Decizia penală nr. 1142/2017
Asupra cauzei de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 octombrie 2017, s-a înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea formulată de revizuentul A. împotriva încheierii penale nr. 351 din 31 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2/2015*.
Prin Încheierea nr. 351 din 31 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2/2015* a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii din 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
În cererea scrisă, motivate la filele 3-4 din dosar, revizuentul a indicat ca motive legale în baza căreia a formulat cererea prevederile art. 453 alin. (1) lit. a), c) și d) C. proc. pen.
În urma examinării cererii cu care a investit revizuentul instanța, Înalta Curte constată următoarele:
Cu ocazia dezbaterilor, instanța a pus în discuție, din oficiu inadmisibilitatea căii de atac exercitată de petent.
Examinând excepția inadmisibilității căii de atac declarate, invocată din oficiu, se rețin următoarele:
Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.
Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.
Potrivit dispozițiilor C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În cauză, se constată că revizuentul a formulat cerere de revizuire împotriva Încheierii penale nr. 351 din 31 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2/2015*, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii din 2 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
Din interpretarea textului mai-sus menționat, rezultă că cererea de revizuire trebuie să aibă ca obiect o hotărâre prin care s-a soluționat fondul cauzei, cu privire la acțiunea penală și civilă exercitată în cursul procesului penal împotriva unui inculpat, iar nu o hotărâre pronunțată într-o altă cale de atac.
Or, în cauză, hotărârea a cărei revizuire s-a cerut nu este dintre acelea care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, întrucât încheierea atacată este pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, în procedura prevăzută de art. 340 și urm. C. proc. pen.
Prin urmare, revizuentul a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, dar nesusceptibilă de a fi atacată cu calea extraordinară de atac a revizuirii.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, instanța va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată împotriva Încheierii penale nr. 351 din 31 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2/2015*.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Încheierii nr. 351 din 31 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015*.
Obligă revizuentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2017.