Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 37/F din 22 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 84 alin. (1) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) să fie comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului A. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatei B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata B. a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei B. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

A luat act că inculpaţii i-au achitat parţii civile suma de 15.000 euro.

În temeiul art. 404. alin. (4) lit. i) C. proc. pen. art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a desfiinţat în totalitate înscrisul intitulat "contract de împrumut" ce face obiectul prezentului dosar.

În temeiul art. 276 alin. (3) C. proc. pen. a obligat inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin. (1) si (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata sumei de 3.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, nr. x/P/2011, din data de 20.05.2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor A., studii superioare, de profesie avocat în cadrul Baroului Bucureşti, cetăţenie română, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi B. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

De asemenea, în baza art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. şi art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de judecată a dispus cu privire la desfiinţarea totală a contractului de împrumut datat 15.06.2008, încheiat între persoana vătămată C. şi inculpata B., falsificat prin contrafacerea semnăturii persoanei vătămate C.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-au stabilit cheltuieli judiciare în valoare de 4.000 RON, ce au fost suportate de inculpaţii A. şi B., câte 2.000 RON fiecare.

Prin actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În luna iulie 2003, persoana vătămată C. şi-a vândut apartamentul pe care îl deţinea în Municipiul Bucureşti, iar în luna august a plecat în oraşul Oneşti, unde şi-a cumpărat o garsonieră din banii obţinuţi din vânzarea apartamentului. Întrucât nu a reuşit să se acomodeze în oraşul Oneşti, fiind singură, şi, dorind să revină în Municipiul Bucureşti, unde nu mai avea unde să locuiască, s-a dus, în cursul anului 2008, la un post de televiziune local pentru a cere ajutorul, în sensul de a găsi o familie în Bucureşti care să o găzduiască contracost.

La circa o lună de zile după respectiva emisiune, persoana vătămată a fost contactată telefonic de către inculpata B., pe care o cunoştea de zece ani de zile, fiind colege de birou la locul de muncă pe care persoana vătămată îl avusese în Bucureşti, şi care i-a comunicat că a văzut-o la respectiva emisiune TV şi a cerut toate datele pentru a o contacta şi că, atât ea, cât şi soţul său, inculpatul A., sunt de acord să o ajute şi să o găzduiască contracost în Bucureşti.

După convorbirea telefonică avută cu inculpata B., în data de 25.05.2008, persoana vătămată a venit în Bucureşti, fiind aşteptată la staţia C.F.R. Obor de către inculpată şi, împreună cu aceasta, s-a deplasat, cu o maşină cu care inculpata venise, în comuna Ogrezeni - judeţul Giurgiu, pentru a-i arăta persoanei vătămate ce lucrări mai erau de făcut la vila pe care inculpaţii o deţineau în această localitate şi unde îi spuseseră că o vor caza.

Când au ajuns, persoana vătămată constatând că vila nu era terminată, fiind ridicată "la roşu", i-a spus inculpatei că nu poate locui acolo, însă inculpata i-a răspuns că îi va amenaja o cameră în acea vilă, o bucătărie şi o baie, iar până la terminarea amenajării va locui împreună cu familia ei, în Bucureşti.

Când s-au întors în Bucureşti, la domiciliul inculpaţilor, persoana vătămată a discutat cu aceştia privitor la cazarea sa, ocazie cu care cei doi inculpaţi i-au propus să îşi vândă garsoniera din oraşul Oneşti, motivându-i că şi ei urmau să solicite un împrumut bancar şi că, împreună cu banii pe care ea îi obţinea din vânzarea garsonierei, puteau termina mai repede vila în care vroiau să o cazeze.

Astfel, persoana vătămată C. şi-a vândut garsoniera pe care o deţinea în oraşul Oneşti cu suma de 18.000 euro, după care a revenit în Bucureşti, la locuinţa celor doi inculpaţi, ocazie cu care i-a dat inculpatei B. suma de 15.000 euro pentru a termina construirea vilei din comuna Ogrezeni, unde urma ca ea să locuiască, fără a încheia cu aceasta vreun act cu privire la această sumă de bani.

Când a venit acasă şi inculpatul A., inculpata B. i-a spus acestuia despre suma de bani pe care o primise de la persoana vătămată, iar cu această ocazie inculpatul i-a spus persoanei vătămate că va întocmi o chitanţă, pe care el o va atesta, privitor la suma de bani pe care o dăduse, lucru care nu s-a mai întâmplat.

