Suspendarea judecății cauzei. Respingerea cererii de repunere pe rol. Lipsa caracterului întreruptiv al cursului termenului de perimare
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Incidente procedurale. Perimare
Index alfabetic : suspendare
- cerere de repunere pe rol
- taxă de timbru
C.proc.civ., art. 411, art. 413, art. 416, art. 417
Cererile de repunere pe rol, neurmate de repunerea efectivă pe rol şi lipsite de intenţia continuării judecăţii (prin neformularea unei cereri de judecată în lipsă şi neachitarea în termenul legal a taxei judiciare de timbru corespunzătoare) nu au efecte juridice în planul sistării perioadei de timp în raport de care este prevăzută sancţiunea perimării.
Fără relevanţă în curgerea termenului de perimare sunt şi încheierile pronunţate în vederea soluţionării cererilor de repunere pe rol, câtă vreme prin acestea nu s-a luat vreo măsură în ce priveşte reluarea judecăţii, ci s-au acordat termene pentru lipsă de procedură şi pentru a se da posibilitatea contestatoarei să achite taxele judiciare de timbru aferente.
Secția I civilă, decizia nr. 495 din 6 martie 2019
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă la data de 18.12.2013, reclamanta SC A. SRL (în insolvenţă) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul art. 96 alin. 7 din Legea nr. 303/2004, obligarea pârâtului la plata sumei de 58.8 milioane euro, 262.500.000 echivalent în lei la data înregistrării acţiunii, cu titlu de despăgubiri, pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a erorii judiciare săvârşite de judecător.
Prin sentinţa nr. 580 din 14.05.2014 Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, acţiunea.
Prin decizia nr. 7/A din 7.01.2015 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei.
Împotriva acestei decizii, la data de 03.05.2016 (data poştei) a formulat contestaţie în anulare reclamanta SC a. SRL, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Prin decizia nr. 365/A din 11.04.2018 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat perimată contestaţia în anulare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin încheierea de şedinţă din 07.09.2016 a fost suspendată judecata contestaţiei în anulare în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor care nu au solicitat judecata în lipsă, măsură menţinută şi prin încheierea de şedinţă din 18.10.2017, pentru motivele arătate în respectiva încheiere.
De la data suspendării judecăţii (07.09.2016) şi până la repunerea pe rol solicitată de contestatoare (08.03.2018) cu depăşirea termenului de perimare, cauza a rămas în nelucrare din culpa părţilor, sens în care a intervenit perimarea de drept.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin.(1) pct. 3, 4, 5, 8 C.proc.civ., contestatoarea SC A. SRL, arătând că în mod greşit a fost admisă excepţia perimării, instanţa de judecată încălcând astfel principiul protecţiei încrederii legitime şi echivalenţei, respectiv instanţa trebuia să aplice normele juridice corecte, iar nu pe cele pe care le considera aplicabile, cu consecinţa modificării nelegale, a temeiul juridic al concluziilor contestatoarei.
Hotărârea recurată reţine un temei juridic care evidenţiază eroarea de drept şi nu se coroborează cu niciun element care să permită incidenţa instituţiei perimării în cauză.
Cererea de repunere pe rol formulată la 06.03.2017 şi analizată de instanţă la 26.04.2017, are efect întreruptiv asupra cursului perimării.
Or, prin citaţia emisă la 15.03.2018 contestatoarea a fost înştiinţată despre termenul acordat la 11.04.2018 pentru discutarea perimării, deşi nici termenul de 1 an, nici cel de 6 luni nu fusese împlinit.
Prin cererea de repunere pe rol din 06.03.2017 s-a întrerupt termenul de perimare, iar la data de 13.12.2017 contestatoarea a depus la dosar taxa judiciară de timbru. De asemenea, la 08.03.2018 a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, solicitând acordarea unui termen pentru continuarea judecăţii, în condiţiile în care perimarea ar fi operat de drept la sfârşitul zilei de 17.04.2018 conform dispoziţiilor noului cod de procedură civilă.
Prin admiterea excepţiei de perimare în condiţiile neîmplinirii termenului acesteia, s-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi s-a procedat la o judecată părtinitoare.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 17.09.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C.proc.civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C.proc.civ.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 07.09.2016 a Curţii de Apel Bucureşti judecata cauzei având ca obiect contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 7/A din 07.01.2015 a aceleiaşi instanţe, a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., raportat la lipsa părţilor şi inexistenţa unei cereri de judecată în lipsă.
