Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 30.06.2009, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe intimata Comisia de plată a despăgubirilor comuna Păuleşti, prin primar, solicitând instanţei să dispună stabilirea despăgubirilor pentru terenul de 496 mp ce aparţine contestatoarei, ca urmare a declanşării procedurilor de expropriere conform hotărârii nr. x din 27.05.2009 a Comisiei de Plată a Despăgubirilor comuna Păuleşti şi a hotărârii Consiliului judeţean Prahova nr. x din 29.04.2009 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes judeţean "Drum judeţean de Centură DJ 236, judeţul Prahova", fiind menţionată la poziţia nr. 18 în anexa nr. 2 la hotărârea de expropriere, precum şi să fie obligată intimata la plata unei juste despăgubiri pentru terenul expropriat, în sumă de 209.808 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 215 din 16.02.2010, Tribunalul Prahova a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinând că potrivit hotărârilor nr. x din 29.04.2009 şi nr. x din 27.05.2009, procesului-verbal nr. x/27.05.2009, raportului de evaluare din 2.04.2009, anexelor depuse la dosar, contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 12.02.2007 şi schiţelor de plan, contestatoarea a dobândit un teren de 9.243 mp situat în comuna Păuleşti, sat Păuleşti - T.34, P.773/2, 773/1, teren din care s-a dispus exproprierea de către intimaţi în scopul efectuării unei lucrări de utilitate publică de interes judeţean, respectiv drumul judeţean de centură DJ 236, judeţ Prahova, pe teritoriul localităţilor Blejoi şi Păuleşti, a unei parcele de teren de 496 mp din terenul proprietatea contestatoarei, ocazie cu care s-a stabilit cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat suma de 60.869 RON, echivalent a 14.380 euro, sumă la stabilirea căreia s-a ţinut seama de actele normative ce reglementează exproprierea, valoarea de piaţă, zona de referinţă, coeficienţii pozitivi şi negativi aplicaţi în baza metodelor de evaluare.
Prin Decizia civilă nr. 26 din 10.02.2011, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa şi, pe fond, a admis contestaţia, intimaţii fiind obligaţi să plătească contestatoarei o despăgubire în cuantum de 75.948 RON, calculată conform raportului de expertiză, precum şi 1.800 RON cheltuieli de judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 346/2012 a admis recursul şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, reţinând, în esenţă, că prin încheierea de la termenul din 24.06.2010, instanţa de apel a încuviinţat, la cererea apelantei, proba cu expertiză tehnică de evaluare topografie efectuată de către o comisie compusă din trei experţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 25, 26 din Legea nr. 33/1994, având ca obiectiv stabilirea valorii reale a despăgubirilor datorate de stat pentru terenul expropriat, ţinând seama de preţurile de tranzacţionare ale imobilelor de acelaşi fel din zona administrativ-teritorială unde este situat terenul supus exproprierii.
Raportul de expertiză comun, a avut în vedere metoda comparaţiei directe, ofertele de pe internet şi ale agenţiilor imobiliare, niciunul dintre cei trei experţi neidentificând preţurile cu care se vând în mod obişnuit terenurile din zonă, de aceeaşi categorie cu cel expropriat, în sensul preţului plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare şi nu de oferte de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţuri de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 11 din 19.02.2013, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa şi, pe fond, a admis contestaţia în parte, a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatoarei la suma de 64.349 RON, conform raportului de expertiză întocmit de experţii B., C. şi D. - opinia expertului B., în loc de 60.869 RON, despăgubiri în sarcina de plată a expropriatorului Judeţul Prahova prin Consiliul judeţean Prahova, cu cheltuieli de judecată 1.000 RON în favoarea apelantei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 4860 din 29 octombrie 2013, a admis recursul declarat de pârâtul Judeţul Prahova prin Consiliul judeţean Prahova împotriva Deciziei nr. 11 din 19 februarie 2013 pe care casat-o şi a trimis cauza pentru rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat eficienţă dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.., întrucât precizările pe care le face articolul în cauză sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunţate.
S-a menţionat faptul că prin Decizia nr. 346 din 24.01.2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că instanţa de apel a încuviinţat, la cererea apelantei, proba cu expertiză tehnică de evaluare topografie (efectuată potrivit art. 25, 26 din Legea nr. 33/1994), având ca obiectiv stabilirea valorii reale a despăgubirilor datorate de stat pentru terenul expropriat, ţinând seama de preţurile de tranzacţionare a imobilelor din acelaşi fel din zona administrativ-teritorială unde este situat terenul supus exproprierii.
