Asupra cauzei constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 5 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a suspendat judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 82 din 24 mai 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reţinând că se impune reconfigurarea cadrului procesual ca urmare a decesului intimatului B.
Prin încheierea din data de 7 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, minori şi familie, a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere de pe rol, motivat de faptul că nu s-a depus dovada acceptării succesiunii pârâtului B. de către persoanele indicate de apelant sau un certificat de calitate de moştenitor, pentru a se putea dispune introducerea în cauză a acestora, în condiţiile stabilite de art. 412 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva încheierii mai sus menţionate a declarat recurs reclamantul A.
În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, iar încheierea de şedinţă atacată este insuficient motivată şi lipsită de temei legal.
Reclamantul a susţinut că dispoziţiile art. 415 alin. (2) C. proc. civ. fac vorbire doar de "arătarea moştenitorilor", obligaţie pe care şi-a îndeplinit-o, indicând pe numiţii C. şi D. ca moştenitori ai defunctului B., inclusiv domiciliile acestora, pârât cu privire la care, în apel, a formulat cerere de renunţare la judecată, în condiţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere faptul că s-a aflat în relaţii de duşmănie cu persoana decedată, reclamantul a susţinut că instanţa de apel a stabilit în mod greşit în sarcina sa o obligaţie imposibil de executat, anume obligaţia de a depune la dosarul cauzei acte de stare civilă ori alte acte cu caracter personal care aparţin părţii adverse şi în a căror posesie nu poate intra.
Prevalându-se şi de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul a solicitat anularea încheierii de suspendare, cu consecinţa repunerii pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii.
Prin încheierea de şedinţă din 21 noiembrie 2018, Înalta Curte a declarat admisibil, în principiu, recursul declarat de reclamant şi a stabilit termen de judecată la data de 16 ianuarie 2019.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale într-un mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul este în drept să ceară părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, cu privire la orice împrejurări de fapt pe care acestea le invocă, iar potrivit alin. (3), judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii.
Prin dispoziţiile art. 11 C. proc. civ., se statuează, de asemenea, cu privire la îndatorirea terţilor de a sprijini, în condiţiile legii, realizarea justiţiei, fapt care presupune prezentarea de informaţii la cererea judecătorului, în vederea clarificării împrejurărilor de fapt intervenite pe parcursul procesului.
În înţelesul dispoziţiilor legale menţionate, judecătorul este în drept să solicite părţilor sau, după caz, terţilor, explicaţii cu privire la împrejurări de fapt despre care au cunoştinţă sau cu privire la care pot obţine informaţii, în conformitate cu dispoziţiile legale.
Totodată, în caz de deces a uneia dintre părţile litigante, conform dispoziţiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moştenitorilor. Un astfel de eveniment nu poate ţine însă în loc judecata, în mod nelimitat, cu atât mai puţin în situaţia în care partea interesată a făcut demersurile necesare şi posibile din punct de vedere al poziţiei sale procesuale, pentru a identifica succesibilii persoanei decedate, în scopul continuării judecăţii.
În această situaţie, dacă informaţiile oferite de părţile litigante nu sunt satisfăcătoare, revine instanţei de judecată îndatorirea de a solicita informaţii suplimentare de la terţii care le deţin, pentru a clarifica care este stadiul procedurii succesorale şi a statua cu privire la cadrul procesual în care urmează să se desfăşoare judecata.
În speţa supusă analizei, se constată că judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 782 din 24 mai 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost suspendată în data de 5 februarie 2018, ca urmare a decesului pârâtului B.
Reclamantul A. a solicitat repunerea pe rol a cauzei arătând că, în urma demersurilor întreprinse, a identificat ca moştenitori ai defunctului B. pe numiţii C. şi D. şi a indicat domiciliile acestora în vederea citării în proces.
La data de 7 mai 2018, instanţa de apel a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamant, motivat de faptul că nu s-a depus la dosar şi dovada acceptării succesiunii defunctului B. de către persoanele indicate ca fiind moştenitori sau un certificat de calitate de moştenitor.
Or, atare de înscrisuri nu pot fi prezentate de reclamantul A., care este un terţ în raport de succesiunea defunctului B.
Astfel de înscrisuri, care pot fi deţinute de terţe persoane, pot fi solicitate doar de către instanţa de judecată, în condiţiile art. 297 şi urm. C. proc. civ.
O atare obligaţie nu poate fi pusă în sarcina reclamantului, întrucât, fiind imposibil de executat, conduce la blocarea procedurii judiciare, în mod nejustificat, contrar prevederilor legale mai sus menţionate.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de reclamant, a casa încheierea de şedinţă din data de 7 mai 2018 şi a trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 7 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă de apel pentru continuarea judecăţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2019.
Procesat de ED