Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti. secţia a V-a civilă, sub 19168/3/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii B., C. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:
- anularea mărcii naţionale individuale "A." C. and C., nr. 128465, nr. depozit M 2012 06858, înregistrată pe numele pârâtului B. pentru servicii din clasele 39 şi 41, întrucât marca conţine numele patronimic al asociaţiei reclamante, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 84/1998;
- în subsidiar, anularea mărcii, întrucât înregistrarea s-a făcut cu rea credinţă, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998;
- anularea certificatului de înregistrare şi obligarea pârâtului Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci la radierea mărcii din Registrul Naţional al Mărcilor;
- obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti secţia a III-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii B., C. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună, pe lângă capetele de cerere anterior arătate, cu referire însă la marca naţională verbală "A. C." nr. 128465 nr. depozit M 2012 06858, pentru serviciile din clasele 39 şi 41:
- încetarea de îndată a folosirii de către pârâta C. a numelor de domeniu www.x.ro şi www.A.org, precum şi denumirea "A."
- încetarea de îndată a folosirii de către pârâta C. a denumirii "A."
- obligarea pârâtei C. la modificarea denumirii, pentru a nu da posibilitatea să justifice folosirea "A." prin iniţialele denumirii.
Prin încheierea din data de 9 decembrie 2015 s-a dispus conexarea Dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Pârâţii C. şi B. au formulat cerere reconvenţională, prin care au solicitat:
- interzicerea folosirii mărcii "A." de către reclamantă în activitatea pentru care s-a înfiinţat, în sensul de a i se interzice utilizarea unui semn identic mărcii a cărei anulare se solicită, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată şi a unui semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă a cărei anulare se solicită şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă, respectiv de a-i interzice reclamantei a face următoarele acte materiale: aplicarea semnului mărcii a cărei anulare se solicită pe orice produse sau pe orice ambalaje; oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub semnului mărcii a cărei anulare se solicită; punerea în liberă circulaţie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum şi acordarea oricărei alte destinaţii vamale, aşa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub semnul mărcii a cărei anulare se solicită; utilizarea semnului mărcii a cărei anulare se solicită pe documente sau pentru publicitate;
- încetarea folosirii de către reclamantă a numelui de domeniu www.x.ro deoarece creează confuzie în rândul publicului între pârâta C. şi reclamată;
- obligarea reclamantei la modificarea denumirii pentru a nu mai crea confuzie între această asociaţie şi marca înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, a cărei anulare se solicită.
Prin Sentinţa civilă nr. 637 din 26 mai 2016, Tribunalul Bucureşti. secţia a V-a civilă a admis în parte acţiunile principale conexe şi a dispus anularea mărcii naţionale verbale "A." nr. 128464 nr. depozit M 2012 06949 pentru serviciile din clasele 39 şi 41 şi a mărcii naţionale verbale "A. C." nr. 128465 nr. depozit M 2012 06858 pentru serviciile din clasele 39 şi 41.
A obligat Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci să radieze cele două mărci din Registrul Naţional al Mărcilor după rămânerea definitivă a hotărârii şi pe pârâta C. să înceteze de îndată folosirea numelor de domeniu www.x.ro şi www.A..org, precum şi denumirea "A.".
A respins, ca neîntemeiate, atât cererea de obligare a pârâtei C. la modificarea denumirii, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi C. şi B. împotriva reclamantei pârâte A., obligându-i pe pârâţii-reclamanţi la 4.706,9 RON cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă.
Curtea de Apel Bucureşti. secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 959A din 1 noiembrie 2017, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-pârâţi-reclamanţi C. şi B. împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei de apel au declarat recurs pârâţii B. şi C., invocând dispoziţiile pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ. şi arătând că este criticată doar partea din hotărârea de apel prin care se menţine dispoziţia instanţei de fond cu privire la obligarea de încetare a utilizării domeniilor de internet www.x.ro şi www.A..org, pentru următoarele motive:
Sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. deoarece instanţa nu motivează de ce trebuie menţinută dispoziţia instanţei de fond cu privire la obligarea de a înceta folosirea domeniilor de internet. Nu se arată niciun temei de drept, nici de către instanţa de fond şi nici de către instanţa de apel, care să permită obligarea apelanţilor-pârâţi a înceta folosinţa domeniilor de internet.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea de apel s-a pronunţat cu încălcarea normelor de drept material, respectiv art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, care reglementează anularea mărcii pentru rea credinţă la înregistrare, şi a art. 36 din aceeaşi lege, care protejează dreptul la marcă. Eronat s-a considerat că încălcarea acestor dispoziţii legale poate fi aplicabilă pentru menţinerea hotărârii primei instanţe referitoare la folosirea domeniului de internet, deşi nu există temei legal pentru aceasta obligaţie.
În mod greşit s-a constat incidenţa art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 şi pe cale de consecinţă s-a dispus obligarea la încetarea folosirii numelor de domeniu, fără să se motiveze menţinerea dispozitivului hotărârii apelate, care se referea la încetarea folosirii domeniului de internet.
În cauză nu poate fi identificată reaua credinţă în înregistrarea mărcii şi nici încălcarea drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei - intimate în ceea ce priveşte folosirea domeniilor de internet.
Înregistrarea mărcii "A." s-a efectuat ca urmare a nevoii apelanţilor de a-şi proteja efortul financiar propriu alocat asociaţiei pe care au înfiinţat-o în anul 2012, în condiţiile în care pe piaţă, deşi exista o asociaţie de profil, aceasta nu era activă şi nu acţiona în interesul membrilor săi. De asemenea, înregistrarea mărcii "A." era necesară deoarece celelalte asociaţii cu acelaşi profil erau înregistrate sub acronimul "A." urmat de numele ţării în care s-au înfiinţat. Nu reaua credinţă i-a determinat să înregistreze marca "A.", ci nevoia de a îşi proteja efortul financiar, timpul şi experienţa alocate în promovarea intereselor membrilor săi. Văzând pasivitatea în promovarea intereselor aviatorilor din România, au decis să înfiinţeze o asociaţie şi să înregistreze marca care îi reprezenta.