După ce persoana vătămată şi-a vândut garsoniera, revenind la locuinţa inculpaţilor din Municipiul Bucureşti, str. x, sector 4, inculpatul A. i-a prezentat un contract de comodat dactilografiat şi atestat de el sub nr. x din 16.06.2008, fiind de profesie avocat, necesar pentru a-i schimba acesteia domiciliul şi a-l stabili la domiciliul lor din Municipiul Bucureşti, contract pe care persoana vătămată l-a semnat, apoi i-a fost schimbat şi domiciliul la domiciliul inculpaţilor, mai sus menţionat.

După aceea, persoana vătămată a plecat la Oneşti pentru a-şi ridica mobila din garsonieră, întrucât trebuia să o elibereze, iar în data de 29.06.2008, inculpata B. a venit cu un camion pentru a încărca mobila şi celelalte bunuri pe care persoana vătămată le avea.

După ce au încărcat bunurile au plecat spre comuna Ogrezeni, la vilă, pentru a lăsa bunurile, ocazie cu care persoana vătămată a constatat că, deşi le dăduseră celor doi suma respectivă de bani, nu se mai construise nimic la vilă, decât se pusese o uşă. Aflându-se şi inculpatul A. la vilă, persoana vătămată l-a întrebat pe acesta de ce din toţi banii pe care i-a dat ei au pus numai o uşă, inculpatul răspunzându-i "banii tăi, fă nenorocit-o, fără casă, fără masă, nu mi-au ajuns nici pe o măsea".

Întrucât nu avea altă soluţie, unde să locuiască, persoana vătămată C. s-a întors cu cei doi inculpaţi în Bucureşti, continuând să locuiască cu aceştia, moment de la care inculpaţii au început să se poarte foarte urât cu ea, atribuindu-i injurii, ameninţări, jigniri.

Văzând ce i se întâmpla, persoana vătămată le-a cerut inculpaţilor să îi restituie suma de 15.000 euro, dar aceştia i-au răspuns că respectiva sumă de bani le-o dăduseră cu împrumut pe un termen de 10 ani, iar inculpata B. i-a arătat două pagini dactilografiate, spunându-i că acele acte ea le-a semnat.

Astfel, după patru luni de zile, în care a locuit împreună cu cei doi inculpaţi în aceste condiţii, fiindu-i teamă pentru viaţa sa, persoana vătămată a plecat de la locuinţa acestora.

După plecarea de la domiciliul inculpaţilor din Municipiul Bucureşti, persoana vătămată s-a deplasat în comuna Ogrezeni pentru a-şi lua lucrurile pe care le depozitase acolo, constatând, când le-a descărcat, că îi dispăruseră o parte din ele, iar datorită condiţiilor improprii de depozitare la respectiva vilă care nu fusese terminată, fiind în acelaşi stadiu ca atunci când îi fusese prezentată, toată mobila pe care o adusese şi depozitase acolo se deteriorase, nemaiputând să o folosească.

Tot cu această ocazie, inculpata B. i-a spus persoanei vătămate că începând din luna ianuarie 2009 îi va restitui lunar câte o parte din suma de 15.000 euro pe care aceasta le-o dăduse, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată, întrucât inculpaţii nu au mai căutat-o.

Situaţia de fapt anterior expusă a fost reţinută pe baza următoarelor probe:

- plângere penală formulată de persoana vătămată C.;

- declaraţii persoană vătămată C.;

- declaraţii inculpat A.;

- declaraţii inculpată B.;

- Rapoartele de Constatare Tehnico - Ştiinţifică nr. 401 664 din data de 25.10.2010 şi nr. 445 839 din data de 10.05.2012, întocmite de către Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Criminalistic - Laboratorul de Expertize Grafice şi Tehnica Documentelor, care au stabilit că semnătura de rubrica "Împrumutător" de pe contractul de împrumut încheiat între C. şi B. la data de 15.06.2008 nu a fost executată de C. şi nu se poate stabili persoana care a executat-o, întrucât este o contrafacere realizată prin imitarea semnăturilor autentice ale numitei C.;

- Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 50 din data de 13.02.2014 a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti care a stabilit că semnătura de la poziţia "Împrumutător" de pe contractul de împrumut datat 15.06.2008 a fost executată de către titulara acesteia, numita C.;

- Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 152 din data de 29.10.2014 al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, care a stabilit că semnătura de la poziţia "Împrumutător" nu a fost executată de C. şi nu se poate stabili autorul acestei semnături (noua expertiză dispusă în cauză având în vedere concluziile contradictorii ale rapoartelor de constatare tehnico - ştiinţifică, pe de-o parte, şi ale raportului de expertiză criminalistică, pe de altă parte, mai sus menţionate);

- două note, nr. 1501 din data de 05.01.2015 şi nr. 1501/2 din data de 09.02.2015, privind opinia expertului recomandat de cei doi inculpaţi, ce privesc Rapoartele de Expertiză nr. 50 din data de 13.02.2014 şi nr. 152 din data de 29.10.2014 efectuate de către specialişti din cadrul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, respectiv de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, care au stabilit că semnătura de la poziţia "Împrumutător " de pe contractul de împrumut datat 15.06.2008 încheiat între C. şi B. nu a fost executată de C., semnătura fiind o contrafacere prin imitarea semnăturilor autentice ale titularei şi nu se poate identifica persoana care a realizat-o.

Cu ocazia audierii celor doi inculpaţi de către lucrătorii de poliţie judiciară, aceştia au invocat, referitor la suma de bani de 15.000 euro, că această sumă de bani le fusese dată cu titlu de împrumut, conform unui contract de împrumut încheiat de persoana vătămată C. cu inculpata B., la data de 15.06.2008, în care se stipulase că suma de bani respectivă urma să îi fie restituită la data de 15.06.2018, fiind lăsată o copie a acestui contract şi la dosar de către inculpatul A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel, secţia a II-a penală sub nr. x/2/2015.

Prin încheierea pronunţată la data de 29.09.2015, în baza art. 346 alin. (1) noul C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecării cauzei privind pe inculpaţii A., studii superioare, de profesie avocat în cadrul Baroului Bucureşti, cetăţenie română, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi B. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii A. şi B. ale căror declaraţii au fost consemnate şi ataşate la dosar.

De asemenea, au fost audiate parte civilă C. şi martora D.

La dosarul cauzei au fost depuse acte în circumstanţiere.

Totodată, la dosarul cauzei inculpaţii au depus note scrise în care au arătat că nu sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, solicitând achitarea, întrucât fapta nu există.

Aşadar, inculpaţii au apreciat că situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu, bazată pe probatoriul administrat în faza de urmărire penală, nu corespunde adevărului şi că nu se poate reţine că semnătura persoanei vătămate a fost contrafăcută, aceasta nerecunoscând că a semnat contractul de împrumut la rubrica împrumutător.

De asemenea, inculpaţii au arătat că rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 401664 din 21.10.2010 şi nr. 445839 din 10.01.2015, precum şi raportul de expertiză criminalistică nr. 152 din 29.10.2010 al Institutului Naţional de Expertiză Criminalistică nu au stabilit că ei au contrafăcut semnăturile persoanei vătămate, raportul de expertiză criminalistică nr. 50 din 13.02.2014 al Laboratorului Interjudeţean de Expertiză Criminalistică Bucureşti stabilind că semnătura de la rubrica împrumutător a fost executată de C.

Astfel, inculpaţii au arătat că din nicio expertiză nu rezultă că ei au falsificat semnătura de la rubrica împrumutător, acest aspect fiind clarificat prin expertiza criminalistică încuviinţată de instanţa de judecată, din care a reieşit clar că semnătura de pe contract aparţine părţii civile.

În concluzie, inculpaţii au apreciat că acţiunea penală poate fi stinsă, întrucât fapta nu există.

Analizând ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut că, în luna iulie 2003, persoana vătămată C. şi-a vândut apartamentul pe care îl deţinea în Municipiul Bucureşti, iar în luna august a plecat în oraşul Oneşti, unde şi-a cumpărat o garsonieră din banii obţinuţi din vânzarea apartamentului. Întrucât nu a reuşit să se acomodeze în oraşul Oneşti, fiind singură, şi, dorind să revină în Municipiul Bucureşti, unde nu mai avea unde să locuiască, s-a dus, în cursul anului 2008, la un post de televiziune local pentru a cere ajutorul, în sensul de a găsi o familie în Bucureşti care să o găzduiască contracost.

Partea vătămată a fost contactată telefonic, după emisiune, de către inculpata B., pe care o cunoştea de zece ani de zile, de la locul de muncă pe care persoana vătămată îl avusese în Bucureşti, şi care i-a comunicat că a văzut-o la respectiva emisiune TV şi că, atât ea, cât şi soţul său, inculpatul A., sunt de acord să o ajute şi să o găzduiască contracost în Bucureşti.

