Asupra cererii de revizuire de faţă:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2018, revizuenţii A., B., C. şi D. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 142/R din 15 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 15/05.02.2010 a Camerei de Conturi a Municipiului Bucureşti s-a dispus recuperarea prejudiciului cauzat bugetului Sector 4 Bucureşti, prin efectuarea unor plăţi nelegale în cuantum de 153.844 RON, reprezentând contravaloare aparatură electrocasnică achiziţionată de Primăria Sectorului 4 Bucureşti şi repartizată cu titlu gratuit unor salariaţi din domeniul sănătăţii şi învăţământului, cu ocazia unor activităţi desfăşurate în zilele de 1 şi 8 martie 2008.
Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului, secţia a IX-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2011, reclamantul Primarul Sectorului 4 Bucureşti a solicitat obligarea pârâţilor E., F., A., B., D. şi C. la plata sumei de 153.844 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului local al Sectorului 4 prin efectuarea cheltuielilor fără prevederi bugetare şi cu încălcarea Legii Finanţelor Publice nr. 273/2006, astfel cum s-a solicitat de către Curtea de Conturi.
Prin Sentinţa civilă nr. 2073/24.05.2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetentei materiale şi a declinat competenta de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru 4 dintre cei 6 paraţi iniţiali, respectiv pentru A.. B., D. şi C. cauza fiind înregistrată pe roiul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, sub nr. x/2011.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut cauza spre soluţionare, în Dosarul nr. x/2010, numai în ce priveşte pe pârâtele E. şi F. (care aveau calitatea de funcţionar public), pronunţând Sentinţa civilă nr. 3075/27.09.2011, prin care a respins acţiunea formulata de Primarul Sectorului 4, ca neîntemeiata, sentinţă ce a rămas definitivă şi irevocabilă, prin nerecurare.
Revizuenţii arată că, prin Sentinţa civilă nr. 1377/20.02.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul Primarul Sectorului 4 în contradictoriu cu pârâţii A., B., D. şi C., instanţa reţinând că în sarcina pârâţilor nu a putut fi reţinută săvârşirea unei fapte ilicite.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamantul Primarul Sectorului 4 a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 108A/05.02.2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, iar prin Decizia nr. 518/12.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant, a fost casată decizia civilă atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecarea apelului Tribunalului Bucureşti.
În rejudecarea apelului, prin Decizia civilă nr. 1302 din 23.09.2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant Primarul Sectorului 4 Bucureşti şi l-a obligat să plătească intimaţilor suma de 2.000 RON cheltuieli de judecată în apel.
Prin Decizia civilă nr. 807/R/08.09.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis recursul formulat de recurentul-reclamant Primarului Sectorului 4 Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 1302A/23.09.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A., B., D. şi C.; a casat decizia recurată şi a trimis cauza la Tribunalul Bucureşti, pentru rejudecarea apelului.
Prin Decizia civilă nr. 982A/01/03/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia IV civilă, a admis apelul declarat de Primarul Sectorului 4 şi, pe fond, a admis acţiunea, obligând paraţii la plata, în solidar, către reclamant a sumei de 153.844 RON reprezentând despăgubiri.
Împotriva Deciziei nr. 982A/01/03/2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia IV civilă au formulat recurs pârâţii A., B., D. şi C. care, prin Decizia nr. 142R/15.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, respectiv a Deciziei nr. 142R/15.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, revizuenţii au formulat prezenta cerere de revizuire susţinând că hotărârea supună revizuirii nu ţine cont de Sentinţa nr. 3075/27.09.2011 a Tribunalului Bucureşti existând, astfel, hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de grade deosebite, în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate.
Consideră admisibilă cererea de revizuire, întrucât cele două litigii au privit aceleaşi părţi, derivând din aceeaşi cauză şi aceeaşi faptă, fiind înregistrată, iniţial, o singură acţiune pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, iar părţile fiind indicate ca pârâte în temeiul solidarităţii pasive, în baza cărora s-a înregistrat un prejudiciu unic, nediferenţiat după fapte proprii sau după grade de culpă, prejudiciu apreciat ca nedivizibil între făptuitori.
Solicită, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. admiterea cererii de revizuire, schimbării în tot a Deciziei civile nr. 142/R/15.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul admiterii recursului şi respingerii, pe fond, a cererii în pretenţii, ca neîntemeiată.
În temeiul dispoziţiilor art. 325 C. proc. civ., revizuenţii au solicitat şi suspendarea executării hotărârii supuse prezentei căi extraordinare de atac, până la soluţionarea acesteia, motivat de faptul că împotriva acestora a fost declanşată procedura executării silite, deschisă de BEJ G. şi H. la cererea intimatului.
Prin încheierea de şedinţă din 21 februarie 2019, Înalta Curte a respins cererea revizuenţilor privind suspendarea executării Deciziei civile nr. 142/R/15.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, motivat de faptul că, deşi legal citaţi cu menţiunea achitării cauţiunii stabilite, potrivit art. 325 C. proc. civ., revizuenţii nu şi-au îndeplinit această obligaţie legală.
Intimatul Primarul Sectorului 4, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 7.03.2019, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii şi a inadmisibilităţii cererii de revizuire şi, având în vedere prioritatea soluţionării excepţiilor de procedură, va analiza preliminar excepţia tardivităţii cererii de revizuire, pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Din cuprinsul cererii de revizuire, fundamentată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii este Decizia civilă nr. 142/R pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 15 martie 2018.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 alin. (1) din C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Potrivit prevederilor art. 324 alin. (1) pct. l C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. l, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţarea ultimei hotărâri
Legea sancţionează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Termenul de o lună, reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În speţă, din actele dosarului rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. a fost depăşit, întrucât Decizia nr. 142/R a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a cărei revizuire se cere, a fost pronunţată în recurs la data de 15.03.2018, iar cererea de revizuire a fost expediată, către instanţă, la data de 05.12.2018, conform datei poştei aplicată pe plicul de expediere, cu încălcarea termenului legal enunţat care s-a împlinit la data de 15 aprilie 2018, conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., ce stipulează: "Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare."
Susţinerea revizuenţilor referitoare la termenul de formulare a cererii de revizuire, care ar curge de la data când le-a fost comunicată decizia a cărei revizuire o solicită - şi care, de altfel, nici nu evocă fondul, astfel cum prevede art. 322 alin. (1) C. proc. civ. - nu este întemeiată, având în vedere că, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2), termenul de revizuire este de o lună şi se calculează de la pronunţarea ultimei hotărâri (fiind o hotărâre pronunţată de o instanţă de recurs) şi nu de la comunicarea acesteia.
Or, pentru cererea de revizuire a unei hotărâri pronunţată de o instanţă de recurs legiuitorul a prevăzut, în mod expres, prin dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti de la pronunţarea hotărârii. De altfel, Decizia civilă nr. 142/R din 15 martie 2018 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca instanţă de recurs, fiind irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărâre care nu se comunică, întrucât dispoziţiile procedurale nu instituie această obligativitate.
În speţă, revizuenţii nu s-au conformat prevederilor art. 324 alin. (1) C. proc. civ., deoarece au formulat cererea cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de textul menţionat.
În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca tardiv declarată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 142/R din 15 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată de revizuenţii A., C., D. şi B.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2019.
Procesat de GGC - GV