Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 13.10.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3.645.013,60 RON reprezentând chirie neachitată pentru lunile septembrie 2011- decembrie 2012, a sumei de 317.674,59 RON reprezentând penalităţi de întârziere, calculate în raport de sumele restante cu titlu de chirie, estimate provizoriu până la data introducerii cererii de chemare în judecată, penalităţi care vor continua să curgă până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1474 din 10 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr. 1474 din 10 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. şi administrator judiciar B. SPRL.
Prin decizia civilă nr. 469 din 09 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul reclamantei.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că obiectul prezentei cauze îl reprezintă contravaloarea TVA cuprinsă în facturile emise de reclamantă pentru plata chiriei în perioada septembrie 2011- decembrie 2012.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că prin H.C.G.M.B. nr. 352/22.10.2009 a fost aprobat contractul de închiriere a imobilului situat în Bucureşti, necesar pentru mutarea temporară a aparatului de specialitate al Primarului General al Municipiului Bucureşti şi a membrilor Consiliului General al Municipiului Bucureşti, într-o formă de bază, formă care constituia punctul de plecare al negocierii părţilor implicate.
În baza mandatului acordat de CGMB, Primarul General al Municipiului Bucureşti a negociat şi încheiat cu S.C. D. S.R.L. la data de 11.12.2009, Contractul de închiriere nr. x a imobilului situat în Bucureşti, contract modificat în cursul executării sale. Urmare a dobândirii calităţii de proprietar, contractul iniţial încheiat a fost preluat de S.C. A. S.R.L., toate celelalte clauze ale contractului rămânând nemodificate.
La data de 28.10.2011, între Municipiul Bucureşti şi S.C. A. S.R.L. a fost încheiată Minuta nr. x ca urmare a întâlnirii celor două părţi pentru a reglementa anumite clauze ale Contractului de închiriere nr. x/11.12.2009. Prin H.C.G.M.B. nr. 200/29.11.2012 a fost aprobată prelungirea Contractului de închiriere nr. x/11.12.2009, semnându-se în consecinţă actul adiţional nr. x/23.01.2013 încheiat de Municipiul Bucureşti cu S.C. A. S.R.L., durata închirierii prelungindu-se până la 10.12.2013.
Cu privire la Minuta încheiată între părţi, s-a reţinut că părţile au convenit ca până cel târziu la data de 10.12.2012, dar nu mai înainte de aprobarea de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti să încheie un act adiţional la contractul de închiriere nr. x/2009 care să cuprindă următoarele:
1) Art. 4.1 se va modifica şi va avea următorul conţinut "Începând cu luna septembrie 2011 Chiriaşul va plăti Proprietarului o sumă totală în echivalent RON a 17,84 Euro/mp închiriabil pe lună, pentru spaţiile din clădire".
2) Autoritatea Municipiului Bucureşti va recupera de la Proprietarul S.C. A. S.R.L. cuantumul TVA plătit de Municipiul Bucureşti începând cu decembrie 2009 şi până in august 2011. Recuperarea TVA se va face eşalonat in tranşe trimestriale, negociate.
Cu privire la natura juridică a acestei minute şi a efectelor pe care le produce între părţi, s-a reţinut că aceste aspecte au fost lămurite în dosarul nr. x/2014, atât prin sentinţa civilă nr. 887/20.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a civilă cât şi prin decizia civilă nr. 1375/28.09.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, stabilindu-se că Minuta încheiată la data de 28.10.2011 este un act juridic bilateral, un acord expres de voinţă a părţilor semnatare, constituind astfel legea părţilor cu privire la chestiunile agreate şi legând părţile conform principiului forţei obligatorii a actelor juridice.
S-a mai reţinut că potrivit aceleiaşi decizii, Minuta nr. x/28.10.2011 constituie un act bilateral producător de efecte juridice care reglementează şi pentru viitor reducerea chiriei - se prevede în mod expres reducerea chiriei începând cu luna septembrie 2011.
Tot în cuprinsul deciziei civile nr. 1375/28.09.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a statuat că reducerea chiriei se stabileşte de către părţi prin două acte juridice: pentru perioada septembrie 2011-10 decembrie 2012 există Minuta nr. x/28.10.2011, iar pentru perioada începând cu 11.12.2012 - există Actul adiţional nr. x.
