000 RON, iar pentru inculpatul F. a fost identificat un singur contract pentru suma de 100.000 RON.

Unii dintre membrii revoluţionari care au relatat că au încheiat contractele de împrumut în anul 2010, au revenit la declaraţiile iniţiale, relatând că, în realitate, au semnat aceste contracte în anul 2011, fără să primească sume de bani.

În acest sens, este relevantă declaraţia martorului P., care a precizat că nu menţine declaraţiile date anterior; că în realitate nu a primit nicio sumă de bani în baza contractului de împrumut, deşi a semnat atât contractul cât şi dispoziţia de plată, întrucât prin luna februarie 2011, aflându-se în sediul asociaţiei, inculpata H. i-a propus ca asociaţia să-i acorde un împrumut în valoare de 100.000 RON; a fost de acord şi a semnat cele două înscrisuri, dar nu a încasat suma respectivă, deşi inculpata H. l-a asigurat că-i va primi în câteva zile; iniţial a declarat mincinos deoarece s-a lăsat influenţat de Decizia altor martori care hotărâseră să declare mincinos.

La rândul său, martorul O. a precizat că, în luna martie a anului 2011, în timp ce se afla în sediul asociaţiei, tot inculpata H. i-a cerut să semneze un contract de împrumut, dar şi o dispoziţie de plată care atesta că ar fi încasat, în mod nereal, suma de 150.000 RON; în realitate, nu a primit aceşti bani, dar a primit asigurări din parte inculpatei că suma de bani îi va fi acordată în câteva zile; data de 05 iunie 2010, consemnată în contract şi în dispoziţia de plată nu reprezintă momentul când a semnat înscrisurile respective, ci aşa cum a arătat, martie 2011; iniţial a făcut alte declaraţii deoarece i-a fost teamă că îi vor fi ceruţi banii cu privire la care a atestat în mod nereal că îi împrumutase, dar şi din pricina poziţiei oficiale a inculpatului A., care era secretar de stat în acel moment.

Rezultă din aceste declaraţii de martori retractate influenţa pe care inculpatul A. o avea asupra membrilor revoluţionari, în condiţiile în care, unii dintre martorii care fuseseră ascultaţi s-au prezentat, din proprie iniţiativă, la sediul organului de urmărire penală pentru a solicita reaudierea lor, abia după arestarea preventivă a inculpaţilor A., C. şi E.

Cu privire la contractele de împrumut, martorii care au declarat că au semnat aceste contracte însă nu au primit sumele de bani, au mai relatat că aceste documente le-au fost puse la dispoziţie de către inculpatele H. şi L., înscrisurile nefiind datate, iar când li s-au pus la dispoziţie pentru a fi semnate, li s-a relatat că sunt anexe la contractele de reprezentare.

Aspecte referitoare la semnarea contractelor de împrumut, la solicitarea inculpatelor L. şi H., reies şi din declaraţia inculpatului F. care a relatat că au fost încheiate contractele după vizita Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin luna februarie, când holul asociaţiei era ticsit de oameni, iar cele două inculpate îi rugau să semneze, întrucât sunt documente ridicate de Direcţia Naţională Anticorupţie şi trebuie transmise cu adresă către această instituţie.

Inculpatul F. a arătat că au mai semnat înscrisuri sau adrese "în alb", către diverse instituţii şi au fost în regulă. A susţinut că nu a primit suma de 5.000 RON menţionată în agenda inculpatului A. şi nici nu a solicitat acordarea împrumutului.

Inculpaţii F. şi G. au declarat că nu au cunoştinţă ca membrii revoluţionari să fi formulat cereri de împrumut pentru sume mari de bani, iar în evidenţa înaintată organului de urmărire penală nu se regăsesc cereri pentru împrumutul sumei totale de 5.500.000 RON şi nici pentru persoanele care au semnat cele 54 contracte de împrumut, rezultând în mod evident că acele contracte de împrumut au fost întocmite în mod fictiv, cu scopul de a justifica sumele încasate necuvenit, prin crearea aparenţei că au fost folosite pentru a fi acordate împrumuturi.

În ceea ce priveşte implicarea inculpatului G. în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, sub forma autoratului, Înalta Curte reţine că acesta, în calitate de prim vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, a participat activ, exercitându-şi rolul de determinare a membrilor revoluţionari să încheie contracte de reprezentare, urmare a influenţei pe care o avea asupra membrilor revoluţionari, cu scopul de a obţine sume de bani necuvenite, astfel cum rezultă din depoziţiile martorilor H.H.H., Z.Z.Z. şi J.J.J.

Din conţinutul agendei despre care s-a făcut vorbire anterior, a rezultat că inculpatul a folosit din banii încasaţi ca foloase necuvenite de la membrii revoluţionari suma totală de 123.540 RON.

Sumele de bani încasate în mod legal, cu titlu de cotizaţii, de la membrii revoluţionari, au fost contabilizate separat şi folosite în beneficiul asociaţiei, astfel cum reiese din înscrisurile depuse de inculpatul G. prin care a justificat cheltuielile efectuate.

Similar, în ceea ce priveşte implicarea inculpatului F. în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, sub forma autoratului, Înalta Curte reţine că acesta, în calitate de secretar general al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, a participat activ, exercitându-şi rolul de determinare a membrilor revoluţionari să încheie contracte de reprezentare, urmare a influenţei pe care o avea asupra membrilor revoluţionari, cu scopul de a obţine sume de bani necuvenite, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, reţinând în special depoziţia martorului Z.Z.Z.

În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte reţine că apărarea inculpatului A., în sensul că membrii revoluţionari nu au fost obligaţi să încheie contractele de reprezentare, este contrazisă de probele administrate în cauză din care rezultă presiunile şi condiţionările exercitate de conducerea asociaţiei în vederea încheierii contractelor şi plăţii sumelor de bani stipulate în aceste documente.

Conform propriului său Statut, Asociaţia decembrie 1989 Metrou România era obligată să reprezinte interesele membrilor săi, fără ca aceştia să fie obligaţi la încheierea unor contracte de reprezentare sau împuterniciri pentru a le fi reprezentate interesele în faţa instituţiilor statului sau a instanţelor. Or, în baza contractelor de reprezentare, membrii revoluţionari erau obligaţi să achite sume de bani, indiferent dacă beneficiau sau nu de asistenţă juridica în faţa instanţelor judecătoreşti.

În apărarea sa, inculpatul A. a depus înscrisuri din care rezultă că asociaţia a efectuat demersuri legale pentru obţinerea, pe calea acţiunilor în justiţie, a certificatelor de revoluţionar preschimbate, în dosarele respective fiind depuse împuterniciri avocaţiale. Se constată, din această perspectivă, că aproape toate acţiunile având ca obiect refuz de eliberare a actului administrativ au fost respinse, ca prematur introduse, deoarece termenul pe care Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 îl avea la dispoziţie pentru a elibera noul tip de certificat, în baza Legii nr. 341/2004, era prorogat.

De altfel, introducerea acţiunilor în justiţie este lipsită de relevanţă şi datorită faptului că nu s-a probat plata onorariilor avocaţiale, în condiţiile în care, din probele administrate în cauză a rezultat că încheierea contractelor de reprezentare s-a efectuat doar pentru a justifica sumele de bani încasate necuvenit, care proveneau din exercitarea influenţei şi autorităţii În acest sens, se reţine că inculpata L. care, fără a avea o calitate oficială în cadrul asociaţiei, ţinea contabilitatea acesteia, a arătat că a contabilizat o singură factură şi o singură plată către avocatul K.

Nerelevantă este şi împrejurarea că au fost achitate sume de bani de către membrii asociaţiei pentru acoperirea cheltuielilor curente, chirie şi întreţinerea sediului asociaţiei (înscrisuri depuse de către inculpatul G. şi ataşate la filele nr. 3090 - 3297, vol. VIII, dosar instanţă de fond), în condiţiile în care, aceste sume au fost încasate cu titlu de cotizaţii.

