Analizând recursul, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1027 din data de 14 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 875/D din data de 25 octombrie 2017 a Tribunalului Bacău, secţia I civilă.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 4 ianuarie 2019 şi repartizat completului de filtru CF x.
În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 9 ianuarie 2019 şi comunicat părţilor la data de 14 ianuarie 2019.
La data de 29 ianuarie 2019 intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a depus punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.
La data de 4 martie 2019 au fost înregistrate la dosar notele scrise depuse prin e-mail de recurentul-reclamant, în cuprinsul cărora solicită admiterea recursului faţă de Decizia nr. 369/2017 pronunţată de Curtea Constituţională.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:
"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.
Se reţine, totodată, că potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) - (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:
"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.
(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".
Cu referire la notele scrise formulate de către recurentul-reclamant, în sensul că recursul este admisibil având în vedere Decizia nr. 369/2017 pronunţată de Curtea Constituţională, se reţine că partea îşi întemeiază concluziile pe premisa greşită că respectiva decizie a instanţei de contencios constituţional este aplicabilă în speţă.
Prin Decizia nr. 369 din data de 30 mai 2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, a statuat că sintagma precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv cuprinsă în dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirii punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.
Această decizie, însă, nu are incidenţă în cauza dedusă judecăţii, având în vedere obiectul litigiului - Legea nr. 10/2001 - şi faţă dispoziţiile derogatorii ale acestei legi speciale.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior redate, rezultă că Decizia nr. 1027 din data de 14 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţată în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1027 din data de 14 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.
Procesat de GGC - GV