Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 538 din 05.04.2012, pronunţată de Judecătoria Deva în Dosarul nr. x/2007** s-a dispus, în baza art. 25 (actual 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată), raportat la art. 281 C. pen., condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii.
În baza art. 26 cu referire la art. 25 (actual 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată), raportat la art. 281 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor comiterii unei noi infracţiuni intenţionate pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 17.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat cu art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., pentru săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii prevăzută de art. 25 (actual 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată, raportat la art. 281 C. pen., ca urmare a decesului acestuia.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a reţinut că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare în sumă de 1.100 RON.
A fost respinsă cererea reprezentantului parchetului, întemeiată pe dispoziţiile art. 348 C. proc. pen., privind anularea înscrisurilor denumite - decizii emise pentru primirea în profesie a inculpaţilor A. şi B., precum şi cele de înfiinţare a Cabinetelor Individuale de Avocatură pe numele acestora, ca fiind lipsită de obiect.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului A. de a exercita fără drept activităţi specifice profesiei de avocat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 25 (actual 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată), raportat la art. 281 C. pen., iar actele de înlesnire sus amintite, în legătură cu faptele inculpatului B., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută art. 26 din C. pen. cu referire la art. 25 (actual 26 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 republicată), raportat la art. 281 C. pen.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul A. a declarat recurs, prin care a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., casarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare:
- constatarea nulităţii actului de sesizare a instanţei, având drept consecinţă restituirea cauzei la procuror, în temeiul dispoziţiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen.
- constatarea intervenirii prescripţiei speciale conform art. 124 C. pen. în privinţa ambelor infracţiuni reţinute în sarcina sa solicitând, în temeiul art. 13 C. proc. pen., continuarea procesului penal
- achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipsesc latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat şi de complicitate la această infracţiune.
Prin Decizia penală nr. 722 din 29.05.2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2007**, a fost respins ca nefondat recursul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 538 din 05.04.2012 pronunţate de Judecătoria Deva.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Împotriva sentinţei penale nr. 538 din 05.04.2012, pronunţată de Judecătoria Deva în Dosarul nr. x/2007**, la data de 14.09.2017 numitul A. a declarat contestaţiei în anulare.
În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 971/CC/2017 din 8.11.2017 pronunţată de Judecătoria Deva în Dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Deva, cauza fiind declinată în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Condamnatul a invocat faptul că la data condamnării sale 05.04.2012, intervenise deja prescripţia specială, atât pentru infracţiunea de exercitare fără drept a profesiei de avocat, cât şi pentru complicitatea la această infracţiune.
În concret, a criticat modul în care instanţa de fond, subsecvent soluţiei de condamnare a sa, a motivat aprecierea pentru care a respins incidenţa în cauză a instituţiei prescripţiei răspunderii penale.
A mai invocat faptul că nicio prevedere legală nu restrânge admisibilitatea căii de atac numai la situaţiile în care motivele invocate nu au fost invocate în cursul procesului penal ori dacă au fost invocate instanţa a omis să se pronunţe asupra acestora ori nu le-a analizat.
Totodată a fost invocată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1106 din 22.09.2010, din conţinutul căreia s-a subliniat că: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că nu se poate reproşa unui reclamant faptul că, în cadrul duratei unei proceduri judiciare contestate, el a pus în valoare toate căile de atac de care dispunea în dreptul intern, inclusiv apelarea la procedura derulată în faţa unei curţi constituţionale naţionale.
La termenul de judecată din 18.12.2017, Curtea de Apel a admis în principiu contestaţia în anulare a condamnatului.
Prin Decizia penală nr. 1147/A din 22 decembrie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, în temeiul art. 432 C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 722/A din 29.05.2012 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2007**.
Contestatorul a fost obligat pe a plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel Curtea de Apel a arătat că în motivarea contestaţiei în anulare, condamnatul a invocat în esenţă acelaşi motiv, care a constituit şi unul din motivele recursului şi anume faptul că în cauză, raportat la infracţiunile pentru care a fost condamnat, s-ar fi împlinit termenul special de prescripţie a răspunderii penale.
S-a arătat că prin Decizia nr. 10/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel - ca instanţă de ultim grad - a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal.
S-a motivat că potrivit art. 477 alin. (3) C. proc. pen., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial (în situaţia de faţă, 25.05.2017).
Ca atare, Curtea de Apel a arătat nu mai poate analiza motivul invocat de contestator pe calea contestaţiei în anulare, vizând intervenirea prescripţiei răspunderii penale, ca o cauză de încetare a procesului penal iar apărările condamnatului au fost analizate şi au primit răspuns prin sentinţa de condamnare şi decizia de respingere a recursului.
Împotriva Deciziei penale nr. 1147/A din 22 decembrie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, condamnatul A. a declarat prezentul apel.
Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente Înalta Curte constată că este inadmisibil şi va fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen. decizia în contestaţie în anulare dată în apel este definitivă.
În consecinţă, în cauză, a fost exercitată o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul contestator A. împotriva Hotărârii penale nr. 1147/A din data de 22 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul contestator A. împotriva Hotărârii penale nr. 1147/A din data de 22 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.