Înalta Curte reţine că martorii audiaţi în cauză au relatat fie că au fost puşi să semneze înscrisuri, dar nu ştiau despre ce anume este vorba, constatând ulterior că erau contracte de reprezentare, fie că au semnat contractele de reprezentare, dar nu au plătit suma stipulată, întrucât nu erau de acord cu aceasta.

Depoziţiile martorilor audiaţi în cauză coroborate cu conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate nu susţin apărarea inculpatului A. în sensul că încheierea contractelor de reprezentare era determinată de necesitatea acţionării in instanţă a S.S.P.R. pentru eliberarea certificatelor de revoluţionar şi de imposibilitatea membrilor revoluţionari de a-şi obţine singuri certificatele şi drepturile conferite de Legea nr. 341/2004.

În acest sens, Înalta Curte reţine depoziţia martorului B.B.B.B. din ambele faze procesuale, din cuprinsul căreia reiese că a depus personal la S.S.P.R. dosarul conţinând documentele pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar, printre care se afla şi o procură prin care îl împuternicea pe inculpatul A. să îl reprezinte în legătură cu obţinerea actelor şi drepturilor ce decurgeau din calitatea sa de revoluţionar.

A arătat martorul că, în cursul lunii iunie a anului 2009, stând de vorbă cu inculpatul A., acesta i-a spus că ar trebui sa primească în 7-10 zile drepturile aferente şi că martorul trebuie să completeze nişte hârtii, printre care şi cerere de reprezentare pentru ridicarea certificatului.

Martorul s-a regăsit pe site-ul S.S.P.R. cu menţiunea de a se prezenta la Prefectură pentru ridicarea certificatului, însă chiar în ziua în care s-a prezentat, a aflat că certificatele fuseseră deja ridicate de către inculpatul A.

În continuare, martorul a arătat că, după ce i s-a predat, în luna septembrie a anului 2009, la sediul asociaţiei, certificatul şi legitimaţia de revoluţionar, i s-a cerut să completeze din nou, aceleaşi formulare, pe care le completase în luna iunie a aceluiaşi an, pentru ca dosarul să fie înaintat Casei de pensii, în vederea plăţii indemnizaţiei. Drepturile băneşti i-au fost acordate martorului după efectuarea de demersuri personale la Casa de pensii şi la MApN.

Martorul a mai precizat că nu a convenit ca reprezentarea să fie remunerată şi totuşi, a achitat contravaloarea a 15% din suma pe care a încasat-o, primind trei somaţii în acest sens, după momentul obţinerii certificatului, dar nu cunoaşte motivul pentru care a plătit, atâta timp cât asociaţia trebuia să apere drepturile revoluţionarilor şi de vreme ce plătise, potrivit chitanţei nr. x din 18.05.2010, cotizaţia aferentă perioadei 2008 - 2010.

Solicitând explicaţii în legătură cu achitarea procentului de 15% sus menţionat, inculpata H. i-a spus martorului că trebuie să plătească acest procent, deoarece toţi revoluţionarii procedează în acest mod şi că suma de bani intră în contul asociaţiei, propunându-i să o achite în rate, ceea ce martorul a şi făcut timp de 9 luni. După aproximativ un an, întâlnindu-se cu inculpatul G., acesta din urmă i-a solicitat să achite cotizaţia, precizând că procentul de 15% plătit de martor nu a ajuns în conturile asociaţiei, ci la soţia inculpatului A.

De asemenea, din depoziţia martorului C.C.C.C. rezultă nemulţumirea revoluţionarilor referitoare la faptul că erau obligaţi să achite sume de bani aferente contractelor de reprezentare şi erau împiedicaţi să facă personal demersuri personale pentru obţinerea drepturilor.

Referitor la clauzele contractelor de reprezentare, din declaraţia inculpatului F. rezultă că au existat discuţii în contradictoriu în cadrul şedinţei la care a participat, privind cuantumul onorariului prevăzut în contract, procentul de 15% nefiind agreat de participanţii la şedinţă.

Declaraţiile martorilor şi conţinutul convorbirilor telefonice interceptate relevă presiunile exercitate asupra membrilor revoluţionari pentru achitarea sumelor de bani aferente contractelor de reprezentare. În cazul refuzului de a plăti, inculpatul A. emitea notificări avertizând membrii revoluţionari că, în cazul în care nu vor achita sumele de bani, vor fi acţionaţi în instanţă şi obligaţi să plătească sume mai mari decât cele stipulate în contractele de reprezentare.

Totodată, din depoziţiile martorilor G.G.G.G. şi H.H.H.H. rezultă că au semnat contracte de reprezentare cu titlu oneros şi revoluţionari ce aveau calitatea de "participanţi la Victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989" şi care, potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 341/2004 aveau calitate onorifică şi nu beneficiau de indemnizaţii reparatorii, aşadar nu aveau niciun interes să încheie aceste convenţii.

Din chitanţele emise de către Asociaţia decembrie 1989 Metrou România şi din verificările efectuate de Garda Financiară rezultă că, în perioada anilor 2009 - 2011, asociaţia a încasat de la membrii revoluţionari suma totală de 9.453.390 RON, sumă de bani ce a fost însuşită de către inculpaţi.

În afara sumelor de bani încasate pentru care s-au eliberat chitanţe, au mai fost încasate de la membrii revoluţionari şi alte sume de bani fără a se elibera documente de încasare. În acest sens, potrivit depoziţiei martorului Z.Z.Z., inculpatul F. a solicitat de la fiecare revoluţionar suma de câte 1.000 RON, din care suma de 360 RON reprezentând cotizaţia către asociaţie, fără a fi eliberată chitanţă pentru toată suma predată şi încasată. Martorul a declarat că a plătit procentul de 15% inserat în contractul de reprezentare, solicitându-i-se, totodată, suma de 400 euro fără de care nu putea obţine drepturile băneşti de la Casa de pensii.

Dovada faptului că sumele nu au fost percepute în mod legal, deşi se eliberau chitanţe pentru anumite sume, o constituie şi împrejurarea că sumele de bani au fost depuse în conturile personale ale inculpatului A., iar ulterior, după plecarea acestuia la S.S.P.R., conform deciziei inculpatului A., sumele au fost transferate în contul fiului său, inculpatul A., fără ca acesta din urmă să aibă vreo calitate în cadrul asociaţiei.

Înalta Curte reţine că, prin dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 a fost incriminată fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori într-o persoană juridică fără scop lucrativ, de a folosi influenţa ori autoritatea sa, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

În consecinţă, infracţiunea sus menţionată poate fi săvârşită nemijlocit, în calitate de autor, numai de către persoana care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ, putând fi comisă de către o singură persoană sau de mai multe, în toate formele de participaţie.

Subiect pasiv al infracţiunii este partidul, sindicatul, patronatul sau persoana juridică fără scop lucrativ, în care deţine funcţia de conducere subiectul activ şi a cărei autoritate sau prestigiu sunt lezate prin faptele acestuia, dar poate fi şi o altă persoană, fizică sau juridică, ale cărei interese sau drepturi legitime au fost lezate.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în fapta subiectului activ de a folosi influenţa sau autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Prin folosirea influenţei sau autorităţii se înţelege utilizarea acestora în scopul stabilit de autor.

Folosirea se poate referi fie la influenţă, fie la autoritate, ori la amândouă, ele completându-se reciproc.

Influenţa este aptitudinea, capacitatea persoanei care deţine funcţia de conducere de a avea trecere asupra cuiva pentru a-i schimba atitudinea, concepţia, hotărârea, datorită funcţiei pe care o deţine.

Autoritatea este prestigiul, consideraţia, vaza, general acceptate, a persoanei care îndeplineşte funcţia de conducere.

Atât influenţa, cât şi autoritatea derivă din însăşi funcţia exercitată şi nu din calităţile individuale ale persoanei care deţine funcţia de conducere într-un partid, sindicat, patronat ori persoană juridică fără scop lucrativ.

Fapta de folosire a influenţei sau autorităţii nu poate fi realizată decât printr-o acţiune.

Prin "folos necuvenit" se înţelege orice folos care nu este legal datorat, care depăşeşte ceea ce este legal.

