Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 529/2019

Şedinţa publică din data de 7 martie 2019

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. x/2018 din data de 03 mai 2018, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hundeoara, anularea deciziei de înfiinţare a popririi asupra sumei de 81.000 RON, pe care contestatorul ar datora-o debitorului SC B. SRL.

Totodată, contestatorul a solicitat anularea următoarelor adrese de înfiinţare a popririi emise la data de 18.04.2018 în dosarul de executare nr. 5777-5777: nr. 1804, nr. 1805, nr. 1806, nr. 1807, nr. 1808, nr. 1809, nr. 1810, nr. 1811, nr. 1812, nr. 1813, nr. 1814, nr. 1815, nr. 1816, nr. 1817, nr. 1818, nr. 1819 şi nr. 1820.

La data de 30.05.2018, intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hundeoara a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin cererea reconvenţională, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara a solicitat menţinerea adreselor de înfiinţare a popririi nr. 1804/18.04.2018 în sumă de 9310 RON, nr. 1805/18.04.2018 în sumă de 6741 RON, nr. 1806/18.04.2018 în sumă de 9160 RON, nr. 1807/18.04.2018 în sumă de 8048 RON, nr. 1808/18.04.2018 în sumă de 27221 RON, nr. 1809/18.04.2018 în sumă de 8147 RON, nr. 1810/18.04.2018 în sumă de 2895 RON, nr. 1811/18.04.2018 în sumă de 3020 RON, nr. 1812/18.04.2018 în sumă de 3673 RON, nr. 1813/18.04.2018 în sumă de 1852 RON, nr. 1814/18.04.2018 în sumă de 1296 RON, nr. 1815/18.04.2018 în sumă de 1387 RON, nr. 816/18.04.2018 în sumă de 3742 RON, nr. 1817/18.04.2018 în sumă de 6416 RON, nr. 1818/18.04.2018 în sumă de 5111 RON, nr. 1819/18.04.2018 în sumă de 5611 RON, nr. 1820/18.04.2018 în sumă de 1881 RON, până la concurenţa sumei de 81.012 RON, pe care debitorul SC B. SRL o datorează bugetului general consolidat.

În motivarea cererii, creditorul a arătat că din balanţa de verificare a SC B. SRL, aferentă perioadei 01.12.2017 - 31.12.2017 şi din factura nr. x/27.07.2016 rezultă că A. datorează societăţii debitoare suma de 47.439,75 RON, reprezentând manopera.

Având în vedere că terţul poprit nu a îndeplinit niciuna dintre obligaţiile stabilite în sarcina sa de art. 236 alin. (8) şi alin. (9) din Legea nr. 207/2015, creditorul a solicitat instanţei să pronunţe o sentinţă de menţinere a popririi.

În drept, au fost invocate prevederile art. 236 şi art. 237 din Legea nr. 205/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prin Încheierea nr. 1812 din 05 septembrie 2018, Judecătoria Deva, secţia civilă, a disjuns cererea reconvenţională şi formarea unui nou dosar, având ca obiect "validare poprire" şi ca părţi pe Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hunedoara - în calitate de creditor, A. - în calitate de terţ poprit şi SC B. SRL - în calitate de debitor.

Prin Sentinţa nr. 1866 din 19 septembrie 2018, Judecătoria Deva, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, instanţa a avut în vedere prevederile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd "Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi".

Instanţa a constatat că, în cauza dedusă judecăţii, terţul poprit A. are domiciliul în municipiul Bucureşti str. x, iar din verificările efectuate de instanţă în baza de date DEPABD, a rezultat că această persoană nu are stabilită reşedinţa în municipiul Deva.

Învestită prin declinare, prin Sentinţa civilă nr. 7638 din 4 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivare, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, aşa cum a arătat şi Judecătoria Deva.

Judecătoria a reţinut că, în speţă, cererea de menţinere a popririi a fost formulată pe cale reconvenţională, în cadrul unei cereri principale de competenţa Judecătoriei Deva.

În aceste condiţii, fiind competentă să soluţioneze cererea principală, va opera prorogarea competenţei cu privire la cererea reconvenţională, chiar dacă aceasta a fost disjunsă ulterior, completul care a soluţionat cererea principală urmând să soluţioneze şi cererea reconvenţională, cum prevede art. 123 C. proc. civ.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 123 C. proc. civ.: "(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi atunci când competenţa de soluţionare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secţii specializate sau a unui complet specializat.

(3) Când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile".

În cauză, obiectul prezentului dosar îl constituie contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. x/2018 din data de 03.05.2018, litigiul purtându-se între contestatorul A. şi intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Hundeoara.

Prin încheierea nr. 1812 din 05 septembrie 2018, Judecătoria Deva, secţia civilă, a disjuns cererea reconvenţională şi formarea unui nou dosar, având ca obiect "validare poprire", care face obiectul prezentului conflict de competenţă.

Aşadar, Înalta Curte constată că obiectul dosarului pendinte îl reprezintă cererea reconvenţională disjunsă din Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Deva, respectiv o cerere incidentală în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ., împrejurare faţă de care apreciază ca sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 C. proc. civ., care reglementează competenţa de soluţionare a cererilor în materia insolvenţei sau concordatului preventiv, dându-le în competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.

În acest sens, se reţine faptul că dispoziţiile art. 123 C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, în sensul că instanţa competentă a soluţiona o cerere principală devine competentă a soluţiona şi cererile accesorii, adiţionale şi incidentale formulate în aceeaşi cauză, chiar dacă, în mod obişnuit, acestea nu ar fi intrat în competenţa sa materială sau teritorială, prin aceste dispoziţii se derogă expres de la normele de competenţă materială şi teritorială, cu o singură excepţie, aceea a cererilor prevăzute de art. 120 C. proc. civ.

Întrucât competenţa instanţei se determină la momentul sesizării acesteia, instanţa competentă să soluţioneze cererea principală rămâne investită să soluţioneze cererea reconvenţională, chiar după disjungerea în vederea soluţionării separate, în condiţiile art. 210 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.

Procesat de GGC - GV