Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 22 decembrie 2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C. şi D., solicitând să se dispună:
- obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune morale, pentru încălcarea dreptului reclamantei la viaţă privată, imagine, demnitate, onoare şi reputaţie;
- obligarea pârâtului D. să înlăture de pe domeniul de internet x, pe cheltuiala proprie, articolul "H. la balon. Iţi aminteşti E.";
- obligarea pârâtului D. să înlăture de pe domeniul de internet y, pe cheltuiala proprie, articolele "E., ruşinea fotbalului românesc", "I. E., profesorul F. şi coteţul de la Chiajna" şi "E. si G., găselniţele ziariştilor fără fler";
- obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1343 din 16 noiembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D.; a respins acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B.; a obligat pârâtul B. la plata către reclamantă a sumei de 3.000 RON cu titlul de daune morale; a obligat pârâtul C. la plata către reclamantă a sumei de 2.000 RON, cu titlul de daune morale; a obligat pârâtul C. să înlăture de pe site-ul x articolul publicat la data de 07.02.2013, intitulat "H. la balon … Îţi aminteşti, E."; a obligat în solidar pârâţii B. şi C. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.500 RON.
Împotriva sentinţei civile nr. 1343 din 16 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, au declarat apel atât pârâtul B., cât şi reclamanta A.
Prin decizia nr. 804 A din 06 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât B. şi a fost admis apelul reclamantei A., a fost schimbată, în parte, sentinţa, în sensul că a fost majorată obligaţia pârâtului B. de plată a daunelor morale către reclamantă, la suma de 6.000 RON, precum şi obligaţia pârâtului C. de plată a daunelor morale, la suma de 4.000 RON. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii, pârâtul B. a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.
După comunicarea motivelor de recurs intimatei reclamante A. şi intimaţilor pârâţi C., D., la dosarul cauzei, la data de 23 martie 2018, a fost înregistrată cererea de renunţare la judecata recursului, formulată de recurentul pârât B.
Această cerere a fost comunicată părţilor, cu respectarea art. 406 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 29 martie 2018, intimata reclamată a depus note scrise la dosar, prin care s-a arătat de acord cu renunţarea pârâtului la judecata recursului.
Intimaţii pârâţi nu şi-au exprimat opinia asupra cererii de renunţare la judecata recursului.
Asupra cererii de renunţare la judecata recursului, formulată de pârâtul B., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 406 alin. (4) C. proc. civ. "Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare".
Înalta Curte reţine că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie, care sunt acte de voinţă ale acestora cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.
Prin urmare, renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată sau a unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziţie permis părţilor în procesul civil.
Prin cererea înregistrată la data de 23 martie 2018, recurentul pârât B. a declarat că înţelge să renunţe la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 804 A din 06 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Legal citaţi pentru termenul de judecată acordat la 19 aprilie 2018, intimaţii pârâţi C. şi D. nu au depus puncte de vedere cu privire la cererea de renunţare la judecata prezentului recurs, deşi aceasta le-a fost comunicată la data de 11 aprilie 2018, conform dovezilor aflate la dosar.
Intimata reclamantă s-a arătat de acord cu renunţarea la judecata recursului, atât în notele scrise, cât şi prin avocatul ales, prezent în sala de şedinţă.
Prin urmare, devin incidente dispoziţiile art. 406 alin. (4) teza a 3-a C. proc. civ., mai sus citate, sens în care Înalta Curte va lua act de renunţarea pârâtului B. la judecata recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea pârâtului B. la judecata recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 804 A din 06 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.