Noţiunea de folos necuvenit utilizată de legiuitor nu are un caracter echivoc, întrucât îşi are explicaţiile doctrinare conturate de-a lungul anilor şi reflectă faptul că folosul astfel obţinut este «legal nedatorat», are caracter de retribuţie, constituind o plată ori răsplată în vederea determinării unui act explicit, un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a subiectului activ al infracţiunii Folosul presupune orice avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, prestaţii de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu, dar şi avantaje nepatrimoniale, cu condiţia ca acestea să fie legal nedatorate (paragraful nr. 31 din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50 din 02 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 308 din 28 aprilie 2017).

Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată de intenţia directă, calificată prin scop, cu care trebuie să acţioneze subiectul activ atunci când săvârşeşte fapta ce defineşte elementul material al laturii obiective.

Urmarea socialmente periculoasă este definită de starea de pericol creată pentru relaţiile sociale care formează obiectul juridic al infracţiunii, respectiv crearea unei stări de pericol privind reputaţia entităţii la conducerea căreia se află subiectul activ.

Infracţiunea, fiind una de pericol, se consumă în momentul în care inculpatul foloseşte influenţa sau autoritatea în scopul propus, indiferent dacă acesta a fost atins sau nu.

În concret, în ceea ce priveşte autoratul la infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte constată că inculpaţii A. (în calitate de preşedinte al unei persoane juridice fără scop lucrativ), G. (prim vicepreşedinte), F. (secretar general) şi C. (vicepreşedinte şi preşedinte al Filialei Buzău) şi-au folosit autoritatea conferită de funcţiile de conducere deţinute în cadrul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în scopul de a primi foloase băneşti necuvenite de la membrii asociaţiei interesaţi să obţină preschimbarea certificatelor de revoluţionar şi adeverinţele necesare pentru calculul retroactiv al unor drepturi băneşti, cuvenite în baza Legii nr. 341/2004.

În contextul concret al cauzei, autoritatea celor patru inculpaţi mai sus nominalizaţi exercitată asupra membrilor revoluţionari a fost una efectivă şi a rezultat din legislaţia primară, întrucât noile certificate erau singurele recunoscute legal pentru a se putea beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 341/2004.

De altfel, cerinţa stipulată în art. 5 alin. (4) teza I-a din legea sus menţionată - dosarele persoanelor care solicit preschimbarea certificatelor trebuie să conţină documentaţia prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 566/1996 şi avizul reactualizat al unei asociaţii de revoluţionari legal constituite până la data de 31 decembrie 1992 - a constituit motivul pentru care inculpatul E. (complice la infracţiunea în discuţie) a cerut membrilor Asociaţiei 22 decembrie Câmpulung Muscel (constituită după data de 31 decembrie 1992) să încheie contracte de reprezentare tot cu Asociaţia decembrie 1989 Metrou România şi să plătească inculpatului A. sumele de bani pretinse, aducându-şi aportul la obţinerea foloaselor necuvenite.

Prin urmare, nu poate fi reţinută critica inculpatului K. potrivit căreia autoritatea inculpaţilor asupra membrilor revoluţionari nu ar rezulta din legislaţia primară. Oricum, Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 517 din 08 iulie 2016, nu este aplicabilă în cauză, întrucât se referă la dispoziţiile art. 246 din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen., şi nu la prevederile art. 13 din Legea nr. 78/2000, neputând fi extinsă prin analogie.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I., J. şi K., Înalta Curte reţine că niciuna dintre activităţile atribuite fiecăruia dintre aceştia nu se încadrează în elementul material al laturii obiective a infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de sume de bani în mod necuvenit.

În acest sens, se impun, de plano, a fi făcute câteva argumente de ordin teoretic, în ceea ce priveşte noţiunea de "complice".

Conform dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din C. pen., "complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală".

Ceea ce caracterizează, prin urmare, activitatea complicelui în raport cu celelalte forme de participaţie penală este caracterul ei de contribuţie indirectă, de ajutorare sau înlesnire, în orice mod, la săvârşirea actelor de executare propriu - zisă.

Pornind de la definiţia complicităţii dată prin dispoziţiile legale sus citate, Înalta Curte constată că, pentru reţinerea acestei forme de participaţie penală, ca formă atipică a infracţiunii, este necesar a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele cerinţe esenţiale:

Sub raportul elementului formal al infracţiunii, complicitatea presupune o contribuţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Complicitatea, ca şi celelalte forme de participaţie, impune condiţia săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, întrucât numai prin comiterea acesteia devine o activitate relevantă penal.

Sub raportul elementului material al infracţiunii, complicitatea trebuie să se constituie într-o contribuţie de ajutorare sau înlesnire în orice mod la activitatea celui ce săvârşeşte nemijlocit infracţiunea.

Reprezentând o formă de participare secundară la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, complicitatea nu poate să consiste nici în acte de executare propriu-zisă, ce presupune săvârşirea nemijlocită a faptei, şi nici de determinare psihică a altei persoane la săvârşirea ei, ci doar în acte cu caracter contributiv secundar, accesoriu şi subordonat actelor de executare.

Sub raportul elementului moral al infracţiunii, complicitatea trebuie să aibă, întotdeauna, caracterul unei activităţi intenţionate. Condiţia săvârşirii actelor de complicitate numai cu forma de vinovăţie a intenţiei - directe sau indirecte - este expres prevăzută de lege, prin dispoziţia înscrisă în art. 48 din C. pen. şi constă în reprezentarea de către complice a acţiunii pe care o comite autorul şi a urmărilor ei, precum şi a împrejurării că actul de complicitate contribuie la săvârşirea faptei, unită cu voinţa de a coopera la realizarea acesteia.

Ca şi în ipoteza instigării, şi în cazul complicităţii, răspunderea complicelui va fi strict determinată, atât sub raport obiectiv, cât şi subiectiv, de răspunderea autorului, în funcţie de gradul de contribuţie la săvârşirea faptei şi limitele intenţiei.

Concret, în sarcina inculpatului I. s-a reţinut faptul că, deşi printre alte atribuţii de serviciu, avea şi sarcina de a elibera certificatele de revoluţionar preschimbate, precum şi adeverinţele necesare pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii în baza Legii nr. 341/2004, acesta urmărea cu predilecţie să elibereze cu prioritate certificatele şi adeverinţele membrilor revoluţionari care încheiau contracte de reprezentare cu inculpatul A.

În continuare, Parchetul reţine că, aceste aspecte rezultă din mai multe convorbiri telefonice purtate de către inculpat (filele nr. 4 - 6 şi nr. 13 - 14 - procesele-verbale de redare a acestor convorbiri telefonice fiind înlăturate de către instanţa de apel, potrivit considerentelor expuse la subpunctul I.1.4. din prezenta decizie)

În fine, Parchetul concluzionează că este indubitabil faptul că inculpatul I. l-a ajutat pe inculpatul A. pentru eliberarea cu prioritate a certificatelor de revoluţionar preschimbate şi a adeverinţelor pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii în baza Legii nr. 341/2004, iar pentru ajutorul dat persoanelor cu funcţii de conducere din cadrul asociaţiei, inculpatul I., în afara sumelor pretinse de acesta personal, a primit sume de bani şi de la inculpatul A. Acest aspect rezultă, în opinia Parchetului, din consultarea agendei ridicată de la domiciliul inculpatului A., unde la pagina nr. 79 este înscris numele inculpatului I. şi diferite date în dreptul cărora se regăsesc menţionate sume de bani.

În ceea ce priveşte datele înscrise în agenda ridicată de la domiciliul inculpatului A. cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 27 februarie 2012, astfel cum s-a arătat mai sus, sunt făcute menţiuni, la pag. nr. 79, în sensul că inculpatul I. a primit, în cursul anului 2010, suma totală de 80.000 RON, cu precizarea că suma de 5.000 RON a fost primită la data de 13.02.2010 de la persoana cu numele de "x".