Constatând că vila nu era terminată, fiind ridicată "la roşu", partea vătămată i-a spus inculpatei că nu poate locui acolo, însă inculpata i-a răspuns că îi va amenaja o cameră în acea vilă, o bucătărie şi o baie, iar până la terminarea amenajării va locui împreună cu familia ei, în Bucureşti.

La propunerea celor doi inculpaşi şi-a vândut garsoniera din oraşul Oneşti, cu suma de 18.000 euro, după care a revenit în Bucureşti, la locuinţa celor doi inculpaţi, ocazie cu care i-a dat inculpatei B. suma de 15 000 euro pentru a termina construirea vilei din comuna Ogrezeni, unde urma ca ea să locuiască, fără a încheia cu aceasta vreun act cu privire la această sumă de bani.

În data de 29.06.2008, inculpata B. a venit cu un camion pentru a încărca mobila şi celelalte bunuri pe care persoana vătămată le avea şi au plecat spre comuna Ogrezeni, la vilă, pentru a lăsa bunurile, ocazie cu care persoana vătămată a constatat că, deşi le dăduseră celor doi suma respectivă de bani, nu se mai construise nimic la vilă, decât se pusese o uşă.

Persoana vătămată C. s-a întors cu cei doi inculpaţi în Bucureşti, continuând să locuiască cu aceştia, moment de la care inculpaţii au început să se poarte foarte urât cu ea, atribuindu-i injurii, ameninţări, jigniri, situaţie în care cerut inculpaţilor să îi restituie suma de 15.000 euro, dar aceştia i-au răspuns că respectiva sumă de bani le-o dăduseră cu împrumut pe un termen de 10 ani, iar inculpata B. i-a arătat două pagini dactilografiate, spunându-i că acele acte ea le-a semnat.

Conform declaraţiei părţii vătămate, după patru luni de zile, în care a locuit împreună cu cei doi inculpaţi în aceste condiţii, fiindu-i teamă pentru viaţa sa, persoana vătămată a plecat de la locuinţa acestora, fără a şi putea recupera bunurile depozitate la vila în construcţie.

Instanţa a reţinut ca inculpatul A. a declarat constant că a întocmit actul, persoana vătămată l-a semnat, alături de soţia sa, după ce în prealabil l-a citit.

S-a observat că, deşi contractul de împrumut este datat 15.06.2008, anterior contractului de comodat, acesta spre deosebire de contractul de comodat încheiat în data de 16.08.2008, nu poarta data certa, iar registrul s-a pierdut.

Analizând probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată: declaraţiile constante ale părţii vătămate că nu a încheiat niciodată un contract de împrumut pentru suma de 15.000 de euro pe o perioadă de 10 ani, rezultatele rapoartelor de expertiză şi a constatărilor tehnico-ştiinţifice, lipsa registrului din care să fie consemnat contractul de comodat, lipsa datei certe pe contractul de împrumut întocmit la data de 15.06.2008 în condiţiile în care contractul de comodat încheiat a doua zi, la data de 16.06.2008, a primit dată certă, deşi a fost încheiat chiar intre persoana care îl certifica si persoana care se pretinde ca ar fi dat banii cu împrumut, s-a concluzionat ca acesta a fost întocmit/redactat de inculpatul A. si semnat de inculpatul B. în calitate de persoana împrumutată, fără a fi semnat de către partea vătămata şi, ulterior, depus la politie ca proba în dosarul în care partea vătămată formulase plângere penala împotriva acestora.

S-a arătat că, deşi nu s-a stabilit cu certitudine ca inculpaţii au contrafăcut semnătura parţii vătămate contractul nu şi pierde caracterul de act fals, întrucât prin redactarea acestuia de către inc. A. şi semnarea de către inc. B. ca parte a contractului, acesta atesta o situaţie neconforma cu realitatea, şi anume împrumutarea cu suma de 15.000 de euro pe o perioada de 10 ani.

Infracţiunea s-a consumat prin depunerea de către inculpaţi a unui act despre care ştiau ca nu este semnat de către partea vătămată, ca proba în Dosarul penal nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (deşi depunerea propriu zisa a actului a realizat-o inc. A., s-a reţinut ca inculpaţii au fost împreună la acel moment, existând un acord în acest sens).