Se invocă de Curte faptul că reclamanta - intimată a fost înfiinţată cu 6 ani înainte de înregistrarea mărcii, dar nu analizează de ce în cei 6 ani de când se indică că se foloseşte denumirea "A." această asociaţie nu şi-a înregistrat marca "A." pentru a se proteja. Reclamanta - intimată nu a explicat de ce nu a uzat de dispoziţiile Legii nr. 84/1996 pentru a cere protecţia denumirii sub forma înregistrării unei mărcii şi nu a explicat de ce a stat atâţia ani în pasivitate până să îi acţioneze în judecată pentru anularea mărcii. Răspunsul nu poate fi decât în sensul că de la înregistrarea asociaţiei şi până la înregistrarea mărcii, respectiv până când recurenţii nu au acţionat pe piaţă în interesele aviatorilor, reclamanta-intimată nu s-a manifestat, nu a urmărit şi nu a îndeplinit scopurile pentru care a fost constituită.
Reclamanta intimată nu era titulara unei mărci la data promovării acţiunii şi nu se bucura astfel de o protecţie legală cu privire la denumirea pe care o utiliza, neexistând, prin urmare, temei legal pentru menţinerea obligaţiei de a înceta exerciţiul dreptului de a utiliza numele de domeniu.
Au înregistrat marca pentru că nimeni altcineva înainte nu o făcuse, pentru că au dorit aplicarea Legii nr. 84/1996 şi pentru că au dorit protecţia mărcii în care am investit timp, banii şi speranţe, precum şi pentru că doreau o afiliere deplină la organismul internaţional, în vederea apărării intereselor aviatorilor.
Au făcut dovada că nu au înregistrat marca doar pentru a-i opune un drept reclamantei intimatei, ci pentru că au creat o asociaţie puternică cu activitate atât în România, cât şi în străinătate, o activitate susţinută prin pasiunea care i-a legat la înfiinţarea acesteia. Au făcut dovada motivului, care nu poate în niciun caz să fie considerat ca fiind rea credinţă la înregistrarea mărcii, pentru care au constituit asociaţia, au solicitat înregistrarea asociaţiei la D., au solicitat reclamantei o reprezentare a membrilor săi, iar pentru că timp de 6 ani această reprezentare nu s-a materializat, au considerat că trebuie să o ia pe cont propriu şi să-şi constituie propria organizaţie, pe care s-o activeze şi care să fie mai reprezentativă pentru membrii săi.
În concluzie, solicită casarea hotărârii apelate, desfiinţarea în parte a hotărârii din fond şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată cu privire la obligarea încetării utilizării domeniilor de internet, având în vedere că s-a putut constata reaua credinţă la înregistrarea mărcii, aşa cum eronat au considerat ambele instanţe.
Înalta Curte urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:
Dispoziţia de încetare a folosirii numelor de domeniu www.x.ro şi www.A..org se regăseşte în sentinţa primei instanţe, iar aceasta a fost justificată pe faptul că reclamanta pârâtă are dreptul la denumirea "A.", consolidat prin folosinţă într-o manieră similară numelui comercial, astfel încât, în scopul eliminării riscului de confuzie, se poate opune cu succes folosirii de către un terţ, respectiv de către pârâta reclamantă.
În limitele contestate prin cererea de apel, în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererilor principale, Curtea a analizat criticile formulate cu referire la motivul de anulare a mărcilor pentru înregistrare cu rea credinţă, în lumina dreptului naţional - art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, jurisprudenţei interne şi a criteriilor de evoluare a relei credinţe ce au fost stabilite de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în jurisprudenţa sa - cauza C-529/07, Chocoladefabriken Lindt & Sprungli AG vs. Franz Hauswirt GmbH .
Constatând ca nefiind întemeiate criticile apelanţilor, instanţa de apel a reţinut că în mod corect tribunalul a confirmat cazul de nulitate al înregistrării celor două mărci prevăzut de art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, iar în condiţiile în care aceştia nu mai sunt titularii mărcilor invocate în susţinerea cererii reconvenţionale, în mod corect prima instanţă a respins şi această cerere.
Având în vedere limitele de sesizare a instanţei de apel, între care nu se regăsesc criticile din cererea de recurs privind obligaţia de încetare a folosirii numelor de domeniu drept consecinţă a anulării înregistrării cu rea credinţă a mărcilor, nu se poate reclama lipsa considerentelor aferente în decizie şi, cu atât mai mult, nelegalitatea hotărârii instanţei de apel (aceasta făcând obiectul cenzurii în faţa instanţei de recurs, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ.), astfel cum a fost justificată în susţinerea cererii de recurs.
Date fiind considerentele sentinţei primei instanţe care au justificat dispoziţia contestată şi limitele de judecată fixate prin cererea de apel, respectiv motivul de nelegalitate din cererea de recurs - greşita obligare la încetarea folosirii numelor de domeniu drept consecinţă a reţinerii relei credinţe la înregistrarea mărcii, Înalta Curte constată că acesta este formulat omisso medio şi că nu se justifică cercetarea de către prezenta instanţă nici a criticilor vizând modul de soluţionare a cererilor de anulare a mărcilor.
În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., urmând să dispună în consecinţă, cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii B. şi C. împotriva Deciziei nr. 959A din data de 1 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - LM