La data de 06.03.2017 contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol, prin care însă a făcut referiri la fondul cauzei şi nu a solicitat judecata în lipsă.
În vederea soluţionării cererii de repunere pe rol a fost acordat termen la 26.04.2017, apoi la 21.06.2017 şi 18.10.2017, pricina fiind amânată pentru lipsă de procedură cu contestatoarea şi faţă de împrejurarea că aceasta nu achitase taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.
Deşi se acordaseră numeroase termen pentru judecata cererii de repunere pe rol, la data de 18.10.2017 contestatoarea a formulat cerere de suspendare a judecăţii potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., până la soluţionarea plângerii penale nr. x din 28.09.2017, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin încheierea de şedinţă din 18.10.2017, constatând că nici în cererea de repunere pe rol, nici în cererea de suspendare a cauzei până la soluţionarea plângerii penale indicate, nu este cerută judecata în lipsă, lipsa unei astfel de solicitări fiind motivul suspendării judecăţii, instanţa a menţinut măsura suspendării dispusă la data de 07.09.2016.
La data de 08.03.2018 contestatoarea a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, de asemenea, fără a solicita judecata în lipsă.
La data de 11.04.2018, prin decizia recurată în prezenta cauză, instanţa a constatat perimată contestaţia în anulare, reţinând ca fiind împlinit termenul procedural al perimării.
Prin recursul formulat, contestatoarea arată că cererile de repunere pe rol formulate la data de 06.03.2017 şi respectiv 08.03.2018, au efect întreruptiv al termenului de perimare, sens în care instanţa în mod greşit a reţinut incidenţa acestei instituţii juridice în cauză.
Înalta Curte reţine că potrivit, art. 416 alin. (1) C.proc.civ. „Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni”, iar potrivit art. 421 alin. (2) din acelaşi cod „Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare…”.
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În cauză, de la data suspendării judecăţii (07.09.2016) şi până la data constatării perimării prin decizia atacată (11.04.2018), contestatoarea nu a efectuat niciun act procedural cu eficienţa pretinsă de către recurentă, adică din care să rezulte intenţia de a continua judecata, astfel cum impun dispoziţiile imperative ale art. 417 Cod procedură civilă, în virtutea cărora cursul perimării ar fi putut fi întrerupt.
Astfel, nici prin cererile de repunere pe rol formulate, nici prin cererea de suspendare a judecăţii întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ. (până la soluţionarea plângerii penale nr. x din 28.09.2017, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti), contestatoarea nu a efectuat acte procedurale întreruptive ale cursului perimării, inexistenţa solicitării de judecată în lipsă şi plata taxei de timbru aferentă cererii de repunere pe rol la un moment în care se împlinise termenul de perimare reprezentând o rămânere în pasivitate sancţionabilă cu incidenţa acestei instituţii juridice în cauză.
Contrar susţinerilor recurentei, cererile de repunere pe rol, neurmate de repunerea efectivă pe rol şi lipsite de intenţia continuării judecăţii (prin neformularea unei cereri de judecată în lipsă şi neachitarea în termenul legal a taxei judiciare de timbru corespunzătoare) nu au efecte juridice în planul sistării perioadei de timp în raport de care este prevăzută sancţiunea perimării.
Fără relevanţă în curgerea termenului de perimare sunt şi încheierile pronunţate în vederea soluţionării cererilor de repunere pe rol, câtă vreme prin acestea nu s-a luat vreo măsură în ce priveşte reluarea judecăţii, ci s-au acordat termene pentru lipsă de procedură şi pentru a da posibilitate contestatoarei să achite taxele judiciare de timbru aferente.
Actul de procedură întreruptiv al termenului de perimare trebuie să fie făcut cu intenţia clară de a continua judecata, situaţie faţă de care o cerere de repunere pe rol lipsită de această finalitate nu are, prin ea însăşi, doar prin simpla formulare, această funcţie.
Cum de la data suspendării judecăţii (07.09.2016) astfel cum a fost menţinută prin încheierea de şedinţă din 18.10.2017, pricina a rămas în nelucrare din culpa contestatoarei, care nu şi-a manifestat voinţa cu respectarea exigenţelor procedurale în sensul continuării judecăţii, în mod corect instanţa învestită cu judecarea contestaţiei în anulare a constatat perimarea acesteia.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea SC A. SRL împotriva deciziei nr. 365/A din 11.04.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.