Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G., anularea integrală a Hotărârii Consiliului Naţional al G. din data de 03.04.2018, pentru motive de nulitate a procedurii precum şi pentru motive de nelegalitate; repunerea părţilor în situaţia anterioară şi reluarea dezbaterilor pentru adoptarea hotărârilor în concordanţă cu dispoziţiile legale în materie; obligarea pârâtului G. la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţi).
Prin Decizia nr. 155 din 4 octombrie 2018 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că obiectul litigiului dedus judecăţii, raportat la capătul principal din cererea de chemare în judecată, vizează anularea Hotărârii Consiliului Naţional al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România din 03.04.2018, pentru motivele de nelegalitate rezultate din nerespectarea statutului ordinului profesional respectiv, a regulamentului de organizare şi funcţionare, a regulamentului de organizare şi desfăşurare a şedinţelor Consiliului Naţional al G.
Calitatea de autoritate publică a pârâtului (dobândită prin asimilare) nu conferă în mod automat caracterul de act administrativ tuturor actele întocmite în exercitarea activităţii sale, deci nu impune exercitarea controlului legalităţii pe calea contenciosului administrativ.
Esenţială, în acest sens, este natura juridică a actului atacat, iar hotărârea în discuţie nu reprezintă act administrativ în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În acest sens s-a reţinut că actul nu a fost emis de autoritatea publică în regim de putere publică, o astfel de hotărâre putând fi adoptată de orice persoană juridică de drept privat care stabileşte reguli cu privire la membrii săi, în condiţiile propriului statut, ori cu privire la aprobarea rapoartelor de activitate întocmite de organele de conducere specifice instituţiei în cauză; pretinsul caracter unilateral al actului atacat în cauză nu este independent de vreun consimţământ al reclamanţilor, din moment ce hotărârea atacată a fost emisă în conformitate cu prevederile statutului propriu, având la bază un consimţământ anticipat al membrilor care s-au înscris de a-şi desfăşura activitatea profesională în condiţiile ce urmează a fi stabilite de către organele de conducere specifice Ordinului Tehnicienilor Dentari din România; actul nu a fost emis pentru punerea în aplicare a legii, în sensul de norme imperative care trebuie să se impună, chiar cu forţa, tuturor subiecţilor de drept, deci măsurile adoptate prin hotărârea atacată nu au avut un scop de interes public, ca element esenţial al unui act administrativ de autoritate, fiind în realitate un act de punere în executare a statutului, ca act juridic de ordine privată.
În consecinţă, izvorul deciziilor luate de Consiliul Naţional al pârâtei nu este legea, ci acordul părţilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 96/2007, privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, şi a statutului acestei instituţii, care este un act de drept privat.
Faţă de argumentele expuse, Curtea de Apel Constanţa a apreciat că actul contestat nu întruneşte elementele unui act administrativ, fiind unul de natură civilă, neevaluabil în bani, sens în care competenţa în soluţionarea cererii principale şi a celor accesorii aparţine instanţei de drept comun în materie civilă, cu plenitudine de competenţă, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ., respectiv Tribunalul Constanţa.
Prin încheierea nr. 2925 din 28 noiembrie 2018 Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că G. este autoritate publică asimilată, întrucât prin legea specială este calificată ca fiind de interes public, astfel încât definiţia acesteia se suprapune celei de autoritate publică asimilată conform Legii nr. 554/2004.
Deşi actul a cărui anulare se cere nu este emis în regim de putere publică, ci este adoptat de către organul colegial de conducere în exercitarea atribuţiilor specifice prevăzute de Statutul G. şi Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al G., tribunalul a reţinut că acesta are caracterul unui act administrativ, deoarece este emis în exercitarea competenţei pârâtului de a emite acte administrative, normative şi de reglementare a profesiei, susceptibile a fi atacate în contencios administrativ.
Prin Sentinţa nr. 147/CA/24.09.2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul civil nr. x/2018, a fost respinsă, ca nefondată, cererea în contencios administrativ şi fiscal promovată de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. în contradictoriu cu pârâtul G., având ca obiect suspendare executare act administrativ - Hotărârea Consiliului Naţional al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România din data de 03.04.2018.
Astfel, instanţa de fond Curtea de Apel Constanţa a considerat că este competentă material să soluţioneze cererea de suspendare a actului administrativ Hotărârea Consiliului Naţional al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România din 03.04.2018, a cărei legalitate este solicitată a fi cercetată în prezenta cauză.
Prin simetrie, în interpretarea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, art. 23 şi art. 25 din Legea nr. 96/2007 coroborate cu art. 31 şi art. 39 din Legea nr. 96/2007 sunt suficiente argumente care să conchidă asupra naturii juridice de act administrativ a Hotărârii Consiliului Naţional al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România din 03.04.2018, care atrag competenţa de a statua în fond asupra acesteia în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 14.12.2018 pentru soluţionarea regulatorului de competenţă, fiind acordat termen de judecată la data de 30.01.2019.