Cu toate acestea, cei trei experţi au efectuat un raport de expertiză comun, folosind metoda comparaţiei având în vedere ofertele de pe internet şi ale agenţiilor imobiliare, fără a se conforma dispoziţiilor legale.
Drept consecinţă, instanţa de recurs a considerat că se impune casarea deciziei pentru a se stabili cuantumul despăgubirilor datorate contestatoarei cu respectarea criteriilor legale prevăzute de art. 26 alin. (2). din. Legea nr. 33/1994.
După casare, experţii au concluzionat că piaţa imobiliară este inactivă în prezent; că cererea şi oferta sunt influenţate de imobilele netranzacţionate în anii 2011 şi 2012 datorită situaţiei social-economice, a perioadei de criză economică şi a lipsei de credite imobiliare care afectează industria construcţiilor şi piaţa imobiliară.
Din acest motiv, experţii au ajuns la concluzia stabilirii cuantumului despăgubirii raportat la o piaţă imobiliară inactivă, cu referire directă la terenuri de genul celui expropriat în speţă (aflat în intravilan, arabil), stabilind valori diferite pe baza aceluiaşi algoritm. Diferenţele în ceea ce priveşte cuantumul estimat au provenit din utilizarea de către fiecare expert a unei valori unitare de despăgubire diferită - folosită drept criteriu în cadrul formulei standard de calcul practicată - şi, parţial, din stabilirea unui coeficient diferit de corecţie unitară, de individualizare a terenului expropriat, utilizat, de asemenea, drept criteriu în cadrul algoritmului de calcul folosit de experţi.
Deşi, conform deciziei de casare, era necesar a se obţine relaţii pentru a se verifica preţurile de tranzacţionare a terenurilor de acelaşi fel din zona administrativ-teritorială unde se află situat terenul supus exproprierii, instanţa de apel nu a manifestat rol activ, nu s-a adresat în mod direct Primăriei comunei Păuleşti - Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, Camerei Notarilor Publici, Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, altor instituţii abilitate a prezenta relaţii în acest sens, nu a pus în vedere părţilor în litigiu să facă astfel de demersuri, considerând că sunt suficiente relaţiile comunicate către expertul D.. În acest context, instanţa de apel a respins şi obiecţiunile formulate de Judeţul Prahova prin Consiliul judeţean Prahova, care a apreciat că la calculul despăgubirilor nu s-a ţinut cont de preţul de vânzare, folosindu-se doar metoda comparaţiei prin raportare la ofertele de vânzare.
S-a mai arătat că rezultă în cauză, că potrivit adresei nr. x din 31.05.2011 a Primăriei comunei Păuleşti, informaţiile referitoare la preţurile de tranzacţionare a unor terenuri situate pe raza comunei Păuleşti - zona Metro nu privesc şi nu rezultă din activitatea instituţiei, că baza de date a Primăriei Păuleşti privitoare la bunurile imobile de pe raza acestei comune nu poate oferi informaţii despre preţul pe metru pătrat raportat la o anumită perioadă de timp pentru zona respectivă.
Or, în raport de aceste date se impunea emiterea unei adrese la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, această instituţie fiind cea care calculează impozitele pentru terenurile din raza sa teritorială în funcţie de valoarea de impunere, de actele de proprietate ataşate cererilor de impunere.
La rândul său, Camera Notarilor Publici a comunicat expertului D., care a solicitat informaţii din contractele de vânzare cumpărare a terenurilor de pe raza comunei Păuleşti, că nu există la nivelul instituţiei o situaţie centralizată a acestor acte, fără însă a menţiona în mod cert lipsa unor astfel de documente.
Pe de altă parte, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a arătat că nu deţine o evidenţă statistică a preţurilor de vânzare a imobilelor situate pe raza judeţului Prahova, însă a recomandat expertului consultarea documentelor existente în arhiva sa.
Conform acestor relaţii, procedând la refacerea expertizei instanţa de apel a constatat că nu au fost nesocotite dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi, apreciind că expertiza tehnică de specialitate reprezintă o probă utilă, a dat curs valorificării ei, prin urmare, a contrazis flagrant, absolut şi discreţionar decizia instanţei superioare.
