Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.09.2015, reclamantul B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea deciziei AMPOSDRU nr. 45/22.07.2014 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă depusă de B. împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare privind proiectul x/S/62406-SMIS 22264, titlul "Solidaritate prin dialog social", şi emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă contestaţia administrativă a B.;
- pe cale de consecinţă anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare astfel cum a fost refăcută la data de 22.07.2014 de către comisia de soluţionare a contestaţiilor AMPOSDRU;
- obligarea AMPOSDRU de a restitui B. suma de 233.597,32 RON la care se adaugă suma de 42.990,45 RON TVA, reţinută în baza titlului executoriu reprezentată de nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, actualizată cu indicele de inflaţie până la momentul plăţii efective;
- obligarea AMPOSDRU la plata dobânzii legale aferente sumei de 276.587,77 RON, datorată pentru perioada 07 august 2014 - 28 februarie 2015, în sumă totală de 8.526,46 RON.
Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 1921 din 6 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a respins cererea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei civile nr. 1921 din 6 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că sentinţa este nemotivată, întrucât singurul considerent este cel referitor la existenţa unui potenţial conflict de interese ce rezultă din calitatea de funcţionari publici deţinută de administratorul societăţii SC A. SRL.
Consideră recurentul că acest fapt nu poate duce la sancţionarea beneficiarului proiectului, cu atât mai mult cu cât acesta şi-a dovedit buna-credinţă şi corectitudinea pe tot parcursul implementării proiectului.
În concluzie, instanţa de fond a analizat şi a judecat cererea dedusă judecăţii, doar pe considerentele unui potenţial conflict de interese în care s-ar fi aflat administratorul ofertantului SC A. SRL.
Soluţia instanţei de recurs
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de recurs a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În cauză, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Deoarece Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În sistemul de drept procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească.
Motivarea în fapt şi în drept este o condiţie de esenţă a hotărârii judecătoreşti, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligaţie legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părţilor, atât în fapt, cât şi în drept care au fost raţiunile care au determinat adoptarea soluţiei.
Având în vedere aceste dispoziţii, instanţa de fond a respins acţiunea ca nefondată, fără a analiza cauza pe fond şi fără a avea în vedere apărările formulate de părţi. Instanţa de fond a analizat şi a judecat cererea dedusă judecăţii, doar pe considerentele unui potenţial conflict de interese în care s-ar fi aflat administratorul ofertantului SC A. SRL.
Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a cauzei, pentru ca instanţa de fond să analizeze litigiul sub toate aspectele.
Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza cererea reclamantului şi va prezenta argumentele sale în sprijinul soluţiei ce va fi adoptată.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de B. împotriva Sentinţei nr. 1921 din 6 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - GV