Prin notele scrise depuse la data de 29.01.2019, pârâtul Ordinului Tehnicienilor Dentari din România a invocat "excepţia de necompetenţă materială în latura sa funcţională a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie", raportat la împrejurarea că secţia civilă a Tribunalului Constanţa era desesizată la momentul declinării competenţei materiale în favoarea secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Constanţa, sens în care nu mai putea să constate ivirea conflictului de competenţă, această prerogativă revenind Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ. Faţă de această situaţie, dosarul trebuia trimis, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (2) C. proc. civ., secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă specializată după materie.
Prealabil analizării conflictului negativ de competenţă, referitor la excepţia de necompetenţă invocată de către pârât, Înalta Curte reţine că potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ., "Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict".
Din această perspectivă, Înalta Curte a fost învestită a soluţiona, ca instanţă comună conform textului legal menţionat, conflictul de competenţă dintre Tribunalul Constanţa şi Curtea de Apel Constanţa.
Dispoziţiile art. 136 alin. (2) C. proc. civ. prevăd: "Conflictul se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul".
În aplicarea acestui text legal, întrucât sesizarea cu regulatorul de competenţă s-a realizat de către secţia civilă a Tribunalului Constanţa, în mod corect dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca secţie corespunzătoare celei înaintea căreia s-a ivit conflictul, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 136 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte, secţia I civilă, va respinge excepţia necompetenţei funcţionale în soluţionarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".
Art. 2 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ reţine că "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...) b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; (...) m) serviciu public-activitate organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public...", iar art. 2 alin. (1) lit. c) reţine că act administrativ este "(...) actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România reţine că această entitate "(...) se înfiinţează în condiţiile legii ca organizaţie profesională, nonprofit, cu personalitate juridică de drept privat, apolitică, de interes public, cu patrimoniu şi buget proprii, autonomă şi independentă", iar art. 3 alin. (1) din lege prevede: "Controlul şi supravegherea exercitării profesiei de tehnician dentar se realizează de către Ministerul Sănătăţii şi de către G., denumite în continuare autorităţi competente române".
Astfel, potrivit art. 25 din lege, G. are, printre atribuţii, şi pe acelea de a emite norme cu caracter intern, cu respectarea dispoziţiilor legale [lit. c)]; de a elabora şi supraveghea respectarea Codului de etică şi deontologie a profesiei de tehnician dentar [lit. d) şi e)]; de a acorda asistenţă profesională şi juridică membrilor săi în situaţiile de judecare a cazurilor de abateri de la normele de etică şi deontologie profesională, precum şi de soluţionare a litigiilor [lit. g)]; de a elabora reglementările privind înregistrarea în Registrul unic al tehnicienilor dentari din România [lit. h)]; de a colabora cu Ministerul Sănătăţii în scopul elaborării normelor specifice şi a reglementărilor privind profesia de tehnician dentar [lit. j)]; de a întocmi şi actualiza Registrul unic al tehnicienilor dentari din România, administrând pagina de internet pe care este publicat [lit. k)].
Potrivit art. 31 şi art. 39 din Legea nr. 96/2007 consiliul naţional este organ de conducere al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legale şi cu regulamentele proprii.
Prin urmare, Ordinul Tehnicienilor Dentari este o instituţie ce funcţionează în baza legii, integrată în structurile statului, care asigură un control public asupra exercitării profesiei în baza unor prerogative ce implică autoritate de reglementare şi care exced unor raporturi de drept privat. Întrucât prin legea specială este calificată ca fiind de interes public, coroborând dispoziţiile legale menţionate, rezultă că G. este autoritate publică asimilată.
Actul supus controlului de legalitate în prezenta cauză este adoptat de către organul colegial de conducere în exercitarea atribuţiilor specifice prevăzute de Statutul şi Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al G. şi are caracterul unui act administrativ deoarece este emis în exercitarea competenţei pârâtului de a emite acte administrative de reglementare a profesiei, atât normative, în scopul organizării executării legii, cât şi individuale, pentru aplicarea în concret a dispoziţiilor legale, susceptibile a fi atacate în contencios administrativ.
Se observă că art. 95 pct. 1 C. proc. civ. reglementează competenţa în primă instanţă a tribunalelor, în sensul că acestea judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, iar art. 96 din cod stipulează că în primă instanţă, curtea de apel judecă cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.
Legea specială în materie la care face trimitere C. proc. civ. este Legea nr. 554/2004, act normativ care, aşa cum s-a arătat, reglementează posibilitatea atacării, în instanţa de contencios administrativ competentă, a actului administrativ cauzator de vătămare sau a refuzului întocmirii unui atare act.
De asemenea, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel în soluţionarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale.
Ca atare, faţă de dispoziţiile legale menţionate, se constată că aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Constanţa, competenţa soluţionării cererii, în considerarea statutului pârâtului emitent al actului atacat şi a naturii actului administrativ a cărui anulare se solicită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia necompetenţei funcţionale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în soluţionarea regulatorului de competenţă.
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - GV