În drept, s-a reţinut că faptele inculpaţilor A. şi B. de a redacta si semna Contractul de Împrumut datat 15.06.2008, ce cuprindea date nereale cu privire la perioada pentru care au împrumutat suma 15 000 Euro de către persoana vătămată C. inculpatei B. şi de a-l folosi la data de 06.11.2009, cu ocazia audierii lor de către lucrătorii de poliţie din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în Dosarul penal nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În cauza sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., de la săvârşirea infracţiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit doua sau mai multe legi penale-astfel ca urmează a se aprecia care este legea penala mai favorabila prin examinarea condiţiilor de incriminare a faptei, de sancţionare, normelor si instituţiilor incidente care influenţează răspunderea penala.

S-a apreciat că, deşi din punct de vedere al sancţiunii în C. pen. vechi infracţiunea de fals sub semnătură privată era pedepsita cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, în timp ce în C. pen. nou este sancţionată cu o pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, din punct de vedere al modalităţii de individualizare a pedepsei ce constă în posibilitatea (facultatea) acordată de Noul C. pen. de a stabili o pedeapsă pentru persoana care a comis una sau mai multe infracţiuni, pe care, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, o poate amâna (mai riguros, suspenda) până la împlinirea termenului de supraveghere, legea penala mai favorabila este Noul C. pen.

Având în vedere conduita bună a inculpaţilor înainte de comiterea infracţiunii, care este un criteriu important pentru dispunerea acestei modalităţi de individualizare judiciară a executării pedepsei, şi de comportamentul proactiv al acestora manifestat post factum-restituirea către partea civila a sumei de 15.000 euro, s-a apreciat ca se poate stabili o pedeapsă orientata spre minim si amânarea aplicării acesteia.

Împotriva sentinţei penale nr. 37/F din 22 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală au formulat apel inculpaţii A. şi B.

În susţinerea motivelor de apel, inculpaţii au susţinut că nu au săvârşit faptele imputate solicitând achitarea întrucât fapta nu există.

Examinând apelurile de faţă, din prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte constată că în faţa instanţei de apel cauza a avut termen de judecată la data de 26 septembrie 2018, când a fost încuviinţată cererea de probe solicitată de apărătorul inculpaţilor constând în înscrisuri şi au avut loc dezbaterile.

În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpata B., Înalta Curte constată că inculpata a decedat la data de 27 august 2018, la dosar fiind depus certificatul de deces al acesteia . Având în vedere faptul că decesul inculpatei a survenit în cursul judecării apelului, instanţa va face aplicarea art. 16 lit. f) C. proc. pen. şi va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpata B., ca urmare a decesului acesteia.

În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpatul A. se constată că acesta a negat săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa solicitând achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte va indica prealabil coordonatele normative în care poate fi soluţionat conflictul de drept dedus judecăţii (fals în înscrisuri sub semnătură privată), în vederea stabilirii elementelor necesare angajării răspunderii penale.

Potrivit art. 322 alin. (1) C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În aplicarea textului de lege mai sus indicat, Înalta Curte reţine ca fiind corectă evaluarea instanţei de fond în sensul că faptele reţinute în sarcina inculpatului A. îndeplinesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

I. Situaţia de fapt:

Instanţa de control judiciar văzând conţinutul probelor administrate în faţa sa, respectiv înscrisurile ataşate declaraţiei de apel, care însă nu au caracter de noutate, existând deja la dosar, va reţine aceeaşi situaţie în fapt şi în drept. În acest context, Înalta Curte susţine că în calea de atac, principiile nemijlocirii, oralităţii, contradictorialităţii şi caracterul devolutiv al apelului, presupun reformarea celor reţinute de prima instanţă pe baza probelor administrate direct, atunci când se pune problema reevaluării bazei factuale ori vinovăţiei. Or inculpaţii s-au mărginit să invoce probele deja administrate în faza anterioară, care nu sunt apte ori suficiente să susţină lipsa intenţiei în contextul conduitei ilicite dovedite.

II. Evaluarea conduitei procesuale

Înalta Curte constată că inculpatul a avut o atitudine de negare a faptelor reţinute în sarcina sa considerând că semnătura de la rubrica "împrumutător" de pe contractul de împrumut din data de 15.06.2008 a fost executată de persoana vătămată C.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că din actele existente la dosarul cauzei deşi nu s-a stabilit cu certitudine contrafacerea semnăturii părţii vătămate.