Instanţa de apel, fără a administra probele considerate obligatorii pentru soluţionarea fondului litigiului, cu ignorarea problemelor de drept dezlegate prin decizia de casare, a soluţionat litigiul considerând că ansamblul probator administrat este suficient în a crea convingerea pronunţării unei hotărâri legale, aspect de natură a atrage casarea deciziei recurate.
Curtea de apel, în rejudecare, prin Decizia nr. 280 din 2.02.2017, a admis apelul contestatoarei, a schimbat în tot sentinţa şi, pe fond, a admis contestaţia în parte în sensul că a stabilit cuantumul cuvenit contestatoarei la 67.844 RON, obligând intimaţii la 5.100 RON cheltuieli de judecată către apelantă, pentru considerentele ce urmează.
Faţă de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., s-a dispus ca expertiza să fie efectuată de o comisie de experţi constituită conform disp. art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea, având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi a îndrumărilor date prin Decizia de casare nr. 4860 din 29 octombrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obţinându-se preţurile de tranzacţionare ale imobilelor de acelaşi fel din unitatea teritorială administrativă prin adrese către Primăria comunei Păuleşti, Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, Camerei Notarilor Publici, precum şi Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
S-a pus în vedere părţilor să facă demersuri la Primăria comunei Păuleşti, Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, Camera Notarilor Publici, precum şi la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea obţinerii preţurilor de tranzacţionare a imobilelor de acelaşi fel din unitatea administrativ teritorială a terenului intravilan în litigiu.
În şedinţa din 21.04.2015 s-au emis adrese către experţii E. şi F. pentru ca, pe linia Deciziei nr. 12/2015 pronunţată de Curtea Constituţională, să-şi completeze punctele de vedere exprimate deja, în sensul calculării contravalorii despăgubirilor la preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv al consemnării sumei de bani în contul expropriatului.
S-a dispus efectuarea unei adrese expertului G. pentru a întocmi şi depune la dosar lucrarea de specialitate, cu aceeaşi menţiune a calculării contravalorii despăgubirilor la preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv al consemnării sumei de bani în contul expropriatului.
Din raportul de expertiză întocmit de expert H.,expert desemnat de instanţă, rezultă că Primăria comunei Păuleşti nu a transmis niciun contract de vânzare-cumpărare pentru a fi cercetat de expert şi nici planul cadastral cu tarlaua şi parcelele învecinate, însă Primăria Blejoi a pus la dispoziţia expertului planul cadastral
S-a mai menţionat de acest expert că, Camera notarilor publici a făcut trimitere pentru evaluare la Studiul privind estimarea valorilor etalon minimă de piaţă informativ pe judeţul Prahova, iar Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară prin răspunsul depus, fila 92, a sugerat preluarea valorilor la camera notarilor publici.
A concluzionat că pentru estimarea valorii de despăgubire în condiţiile unei pieţe imobiliare active, valoarea de piaţă care este cea mai justă de luat în consideraţie este cea exprimată de preţurile de ofertă publicate pe internet, la care se vor aplica corecţii privind raportul cerere-ofertă corespunzător la data evaluării.
Expertul a menţionat că baza de evaluare este estimarea valorii de piaţă, iar valoarea estimată este de 67.844 RON.
Şi expertul F. desemnat de Consiliul judeţean a precizat că baza de evaluare este estimarea valorii de piaţă a imobilului stabilind o valoare de despăgubire de 64.058 RON, abordarea prin comparaţia vânzărilor este stabilită de piaţă.
Expertul I. desemnat de apelantă a folosit ca bază de evaluare valoarea de piaţă a bunului imobil, stabilind o valoare estimată la 67.534 RON. Acest expert a detaliat metodele de evaluare a unui teren respectiv: comparaţie directă, extracţia de pe piaţă, alocarea tehnică reziduală, capitalizarea directă a rentei funciare, analiza fluxului de numerar actualizat, metode care nu sunt altceva decât derivări ale celor trei abordări tradiţionale ale valorii oricărui tip de proprietate imobiliară respectiv abordarea prin piaţă, prin venit şi prin cost.