Instanţa de apel a apreciat că aceste statuări ale Curţii de Apel Bucureşti cuprinse în decizia civilă nr. 1375/28.09.2015 se impun în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat provizorie, conform art. 430 alin. (4) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la ignorarea de către prima instanţă a condiţiei suspensive stipulată în Minuta din 28.10.2011, s-a reţinut că sunt nefondate, decizia civilă nr. 1375/28.09.2015 dezlegând şi această chestiune litigioasă şi care se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat care nu stipulează vreo condiţie suspensivă ca modalitate a actului juridic.
La data de 24 iulie 2017, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. şi prin administrator judiciar B. SPRL a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 469 din 09 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 03 august 2017.
Prin cererea de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Bucureşti.
În argumentarea motivelor de casare invocate, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că prin ignorarea criticilor împotriva dezlegării date de prima instanţă pe motivul existenţei unei pretinse autorităţi provizorii de lucru judecat, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 430 şi 431 C. proc. civ. şi nu a ţinut cont de regulile de interpretare a actelor juridice realizând o confuzie cu privire la cele două manifestări de voinţă din cuprinsul Minutei, în acest fel, instanţa de apel încălcând şi art. 977 şi art. 982 C. civ.
A mai arătat recurenta că aspectul esenţial nu este dacă Minuta a produs efecte în general, ci dacă are, în contextul celor statornicite între părţi până la acel moment, valoarea unui act adiţional, or, din conţinutul acestui acord nu rezultă că părţile au intenţionat să opereze vreo modificare a chiriei în baza Minutei, abandonând necesitatea semnării unui act adiţional şi ignorând obligaţia aprobării oricăror modificări ale raportului contractual de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
În continuare, în legătură cu reţinerea instanţelor din dosarul nr. x/2014, potrivit cărora Minuta ar reglementa şi pentru viitor reducerea chiriei, a arătat recurenta că Minuta consemna preconizarea unei situaţii ulterioare şi eventuale de modificare a raportului de închiriere, prin încheierea unui act adiţional până la o anumită dată, act adiţional preconizat să fie aprobat de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
A mai arătat recurenta că un alt considerent prin care instanţa de apel justifică refuzul de a analiza criticile sale îl reprezintă faptul că reţinerile instanţelor din dosarul x/2014 ar reprezenta considerente decizorii, care au autoritate de lucru judecat, concluzia fiind nelegală, rezultatul ignorării existenţei a două manifestări de voinţă din cuprinsul Minutei, respectiv modificarea art. 4.1 în sensul reducerii preţului la suma de 17,94 euro/mp/lună şi posibilitatea recuperării de către Municipiul Bucureşti a TVA-ului deja achitat, aspect ce a făcut obiectul dosarului x/2014
Prin rezoluţia din 07 august 2017, Înalta Curte a pus în vedere recurentei să precizeze dacă este de acord ca în situaţia în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru conform art. 493 C. proc. civ.
Prin răspunsul la adresa de regularizare comunicată de instanţă la 11.08.2017, recurenta-reclamantă a arătat că nu este de acord cu soluţionarea recursului de către completul de filtru.
Prin întâmpinarea înregistrată la 11 septembrie 2017, intimatul Municipiul Bucureşti prin Primar General a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la 02 octombrie 2017, recurenta-reclamantă a solicitat înlăturarea apărărilor intimatului şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 10 noiembrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 23 februarie 2018, s-a admis în principiu recursul şi s-a stabilit termen în şedinţă publică la data de 27 aprilie 2018.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentele-reclamante S.C. A. S.R.L. prin ADMINISTRATOR SPECIAL C. şi S.C. A. S.R.L. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR B. SPRL este nefondat şi va fi respins, pentru următoarele considerente:
Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziţii ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură şi care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.
Potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Din perspectiva celor două motive de casare invocate, prin memoriul de recurs, s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel ar fi încălcat prevederile art. 430 şi 431 C. proc. civ., prin ignorarea criticilor împotriva dezlegării date de prima instanţă pe motivul existenţei unei autorităţi de lucru judecat provizorii şi că ar fi încălcat şi dispoziţiile art. 977 şi 982 C. civ., neţinând cont de regulile de interpretare a actelor juridice, realizând o confuzie cu privire la cele două manifestări de voinţă din cuprinsul Minutei, ce ar fi, în opinia sa, apte de a primi soluţii diferite, fără a fi atinsă în vreun fel puterea de lucru judecat a celor statuate în cauza x/2014.