Înalta Curte constată că la data de 16.06.2008 inculpatul A. a încheiat contractul de comodat cu persoana vătămată C. în vedere stabilirii domiciliului acesteia la inculpaţi, iar în calitatea sa de avocat, în temeiul art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995 a atestat data, identitatea părţilor şi conţinutul actului, deşi chiar acesta era una dintre părţile semnatare.

Cu toate acestea, în condiţiile atestării contractului de comodat în care inculpatul era parte, inculpatul nu a înţeles să ateste contractul de împrumut din data de 15.06.2008, deşi fusese încheiat cu o zi înainte de încheierea contractului de comodat. Mai mult, registrul în care trebuia consemnată atestarea contractului de comodat nu a mai fost găsit.

În acest punct de analiză, instanţa de apel constată că în mod judicios s-a apreciat de instanţa de fond că semnătura de la poziţia împrumutător de pe contractul de împrumut din data de 15.06.2008 nu aparţine persoanei vătămate C., inculpatul neputând oferi o explicaţie plauzibilă pentru care nu a atestat data, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de împrumut, astfel cum a procedat, la o zi distanţă, cu contractul de comodat, în care inculpatul era parte. Dacă inculpatul ar fi fost de bună credinţă şi ar fi încheiat contractul de împrumut în condiţiile menţionate la data de 15.06.2008, astfel cum a susţinut pe parcursul procesului penal, ar fi procedat la atestarea conţinutului, datei şi identităţile părţile astfel cum a procedat o zi mai târziu. Or, modalitatea în care acesta a acţionat denotă faptul că inculpatul a încheiat contractul de împrumut, ulterior, pentru a nu restitui persoanei vătămate suma de 15.000 de euro la momentul la care aceasta i-a solicitat.

Independent de aceste consideraţii, Înalta Curte, văzând poziţiile inculpatului şi părţii vătămate, constată lipsa consimţământului părţii vătămate la încheierea contractului de împrumut. Contractul de împrumut, încheiat la data de 15.06.2008 constituie un act fals deoarece prin redactarea de către inculpatul A. şi semnarea de către inculpata B. la rubrica "împrumutat" s-a atestat o situaţie neconformă realităţii, în sensul împrumutării sumei de 15.000 euro pe o perioadă de 10 ani.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a stabilit că probele administrate sunt apte să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a inculpatului A. şi să angajeze răspunderea penală a acestuia.

Pentru evaluarea individualizării judiciare se reţine conduita inculpatului în cursul procesului penal care s-a înscris în parametrii de negare a elementelor esenţiale angajării răspunderii penale, în contextul calităţii sale de avocat care presupune o înţelegere superioară a condiţiilor şi consecinţelor actelor juridice. Amintim că, în prezenta cauză, conduita infracţională este generată şi potenţată de modalitatea naşterii şi derulării unor raporturi juridice ce au depăşit sfera licitului civil devenind infracţiuni.

Faţă de cele anterior relevate, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înscrisul falsificat fiind folosit, ulterior, cu ocazia audierii inculpaţilor de lucrătorii de poliţie din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă evaluarea a criteriilor generale prevăzute de art. 74 din C. pen., iar pedeapsa de 1 an închisoare este judicios stabilită şi aptă pentru a-l determina pe inculpat să conştientizeze consecinţele conduitei sale ilicite.

Luând în considerare criteriile mai sus evocate, instanţa de apel, în acord cu prima instanţă apreciază că amânarea aplicării pedepsei aplicate inculpatului A. este aptă şi necesară creării premiselor conştientizării de către inculpat a faptelor şi asumării consecinţelor produse prin săvârşirea acestora.

Astfel, în considerarea celor anterior arătate se va dispune menţinerea modalităţii de executare, a termenului de supraveghere şi a măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa de control judiciar constată că inculpatul a plătit persoanei vătămate C. suma de 15.000 euro.

De asemenea, Înalta Curte constată că partea civilă a fost asistată de apărător ales, aceasta depunând la dosarul cauzei chitanţa din care rezultă onorariul de avocat, drept pentru care va obliga inculpatul la plata sumei de 2000 de RON reprezentând cheltuieli efectuate de partea civilă.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpata B. împotriva Deciziei penale nr. 37/F din 22 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va desfiinţa, în parte, hotărârea penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. va înceta procesul penal faţă de inculpata B., ca urmare a decesului acesteia.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, care nu contravin prezentei hotărâri.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelul declarat de inculpata B. împotriva Deciziei penale nr. 37/F din 22 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Desfiinţează, în parte, hotărârea penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpata B., ca urmare a decesului acesteia.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2018.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj