Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 197/F din 4 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 103 alin. (6) şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată A., cetăţean român, născut la data de 26 aprilie 1970, cu domiciliul în Bucureşti şi s-a dispus predarea acesteia autorităţilor judiciare maghiare în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 11 mai 2018 de către Judecătoria Raională Szeged pentru urmărire penală, cu respectarea regulii specialităţii şi a garanţiilor juridice oferite de Deciziile cadru JAI/584/2002 şi JAI/299/2009, respectiv posibilitatea executării pedepsei care va fi aplicată, în caz de condamnare la pedeapsa executorie cu închisoare, într-un penitenciar din România.
În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, predarea s-a amânat până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei.
S-a dispus revocarea Mandatului de arestare nr. 51 din data de 24 septembrie 2018 emis de Curtea de Apel Bucureşti ca urmare a dispoziţiei privind amânarea predării şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea acestui mandat dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, mandatul urmând a fi pus în executare începând cu data încetării motivelor care au dus la amânarea predării.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată de către autorităţile române în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare începând cu data de 24 septembrie 2018 la zi.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:
La data de 24 septembrie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost înregistrată sesizarea nr. 2768/II-5/2018 formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind arestarea provizorie pe baza semnalării în Sistemul de Informaţii Schengen şi în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 11 mai 2018 de către Parchetul din Szeged, precum şi predării persoanei solicitate A., cetăţean român.
Persoana solicitată a fost prezentată în faţa procurorului la data de 24 septembrie 2018, fiindu-i adusă la cunoştinţă existenţa mandatului european şi infracţiunile care au determinat emiterea acestuia de către autorităţile maghiare. Aceasta a fost prezentată instanţei de judecată la aceeaşi dată, când a menţionat că nu are obiecţiuni la identitate şi a confirmat anumite împrejurări referitoare la contextul săvârşirii faptelor.
Prin încheierea din data de 24 septembrie 2018, s-a dispus arestarea provizorie pe o perioadă de 15 zile, acordându-se termen în vederea depunerii mandatului cu traducerea în limba română, mandatul fiind prezentat la termenul din 4 octombrie 2018.
S-a constatat că în mandatul european de arestare se reţine, în esenţă, săvârşirea unei infracţiuni de trafic ilegal de migranţi implicând mai multe persoane, în vederea trecerii ilegale a frontierei de stat, faptă comisă în asociere cu numiţii B. şi C. şi cu scopul obţinerii de câştiguri financiare, fiind redate suficient de clar împrejurările de fapt care au condus la formularea acuzaţiilor.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că mandatul european de arestare cuprinde toate informaţiile obligatorii care sunt necesare, fiind emis în lipsa persoanei solicitate, pe baza unui mandat naţional de arestare preventivă, în vederea urmăririi penale, pentru faptele anterior menţionate, pentru care durata maximă a pedepsei este închisoarea de până la 10 ani.
S-a mai reţinut că persoana solicitată nu a participat personal la momentul la care s-a emis mandatul european de arestare, nu s-a pronunţat o decizie a unei instanţe de judecată împotriva acesteia, s-a emis un mandat de arestare provizorie împotriva sa şi, deşi nu sunt menţionate explicit garanţiile respectării dreptului de a fi informat asupra procedurilor, de a fi prezent la judecată, de a fi asistat de un apărător ales sau numit din oficiu sau alte drepturi, acestea sunt garantate de Decizia-cadru JAI 584/2002, respectiv Decizia-cadru JAI 299/2009, astfel încât persoana solicitată să poată beneficia de efectuarea unei apărări efective şi concrete în cadrul procesului care va avea loc.
Instanţa a constatat că faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, care sunt sancţionate cu pedepse de până la 10 ani închisoare, se încadrează în dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea nefiind subordonată în acest caz condiţiei ca fapta să constituie infracţiune şi potrivit legii române, acestea având însă corespondent şi în legislaţia penală română în dispoziţiile art. 210 şi art. 367 alin. (1), (2) şi (3) din C. pen.
Din examinarea actelor dosarului a rezultat că nu este incidentă vreuna dintre situaţiile care, conform dispoziţiilor art. 98 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatului european.
Persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa pentru că nu este vinovată de faptele reţinute, pe de o parte, iar pe de altă parte, are în prezent un dosar pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi doreşte să se finalizeze acest proces. Nerecunoaşterea săvârşirii infracţiunilor care constituie obiectul mandatului nu este un motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatului european, prevăzut de Legea nr. 302/2004 republicată, aceasta fiind o chestiune care vizează fondul cauzei şi asupra căreia autorităţile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunţa în nici un mod. Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autorităţile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, instanţele naţionale neputându-se pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei solicitate.
Reţinând că, în cauza de faţă, nu este incident niciun motiv de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare, că mandatul cuprinde toate informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi nu se impun alte informaţii suplimentare, ţinând seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de Apel Bucureşti a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare.
Instanţa a constatat însă că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală se află Dosarul penal nr. x/2017, în care persoana solicitată este judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de tentativă de omor, fiind condamnat în primă instanţă la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, potrivit Sentinţei penale nr. 1034 din data de 17 mai 2018 a Tribunalului Bucureşti. Acesta nu este un motiv de refuz, dar poate determina amânarea predării potrivit art. 112 raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată. Curtea de Apel Bucureşti a reţinut stadiul procesual al acestei cauze (mult avansat faţă de cel pentru care se solicită predarea în baza mandatului european de arestare), dar şi gravitatea faptei pentru care persoana solicitată este judecată în România şi a apreciat că este prioritară stabilirea cu titlu definitiv a vinovăţiei sau nevinovăţiei acesteia, în acord atât cu interesul persoanei solicitate, dar şi cu cel statului român, fără a minimaliza importanţa urmăririi penale pentru infracţiunea care a generat emiterea mandatului european.
Astfel, în baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, predarea a fost amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei.
Împotriva Sentinţei penale nr. 197/F din 4 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală a formulat contestaţie persoana solicitată A.
În susţinerea căii de atac, contestatorul persoană solicitată a arătat că mandatul european de arestare nu poate fi pus în executare întrucât este judecat într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, care se află în calea de atac a apelului. Totodată, acesta a menţionat că doreşte să execute pedeapsa pe teritoriul României, apreciind că prezenţa sa în cursul urmăririi penale pe teritoriul statutului ungar nu este necesară, putând să fie audiat prin videoconferinţă, prin comisie rogatorie, în aceeaşi modalitate putând să fie administrate şi probele (prin comisie rogatorie).
Analizând hotărârea contestată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de migranţi în forma de participaţie a complicităţii prevăzută de art. 353 alin. (1), (2) a, b, 3 c din C. pen. maghiar, sancţionată cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare.
Infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate este prevăzută în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind o infracţiune care, indiferent de denumirea pe care o are în legislaţia statului emitent, dacă este sancţionată de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu mai este supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
În fapt, s-a reţinut în sarcina persoanei solicitate A. săvârşirea unei infracţiuni de trafic ilegal de migranţi implicând mai multe persoane, în vederea trecerii ilegale a frontierei de stat, faptă comisă în asociere cu numiţii B. şi C., în scopul obţinerii de câştiguri financiare.
Conform dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Aşa cum rezultă din prevederile legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la verificarea incidenţei motivelor de refuz a predării.
Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 11 mai 2018 de către Judecătoria Raională Szeged pentru urmărire penală, faţă de persoana solicitată A., are forma şi conţinutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, aşa încât nu era necesar să se solicite informaţii suplimentare.
Dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Referitor la motivul formulat de persoana solicitată, în sensul că are un dosar pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, care se află în calea de atac a apelului, instanţa constată că acesta nu reprezintă un motiv de refuz a predării, ci un motiv de amânare a predării. În acest sens, instanţa de fond, în temeiul art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, predarea s-a amânat până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei.
Totodată, nici susţinerea contestatorului, în sensul că prezenţa sa în cursul urmăririi penale pe teritoriul statului ungar nu este necesară, putând să fie audiat prin videoconferinţă, prin comisie rogatorie, în aceeaşi modalitate (comisie rogatorie) putând să fie administrate şi probele nu reprezintă un motiv de refuz a predării. Aspectul invocat de contestator nu se circumscriu niciuneia dintre situaţiile care pot constitui motive de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2014.
Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile ungare a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 197/F din 04 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 420 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 197/F din 4 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 420 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 octombrie 2018.
Procesat de GGC - LM