Referitor la criticile ce vizează autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1375 din 28.09.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă se cuvine a fi precizat că prin decizia nr. 949 din 24.05.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul formulat de A. S.R.L.
Aşadar, în prezenta cauză, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 430-431 C. proc. civ.
Autoritatea de lucru judecat astfel cum a fost consacrată prin dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. statuează la alin. (2) al aceluiaşi articol că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Prin noua reglementare a autorităţii de lucru judecat noul C. proc. civ. prevede în mod expres că autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului, cât şi asupra considerentelor pe care se sprijină.
Totodată, art. 431 alin. (2) C. proc. civ. reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; ea fiind la îndemâna oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, în acest caz nefiind necesar a fi întrunită tripla identitate, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv şi considerente; această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile legale evocate, analiza instanţei de apel se impunea a se face inclusiv din perspectiva considerentelor hotărârii pronunţate într-un alt litigiu între părţi, prin raportare şi la dispoziţiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ. care consacră autoritatea de lucru judecat provizorie, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului şi ea funcţionează până la expirarea termenului de apel sau recurs, după caz, pentru ipoteza în care, deşi supusă apelului sau recursului, calea de atac nu a fost exercitată, ori până la respingerea acestor căi de atac, atunci când s-a făcut uz de ele.
În strânsă legătură cu cele reţinute anterior, critica referitoare la faptul că instanţa nu a ţinut cont de regulile de interpretare a actelor juridice realizând o confuzie cu privire la cele două manifestări de voinţă din cuprinsul Minutei, în acest fel, încălcând dispoziţiile art. 977 şi art. 982 C. civ. se constată de asemenea a fi nefondată.
Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut prin decizia civilă nr. 1375/28.09.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2014, decizie menţinută de Înalta Curte, în ceea ce priveşte critica formulată de reclamantă în sensul că minuta nr. x din 28.10.2011 ar fi fost condiţionată de îndeplinirea ulterioară a două condiţii, respectiv: chestiunile vizate de Minută să fie cuprinse într-un act adiţional semnat de părţi şi emis în baza unei hotărâri a CGMB, iar acest act adiţional să fi fost încheiat cel târziu la data de 10.12.2012, că este nefondată, întrucât se nesocotesc efectele acordului de voinţă încheiat între părţi prin minuta sus-arătată, care a fost recunoscută şi semnată de reclamantă.
Totodată, s-a reţinut că Minuta nr. x/28.10.2011 este un act juridic bilateral, un acord expres de voinţă a părţilor semnatare, prin care recurenta s-a obligat să restituie Municipiului Bucureşti sumele achitate de acesta cu titlu de TVA. Părţile s-au pus expres de acord, chiar prin Minută, asupra existenţei dreptului Municipiului Bucureşti la restituirea unei sume egale cu contravaloarea TVA şi a obligaţiei recurentei A. de a restitui municipalităţii suma plătită de aceasta cu acest titlu în perioada decembrie 2009- august 2011, Minuta constituind astfel legea părţilor cu privire la chestiunile agreate şi legând părţile conform principiului forţei obligatorii a actelor juridice.
În aceste condiţii, s-au constatat a fi nefondate susţinerile recurentei - reclamante conform cărora dreptul de creanţă al Municipiului Bucureşti ar fi fost afectat de o condiţie suspensivă, respectiv încheierea unui act adiţional la Contractul nr. x/11.12.2009.
Totodată, Înalta Curte a confirmat argumentarea făcută de instanţa de apel, când a analizat existenţa unei modalităţi a actului juridic, stabilindu-se că este vorba despre un termen suspensiv, iar nu despre o condiţie suspensivă, prin raportare la modalitatea de restituire de către reclamantă a sumelor având în vedere convenţia expresă a părţilor, restituirea TVA urmând a se face eşalonat, în tranşe trimestriale negociate, însă părţile nu urmau a negocia toate condiţiile de derulare a raportului contractual, ci erau supuse negocierii doar tranşele şi datele plăţii în mod eşalonat. Pe cale de consecinţă, pentru considerentele prezentate, reţinând că nu se confirmă motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-reclamante S.C. A. S.R.L. prin ADMINISTRATOR SPECIAL C. şi S.C. A. S.R.L. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 469 din 09 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27.04.2018.