Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 589/03.05.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. SA, D. SA şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru nesemnare.
Prin Decizia nr. 1080 A din 13 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 589/03.05.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Decizia a fost pronunţată cu menţiunea definitivă.
Împotriva acestei decizii, reclamant A. a formulat recurs, cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi repartizat completului C5 la data de 27 noiembrie 2018.
La data de 3 decembrie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost însuşit de membrii completului de judecată şi s-a dispus comunicarea raportului către părţile în litigiu.
Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat părţilor la data de 17 decembrie 2018.
Recurenţii reclamanţi au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat admiterea recursului, aşa cum a fost formulat.
Analizând inadmisibilitatea recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j) (...)", iar conform art. 94 lit. k) C. proc. civ. "orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti".
Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauze ce au ca obiect pretenţii în sumă de 200.000 RON inclusiv sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă doar căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanţii au formulat mai multe capete de cerere, iar valoarea celui mai mare este de 200.000 RON, precum şi faţă de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, se constată că decizia recurată nu mai este supusă căii de atac recursului.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte, fiind învestită cu judecata unei căi de atac neprevăzută de lege, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 1080 A din data de 13 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019.
Procesat de GGC - GV