Experţii au avut în vedere şi adresele Primăriei comunei Păuleşti care prin adresa nr. x din 26.03.2014 comunică instanţei preţurile de tranzacţionare la nivelul comunei, precizând valoarea de 21 euro pe mp în anul 2014, ulterior comunicând prin adresa nr. x din 19.08.2014 că în anul 2012, 2011, 2010 în arhiva primăriei nu au fost identificate contracte de vânzare cumpărare.
Consiliul judeţean Prahova prin adresa nr. x din 10.03.2014 comunică instanţei copii de pe contractele de vânzare cumpărare pentru terenuri situate în intravilanul şi extravilanul comunei Blejoi şi Păuleşti din anul 2014, iar prin adresa nr. x din 25.01.2016 comunică că în arhiva comunei Păuleşti din anul 2009 a fost identificat un singur contract de vânzare cumpărare pentru suprafaţa de 10.000 mp preţul vânzării a fost de 20.000 euro.
Camera notarilor publici prin adresa nr. x din 20.03.2014 comunică instanţei că nu deţine o bază de date care să permită comunicarea informaţiilor solicitate.
Oficiul pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova prin adresa nr. x din 21.08.2014, comunică apelantei că nu poate furniza informaţii privind preţurile de tranzacţionare a terenurilor situate în zona Metro întrucât nu deţine evidenţă în acest sens.
Ulterior această instituţie prin adresa nr. x din 09.02.2016 comunică instanţei copii de pe contractele de vânzare cumpărare pentru terenuri situate în intravilanul şi extravilanul comunei Păuleşti din anul 2009, filele 252-256 şi un contract din 2001, fila 257-258.
Experţii au analizat preţurile cu care se vând imobilele având în vedere şi contractele de vânzare cumpărare ce au fost transmise de instituţiile cărora li s-a trimis adrese în acest sens, la momentul transferului dreptului de proprietate, dar şi dispoziţiile art. 25-26 din Legea nr. 33/1994.
Curtea a apreciat că valoarea stabilită de expertul desemnat de instanţă, H., este valoarea corespunzătoare ce satisface atât cerinţele despăgubirii reale la data transferului dreptului de proprietate, răspunzând şi obiectivelor stabilite de instanţă prin încuviinţarea probelor, dar ţinând cont şi de precizările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin ultima Decizie de casare nr. 4860 din 29 octombrie 2013.
S-a avut în vedere că valorile stabilite de ceilalţi experţi sunt relativ apropiate de valoarea stabilită de expert H. şi faptul că acest expert a detaliat în cuprinsul lucrării modalitatea de evaluare, fişele anexate raportului de expertiză precizează exemple de vânzări terenuri din anul 2009, preţul stabilit pe metru pătrat fiind de 32,70 euro,dar şi situarea terenului. Expertul I. a stabilit că preţul pe metru pătrat este de 32,55 euro, iar expertul F. a stabilit preţul de 30,87 euro metru pătrat.
Cu privire la critica potrivit căreia hotărârea instanţei este nelegală şi netemeinică şi datorită faptului că Judeţul Prahova a procedat la consemnarea sumei de 60.869 RON, situaţie faţă de care, dacă cererea intimatei ar fi fost întemeiată, se impunea obligarea sa doar la diferenţa dintre suma consemnată şi valoarea stabilită de instanţă, Curtea a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4860 din 29 octombrie 2013, a considerat că nu se mai impune cercetarea celui de-al doilea motiv de recurs vizând obligarea intimaţilor doar la plata diferenţei dintre suma stabilită de instanţă cu titlu de despăgubiri şi cea deja consemnată în baza hotărârii contestate.
Mai mult în şedinţa publică din data de 12.02.2013 apelanta prin apărător a arătat că deşi suma prevăzută în hotărârea nr. x din 27.05.2009 de 60.869 RON este consemnată, aceasta nu a fost încasată datorită faptului că părţile sunt în litigiu.
Întrucât părţile nu au mai pus în discuţie această critică referitoare la plata doar a diferenţei dintre ce s-a consemnat şi ce ar urma să se plătească, iar expropriatorul nu a insistat să se aibă în vedere suma consemnată, Curtea nu a mai reţinut obligaţia de plată în sarcina expropriatorului doar a diferenţei dintre suma de 67.844 RON, stabilită drept despăgubiri de către instanţă şi suma de 60.869 RON, fixată drept despăgubiri prin hotărârea contestată.