Cu privire la menţiunile respective, în apărare, inculpatul I. a arătat că a formulat cerere scrisă prin care a solicitat primirea indemnizaţiei de revoluţionar de la Casa de pensii, pe ultimii trei ani, cerere depusă la dosarul cauzei (declaraţie din 12 noiembrie 2012 dată în Dosarul nr. x/46/2012 al Curţii de Apel Piteşti).

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu s-a făcut dovada certă că suma de 80.000 RON inserată în cuprinsul agendei ca fiind dată inculpatului I. reprezintă folosul necuvenit acordat acestuia în realizarea scopului special al infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii.

În aceeaşi ordine de idei, se constată că nu s-a probat nici faptul că inculpatul I. a pretins personal sume de bani de la membrii revoluţionari pentru eliberarea cu prioritate a certificatelor de revoluţionar preschimbate şi a adeverinţelor pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii în baza Legii nr. 341/2004, astfel cum susţine Parchetul în cuprinsul rechizitoriului.

În concluzie, se constată că nu rezultă elemente care să conducă instanţa de apel la concluzia că s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

În privinţa inculpatului J., s-a reţinut faptul că acesta avea sarcina încasării sumelor de bani, alături de ceilalţi membrii ai grupului infracţional organizat, inclusiv alături de inculpatul I., aspect ce rezultă din procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice interceptate.

În acest sens, Parchetul reţine conţinutul unei discuţii purtată, la data de 16 iulie 2010, între inculpatul J. cu o persoană pe nume "x", din cuprinsul căreia rezultă că acesta din urmă îl roagă pe inculpat să vorbească cu "I., cu x, cu ăştia, da.", iar inculpatul îi confirmă că va vorbi şi că vor discuta " tot de luni să vedem ce putem să facem".

De asemenea, Parchetul apreciază că sunt relevante discuţiile dintre inculpat cu o persoană căreia i se adresează cu apelativul "B.B.B.B.B. ", dar şi cu o persoană de sex feminin, din care rezultă că sumele de bani încasate de către inculpat proveneau din contracte de reprezentare.

În cuprinsul primei convorbiri invocate, inculpatul J. se exprimă astfel: "De ce nu-mi aduci, frăţioare, banii (...) Eu vreau banii dă la tine (...). Nu de la tine, de la taică-tu, douăş’ patru dă milioane (...) ăăă (...) jumătate din ce-a luat, din cincizeci şi patru".

Prin urmare, din convorbire rezultă că inculpatul a solicitat (nu a şi încasat, astfel cum susţine Parchetul) jumătate din suma primită de tatăl interlocutorului "B.B.B.B.B. ", sumă ce nu reprezintă 15% din valoarea indemnizaţiei, astfel cum era stipulat în contractele de reprezentare.

În cuprinsul celei de-a doua discuţii redată de Parchet, inculpatul se interesează despre data încheierii unui contract "(...) cu tata lu’ (...) B.B.B.B.B. ăla".

În continuare, Parchetul afirmă că, în alte situaţii, inculpatul J. îi îndrumă pe membrii revoluţionari să-şi ridice adeverinţele pentru obţinerea indemnizaţiilor reparatorii de la inculpatul A. şi să plătească direct acestuia, apreciind relevantă convorbirea telefonică purtată de către inculpat cu o persoană cu numele "D.D.D.D."

În cuprinsul acestei convorbiri, inculpatul se exprimă în sensul că nu ştie unde este "certificatu’ lu’ nea x " şi nici cine reţine acel document, că persoana respectivă nu trebuie să vină la el, ci să se ducă "acolo, la A."

"D.D.D.D.: Păi, este eliberat, este totul absolut şi e reţinut de cineva, da’ nu ştiu de cine e reţinut! Să ştiu să-i spui omului să vină la mata să te caute pe mata sau (…) să meargă mai departe la domnu’ A., la cine este reţinut. Adică, la cine e omu’ dator (...) pentru efortu’ care l-aţi depus.

J.: Păi, acolo, la A., trebuie să se ducă, mă, nu la (…).

D.D.D.D.: Pă, la (...) domnu’ A. mi-a spus că e reţinut de cineva şi… nu ştiu de cine e reţinut!

J.: Îhî (…) Asta nu mai ştiu, frate!

D.D.D.D.: Că omu’ mi-a zis înainte " bă, x, vezi, dacă e de (…) nea x, de domnu’ x, îi spui că-l caută şi ridic de la dânsu’, dacă e la domnu’ A., tot la fel. "Şi d-aia, v-am sunat să ştiu ce-i spun omului".

Aşadar, cu referire la inculpatul J., se constată că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză nu oferă suficiente elemente care să determine Înalta Curte, dincolo de orice îndoială rezonabilă - în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen. - să ajungă la concluzia întrunirii elementului de tipicitate a infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii reieşit din scopul special al acesteia (constând în obţinerea pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite).

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul K., prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că acesta, în calitate de titular al Cabinetului de avocatură "K.", i-a sprijinit pe inculpaţii A., G. şi F. să obţină în mod ilegal şi necuvenit pentru aceştia suma totală de 9.453.390 RON, determinând pe unii dintre membri revoluţionari să plătească foloasele necuvenite, prin emiterea unor notificări şi primind de la asociaţie pentru această activitate suma totală de 135.000 RON.

Este adevărat că, în agenda ridicată cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 27 februarie 2012 la locuinţa inculpatului A. se regăseşte menţionat numele inculpatului K. în dreptul căruia au fost înscrise sume de bani totalizând 135.000 RON. Însă, Înalta Curte constată că, în speţă, nu s-a probat că suma totală de 135.000 RON inserată în cuprinsul agendei ca fiind dată inculpatului K. reprezintă folosul necuvenit acordat acestuia în realizarea scopului special al infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii

În cauză, s-a făcut dovada faptului că, în temeiul unui contract de asistenţă juridică valabil încheiat, inculpatul K. a redactat contractul de reprezentare, iniţial sub forma unui proiect, care a suferit modificări în urma discuţiilor dintre conducerea asociaţiei şi membrii, şi ulterior în forma finală.

Redactarea contractelor de reprezentare şi emiterea notificărilor de plată către membrii revoluţionari nu reprezintă, prin ele însele, în lipsa altor elemente, acţiuni ale avocatului care să îmbrace formă penală şi să ducă la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, întrunirii elementului de tipicitate a infracţiunii de complicitate la folosirea influenţei şi autorităţii reieşit din scopul special al acesteia (constând în obţinerea pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite).

Astfel, din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul K. a avut o contribuţie de ajutorare sau înlesnire, în orice mod, cu intenţie, la activitatea ilicită a membrilor cu funcţii de conducere din cadrul Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România (inculpaţii A., C., G. şi F.) de folosirea influenţei şi autorităţii în scopul special prevăzut de lege.

Art. 126 din Statutul profesiei de avocat stipulează că întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului este prevăzută, în mod expres, în cuprinsul contractului de asistenţă juridică; în lipsa unor prevederi contrare, avocatul este împuternicit să efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului, iar pentru activităţile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistenţă juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare ori dispoziţie în numele şi pe seama clientului.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 51 din 07 iunie 1995 pentru organizarea profesiei de avocat şi art. 127 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.

I.2.3. Referitor la infracţiunea de spălarea banilor în formă continuată reţinută în sarcina inculpaţilor A., C. şi F., respectiv de complicitate la această infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor A., K. şi L., analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Inculpatul A., în calitate de preşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada anilor 2009 - 2011, a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 9.453.390 RON prin crearea aparenţei că suma provine din încheierea unor contracte de reprezentare cu membrii revoluţionari ai asociaţiei şi, de asemenea, prin crearea aparenţei că o parte din suma de bani menţionată a fost folosită de asociaţie la împrumutul unor membrii revoluţionari care nu şi-ar fi primit drepturile în baza Legii nr. 341/2004, încheind un număr de 54 de contracte de împrumut care conţin clauze neconforme cu realitatea, în condiţiile în care, majoritatea persoanelor care au încheiat astfel de contracte îşi primiseră deja drepturile în baza Legii nr. 341/2004.

Inculpatul C., în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România şi de preşedinte al Filialei Buzău, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în perioada anilor 2009 - 2011, a determinat membrii revoluţionari din cadrul Filialei Buzău să încheie contracte de reprezentare cu inculpatul A. (reprezentant al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România) pentru a disimula adevărata natură a provenienţei sumelor de bani încasate de la membrii revoluţionari şi prin crearea aparenţei că o parte din sumele de bani încasate au fost folosite de asociaţie la împrumutul unor membri revoluţionari sau la împrumutul pentru sine cu suma totală de 300.000 RON, în baza a două contracte de împrumut care conţin clauze neconforme cu realitatea, în condiţiile în care, inculpatul C. îşi primise deja drepturile în baza Legii nr. 341/2004.

Inculpatul F., în calitate de secretar general al Asociaţiei decembrie 1989 Metrou România, în baza aceeaşi rezoluţii infracţionale, în perioada anilor 2009 - 2011, împreună cu inculpaţii A. şi C., a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 9.453.390 RON prin crearea aparenţei că suma provine din încheierea unor contracte de reprezentare, de către inculpatul A. cu membrii revoluţionari şi, de asemenea, prin crearea aparenţei că o parte din suma de bani menţionată a fost folosită de asociaţie la împrumutul unor membrii revoluţionari care nu şi-ar fi primit drepturile în baza Legii nr. 341/2004, prin încheierea unui număr de 54 contracte de împrumut nereale, unul dintre acestea, pentru suma de 100.000 RON, fiind încheiat în numele său.

Cei trei inculpaţi sus menţionaţi cunoşteau că sumele de bani provin din săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de sume de bani în mod necuvenit.

Pe de altă parte, din verificările efectuate de Garda Financiară - Comisariatul General, a rezultat că inculpatul K., avocat în cadrul Baroului Bucureşti şi titular al Cabinetului individual de avocatură "K.", a încheiat cu Asociaţia decembrie 1989 Metrou România, în perioada anilor 2005 - 2011, un număr total de nouă contracte de asistenţă juridică.

Unul dintre contractele de asistenţă juridică a fost încheiat la data de 06 iulie 2005, fără să fie înregistrat în Registrul de evidenţă al contractelor de asistenţă juridică deţinut de Cabinetul individual de avocatură "K.", iar alte contracte de asistenţă juridică au fost încheiate fără să se specifice onorariul avocaţial perceput, contracte care au fost folosite după data de 28 februarie 2012, aşadar după punerea în mişcare a acţiunii penale, pentru obţinerea unor sume de bani.

Tot din verificările efectuate de către Garda Financiară - Comisariatul General, a rezultat că, deşi unele contracte de asistenţă juridică au prevăzut onorarii, sumele de bani încasate conform acestor contracte nu au fost declarate la organele fiscale pentru plata taxelor şi impozitelor datorate statului şi că, până la data de 27 februarie 2012 (data reţinerii inculpaţilor A., C. şi E.), nu au fost identificate acte sau documente din care să rezulte că inculpatul K. a prestat servicii juridice către Asociaţia decembrie 1989 Metrou România pentru care ar fi primit sume de bani în mod legal.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51 din 07 iunie 1995 pentru organizarea profesiei de avocat, avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândeşte dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidenţă; avocatul, precum şi clientul au dreptul să renunţe la contractul de asistenţă juridică sau să îl modifice de comun acord, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei.

Conform art. 121 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistenţă juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem. Acesta trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenţii şi dobândeşte dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidenţă al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat.

Raportat la probele administrate în cauză, Înalta Curte reţine că, la data de 28 februarie 2012, Cabinetul individual de avocatură "K.", prin titularul său inculpatul K., a emis factura nr. x pentru cumpărătorul Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 pentru suma de 3.800.000 RON, sumă ce ar fi reprezentat onorariul, potrivit contractului de asistenţă juridică nr. x din 06 februarie 2010.

În cuprinsului contractului de asistenţă juridică sus menţionat, încheiat cu inculpatul A. pentru asistenţă juridică şi reprezentare, redactare şi semnare cereri, notificări, acţiuni în justiţie şi forme de executare în "numele pentru clienţi" şi pentru recuperare drepturi băneşti, nu se specifică cuantumul onorariului, iar la rubrica "Alte clauze" se specifică " stabilirea şi plata onorariului se va face prin act adiţional".

Din verificările efectuate de către Garda Financiară - Comisariatul General, nu au fost identificate documente privind prestarea, de către Cabinetul individual de avocatură "K ", a unor servicii sau activităţi care să justifice suma de 3.800.000 RON şi nici vreun act adiţional la contractul de asistenţă juridică nr. x din 06 februarie 2010 în care să se specifice un eventual onorariu şi în ce au constat prestările de servicii efectuate de cabinetul de avocatură.

Factura nr. x a fost semnată de către inculpatul A., la rubrica "Numele delegatului", deşi nu avea nicio calitate în cadrul Asociaţiei Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989.

În baza acestei facturi, la data de 29 februarie 2012, Cabinetul individual de avocatură "K.", prin reprezentantul său, inculpatul K., a emis chitanţa nr. x din care rezultă că ar fi primit de la Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 suma de 3.400.000 RON.

În legătură cu emiterea acestor documente, inculpatul K. a recunoscut că, imediat după reţinerea coinculpatului A. a emis în fals factura fiscală şi chitanţa aferentă pentru suma de 3.400.000 RON, deşi aceste documente nu reflectau realitatea serviciilor prestate şi a sumelor încasate, susţinând însă că a întocmit cele două înscrisuri în scopul de a avea o garanţie că va încasa sumele corespunzătoare contractelor de asistenţă juridică pe care le încheiase cu asociaţia.

Susţinerea inculpatului nu este credibilă, raportat şi la pregătirea sa juridică de specialitate (avocat şi fost judecător), fiind imposibil de crezut că acesta nu cunoştea faptul că emiterea unei chitanţe nu poate garanta efectuarea unei plăţi viitoare ci, dimpotrivă, atestă încasarea sumelor de bani rezultate din obligaţii contractuale pecuniare.

Inculpatul a mai precizat că, la data de 28.02.2012, a luat legătura cu inculpata L., despre care ştia că este contabila asociaţiei, dar şi cu inculpatul A., fiul inculpatului A., cărora le-a solicitat să-i plătească sumele de bani datorate pentru muncă prestată, întrucât asistase în toamna anului 2011 la nişte discuţii din care rezulta că banii erau scoşi din conturile lui A., fără ca inculpatul să cunoască destinaţia acestora.

Şi această afirmaţie este necredibilă, întrucât, deşi potrivit propriilor sale susţineri, inculpatul aflase despre situaţia incertă a sumelor de bani în toamna anului anterior, abia anul următor, a doua zi după reţinerea coinculpatului A., acesta se hotărăşte să solicite plata "onorariului".

În continuare, inculpatul a arătat că inculpaţii L. şi A. au fost de acord să îi plătească banii, cu condiţia ca acesta să emită o factură în valoare de 3.800.000 RON şi o chitanţă în sumă de 3.400.000 RON numerar.

A precizat inculpatul că, în realitate, nu a primit suma de 3.400.000 RON, ci numai 397.000 RON, sumă care i-a fost virată în contul cabinetului de avocatură deschis la G.G.G.G.G., că nu a încheiat act adiţional la contractul de asistenţă juridică nr. x din 06 februarie 2010 şi nici documente justificative a sumei stipulată în factură, deoarece intenţiona să anuleze factura emisă pentru suma de 3.800.000 RON şi să emită o nouă factură pentru suma reală, care i se cuvenea.

A menţionat inculpatul că a avut o înţelegere cu inculpatul A., la discuţie asistând şi martorul V.V., ca plata onorariului să se facă în raport de numărul revoluţionarilor pentru care a prestat servicii şi să fie în cuantum de 250 RON pentru fiecare membru.

Instanţa de apel nu poate reţine această afirmaţie, în condiţiile în care, presupusa înţelegere dintre cei doi nu a fost consemnată în scris, iar contractele de asistenţă juridică nu stipulau cuantumul onorariului (ci cuprindeau doar menţiunea că plata onorariului se face în raport de numărul de membrii revoluţionari), părţile contractante urmând să stabilească de comun acord onorariul, prin semnarea unui act adiţional, care nu a fost întocmit în cauză.

În depoziţia dată în faţa instanţei de fond, inculpatul K. a revenit asupra declaraţiilor anterioare, motivat de faptul că, la momentul audierii sale în cursul urmăririi penale a fost nervos şi ameninţat de procuror, care nu a dorit să primească la dosar înscrisurile prezentate.

În continuare, a arătat că a primit suma de 3.400.000 RON în numerar, în luna martie 2012, la domiciliul său, adusă de către inculpatul A., într-o geantă mare de culoare neagră (acesta din urmă spunând că atâţia bani erau în casieria asociaţiei şi atunci au fost daţi de către inculpata L.), iar diferenţa de 397.000 RON a primit-o, după câteva zile, prin transfer bancar.

Inculpatul a enumerat prestaţiile efectuate de-a lungul timpului, în calitate de avocat, pentru asociaţie şi membrii acesteia, arătând că a solicitat plata onorariului pentru toată activitatea desfăşurată în cadrul asociaţiei timp de 5 ani, în baza contractelor de asistenţă juridică şi a avut în vedere, la calculul onorariului, tabelul de evidenţă al membrilor asociaţiei.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a înlăturat această ultimă depoziţie, reţinând că nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, înmânarea unei sume atât de mare de bani în numerar, de către inculpatul A. nefiind făcută în prezenţa vreunui martor şi nici nu s-a probat prin înscrisuri cum a intrat inculpatul A. în posesia unei astfel de sume, în momentul respectiv.

În faţa instanţei de apel, la termenul de judecată din data de 14 mai 2018, menţinându-şi depoziţiile anterioare date în faţa instanţei de fond, în ambele cicluri procesuale, inculpatul K. a precizat că factura şi chitanţa au fost legal emise, reprezentând prestaţii efectuate în baza contractelor de asistenţă juridică în intervalul 2006 - 2012, iar veniturile au fost declarate la Barou.

În concluzie, Înalta Curte reţine că inculpatul K., în calitate de avocat, a întocmit în fals factura nr. x din 28 februarie 2012 şi chitanţa nr. x din 29 februarie 2012 şi a primit suma de 397.000 RON de la inculpaţii A. şi L., prin transfer bancar, în scopul ascunderii şi disimulării adevăratei naturi a provenienţei sumelor de bani obţinute de inculpatul A. împreună cu inculpaţii G., C., F., E., H. şi A., cunoscând că aceste sume de bani provin din săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii de bani şi alte foloase necuvenite.

De asemenea, inculpaţii A. şi L. au transferat în contul Cabinetului de Avocatură "K." suma de 397.000 RON, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

Infracţiunea de spălare a banilor, în modalitatea normativă prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 - reţinută în cauză - constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.

Infracţiunea de spălare a banilor implică îndeplinirea cumulativă a două condiţii: să existe o activitate de schimbare sau transformare de bunuri sau valori cunoscând că acestea provin din săvârşirea unor infracţiuni şi provenienţa banilor să ia rezultatul săvârşirii unei infracţiuni - cerinţe întrunite în cauză.

Acţiunea de ascundere sau disimulare, aşa cum este definită în textul de lege, desemnează ansamblul de fapte concrete prin care subiectul activ al infracţiunii încearcă să confere unui bun rezultat din săvârşirea unei infracţiuni, aparenţa de legalitate, şi anume, faptul că bunul sau valoarea respectivă a fost dobândit în urma unor operaţiuni legale.

I.2.4. În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina inculpatului A., respectiv aceeaşi faptă în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului K., Înalta Curte reţine următoarele:

Inculpatul A., la data de 28 februarie 2012, a semnat în fals factura nr. x din 28.02.2012, întocmită de Cabinetul de avocatură "K.", din care rezultă prestarea de servicii de către respectivul cabinet de avocatură către Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989, în baza contractului de asistenţă juridică nr. x din 06 februarie 2010, cu toate că, în acest contract, nu se prevedea nicio sumă drept onorariu şi nici nu existau acte doveditoare a prestărilor de servicii de către cabinetul de avocatură, factura fiind prezentată organelor de control din cadrul Gărzii Financiare - Comisariatul General pentru a justifica cheltuielile efectuate de către Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989.

Inculpatul K., în calitate de titular al Cabinetului de avocatură "K.", în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în fals factura nr. x din 28 februarie 2012, pentru cumpărătorul Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989, pentru suma de 3.800.000 RON, sumă reprezentând onorariul conform contractului de asistenţă juridică nr. x din 06 februarie 2010, care nu prevedea o astfel de sumă şi nici nu s-au regăsit documente din care să rezulte prestaţii juridice către asociaţie, iar la data de 29 februarie 2012, a emis chitanţa nr. x din care rezultă că a primit de la Asociaţia Revoluţionarilor Anticomunişti din decembrie 1989 suma de 3.400.000 RON, cele două înscrisuri fiind folosite la controlul efectuat de Garda Financiară - Comisariatul General, pentru dovedirea cheltuielilor efectuate de asociaţie.

I.2.5. Identificarea legii penale mai favorabile fiecărui inculpat în parte, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 372 din 20 mai 2014.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 13 alin. (1) din C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Conform art. 5 alin. (1) din C. pen., în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că textul alin. (1) al art. 5 reia dispoziţia art. 13 alin. (1) din C. pen. din 1969, astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne acelaşi.

Determinarea caracterului "mai favorabil" are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, etc.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, aşadar, atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă.

Cu privire la pedeapsă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar şi deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă şi, evident, la modalitatea stabilirii acestora, în mod concret.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei, se constată că legea veche conţine dispoziţii favorabile în ceea ce priveşte aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 81 şi urm. din C. pen. din 1969) ori a suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 86¹ din C. pen. din 1969), în raport cu prevederile noii legi referitoare la amânarea aplicării pedepsei (art. 83 şi urm. din C. pen.) şi la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 şi urm. din C. pen.).

Astfel, comparând dispoziţiile referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei din reglementarea anterioară cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei, se constată că legea veche este mai favorabilă prin prisma cerinţelor de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracţiune este mai ridicată, obligaţiile de pe durata termenului de încercare sunt mai puţine, etc.). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă este durata termenului de încercare, dar este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.

În ceea ce priveşte alegerea legii penale mai favorabile în situaţia în care, potrivit ambelor coduri, ar fi aplicabilă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, se constată că sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive au prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere. În acest sens, se are în vedere faptul că noua reglementare instituie o obligaţie importantă, care nu se regăseşte în vechiul C. pen., şi anume, munca în folosul comunităţii şi, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere. Prin urmare, reglementarea veche va fi mai favorabilă, chiar şi în situaţia în care condamnatul nu ar fi obligat la prestarea muncii neremunerate în folosul comunităţii în considerarea stării sale de sănătate, prin prisma efectului reabilitării de drept pe care îl atrage.

Din perspectiva incidenţei circumstanţelor atenuante judiciare, singurele care pot fi reţinute în cauză, Înalta Curte remarcă faptul că, Noul C. pen. restrânge sfera şi efectele circumstanţelor atenuante judiciare, în sensul că, prevede, în mod restrictiv, un număr de două circumstanţe, clar indicate, spre deosebire de C. pen. vechi care doar exemplifica anumite împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante.

Cu referire la efectele circumstanţelor atenuante, Înalta Curte reţine că, în prezenţa acestora, nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, astfel cum prevedea vechiul C. pen., efectul lor fiind limitat, în Noul C. pen., la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu o treime.

În cazul concursului de infracţiuni, intrarea în vigoare a Noului C. pen. a adus două categorii de modificări: modificarea limitelor de pedeapsă aplicabile pentru fiecare infracţiune în parte şi modificarea tratamentului sancţionator prevăzut de lege pentru concurs, noul cod instituind obligativitatea aplicării, la pedeapsa de bază, a unui spor egal cu o treime din suma celorlalte pedepse, în cazul închisorii.

Determinarea legii penale mai favorabile cu privire la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni se face in concreto, comparând pedeapsa rezultată în urma contopirii, conform art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, a pedepselor stabilite potrivit legii vechi cu pedeapsa rezultantă în urma contopirii, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a pedepselor stabilite potrivit legii noi.

Şi în privinţa infracţiunii continuate, intrarea în vigoare a Noului C. pen. aduce următoarele modificări: modificarea limitelor legale de pedeapsă pentru infracţiunea comisă; modificarea condiţiilor de existenţă ale infracţiunii continuate, analizate la capitolul privind încadrarea juridică a faptelor şi modificarea tratamentului sancţionator prevăzut pentru infracţiunea continuată, noua reglementare reducând sporul de pedeapsă aplicabil la 3 ani, cu menţinerea caracterului facultativ al acestui spor, conform legii vechi.

În concret, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă tuturor inculpaţilor din prezenta cauză este C. pen. din 1969, având în vedere cuantumul pedepselor, concursul de infracţiuni, modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepselor şi incidenţa circumstanţelor atenuante judiciare.

I.2.6. Individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor şi individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante ori a pedepsei principale, în cazul inculpatelor H. şi L.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor, Înalta Curte are în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din C. pen. din 1969, reţinând limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, împrejurările concrete în care faptele au fost săvârşite, gradul de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, rolul şi contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi în activitatea infracţională, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar şi persoana şi conduita inculpaţilor.

În privinţa inculpaţilor A., C., E., F. şi G., Înalta Curte are în vedere perioada întinsă a activităţii infracţionale, numărul mare al actelor materiale cu referire la toate infracţiunile comise în formă continuată, multitudinea de infracţiuni săvârşite în concurs real, valoarea extrem de mare a prejudiciului infracţional cauzat şi modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptelor - forma extrem de elaborată în care inculpaţii au conceput şi au pus în aplicare planul infracţional, faptul că inculpatul A. a fost iniţiatorul şi principalul beneficiar, al acestei activităţi ilicite, în cadrul căreia ceilalţi coinculpaţi nominalizaţi mai sus au avut o contribuţie esenţială, determinată de funcţiile de conducere deţinute în cadrul asociaţiei ori a filialelor (cum este cazul inculpatului E.).

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii H., L. şi K., Înalta Curte reţine activitatea infracţională redusă a acestora, prin raportare la ceilalţi inculpaţi din cauză. De asemenea, instanţa de apel reţine problemele de sănătate ale inculpaţilor H. şi K., dar şi vârsta înaintată a acestuia din urmă.

Cu referire la inculpaţii A. şi H., fiul şi, respectiv, soţia inculpatului A., instanţa de apel reţine eforturile depuse de cei doi pentru colectarea sumelor de bani necuvenite, având cunoştinţă că această colectare nu se realizează în folosul asociaţiei, ci în interesul personal al inculpatului A., dar şi faptul că au beneficiat de o parte din folosul astfel obţinut, astfel cum rezultă din menţiunile făcute în agenda personală a inculpatului A.

În ceea ce o priveşte pe inculpata L., se reţine implicarea sa activă, ca persoană de încredere a inculpatului A., în ascunderea şi disimularea adevăratei naturi a provenienţei sumelor de bani colectate în mod ilicit de la membrii revoluţionari, cunoscând că sumele de bani provin din săvârşirea de infracţiuni.

Cu referire la inculpatul K., Înalta Curte reţine că acesta şi-a pus profesia de avocat în slujba unei activităţii infracţionale.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere timpul îndelungat scurs de la comiterea infracţiunilor, imputabil, deopotrivă şi inculpaţilor, împrejurarea că sumele de bani obţinute prin săvârşirea infracţiunilor ar putea fi recuperate parţial prin valorificarea bunurilor asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii, faptul că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, nu au recunoscut săvârşirea faptelor, dar s-au prezentat, în mod constant, în faţa autorităţilor.

Având în vedere toate aspectele reţinute, Înalta Curte apreciază că se pot reţine, în favoarea tuturor inculpaţilor, circumstanţe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din C. pen. din 1969 şi, pe cale de consecinţă, se vor reduce limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, în condiţiile art. 76 alin. (1) din C. pen. din 1969.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante ori a pedepsei principale, în cazul inculpatelor H. şi L., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu referire la inculpaţii A., C., E., F., G. şi A., se constată că, în cauză, sunt întrunite cerinţele art. 86¹ din C. pen. din 1969 pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere, apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpaţii nu vor mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei acestora pentru o perioadă determinată - la limita maximului general prevăzut de lege pentru inculpaţii A., C. şi E. şi spre limita minimului general prevăzut de lege în cazul celorlalţi inculpaţi -, care constituie termen de supraveghere.

Astfel, se constată că inculpaţii sunt persoane bine integrate în societate, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi, deşi nu au recunoscut săvârşirea faptelor, s-au prezentat, în mod constant, la chemarea organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată, astfel încât, instanţa de apel apreciază că inculpaţii prezintă posibilităţi reale de îndreptare, chiar şi fără executarea efectivă a pedepsei închisorii care le-a fost aplicată.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii H., K. şi L., ţinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de stările şi circumstanţele în care au fost comise faptele, dar şi de personalitatea inculpaţilor, Înalta Curte apreciază că scopul educativ şi preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 din C. pen. din 1969, poate fi atins, în condiţii optime, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu suspendarea condiţionată a executării, în condiţiile art. 81 şi urm. din C. pen. din 1969.

I.2.7. Măsura confiscării speciale.

De plano, cu referire la măsura de siguranţă a confiscării speciale, prevăzută la art. 112 lit. f) din C. pen. din 1969 (art. 108 lit. d) din C. pen.), Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 alin. (2) şi (3) din C. pen. din 1969 (art. 107 alin. (2) şi (3) din C. pen.), măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, măsuri care se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.

Prin urmare, măsurile de siguranţă se iau faţă de persoanele care au comis o fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a săvârşirii faptei, acest rol revenind pedepselor.

Măsurile de siguranţă, spre deosebire de pedepse, nu sunt consecinţe ale răspunderii penale, motiv pentru care, aceste măsuri se iau inclusiv în ipoteza în care, deşi instanţa constată că inculpatul a săvârşit faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, este oprită în a aplica acestuia o pedeapsă, ca urmare a intervenirii uneia dintre cauzele care înlătură răspunderea penală, cum este prescripţia specială.

Infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor nu sunt infracţiuni de prejudiciu, ci de pericol.

Bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, în înţelesul art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1969, constau în sumele de bani încasate, în mod necuvenit, în baza contractelor de reprezentare încheiate în vederea preschimbării certificatelor de revoluţionar, fără respectarea dispoziţiilor legale.

Concret, din actele şi lucrările de la dosarul cauzei, a rezultat că inculpaţii au perceput şi şi-au însuşit, fără temei legal, sume de bani, prin emiterea de chitanţe în perioada anilor 2009 - 2011, de la membrii revoluţionari pe baza obligaţiilor asumate prin contractele de reprezentare. Astfel, din raportul întocmit de către organele financiare a rezultat că sumele de bani care constituie foloase necuvenite sunt în cuantum de 9.453.390 RON, sumă ce a fost însuşită de inculpaţii în cauză, nefiind găsită în conturile asociaţiei.

I.I. În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

I.I.1. Referitor la critica vizând nelegalitatea modalităţii de executare dispusă de către instanţa de fond pentru pedepsele rezultante de 4 ani închisoare aplicate inculpaţilor C., E., F., G., I. şi J., raportat la dispoziţiile art. 86¹ alin. (2) din C. pen. din 1969, instanţa de apel constată că nelegalitatea hotărârii atacate a fost înlăturată, ca urmare a admiterii apelurilor declarate de inculpaţii în cauză.

Astfel, în privinţa inculpaţilor I. şi J., instanţa de apel a dispus achitarea acestora pentru infracţiunile deduse judecăţii, iar cu referire la inculpaţii C., E., F. şi G., s-a procedat la reducerea cuantumului pedepselor aplicate de către instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, astfel încât, pedeapsa rezultantă aplicată acestora este de 3 ani închisoare, aşadar, în limita permisă de dispoziţiile art. 86¹ alin. (2) din C. pen. din 1969.

Într-adevăr, se constată că instanţa de fond a nesocotit prevederile art. 86¹ alin. (2) din C. pen. din 1969, conform cărora, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni - ca în ipoteza din speţă - dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani şi sunt întrunite cerinţele prevăzute în alin. (1) lit. b) şi c).

Instanţa de apel constată că nu poate pronunţa o soluţie de admitere a căii de atac promovate de către Parchet, în condiţiile în care, apelul a fost formulat în defavoarea inculpaţilor sus indicaţi - prin invocarea imposibilităţii aplicării dispoziţiilor relative la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a netemeiniciei hotărârii atacate sub aspectul cuantumului pedepselor -, solicitându-se, pentru toţi inculpaţii din cauză, stabilirea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, astfel încât prin cuantum şi modalitate de executare, acestea să pară adecvate cazului dedus judecăţii.

I.I.2. În ceea ce priveşte critica vizând netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul cuantumului pedepselor care au fost aplicate inculpaţilor A., C., E., F., G., H., A., I., K., L. şi J., cu excepţia inculpaţilor I. şi J. - cărora nu li s-a aplicat o pedeapsă de către Înalta Curte -, instanţa de apel constată că argumentele expuse la subpunctul I.2.6. din prezenta decizie (referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor şi a executării pedepsei) duc la concluzia că motivul de apel invocat de către Parchet este nefondat.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) din C. proc. pen., va admite apelurile declarate de inculpaţii A., L., H., A., K., I., J., C., G., F. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 101/F din 15 septembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului A. şi va repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din Noul C. pen.

Va reduce pedeapsa, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

Va reduce pedeapsa, de la 3 ani închisoare la 11 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

Va reduce pedeapsa, de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 11 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, va contopi cele trei pedepse principale şi va aplica inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 863 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

I.I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen., aplicată inculpatului C. şi va repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 2 ani si 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

Va reduce pedeapsa, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen., aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, va contopi cele trei pedepse principale şi va aplica inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Buzău, pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul C. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Buzău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va pune în vedere inculpatului C. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

II.I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului E. şi va repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen.

- 11 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen.

Va reduce pedeapsa, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, va contopi cele două pedepse principale şi va aplica inculpatului E. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului E. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Argeş, pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul E. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Argeş;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va pune în vedere inculpatului E. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

IV. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului F. şi va repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

Va reduce pedeapsa, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, va contopi cele trei pedepse principale şi va aplica inculpatului F. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului F. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul F. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va pune în vedere inculpatului F. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

V. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului G. şi va repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 1 3 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

Va reduce pedeapsa, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, va contopi cele două pedepse principale şi va aplica inculpatului G. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, va dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul G. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va pune în vedere inculpatului G. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

VI. În baza art. 81 C. pen. 1969, va suspenda condiţionat executarea pedepsei de 11 luni închisoare aplicată inculpatei H. pentru complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen. pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 11 luni, stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen. 1969.

În baza art. 359 C. proc. pen. 1969, va atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. 1969, referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

VI.I. Va reduce termenul de încercare, pe durata căruia s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată inculpatului A., de la 5 ani şi 10 luni, la 4 ani şi 10 luni.

VII.I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani si 10 luni închisoare, aplicată inculpatului K. şi va repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 10 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, in formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen., pe care o menţine;

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74, art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen., pe care o menţine.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul K. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, constatând că fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, va contopi cele două pedepse principale şi va aplica inculpatului K. pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 10 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. 1969, va suspenda condiţionat executarea pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului K. pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 10 luni, stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen. 1969.

În baza art. 359 C. proc. pen. 1969, va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. 1969, referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

IX. În baza art. 81 C. pen. 1969, va suspenda condiţionat executarea pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatei L. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 10 luni, stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen. 1969.

În baza art. 359 C. proc. pen. 1969, va atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. 1969, referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

X. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpaţii I. şi J. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, constatând că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Având în vedere soluţia de achitare pronunţată în cauză:

- Va înlătura menţiunea din dispozitivul sentinţei, privind menţinerea măsurilor asiguratorii şi confiscarea specială în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I. şi J.

- Va ridica măsura asiguratorie a sechestrului cu privire la inculpaţii I. şi J.

- Va înlătura obligarea inculpaţilor I. şi J. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I. şi J. vor rămâne în sarcina statului.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 421 pct. (1) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva aceleiaşi sentinţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de inculpaţii A., L., H., A., K., I., J., C., G., F. şi E. împotriva sentinţei penale nr. 101/F din 15 septembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului A. şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din Noul C. pen.

Reduce pedeapsa, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

Reduce pedeapsa, de la 3 ani închisoare la 11 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

Reduce pedeapsa, de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 11 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, contopeşte cele trei pedepse principale şi aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

I.I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen., aplicată inculpatului C. şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 2 ani si 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

Reduce pedeapsa, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen., aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, contopeşte cele trei pedepse principale şi aplică inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Buzău, pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul C. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Buzău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Pune în vedere inculpatului C. dispoziţiile art. 86⁴şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

II.I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului E. şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen.

- 11 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen.

Reduce pedeapsa, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, contopeşte cele două pedepse principale şi aplică inculpatului E. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului E. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Argeş, pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul E. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Argeş;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Pune în vedere inculpatului E. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului F. şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite în formă continuată, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

Reduce pedeapsa, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, contopeşte cele trei pedepse principale şi aplică inculpatului F. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului F. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul F. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Pune în vedere inculpatului F. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

V. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, aplicată inculpatului G. şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

Reduce pedeapsa, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, contopeşte cele două pedepse principale şi aplică inculpatului G. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ din C. pen. din 1969, dispune suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune Bucureşti, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 86² din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare condamnatul G. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciului de Probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Pune în vedere inculpatului G. dispoziţiile art. 86⁴ şi art. 83 din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

VI. În baza art. 81 C. pen. 1969, suspendă condiţionat executarea pedepsei de 11 luni închisoare aplicată inculpatei H. pentru complicitate la infracţiunea de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu apl. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen. pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 11 luni, stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen. 1969.

În baza art. 359 C. proc. pen. 1969, atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. 1969, referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

VI.I. Reduce termenul de încercare, pe durata căruia s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată inculpatului A., de la 5 ani şi 10 luni, la 4 ani şi 10 luni.

VII.I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani si 10 luni închisoare, aplicată inculpatului K. şi repune pedepsele în individualitatea lor, după cum urmează:

- 10 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, in formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen.

- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu apl. art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen., pe care o menţine;

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 74, art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 şi art. 5 din Noul C. pen., pe care o menţine.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul K. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 contopeşte cele două pedepse principale şi aplică inculpatului K. pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 10 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. 1969, suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului K. pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 10 luni, stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen. 1969.

În baza art. 359 C. proc. pen. 1969, atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. 1969, referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

IX. În baza art. 81 C. pen. 1969, suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatei L. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12.12.2002, cu modif. şi completări, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 Noul C. pen. pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 10 luni, stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen. 1969.

În baza art. 359 C. proc. pen. 1969, atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. 1969, referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

X. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpaţii I. şi J. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei şi autorităţii în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Înlătură menţiunea din dispozitivul sentinţei, privind menţinerea măsurilor asiguratorii şi confiscarea specială în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I. şi J.

Ridică măsura asiguratorie a sechestrului cu privire la inculpaţii I. şi J.

Înlătură obligarea inculpaţilor I. şi J. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I. şi J. rămân în sarcina statului.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti împotriva aceleiaşi sentinţe.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi K., C. şi E., în sumă de câte 520 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi A., L., H., A., I., J., G. şi F., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 130 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2018.