Împotriva deciziei au declarat recurs Judeţul Prahova şi Consiliul judeţean Prahova întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului contestatoarei iar în subsidiar, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în cauză nu au fost respectate îndrumările date prin Decizia de casare nr. 4860 din 29.10.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul de a se stabili cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din legea susmenţionată.
Astfel, metoda comparaţiei directe folosită de cei trei experţi, nu se regăseşte printre criteriile prevăzute expres şi neechivoc de norma aplicabilă, şi anume preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele în zona respectivă.
Ceea ce experţii au analizat au fost ofertele de vânzare de pe internet şi nu vânzările efective aşa cum prevede art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Aşa cum s-a arătat şi prin obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, obiecţiuni care au fost respinse de instanţa de apel, pentru calcularea preţului real, experţii trebuiau să ţină seama de preţurile cu care s-au vândut terenurile din categoria arabil intravilan, din localitatea Păuleşti, la momentul transferului dreptului de proprietate.
În stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii nu au luat în considerare contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, deşi le-au invocat în lucrările lor.
Practica instanţei supreme este în sensul că sintagma "preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele" are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare şi nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate.
Astfel, nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, dată fiind inevitabila negociere a preţului, preţul solicitat fiind mai mare.
Niciunul din cei trei experţi nu a identificat preţurile obişnuite de vânzare-cumpărare ale terenurilor din localitatea Păuleşti, fiind de notorietate faptul că preţurile imobilelor au înregistrat o scădere considerabilă în ultimii ani.
Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Prin Decizia de casare nr. 4860 din 28.10.2013 s-a reţinut nelegalitatea deciziei pronunţate în apel întrucât instanţa, fără a administra probele considerate obligatorii pentru rezolvarea fondului litigiului, cu ignorarea problemelor de drept dezlegate prin prima decizie de casare, a soluţionat litigiul considerând că ansamblul probator administrat este suficient în a avea convingerea pronunţării unei hotărâri legale.
În rejudecare, instanţa de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a efectuat demersurile necesare administrării probelor indicate de instanţa de casare a fi necesare soluţionării cauzei, astfel cum rezultă din partea expozitivă a deciziei.
Osebit de aceasta, instanţa a ordonat efectuarea expertizei cu respectarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 12/2015, obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Drept urmare s-a dispus experţilor desemnaţi să efectueze raportul de expertiză şi să-şi completeze punctele de vedere în sensul calculării contravalorii despăgubirilor prin raportare la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv al consemnării sumei de bani în contul expropriatului.
Arată instanţa de apel, în motivarea opţiunii de a stabili suma de 67.844 RON drept contravaloare a imobilului expropriat, valoare apropiată de suma de 60.869 RON consemnată de Judeţul Prahova în favoarea expropriatului, că expertul a avut în vedere şi vânzări de terenuri din anul 2009.
Recurenţii invocă nelegalitatea deciziei pentru că instanţa nu a avut în vedere comparabilele furnizate de ei, respectiv contractele de vânzare-cumpărare nr. x din 7.02.2014, nr. x din 15.01.2014 şi nr. x din 10.01.2014.
Critica este vădit nefondată faţă de împrejurarea că instanţa de apel a aplicat, aşa cum s-a arătat dispoziţiile Deciziei nr. 42/2015 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat că prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt neconstituţionale, aşa încât experţii şi instanţa de judecată vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la momentul transferului de proprietate.’’
Altfel spus, cum recurenţii nu au formulat critici cu privire la aplicarea de către instanţă a deciziei Curţii Constituţionale, aflată în coliziune cu dispoziţiile deciziilor de casare cât priveşte momentul la care se calculează cuantumul despăgubirilor solicitate - data expertizei - instanţa nu avea a se raporta la conţinutul contractelor de vânzare-cumpărare depuse de expropriatori, câtă vreme acestea au fost încheiate în 2014, ulterior datei transferului dreptului de proprietate, 2009, stabilit conform art. 15 din Legea nr. 198/2004, ca fiind cea de la data consemnării despăgubirilor.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, reţine că nu este incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimatul Judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova împotriva Deciziei nr. 280 din data de 2 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Obligă pe recurentul Judeţul Prahova prin Consiliul Judeţean Prahova la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul S.C. A. S.R.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2017.